DOAR O SIMPLA PARERE

A venit si decembrie 2012. Mai sunt doar cateva zile pana pe 21.12.2012. Spaime, pareri, idei, sfaturi, indicatii, interdictii.......Toate au venit ca un tavalug peste noi. Am citit si eu mare parte din ele, pe unele le-am postat aici spre a le citi si voi pentru a vedea daca rezonati cu informatiile transmise. Parerea mea insa este ca nimic din ceea ce este material nu va suferi o schimbare asa brusca peste cele "trei faimoase zile-nopti". Schimbarea va fi in interiorul nostru, iar asta se face de mult timp, putin cate putin. Suntem din ce in ce mai multi cei care constientizam ceea ce se intampla in plan spiritual; din ce in ce mai multi suntem cei care constientizam ca a crede in Dumnezeu nu are nici o legatura cu religiile (care nu fac decat sa tina in intuneric spiritele celor multi); din ce in ce mai multi suntem cei care ne desprindem treptat din fraul Sistemului.(Stiu ca vor fi suficient de multi cei care ma vor blama pentru ceea ce scriu acum dar este parerea mea si mi-o asum. Si nu mai vreau sa tac atunci cand simt nevoia sa spun ceva. Stiu ca vor fi multi cei care vor spune "vaaaai, cum poti spune asa ceva despre religie in Sfantul Post al Craciunului?" Dar voi dragilor cum puteti sa ucideti bietii porci in numele credintei? Cum se potriveste a te infrana de la a manca "de dulce" cu a lua viata unei fiinte nevinovate? Lamuriti intai chestiunea asta si apoi judecati-ma pe mine). Sa revenim la ceea ce ar putea urma. Vom asista in continuare la luptele pentru iluzoria putere din fruntea tarii (zic iluzorie pentru ca suntem destui cei care stim ca legile nu se fac deloc la Bucuresti, dirijorul orchestrei este undeva mai departe), vor creste preturile, vor mari taxele si impozitele, vor, vor, vor....Nu pot minti spunand ca eu nu imi doresc o schimbare radicala si cat mai rapida a tot ceea ce ma inconjoara. Imi doresc asta cu toata fiinta mea si tare mult as vrea pentru planeta asta sa fie totul asa cum imi amintesc eu uneori un loc despre care nu pot vorbi pentru ca nu gasesc cuvintele potrivite pentru a-l descrie. Pare ciudat si lipsit de sens ceea ce spun dar asta mai putin conteaza. Va doresc pentru acest Nou Inceput (pentru ca va fi un inceput spiritual) sa aveti curaj sa lasati Iubirea sa emane din fiinta voastra ori de cate ori simtiti ca vreti sa faceti asta, va doresc sa aveti puterea sa spuneti "Nu" atunci cand este cazul, va doresc sa aveti curajul sa va iubiti si sa va respectati pe voi insiva fara sa va fie teama ca pareti egoisti, va doresc sa aveti curajul sa va opuneti Sistemului de fiecare data cand ceea ce simtiti voi nu este in concordanta cu ceea ce vi se impune, va doresc sa aveti curajul sa fiti liberi si intelepciunea de a intelege ceea ce inseamna sa fii liber. LA MULTA LUMINA IN SUFLETE!

SA VA INCALZEASCA SUFLETELE!

IUBIREA ....

În spatele figurilor celebre din istorie, se află femei şi bărbaţi cu trăiri şi emoţii omeneşti. Şi inima de gheaţă a crudului voievod Vlad Ţepeş a fost cucerită de fiica unui simplu ţesător. Femeia care a reuşit să-i cucereasca definitiv inima a fost Katharina Siegel, fiica unui tesator din Corona (Braşov). Se pare ca a fost singura fiinţă pentru care Dracula a făcut crize de gelozie. Povestea celor doi incepe in decembrie 1455. Tânăra Katherina se chinuia să tragă, prin zăpadă, o sanie mare încărcată cu merinde pentru soldaţii Bastionului Ţesătorilor, aflat pe un deal din Corona. Când voievodul a văzut-o pe tânăra fată chinuindu-se, acesta i-a sărit în ajutor, spre surpinderea ofiţerilor care-l însoţeau. Katherina avea 17 ani şi Vlad 35 de ani. Vlad s-a îndrăgostit pe loc de Katherina şi a recurs la tot felul de strategii pentru a o seduce. Îndragostit până peste cap de tânăra fată, Ţepeş trecea adesea pe lângă casa acesteia, îi comanda cele mai frumoase rochii din mătăsuri şi dantele alese din Veneţia şi Flandara. Conform cronicilor, la 2 aprilie 1459, supărat pe taxele mari impuse de saşii din Braşov şi intrigile capilor cetăţii, Vlad Ţepeş a distrus toate recoltele de grâne din Ţara Bârsei. A poruncit să fie prinşi sute de târgoveţi şi negustori care veneau cu marfă în cetate, pe care i-a dus lângă mahalaua oraşului, în zona Bartolomeului de astăzi şi i-a tras în ţeapă. Dimineaţa, sângerosul domnitor a luat micul dejun printre muribunzii care agonizau traşi în ţeapă. După moartea acestora, a poruncit jefuirea şi incendierea Bisericii Bartolomeu, precum şi arderea satului Codlea. În timpul carnagiului, la urechile domnitorului a ajuns vestea că nevestele negustorilor din cetate au atacat casa unde locuia Katharina. Au bătut-o şi au pus- o la Stâlpul Infamiei. Pentru că i-au tăiat cozile, domnitorul a ameninţat cã va da foc întregii cetăţi. Ca s-o scape pe iubita sa, i-a eliberat pe ceilalţi negustori saşi ce urmau sã fie ucişi. Vlad Tepes vroia să o ia în căsătorie pe Katharina, dar rigorile religiei nu îi permiteau, deşi avea mai mulţi copii cu amanta din Braşov. I-a scris, chiar, de două ori Suveranului Pontif, Papa Pius II, cerându- i o scrisoare de indulgenta pentru a i se anula căsătoria cu prima soţie, Anastasia Holszanska, nepoata reginei Poloniei. Legende locale relatează că, în 1462, Anastasia s-a sinucis, aruncându-se dintr-un turn în râul ce înconjura cetatea. Vlad Ţepes era liber să se căsătorească, în sfârşit, cu Katharina, cu care avea deja trei copii: Vladislav "Laszlo" (n. 1456), Catherina (n. 1459) şi Christian (n. 1461). Însă un complot al foştilor săi rivali sfârşeşte prin întemniţarea lui Ţepeş la Buda, unde Matei Corvin i-a spus atunci că îl eliberează cu condiţia să o ia in căsătorie pe mătuşa sa, Elisabeta Corvin de Hunyadi. Astfel, Ţepeş a ratat oficializarea relaţiei cu Katharina. Însă a mai avut cu aceasta încă doi copii - Hanna (n. 1463) şi Sigismund (n. 1468). Katharina i-a ramas aproape lui Dracula chiar şi după căderea acestuia de pe tron, în 1462, iar Ţepeş s-a îngrijit de toţi descendenţii săi, aşa cum atestă cărţile funciare din 1850 ale familiilor Draguly, Laszlo sau Siegel. Asasinarea voievodului, în 1477, a pus capăt celei de-a doua domnii şi dragostei dintre el si Katharina. Iar frumoasa care l-a cucerit până la moarte pe Dracula s-ar fi întors la mânăstire.

sursa:http://ro.stiri.yahoo.com/marea-dragoste-secrte%C4%83-s%C3%A2ngerosului-vlad-%C5%A3epe%C5%9F-pe-cine-081708509.html

IUBIRE

PENTRU SUFLETUL VOSTRU

O POVESTE CARE ITI VA SCHIMBA VIATA

Un Maestru Zen desena. I-a cerut celui mai bun discipol al sau sa stea alaturi de el in tot acest timp pentru a-i spune cand pictura sa este perfecta. Discipolul era putin preocupat de aceasta cerinta. Nu il vazuse niciodata pe maestrul sau facind ceva care sa fie imperfect, dar in acea zi, totul parea sa mearga gresit. Cu cat maestrul desena mai mult, cu atat totul devenea un haos…
Ca vorbim de China sau Japonia, arta caligrafiei este executata pe hartie de orez, care este foarte delicata, fragila. Ajunge o singura ezitare ca totul sa se strice, iar pata sa ramana acolo pentru secole. Pe hartia de orez este foarte greu sa incerci sa stergi, sa corectezi o greseala. Trebuie sa continui sa pictezi, fara ezitare. Daca ai ezitat pentru o singura clipa, ai facut un dezastru, iar cel care ar un ochi bun, va observa imediat: “Aceasta nu este o pictura ZEN”, ca sa fie e nevoie de un stil lejer, neezitant.
Maestrul picta si iar picta si efortul il facea sa asude. Iar discipolul statea langa umarul sau si continua sa spuna: “Nu, acesta nu este perfect”. Iar maestrul facea greseli dupa greseli.
La un moment dat, desenul era aproape de sfarsit si Maestrul i-a spus discipolului:
- Du-te afara si pregateste-mi alta foaie.
Si, in timp ce discipolul nu mai era acolo, Maestrul a realizat opera sa. La intoarcere, discipolul exclamat:
- Maestre, dar acesta este perfect. Ce s-a intamplat?
Maestrul rase si spuse:
- Devenisem constient de prezenta ta . Simpla idée ca cineva este acolo pentru a aprecia sau pentru a condamna, a nega sau a sustine, mi-a perturbat pacea interioara. Acum nu ma va mai perturba nimic: am inteles ca incercam sa fac ceva perfect .
Incearca sa faci ceva perfect si va ramane mereu imperfect. Natura este perfecta; Efortul nu este natural. Ori de cate ori vei face ceva sfortandu-te, vei distruge. Ori de cate ori esti natural si lasi ca lucrurile sa se inatmple, Dumnezeu este in spatele tau. Cand iti e frica, atunci cand vrei sa demonstrezi ceva, l-ai pierdut pe Dumnezeu. In frica ta, l-ai uitat. Ii pui mereu in fata ape ceilalti si astfel uiti izvorul din tine.
Auto-constientizarea se transforma in ceva rau. O persoana care nu se auto-constientizeaza (pe sine in raport cu ceilalti) este perfecta, iar aceasta forta vine de undeva de sus. Cand esti autoconstient esti in dificultate. Cand te autoconstientizezi in acest mod, de fapt incerci sa te arati celorlalti, aratand ca de fapt nu stii cine esti … Iata de ce, atunci cand esti singur esti in armonie: nu esti preocupat/a. Cand esti singur/a esti mult mai inocent/a. Nimeni nu te vede.
Traducere si adaptare din "OSHO - Ridere la Vita", Stampa Alternativa Italia (pag. 15-17)

sursa: http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/12494/o-poveste-zen.html

FERICIREA DE A DARUI FERICIRE

Omul Care Planta Copaci | The Man Who Planted Trees | RO from alt tu on Vimeo.

INVATATURI PENTRU SUFLET

"Tu eşti cel care a cerut să fie lăsat aici, pe acest Pământ, astfel încât să poţi face ceva remarcabil, ceva care contează pentru tine, pe care nu ai fi putut să-l faci nicăieri altundeva şi nici altcândva. Singurele lucruri care contează cu adevărat la sfârşitul sejurului tău pe acest Pământ, sunt: Cât de frumos ai iubit? si Care a fost calitatea iubirii tale? Fiecare persoană, întâmplările vieţii tale, toate sunt cu tine pentru că tu le-ai atras înspre tine. Ceea ce alegi să faci cu ele este treaba ta. Orice rău ar fi să-i faci altcuiva, fă-ţi-l întâi ţie însuţi. Nu există o problemă care să nu îţi lase un dar după ce trece. Cauţi problemele pentru că ai nevoie de darurile lor. Nu ţi se va trimite niciodată o dorinţă fără să-ţi fie dăruită şi puterea de a o realiza. S-ar putea însă să fie nevoie să depui efort pentru aceasta. Nu exista greşeli. Întâmplările pe care le atragi asupra ta, oricât de neplăcute ar fi ele, sunt absolut necesare pentru ca tu să înveţi ceea ce trebuie să ştii. Fiecare pas pe care îl faci este necesar pentru că tu să ajungi la ţelul pe care ţi l-ai propus. Ia aminte la ce îţi spune viaţa. Ea îţi arată tot ce trebuie să ştii despre ceea ce poţi să devii. Ceea ce te inspiră, te şi ghidează şi te şi apără. Singura datorie pe care o ai, oricând, în cursul oricărei vieţi, este să-ţi fii loial ţie însuti. Câţi îşi trăiesc vieţile fără să descopere vreodată ceea ce ştiu sau ce iubesc? Mulţi. Este datoria ta să nu îţi îngădui să ajungi ca ei. Nu e nimic de iertat când ştii că ai chemat la tine toate experienţele din viaţa ta. De ce te-ai încrunta la cei care îţi aduc ceea ce ai cerut? Când trăieşti cu maximă intensitate, nu mai contează deznodământul jocului. Orice s-ar întâmpla, este bine. O viaţă este şansa ta de a exprima Sinele în cel mai palpitant şi creativ mod cu putinţă. Ţi-ai reglat capacitatea de percepţie la o anumită frecvenţă, şi numeşti tot ceea ce poţi vedea “lumea”. Te poţi acorda, oricând, la frecvenţe noi. O viaţă creativă şi plină de iubire pentru ceva, orice, este o viaţă sănătoasă. Când faci ceea ce te face fericit, ai parte de vindecare şi siguranţă. Pentru a putea începe să înveţi orice, trebuie să laşi la o parte siguranţa pe care ţi-o dă ignoranţa. Semnul de recunoaştere al ignoranţei tale este tăria cu care crezi în nedreptate şi în tragic. Ceea ce omida numeşte sfârşitul lumii, adevăratul Maestru numeşte fluture. Nu exista paradisuri, nici infernuri, ci doar aceste lumi nesfârşite pe care tu însuti le creezi, până în momentul când vei găsi soluţia. Fă ceea ce ai visat întotdeauna să faci şi nu va mai rămâne loc pentru regrete. Împărtăsindu- ţi iubirea, vei fi purtat către o viaţă magică, a fericirii interioare, pe care alţii, neîmpărtăşind-o cu tine, nu o pot cunoaşte. Unii spun să înduri, unii spun să slujeşti, unii să te detaşezi. Dar cine îţi spune să găseşti ceea ce este cu adevărat bine pentru tine? Să înveţi înseamnă să descoperi ceea ce ştiai deja. Să faci înseamnă să demonstrezi că, într-adevăr, ştii. Să-i înveţi pe alţii înseamnă să le aminteşti că şi ei ştiu, la fel de bine ca şi tine. Sunteţi, cu toţii, învăţăcei, muncitori, învăţători. Cel mai bine ştii să îi înveţi pe ceilalţi lucrurile pe care tu însuţi trebuie să le înveţi cât mai bine. Pentru a aduce ceva în viaţa ta, imaginează-ţi că este deja acolo. Destinul nu te forţează să mergi într-o direcţie pe care nu vrei să o urmezi. Tu eşti cel care alegi. Destinul tău este în mâinile tale! Continuă să eviţi problemele, şi nu vei fi niciodată cel care le-a depăşit. Ţi-ai dat propria viaţă ca să ajungi cine eşti astăzi. A meritat? Eşti o fiinţă a luminii. Ai venit din lumină, te vei întoarce în lumină; la fiecare pas te înconjoară lumina fiinţei tale nelimitate." Richard Bach SURSA: http://drumuricatretine.wordpress.com/2012/10/13/invataturi-pentru-suflet/

SA VA BUCURE SUFLETUL!!!!

NEGRU VODA - CEL MAI MISTERIOS PERSONAJ DIN ISTORIA ROMANILOR

"De mai bine de sapte secole, istoria ne vorbeste despre Intaiul Domn al Tarii Romanesti, Intemeietorul (sau Descalecatorul daca preferati) Negru Voda. Cu totii am invatat despre el inca din clasele primare si, daca ne este permis, l-am asemuit cu un erou legendar capabil sa infrunte toate imperiile vremii si sa ii uneasca pe valahii munteni intr-un singur stat. Stie, insa, cineva cine a fost acest enigmatic personaj? Ii cunoastem originile, numele real sau macar fizionomia din vreo gravura medievala? Stim despre el mai mult decat faptul ca i-a supus, cel mai probabil prin forta armelor, pe voievozii si cnejii locali din Muntenia si ca s-a autointitulat „Mare voievod”? O enigma cat o istorie Legendele si povestirile cu privire la "descalecarea" Negrului Voda in Muntenia, undeva in jurul anilor 1290-1310, apar nu numai in hrisoavele medievale valahe ci si in cele straine, fapt ce scoate din discutie lipsa de autenticitate a acestei realizari. Este cert ca un personaj important a venit atunci din "Tara Ungureasca" pentru a-i supune pe liderii locali sub o unica stapanire, eveniment favorizat, probabil, si de tensiunile politico-militare din Europa (Ungaria era cuprinsa de puternice tulburari interne, in timp ce tatarii isi continuau ofensiva catre Portile de Fier). De ce trebuie sa acceptam o astfel de teorie? Un motiv important il constituie chiar Diploma Ioanitilor, document intocmit in anul 1247, la numai cinci decenii distanta de presupusa "descalecare", document prin care regele ungur Bela al IV-lea vorbeste, printre altele, de prezenta voievozilor locali Litovoi si Seneslau, precum si de cea a cnejilor Ioan si Farcas. Este cert ca orice personaj din afara sferei de influenta a coroanei ungare care ar fi incercat sa se impuna in fata acestor lideri locali, nu ar fi putut fi decat unul care sa o faca prin forta armelor si mai putin prin diplomatie. Un argument in plus al luptelor duse de misteriosul Negru Voda cu voievozii si cnejii munteni il constituie si scrisoarea ambasadorului regelui Dusan al Serbiei, Nicolo Luccari, cel care scria, in anul 1352: "Negro Voeuoda din natione Ungaro padre di Vlaico nel 1310 s'era impadronito di quella parte di Valachia" - Negru Voda, de natiune ungara, tatal lui Vlaicu, cucerise in 1310 acea parte din Valahia. Vom reveni asupra acestui citat. Inainte de a aprofunda aceasta afirmatie, trebuie sa mentionam si numele personajelor asupra carora planeaza banuiala "intemeierii Tarii Romanesti". Este vorba de cunoscuta dinastie domnitoare: Thocomerius/Tihomir (cca 1290 - cca 1310), Basarab I (1310 - 1352), Nicolae Alexandru (1352 - 1364) si fiii acestuia din urma, Vlaicu (1364 - 1377) si Radu I (1377-1383). Ei sunt cei care domina politica interna valaha pe toata durata secolului al XIV-lea, deci, doar unul dintre ei poate fi misteriosul Negru Voda. Revenind la scrisoare ambasadorului Nicolo Luccari, nu putem decat sa concluzionam ca diplomatul in cauza se afla in fata unei grave erori ( nu singura, din pacate, Luccari facand grave confuzii intre geti si goti si intre daci si dani). Vlaicu, cel la care face referire italianul, este fiul lui Nicolae Alexandru dar, nici macar acesta din urma nu putea cuceri Valahia in anul 1310 (an asupra caruia italianul pare destul de sigur), atata vreme cat a fost asociat la domnie cu tatal sau de abia in anul 1342. Mai mult ca sigur ca, in anul 1310, Nicolae Alexandru nu era decat un copil. Ramane astfel, prezumptia ca doar Basarab I sau tatal sau, Thocomerius/Tihomir, ar fi putut fi acel atat de enigmatic Negru Voda. In aceeasi ordine de idei, patriarhul Macarie de Antiohia trimite data descalecarii in anul 1290, in vreme ce un hrisov din vremea lui Matei Basarab indica anul 1292 ca an al intemeierii Tarii Romanesti. Si totusi, cine este Negru Voda? Cu siguranta ca, pana la descoperirea unor noi documente medievale care sa faca lumina in acest caz, misterul va continua sa planeze asupra personajului atat de controversat, Negru Voda. Istoricul Neagu Djuvara afirma in a sa "Thocomerius - Negru Voda, un voivod de origine cumana la inceputurile Tarii Romanesti", ca doar tatal lui Basarab I putea fi acel Intemeietor. Ca argument, istoricul aduce in discutie faptul ca anul 1310 este, de fapt, anul mortii lui Thocomerius si cel al urcarii pe tron a lui Basarab I. Nici vorba de lupte in acel an. Mai mult, Neagu Djuvara afirma ca Basarab a fost recunoscut ca primus inter pares (Mare voievod intr-o traducere libera) de catre toti voievozii si cnejii munteni, fapta ce ar fi ramas in memoria boierilor valahi ca adevarata data a descalecarii. Cu siguranta ca o astfel de recunoastere nu ar fi putut veni decat ca urmare a unor merite deosebite ale tatalui sau. Numele lui Thocomerius il cunoastem dintr-un document intocmit de catre regele ungur Carol Robert de Anjou, in anul 1332, la doar doi ani dupa dezastrul armatei ungare de la Posada. Prin acest document, monarhul recunoaste faptele de vitejie ale lui Laurentiu, comite de Zarand, si ale fratelui sau in batalia mai sus amintita: " ...Si mai ales atunci cand, pornind oastea noastra stransa prin porunca regala, am ajuns in niste tinuturi de margine ale regatului nostru, ce erau tinute pe nedrept in Tara Romaneasca de catre Basarab, schismaticul, fiul lui Thocomerius". Este, practic, unica sursa din care aflam numele tatalui voievodului Basarab. Important este, insa, modul in care monarhul ungur face referire la acest Thocomerius. Faptul ca numele lui este retinut intr-o cronica regala nu poate decat sa confirme ipoteza conform careia Thocomerius era un personaj important si recunoscut, cel mai probabil, o capetenie razboinica. De asemenea, lipsa unor titluri (voievod, cneaz si, cu atat mai mult, mare voievod) sustine ideea ca nu el a fost Intemeietorul ci, poate, cel care a pregatit terenul venirii acestuia. Nu sustinem ca Basarab I ar fi, 100%, Negru Voda, desi istoria si putinele dovezi adunate de istorici sustin aceasta ipoteza. Cel mai probabil, insa, Basarab ar fi venit pe tronul Valahiei din postuira fiului unei mari capetenii si ar fi fost recunoscut de catre majoritatea liderilor munteni drept unic stapanitor. Iar faptele sale aveau, cat de curand, sa confirme o atare titulatura. Batalia de la Posada - actul de nastere al Tarii Romanesti Desi vasal al regelui Ungariei, asa cum este numit in mai multe documente ale vremii, Basarab daduse destule semne de rebeliune fata de cel ce ar fi trebuit sa ii fie suveran… Carol Robert de Anjou. In anul 1323, Basarab il sprijina militar pe tarul bulgar Mihail Sisman in lupta impotriva Imperiul Bizantin, o actiune ce incalca vasalitatea sa fata de regele Ungariei. Sapte ani mai tarziu, la 28 iulie 1330, voievodul muntean este alaturi de acelasi Mihai Sisman in lupta de la Velbuzd, impotriva regelui sarb Stefan Decanski, un aliat al lui Carol Robert de Anjou. Probabil, acesta a si fost motivul pentru care regele ungur decide sa dea o lectie rebelului valah si sa il indeparteze de la domnie. Trecusera doar cateva saptamani de la infrangerea vlaho-bulgarilor de la Velbuzd si Carol da ordinul de adunare a armatei celei mari a Ungariei. Cu toate acestea, 8000 dintre cei mai buni cavaleri unguri se aflau in Polonia, luptand impotriva cavalerilor teutoni. Este evident ca nu toata armata a putut fi stransa in campania indreptata impotriva lui Basarab. Cu toate acestea, circa 30.000 de cavaleri, cu mult mai mult decat putea strange valahul, luau drumul Tarii Romanesti. Dionisie Szecsi, castelan de Mehadia, si voievodul Transilvaniei, Tamas Szecsenyi, se aflau alaturi de rege. Primului ii fusese promis Severinul, in timp ce al doilea urma sa primeasca o mare parte din Valahia. In fata unei asemenea forte, Basarab cere pacea si ofera in schimbul ei Severinul, plus o suma importanta in bani. Carol il refuza, insa, si il ameninta teatral, anuntand ca "il va scoate de barba, din muntii lui, ca pe un urs pe acel Bazarada…" In timp ce Basarab isi aduna oastea, circa 10.000 de osteni, tarani si cavaleri, preferand sa se ascunda in munti si sa duca o tactica de hartuire, mandra armata ungara marsaluia catre Castru, Argys (Curtea de Arges) resedinta domnului muntean. Severinul cade primul iar Curtea de Arges este incendiata de regele razbunator. Bolile si lipsurile armatei cauzate de pustiirea pamanturilor valahe de catre Basarab il silesc pe Carol Robert sa ceara retragerea. Nu era chiar victoria zdrobitoare pe care si-o dorise, dar era o lectie pe care valahul ar fi trebuit sa o inteleaga odata pentru totdeauna. Drumul de intoarcere al invingatorilor nu este cunoscut nici astazi, Posada ramanand o locatie enigmatica pentru absolut toti istoricii. Cert este ca Basarab, intelegand ca aceasta este singura lui sansa de a invinge floarea cavalerilor unguri, actioneaza fara sa stea in dubii. In misterioasa trecatoare de la Posada, el taie copacii astfel incat sa poate fi pravaliti peste dusmanii sai la o simpla impingere. Mii de pietre sunt stranse cu acelasi scop pe marginea prapastiei. Prin paduri, arcasii si calaretii sai nu asteptau decat semnalul de atac. Iar acesta nu a intarziat sa apara. La 9 noiembrie 1330, Basarab lanseaza atacul surpriza asupra ungurilor. Si ce mai surpriza a fost pe cei care se considerau invingatori. Mii de cavaleri isi pierd viata inca din prima zi a luptelor. Zdrobiti sub pietre si trunchiuri de copaci, strapunsi de miile de sageti valahe, ei vad cum victoria lor se transforma intr-o infrangere catastrofala. Macelul dureaza pana pe 13 noiembrie, iar din insemnarile regelui Carol Robert de Anjou, aflam ca apogeul luptei a fost acela in care cavalerii valahi (nicidecum taranii) au sarjat in mod repetat asupra supravietuitorilor. Regele ungur este salvat cu pretul vietii garzilor sale personale si scapa doar dupa ce isi schimba hainele cu Desev, fiul lui Dionisie, "cel pe care valahii crezandu-l insusi regele l-au ucis cu cruzime". Important de mentionat este ca, desi in gravurile vremii, valahii apar imbracati in sumane si purtand straie taranesti, este greu de crezut ca doar cu o armata de tarani, Basarab ar fi putut invinge una dintre cele mai mari armate ale Europei. Mult mai probabila ne pare ipoteza in care cavalerii valahi ar fi fost unii atrenati si echipati asemenea celor occidentali, ei constituind nucleul armatei regulate. Ca o dovada, Radu I, nepotul lui Basarab este reprezentat pe monede in armura vestica. Tot el comandase de la Venetia 11.000 de camasi de zale (echivalentul platii lor de astazi s-ar ridica, cu siguranta, la zeci de milioane de dolari), ori astfel de armuri nu erau destinate unei armate formata exclusiv din tarani. In aceeasi ordine de idei, sa ne reamintim ca Basarab luptase alaturi de Mihail Sisman impotriva bizantinilor si sarbilor. Sa fi facut oare aceste expeditii de lupta cu o armata de tarani? Putin probabil… Aproape toti cavalerii unguri au fost ucisi in stramtoarea Posadei, oferind posteritatii una dintre cele mai mari si mai rusinoase infrangeri din istoria Ungariei. Regele Carol Robert de Anjou nu a mai intrat niciodata in Valahia si nici nu a mai incercat sa lupte impotriva lui Basarab. Tara Romaneasca se nascuse iar visul Ungariei de a atinge Marea Neagra se sfarsise pentru totdeauna. Pe tronul tarii Romanesti, pentru 42 de ani, avea sa stea cel pe care astazi il banuim a fi… Negru Voda Intemeietorul." SURSA: http://www.descopera.ro/descopera-istoria-romanilor/5122917-negru-voda-cel-mai-misterios-personaj-din-istoria-romanilor