iubirea

"Iisus iubea. Era dragostea, marele şi minunatul dar pe care-l făcea omenirii. Si a proclamat deschis că originea acestei iubiri este Tatăl ce trăia în El - acelaşi Tată care trăieşte în toţi oamenii.

Ceea ce dădea lui Iisus libertatea şi forţa de a îmbrăţişa întreaga omenire, era cunoaşterea unirii sale şi identitatea cu Tatăl. El s-a desprins rând pe rând de iluziile care erau cauza unei vieţi de ipocrizie; şi făcând-o El exprima din plin pe Tatăl trăind in El."

RUGA

"Dumnezeule, ajuta-ma sa simt puterea, acea flacara aprinsa din mine si lasa-ma sa simt pasiunea de a fi mai puternic decat am fost vreodata. Lasa-ma sa pasesc in lume asemenea unei flacari a luminii tale, stiind ca fiecare noua zi reprezinta un inceput, o sansa de a pune in aplicare ceea ce stiu."

"Atotputernice Spirit al Luminii ce straluci in Cosmos, atrage-mi flacara, in armonie, spre tine.
Ridica-mi focul din intuneric,
Atractie a focului care este Una cu TOTUL.
Ridica-mi sufletul, tu preaputernice.
Copil al Luminii, nu-ti intoarce fata de la mine.
Fa-ma sa ma topesc in cuptorul tau;
Cel ce esti una cu toate lucrurile si toate lucrurile
Una cu tine, foc al vietii si Una cu Mintea."
TOTH

IMNUL VIETII

Viata e o sansa - nu o lasa sa se piarda/ Viata e frumusete - admir-o/ Viata e o bucurie - gust-o din plin/ Viata e un vis - transforma-l in realitate/ Viata e o sfidare - infrunt-o/ Viata e o datorie - implineste-o/ Viata e un j o c - joaca-l/ Viata e pretioasa - ai grija de ea/ Viata e o bogatie - pazeste-o/ Viata e dragoste - bucura-te de ea/ Viata e un mister - incearca sa-l patrunzi/ Viata e o promisiune - n-o lasa neimplinita/ Viata e tristete - treci peste ea/ Viata e un imn - canta-l/ Viata e o lupta - accept-o si castig-o/ Viata e o tragedie - fii tare/ Viata e o aventura - indrazneste sa ti-o asumi/ Viata e fericire - fii astfel incat sa o meriti/ Viata e Viata - ocroteste-o! MAICA TEREZA

miercuri, 31 august 2011

"UIMITORUL BARBAT CARE A TRAIT 250 DE ANI"


" Acesta a fost titlul unui articol apărut în New York Times la data de 6 mai 1933, când ziarul anunţa moartea lui Li Ching Zuen, un vin­de­că­tor chinez, născut în anul 1677. Documentele vremii atestau că guvernul chinez l-a felicitat cu ocazia împlinirii vârstei de 150 de ani, iar apoi la 200 de ani. „În momentul morţii sale arăta ca un bărbat de 50 de ani”, aşa cum dovedeşte şi o fotografie făcută în anul 1927. „Vindecătorul acesta s-a alăturat armatei chineze la vârsta de 71 de ani ca instructor de arte marţiale şi consultant tactic”, spune Susan Shumsky în cartea cu titlul „Ascensiunea – comuniunea cu maeştrii nemuritori şi cu fiinţele de lumină”(Ed. For You). Aceeaşi sursă citează descrierea ui­mitorului bărbat, făcută de generalul Yang Shen într-un raport militar, intitulat „O relatare reală referitoare la un bătrân în vârstă de 250 de ani, purtător de noroc”: „Se poate deplasa foarte rapid prin munţi, deşi are aproape 250 de ani.(...) La o singură masă consumă trei farfurii de orez, pui şi alte tipuri de carne”. Secretul vieţii lungi, descris chiar de Li Ching Zuen, este acesta; „Omul trebuie să aibă inima liniştită, să rămână la fel de calm ca o broască ţestoasă, să meargă la fel de sprinţar ca un porumbel şi să doarmă la fel de adânc ca un câine”.Secretul vieţii lungi, dezvăluit de un om care a trăit o viaţă nefiresc de lungă, conţine trei ele­mente esenţiale; pacea interioară, calmul „broaştei ţestoase”, mersul sprinten, deci miş­carea şi somnul bun. Dar, cea mai importantă din­­tre toate, cea din care se nasc toate, şi miş­ca­­rea sprintenă, şi somnul bun este, de fapt, com­­ponenta interioară; „pacea”. „Dacă oa­me­nii ar avea inima liniştită şi ar sta mereu într-o stare de pace interioară, ar putea trăi şi un secol”, spunea acelaşi vindecător. Consul­tând biografia lui, însă, constatăm că el era ins­truit în domeniul vindecării cu ajutorul plan­te­lor medicinale şi, poate, că acesta este un alt in­gre­dient indispensabil vieţii lungi, dar unul pe care nu l-a menţionat în descrierea citată mai înainte. Este probabil, însă, ca farmacia naturii să fie doar ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit pentru cazurile în care ne pierdem pacea lăuntrică şi, o dată cu ea, ne pierdem vitalitatea, capaci­ta­tea de a ne mişca rapid, precum şi somnul bun.Noi dobândim energie şi vitalitate prin mişcare, prin efort fizic constant, făcut zi de zi, dar şi prin somn, unde ne încărcăm bateriile uzate în stare de veghe. Uzura esenţială nu pro­vine din mişcarea fizică; consumul de energie şi lipsa de vitalitate nu au cauza într-un exces de ordin fizic, ci în unul mental, interior.Ne obo­seşte şi ne vlăguieşte neliniştea, nu mişcarea. Ne surmenează grija şi stresul, nu munca. Ne îm­bătrâneşte ura şi iritarea, supărarea şi ne­mul­ţumirea, ne pierdem energia şi vitalitatea prin consum nervos, mai degrabă decât prin consum fizic. Un somn bun ne realimentează fizic şi psihic, ne hrăneşte cu energie şi cu pu­te­­re pentru că în somn ne reconectăm cu sursa vieţii, cu puterea „păcii interioare”, pe care n-o mai frânge mintea, nici n-o mai tulbură emoţiile şi grijile noastre. Dacă izbutim să rămânem într-o stare de calm interior şi de pace în timpul activităţilor zilnice noi rămânem în contact cu „sursa vieţii”, cu adevărul care ne că­lău­zeş­te şi ne îngrijeşte. Pacea interioară este starea noastră naturală, cum tendinţa de a ne face griji continuu şi a ne irita, a ne simţi nemulţumiţi şi nefericiţi indică tocmai faptul că ne „scoatem din priză” sau ne deconectăm de la Sinele nostru. Nu doar că suntem mai puţin inspiraţi prin ne­mulţumire şi nelinişte, nu doar că ne sugru­măm singuri energia, nu doar că întrerupem re­­laţia cu bateriile naturale ale vieţii, dar îm­bă­trâ­nim mai repede şi trăim mai puţin. „Nu te în­grijora pentru ziua de mâine, căci Dumnezeu ştie ce-ţi trebuie şi îţi va da”, spunea Iisus şi, într-un fel, spunea că mintea noastră nu ne adu­ce lucrurile de care avem nevoie, dar con­tac­tul cu pacea lăuntrică o poate face. Căci în pa­­cea aceasta tace mintea, dar vorbeşte Dum­ne­­zeu. În pacea aceasta, Egoul se topeşte, dar se aude şi se vede puterea energiei care susţine via­ţa în întregul univers. Poate că de aceea Bi­blia spune „Pacea să fie cu voi”. Căci da­că pacea-i cu noi, este tot ce avem nevoie pentru via­ţă, inclusiv ce avem nevoie pentru o via­ţă lungă."

autor: Maria Timuc

duminică, 28 august 2011

ZAMOLXE - CHEMARE CATRE ROMANI


Am primit acest mail, care nu stiu cat de veritabil este, dar mi-a placut ceea ce am citit in el si m-am gandit ca poate si altora le va ajunge la inima. "In aceasta zi, sunteti invitati. Este un moment prielnic pentru aceasta adunare si eu, Zamolxe, va invit acum, intr-o frumoasa poiana, unde pe pajistea plina cu flori ne asezam impreuna. Fiecare cum doreste, in apropirea mea, in mjlocul muntilor nostri strabuni si stravechi.
Energia muntelui in aceasta seara, ma insoteste. Aceasta energie va inconjoara acum pe toti. Este energia strabunilor, pentru ca acesti munti contin energii ce apartin nu numai strabunilor, ci si voua ce ati fost proprii vostri strabuni. Aceasta energie devine tot mai vie; ea se deschide, prinde viata pe masura ce constiinta oamenilor creste si pe masura ce cei care locuiesc in aceste tinuturi, simt si traiesc frumusetea locurilor.
Deci prin propria voastra iubire, activati energia muntilor, activati locuri energetice si toate acestea sunt acum, aici, in apropierea voastra. Invitatia mea a fost pentru a va darui aceste energii, pentru a va constientiza de fapt asupra lor, pentru ca oriunde sunteti, le puteti primi. Tot mai multi din cei care ati lucrat in alte vieti cu mine, care mi-ati fost discipoli, prieteni, tovarasi de-a lungul vietilor, va adunati si faceti parte din acest cerc magic, care se cheama Prietenie. Voi va reintalniti, treceti peste anii care v-au despartit si reveniti unii langa altii, dat fiind chemarea interioara, chemarea strabuna.
Voi toti si multi altii, sunteti uniti printr-o unda vibrationala care odata activate, va ajuta sa va gasiti, sa ajungeti unii langa altii si sa incepeti sa va impartasiti bucuria revederii. Poate, pt inceput nu gasiti un subiect anume decat emotia, bucuria, lacrimile si simtiti ca cei din jurul vostru sunt aidoma voua si au aceeasi vibratie ca si voi.
Aceasta este o etapa, dupa care incepeti prin meditatie, fie prin visuri sau flashuri sa va aduceti aminte de diferite momente, evenimente cand serveati templele, cand participati la intruniri, cand serveati sau aparati locurile. Deci, voua va revin treptat amintirile din vietile trecute. Nu ma refer numai la vietile pe care voi numai cu mintea le stiti si le puteti acoperi, ci, sunt amintiri din vieti mult mai indepartate, ce istoria voastra nu le mai aminteste. Important este ca aceste amintiri acum revin si voi traiti aceasta bucurie.
As dori sa amintesc ca printre aceste momente de bucurie, puteti fi prinsi de tristeti, ca intr-un miraj, datorita evenimentelor neplacute pe care voi le-ati trait si care se pot manifesta intre voi. As dori sa depasiti aceste momente, sa reveniti la momentele de bucurie, caci acele momente triste, neplacute, apar de fapt pt a fi eliberate sau vindecate. Sunt momente care in acele vieti, nu au fost duse la un final si ele revin acum tocmai pt a le depasi pt a reveni la frumoasele sentimente de prietenie, de intelegere si acceptare.
Nimeni dintre voi, sa stiti ca nu este mai presus fata de celalalt si voi toti aveti aceeasi frumusete, aceeasi maretie. Am dorit sa specific aceasta, pt ca in templul meu energetic, cand va invit eu, va invit pe toti si nu tin cont de pregatirile sau diplomele pe care voi le aveti. Voi cu totii imi sunteti dragi si acest templu este suficient de mare ca voi toti sa incapeti.
Am venit in aceste timpuri, pt o idee de unime, de apropiere, de readucere a cunoasterii universale, ca omenirea sa revina in frumusetea de odinioara, cand viata este traita de oameni liberi si suverani. Aveti de transmis aceasta idee de suveranitate, celor ce vin catre voi, pt ca toti oamenii pe pamant sunt si le este necesara aceasta libertate si suveranitate, care sa fie recunoscuta de toti.
Am dorit sa va aduc energia muntilor, pt ca ea va poate sustine in special corpul fizic. Ea este aici, ca voi sa va impamantati, sa va ancorati in aceasta energie, sa simtiti Mama Pamant cum va sustine si sa cresteti impreuna cu ea. Muntii au fost totdeauna prietenii vostri. V-au adapostit, si-au oferit bogatiile si foarte multe voi ati lasat in acesti munti. In momentul in care va conectati cu ei prin respiratie, prin bunavointa voastra, puteti primi aceste energii. Ele sunt la indemana voastra si vin sa va serveasca, pt ca ideea de unitate care se extinde, incepe de la voi, indiferent unde sunteti. Voi extindeti aceasta idee de unime si ea se extinde aidoma unei insule care creste in dimensiune.
Aici in aceasta poiana, sa-i spunem centrul tarii, unde suntem asezati pe iarba, printre flori, stand frumos si privindu-ne cu drag, aici, acum, este aceasta energie pe care eu v-o ofer si cu permisiunea voastra voi o puteti accesa. O parte este chiar propria voastra energie, alta aparte, este energia muntelui, energia Mamei Pamant. Ea a sosit cu mult drag si va sustine pe voi in evolutia voastra, pe voi in tot ce doriti sa faceti si de asemenea in saltul care urmeaza.
Energia mea nu este singura. Este insotita de foarte multe entitati. Entitati ale locurilor, entitati care fac parte din Sfatul inteleptilor si noi toti suntem pt a va sustine si a va ajuta sa va deschideti alte corzi vibrationale din celulele voastre, din ADN –ul vostru, care apoi vor lucra si va vor ajuta sa simtiti mult mai bine realitatea inconjuratoare. Veti simti ce doriti sa schimbati in aceasta realitate, veti simti scopurile inalte pt care sunteti acum pe Pamant.
Viata voastra poate sa decurga intr-o deplina liniste si armonie, o viata obisnuita fata de ceilalti care nu stiu cu ce va ocupati voi, dar in interiorul vostru aceasta viata devine deosebit de maiastra, pt ca ceea ce se creeaza in interior, se exprima apoi in exterior. La acest moment cand un mare pas de schimbare a constiintei, are loc prin tot ceea ce voi constientizati, aduceti in realitatea voastra.
Simtiti asa cum stam aici in poiana, puterea voastra creatoare; simtiti echilibrul din interior si intelepciunea acumulata de veacuri. Cand voi exprimati toate acestea prin vorbe simple, prin gesturi iubitoare, totul se schimba si Creatia va sustine. Este suficient cand voi pasiti in propria voastra iubire, caci aceasta iubire deschide alte inimi si aceasta forta interioara a voastra, transforma pur si simplu pe toti cei din jurul vostru.
Aceasta iubire este flacara voastra si a strabunilor. Este flacara ce o purtati de milenii in inimile voastre. Insusi muntii au aceasta lumina iubitoare. Ei vin acum sa va intareasca si sa sustina aceasta flacara. Aceasta iubire o data extinsa, aduce catre voi, noi si noi potentiale. In acest moment in care stam acum, aici, extindem aceasta iubire. Eu astept aici in acest loc, in aceasta poiana, ca multi alti frati ai vostri sa se trezeasca si sa vina catre mine. Treptat, tot ceea ce este spirit strabun, romanesc, se va trezi in cei care inca nu si-au adus aminte de ei si vom asterne peste aceste locuri o alta haina de sarbatoare, ce va sublinia schimbarea ce se va produce in fiecare si viata noua care va incepe.
Putem spune ca stam acum la sfat, asa cum am stat si in alte dati si, permiteti-mi sa va privesc in ochi pe fiecare, ca aducerea aminte, cu blandete sa se instaleze in voi. Nimic in viata voastra nu este intamplator si chemarea mea care a pornit catre voi, a pornit si catre multi altii.
Acum, noi adunam si energiile celor care nu sunt langa noi, dar care vor ajunge. Asa cum in alte dati ne adunam si sarbatoream energiile Pamantului si energiile cosmice, iata ca tot asa ne-am adunat si acum, primind aceste energii, multumindu-le si daruindu-le mai departe celorlalti. Faceam acest lucru foarte des, aducand multumiri celor ce ne sustineau viata, aducand multumiri celor ce traiau langa noi si ne ajutau. Acelasi lucru facem si acum, binecuvantand Pamantul pt tot ceea ce ne ofera, pt toate bogatiile pe care Mama Pamant ni le daruieste.
In folclorul nostru, noi avem multe sarbatori legate de aceasta abundenta a Pamantului. Avem sarbatori legate de anotimpuri, de miscarile astrelor. Catre toate, aduceam multumiri, cantece, dansuri. Toate au reprezentat folclorul care s-a transmis pana la voi. Aceste energii au ramas ancorate in energia pamantului, desi multe dintre ele nu se mai practica. Ele revin in alt mod, revin in felul in care si voi va schimbati cand veti constientiza, toate acestea. Prin aceste constientizari, veti reveni pt a intelege frumusetea voastra si frumusetea comunicarii dintre voi si pamant, sau dintre voi si astre. Toate acestea le aveti in voi si se vor manifesta in alt mod, iar comunicarea va fi mult mai directa si mult mai deschisa.
Aici in aceasta poiana unde acum stam, ne vom intalni ori de cate ori veti dori. Indiferent la ce moment al zilei, pe mine ma gasiti aici. Doresc sa ridicati fruntile, sa simtiti stelele pe care le purtati. Simtiti in pieptul vostru Soarele care lumineaza si permiteti-va ca aceasta lumina sa lumineze intreaga tara, intreaga omenire si lasati lumina sa se extinda in infinit. Ancorandu-va lumina voastra in acest loc, este o mare bucurie pt Pamant si pt toate fiintele care beneficiaza de lumina voastra.
V-am invitat, pt ca am dorit sa ne bucuram ca si in alte dati, de bucuria de a fi impreuna. Sa stiti ca suntem asa cum am fost dintotdeauna, iar iubirea care exista intre noi, desi ati uitat, ea exista deosebit de profund. Va multumesc pt ca ati raspuns invitatie mele, va multumesc ca ati primit energia acestor locuri. Permiteti-mi acum sa va imbratisez pe fiecare asa cum am facut-o si in alte dati.
ZAMOLXE"

vineri, 26 august 2011

CONVERSATII CU DUMNEZEU


"Ce zici de o persoană care este bolnavă, dar care are atâta credinţă cât să
mute munţii şi care gândeşte şi spune şi crede că o să se facă
bine... şi apoi moare după şase săptămâni. Cum se potriveşte asta
cu toată chestia aia care se cheamă gândire pozitivă, acţiune
afirmativă?

Asta-i bine. Ai pus întrebări dure. E bine că nu iei de bun orice
cuvânt pe care ţi-l spun Eu. Va exista un moment puţin mai încolo
când va trebui să Mă crezi pe cuvânt, deoarece, în cele din urmă, vei
descoperi că putem discuta la infinit, tu şi cu Mine - până când nu va
mai fi nimic altceva de spus decât „încercă sau neagă.” Dar nu
suntem acolo încă, aşa că, să continuăm dialogul; să continuăm să
vorbim.
Persoana care are „credinţă cât să mute munţii” şi apoi moare
după şase săptămâni, a mutat munţii timp de şase săptămâni. S-ar
putea să-i fi fost suficient. S-ar putea să fi decis în ultima oră a
ultimei zile: „Gata, ajunge. Sunt gata să pornesc într-o altă aventură”.
S-ar putea ca tu să nu ştii de hotărârea lui, pentru că el nu ţi-a spus-o.
Adevărul este că e posibil ca el să fi luat această hotărâre ceva mai
devreme - cu zile sau săptămâni în urmă - şi să nu-ţi fi spus; să nu fi
spus nimănui.
Aţi creat o societate în care nu e prea în regulă să vrei să mori -
nu e prea în regulă să fii de acord cu moartea. Şi, pentru că voi nu
vreţi să muriţi, nu vă puteţi imagina că cineva ar vrea să moară -
indiferent de situaţie sau de starea în care se află.
Dar există multe situaţii în care moartea este de preferat vieţii-
situaţii pe care ştiu că ţi le poţi imagina dacă te gândeşti măcar un
pic. Şi totuşi, aceste adevăruri nu ţi se relevă - ele nu sunt chiar atât
de evidente - când te uiţi în ochii cuiva care a ales să moară. Şi
muribundul ştie aceasta. El poate să simtă în ce măsură cei din jur
acceptă decizia lui.
Ai observat cât de mulţi oameni aşteaptă să rămână singuri ca să
poată muri? Unii chiar le spun celor dragi: „hai du-te, du-te şi
mănâncă” sau „du-te şi te culcă un pic. Mă simt bine. Ne vedem
mâine dimineaţă”.
Şi apoi, când paznicii credincioşi pleacă, pleacă şi sufletul din
trupul celui păzit.
Dacă el le-ar spune rudelor şi prietenilor adunaţi în jurul lui
„vreau să mor”, i s-ar răspunde: „doar nu ai de când să faci asta”, sau
„nu vorbi aşa”, sau „nu pleca”, sau „te rog, nu mă părăsi”.
Întregul corp medical este pregătit să ţină oamenii în viaţă, mai
degrabă decât să-i facă să poată muri cu demnitate.
Vezi tu, pentru un doctor sau o infirmieră, moartea înseamnă un
eşec. Pentru un prieten sau o rudă moartea înseamnă dezastru. Numai
pentru suflet, moartea este o uşurare - o eliberare. Cel mai mare dar
pe care-l puteţi face celor care mor este să-i lăsaţi să moară în pace,
să nu vă gândiţi că ei trebuie „să mai rămână”, sau să continue să
sufere, sau să-şi facă griji pentru voi în acest moment crucial din
viaţa lor.
Aşa că, aceasta este ceea ce se întâmplă foarte adesea în cazul
unui om care spun e că urmează să trăiască, crede că urmează să
trăiască, chiar se roagă să trăiască: la nivelul sufletului, el „s-a
răzgândit”. E momentul, acum, să renunţi la trup ca să eliberezi
sufletul pentru alte scopuri. Când sufletul ia această decizie, nimic
din ceea ce face trupul nu poate să o schimbe şi nici mintea nu poate
găsi ceva să-l convingă de contrariul. În momentul morţii, învăţăm
cine din triumviratul trup-minte-suflet - conduce.
Toată viaţa crezi că tu eşti trupul tău. O parte din timp crezi că tu
eşti mintea ta. În momentul morţii descoperi Cine Eşti cu Tu
Adevărat.
Există, de asemenea, momente când trupul şi mintea nu ascultă
sufletul. Aceasta creează scenariul pe care l-ai descris.
Cel mai dificil lucru pentru oameni este să-şi audă propriul
suflet. (Observă cât de puţini o fac.
Se întâmplă adesea ca sufletul să ia hotărârea că este momentul
să părăsească trupul. Trupul şi mintea - veşnicii servitori ai sufletului
- îl aud şi începe procesul de ieşire. Dar mintea (ego) nu vrea să
accepte. La urma urmei, aceasta înseamnă sfârşitul existenţei ei. Îl
instruieşte deci pe corp să reziste morţii. Ceea ce corpul face cu
plăcere, deoarece nici el nu vrea să moară. Corpul şi mintea (ego)
primesc pentru aceasta multe încurajări, multe laude din partea lumii
exterioare - lumea propriei lui creaţii. Şi, astfel, strategia este
confirmată.
În acest moment, totul depinde de cât de tare îşi doreşte sufletul
să plece. Dacă nu e vreo urgenţă, sufletul poată să spună: „bine, bine,
aţi câştigat. Mai rămân un pic aici cu voi.” Dar, dacă sufletului îi este
foarte clar că rămânerea nu-i face bine programului său superior şi că
nu mai există posibilitate de evoluţie prin acest trup, sufletul
hotărăşte să plece şi nimic nu-l va opri - şi nimic n-ar trebui să
încerce să o facă.
Pentru suflet, este foarte clar că scopul lui este evoluţia. Acesta
este singurul lui scop. Pe el nu-l interesează realizările trupului sau
dezvoltarea minţii. Toate acestea nu au nici un înţeles pentru suflet.
Sufletului îi este foarte clar că nu este nici o tragedie să-ţi
părăseşti corpul. De multe ori, tragedia este să fii în trup. Astfel
încât, trebuie să înţelegeţi că sufletul priveşte problema morţii cu
totul altfel decât voi. El priveşte, desigur, şi întreaga „problemă a
vieţii” cu totul altfel decât voi şi aceasta este sursa majorităţii stărilor
de frustrare şi nelinişte pe care le simţiţi în viaţă. Frustrarea şi
neliniştea provin din faptul că nu daţi ascultare sufletului vostru.

Şi cum să procedez cel mai bine ca să-mi ascult sufletul?
Dacă sufletul este cel care conduce cu adevărat, cum să mă
asigur că informaţiile care-mi vin sunt de la el?


Primul lucru pe care ai putea să-l faci ar fi să urmăreşti ce doreşte
sufletul şi să nu mai emiţi judecăţi de valoare.

Emit eu judecăţi de valoare în legătură cu propriu meu
suflet?


Încontinuu. Tocmai ţi-am demonstrat modul în care te judeci pe
tine însuţi pentru dorinţa de a muri. Te judeci, de asemenea, şi pentru
dorinţa de a trăi - de a trăi cu adevărat. Te judeci pe tine însuţi pentru
că vrei să râzi, vrei să plângi, vrei să câştigi, vrei să pierzi şi, în mod
special, te judeci pentru că vrei să trăieşti experienţa bucuriei şi a
dragostei.

Aşa fac?


Undeva ai întâlnit ideea că a-ţi nega bucuria este de la
Dumnezeu - că a nu te bucura de viaţă este ceva divin. Negarea este
bună, îţi spui tu în sinea ta.

Vrei să spui că este ceva rău?

Nu este nici bună nici rea - este, pur şi simplu, negare. Dacă te
simţi bine după ce te-ai negat pe tine însuţi, atunci, în lumea ta,
acesta este un lucru bun. Dacă te simţi rău, atunci este ceva rău.
Majoritatea timpului nu poţi să decizi. Îţi negi un lucru sau altul
pentru că îţi spui în sinea ta că aşa se cuvine. Apoi spui că ai făcut
ceva bun, dar te întrebi de ce nu te simţi bine.
Astfel că, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să nu mai
emiţi asemenea judecăţi de valoare împotriva ta însuţi. Învaţă care
este dorinţa sufletului şi urmeaz-o. Urmează-ţi sufletul.
Ceea ce urmăreşte sufletul reprezintă cel mai înalt sentiment de
dragoste pe care ţi-l poţi imagina. Aceasta este dorinţa sufletului.
Acesta este scopul lui. Sufletul caută sentimentul. Nu cunoaşterea, ci
sentimentul. El are deja cunoaştere, dar cunoaşterea este conceptuală.
Sentimentul ţine de experienţă. Sufletul vrea să se simtă pe sine
însuşi şi astfel să se cunoască pe sine însuşi în cadrul propriei sale experienţe.
Cel mai înalt sentiment este experienţa unirii cu Tot Ceea Ce Este.
Aceasta este marea întoarcere la Adevărul după care tânjeşte
sufletul tău. Acesta este sentimentul de dragoste perfectă.
Dragostea perfectă este pentru sentiment ceea ce albul perfect
este pentru culoare. Mulţi cred că albul este absenţa culorii. Nu este
aşa. El include toate culorile.
Albul înseamnă toate culorile care există, combinate.
Tot aşa, dragostea nu este absenţa unei emoţii (ură, mânie,
desfrâu, gelozie, avariţie), ci însumarea tuturor sentimentelor. Ea este
suma totală. Totul adunat la un loc. Totul.
Astfel, pentru ca sufletul să trăiască experienţa dragostei
perfecte, el trebuie să trăiască experienţa fiecărui sentiment uman.
Cum pot Eu să am compasiune pentru ceea ce Eu nu înţeleg?
Cum pot Eu să iert la altul ceea ce nu am trăit niciodată Eu Însumi ca
experienţă? Şi, astfel, noi vedem atât simplitatea, cât şi măreţia
terifiantă a călătoriei sufletului. În sfârşit înţelegem ceea ce urmăreşte el:
Scopul sufletului uman este să trăiască experienţa a tot ceea ce
există astfel încât el să poată fi tot ceea ce exista.
Turn să ştiu către ce se îndreaptă sufletul, dacă el nu a fost
niciodată nici în sus nici în jos, nici la dreapta nici la stânga. Cum
poate să-i fie cald, dacă nu a cunoscut niciodată frigul; cum poate să
fie bun, dacă neagă răul? Este absolut clar că sufletul nu poate alege
să fie ceva, dacă nu are din ce alege.
Pentru ca sufletul să trăiască experienţa grandorii sale, el trebuie
să ştie ce înseamnă grandoarea. Şi asta nu poate s-o ştie, dacă în
jurul lui nu există decât grandoare.
Şi, astfel, sufletul înţelege că grandoarea există numai în spaţiul a
ceea ce nu este grandios. De aceea, sufletul nu condamnă niciodată
ceea ce nu e grandios, ci îl binecuvântează, văzând în el o parte din
el însuşi care trebuie să existe, pentru ca o altă parte din el însuşi să se manifeste.
Treaba sufletului este, desigur, să vă facă pe voi să alegeţi
grandoarea, să selectaţi cei mai bun din Cine Eşti - fără să
condamnaţi ceea ce nu selectaţi.
Aceasta este o sarcină uriaşă care se desfăşoară în mai multe
vieţi, pentru că voi aveţi obiceiul să vă repeziţi să judecaţi, să numiţi
un lucru „greşit”, sau „rău”, sau „nu suficient”, mai degrabă decât să
binecuvântaţi ceea ce nu alegeţi.
Voi faceţi ceva şi mai rău decât să condamnaţi, pur şi simplu
căutaţi să vătămaţi ceea ce nu alegeţi. Încercaţi să-l distrugeţi. Dacă
există o persoană, un loc sau un lucru cu care nu sunteţi de acord, îl
atacaţi. Dacă există o religie care nu este conformă cu a voastră, o
consideraţi greşită. Dacă există un gând care-l contrazice pe al
vostru, îl ridiculizaţi. Dacă există o idee diferită de a voastră, o respingeţi.
Aici greşiţi voi, deoarece creaţi numai o jumătate dintr-un
univers. Şi nu puteţi nici măcar să înţelegeţi jumătatea voastră,
atunci când o respingeţi, din pornire, pe cealaltă."

sursa: Neale Donald Walsch CONVERSATII CU DUMNEZEU

luni, 22 august 2011

CONVERSATII CU DUMNEZEU


Hai s-o luăm de la capăt. Pentru ce crezi tu că ţi-a fost dată
viaţa?

E o întrebare bună. În decursul anilor i-am dat o grămadă de
răspunsuri diferite.
Care e răspunsul tău acum?
Sentimentul meu este că am două răspunsuri; un răspuns se
referă la ceea ce mi-ar plăcea să văd de acum înainte şi celălalt la
ceea ce văd acum.
Care este răspunsul în legătură cu ceea ce ai vrea să vezi?
As vrea să-mi văd viaţa ca fiind evoluţia sufletului meu. Aş
vrea să-mi văd viaţa ca fiind expresia şi trăirea ca experienţă a
acelei părţi din mine pe care o iubesc cel mai mult. Partea din
mine care este compasiune şi răbdare şi dăruire şi ajutor. Parte
din mine care înseamnă a şti, a fi înţelept, a ierta şi... a iubi.
Vorbeşti de parcă ai fi citit deja cartea asta!
Da, e o carte frumoasă, la nivel ezoteric, dar încerc să-mi dau
seama cum s-o pun „în practică”. Ceea ce văd în viaţa mea reală
este supravieţuirea de zi cu zi.
Şi unul îl exclude pe celălalt?
Păi...
Crezi că ezotericul exclude supravieţuirea?
Ca să-Ţi spun cinstit, mi-ar plăcea să fac ceva mai mult decât
să supravieţuiesc. Toţi anii ăştia nu am făcut decât să
supravieţuiesc. Observ că am rămas în acelaşi loc. Aş dori să se
termine lupta pentru supravieţuire.
Observ că a trăi de la o zi la alta este încă o luptă. Aş vrea să
fac mai mult decât doar să supravieţuiesc. Aş vrea să prosper.
Şi ce numeşti tu a prospera?
Să am destul ca să nu-mi mai bat capul de unde fac rost de
bani; fă nu mai fie un stres permanent să fac rost de bani de
chirie sau să plătesc nota de telefon. Vreau să spun - şi-mi pare
rău că sunt atât de prozaic - că noi discutăm aici despre viaţa
reală şi nu despre o imagine aeriană, romantică şi spiritualizată a
vieţii, ca cea pe care o descrii Tu în întreaga carte.
Mi se pare Mie, sau disting o notă de furie?
Nu e vorba de furie, cât de frustrare. Am jucat „jocul ăsta dea
spiritualitatea” de vreo 20 de ani încoace şi uite unde am ajuns.
La un pas de azilul de săraci. Tocmai mi-am pierdut serviciul şi
iarăşi nu mai am de unde să fac rost de bani. Zău că am obosit de
atâta luptă. Am 49 de ani şi mi-aş dori un pic de siguranţă în
viaţă, ca să-mi pot dedica mai mult timp „treburilor legate de
Dumnezeu” şi de „evoluţia” sufletului etc. Inima mea este alături
de acest gen de idei, dar viaţa mă trage în altă direcţie ...
Ai spus foarte multe lucruri aici şi presupun că vorbeşti în
numele a o mulţime de oameni care au trăit aceste experienţe.
Am să răspund pe rând acestui adevăr, pentru ca să poţi înţelege
şi analiza răspunsul cu uşurinţă.
Nu ai jucat „jocul ăsta de-a spiritualitatea” de vreo 20 de ani
încoace, ci ai stat doar pe margine (nu vreau să consideri că te
pedepsesc, fac doar o afirmaţie). Sunt de acord că de vreo două
decade priveşti acest joc; cochetezi cu el; îl experimentezi din când
în când ... dar până de curând nu am simţit că te dedici cu adevărat
lui.
Să fie foarte clar: „a juca un joc spiritual” înseamnă să-fi dedici
întreaga minte, întregul corp, întregul suflet procesului de a-ţi crea
Sinele după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Acesta este procesul de realizare de Sine despre care au scris
Misticii Orientali. Este procesul de salvare căruia i s-a dedicat însăşi
mare parte din teologia occidentală.
Este un act de supremă conştiinţă de zi cu zi, oră cu oră, moment
cu moment. Înseamnă a alege şi a realege fiecare clipă. Este creaţia
care merge înainte. O creaţie conştientă. Creaţie cu un scop înseamnă
a folosi instrumentele creaţiei despre care am mai discutat, a le folosi
în mod conştient şi cu intenţie sublimă.
Asta înseamnă „să joci acest joc spiritual”.


sursa: Neale Donald Walsch CONVERSATII CU DUMNEZEU

miercuri, 17 august 2011

CONFESIUNI


"Cand n-ai nimic de ascuns, lumina constientei tale nu mai este compromisa de o rusine secreta. Minciunile nu mai trebuie mentinute. Relatiile nu-ti mai sunt impovarate de planuri ascunse.
Simplitatea si limpezimea domnesc in viata ta, caci nu exista amagire. Fiecare dintre voi are la dispozitie aceasta limpezime chiar acum, daca are curajul sa comunice, fara ezitare, tot ceea ce gandeste si simte.
Acesta este gestul increderii tale fata de semenul tau.
Aceasta este acceptarea ta de a fi vizibil si vulnerabil.
Daca ai o frica si o impartasesti, atunci aceasta frica si vina din spatele ei nu mai raman ascunse. Daca nutresti un gand care il condamna pe altcineva, poti sa-l negi, sa-l maschezi sau sa-l proiectezi asupra altcuiva, sau poti să il scoti la iveala, sa-i dai mare atentie si sa-l vindeci.
Iti poti ascunde gandurile de atac, sau le poti marturisi.
Ritualul marturisirii, ca si cele mai multe ritualuri, a incetat sa mai reprezinte adevaratul scop ai confesiunii. Nu mai are nici o legatura cu a primi iertarea de la altcineva. Are insa foarte mare legatura cu a respinge cantitatea enorma de disimulare si cu constientizarea deplina a fricii si a vinei.
Cel care aude confesiunea nu este un judecator, ci un martor. El sau ea nu trebuie sa poarte vesmintele sau insemnele autoritătii.
Orice martor e potrivit, atata timp cat intelege ca rolul sau nu este sa judece sau sa condamne, ci doar sa asculte cu compasiune.
Nu există cineva care sa nu facă greseli. Abuzul unuia impotriva altuia, cu sau fara intentie, e ceva la ordinea zilei. A astepta ca toate abuzurile sa inceteze e o naivitate.
Numai cineva care nu e in contact cu vulnerabilitatea sa umana ar aspira la un tel atat de inalt şi nefondat. Si, cum si-ar putea accepta natura divina, cineva care nu este in stare sa-si accepte natura umana?
Veti face mereu greseli si va indemn să fiti recunoscatori pentru fiecare dintre ele.
Fiecare greseală este un dar, fiindca iti ofera sansa corectiei.
Preaslaveste sansa de a aduce la suprafata tot ce este manipulare si disimulare. Fiti recunoscători pentru invitatia de a sonda zonele intunecate ale mintii voastre si de a aduce continutul lor in lumina examinarii constiente.
Cand iti justifici greselile, te agati de ele si iti impui sa le aperi tot timpul. Asta iti ia enorm de mult timp si energie. Ba, mai mult. daca nu esti atent, poate deveni tema dominanta a vietii tale.
De ce nu ti-ai marturisi greselile, ca sa nu mai fii nevoit sa-ti petreci tot timpul aparandu-le?
Recunoaste-ti pe fata disimularea, astfel incat limitarile trecutului sa nu te mai inlantuie. Permite fiecarei greseli sa fie recunoscuta in mod deschis.
Daca nu ai o parere buna despre aproapele tau, spune-i asta si roaga-l sa te ierte. Nu face aceasta ca sa te sui pe un piedestal, ci ca sa te feresti sa cazi in groapa fara fund a urii de sine si a disperarii.
Acesta e leacul de care ai nevoie ca sa traiesti fara frica, fara necinste si fara vina. Prietene, ia acest medicament. Ti l-am oferit inainte si ti-l ofer inca o data.
Caracterul dens si apasator al acestei lumi este rezultatul lipsei tale de curaj in a-ti admite greselile, este rezultatul jocului ipocrit pe care-l joci cu semenii tai.
Chiar crezi ca e posibil sa fii mai moral sau mai corect decat aproapele tau? Poti fi, eventual, mai dibaci in a-ti ascunde greselile.
Acesta este un joc trist si autoeliminator. Iti cer sa incetezi de a-l mai juca. Iti cer sa ai incredere in aproapele tau si sa fii sigur ca el nu are un loc privilegiat cand e vorba de judecare, ci se află alaturi de tine, ca egalul tau. El nu te poate condamna, fara a se condamna pe sine.
Spovedeste-te tie insuti. Spovedeste-te partenerului tau, sefului tau, chiar si strainului de pe strada. Nu fi preocupat de ceea ce gandeste lumea. Tu transmiti o invatatura revolutionara. Marturisirea ta le permite altora sa-si priveasca propriile greseli cu compasiune.
O femeie care isi admite greselile este o lumină calauzitoare pentru ceilalti. Ea s-a lepadat de hainele intunericului. Lumina strabate prin ea, caci mintea ei este transparenta, un canal curat prin care adevarul curge fără efort. Semenii ei stiu imediat ca pot avea incredere in ea si ii intind mana.
O astfel de femeie este o adevărata preoteasa. Intrucat si-a iertat propriile pacate, ea poate extinde aceasta iertare si asupra altora. Autoritatea ei nu vine din exterior, ci dinauntru. Ea a fost hirotonisita, dar nu de catre o autoritate din lume. Si, cu toate acestea, oricine vine la ea o recunoaste, are incredere in ea si i se spovedeste.
Acesta este adevarul despre spovedanie. Orice barbat sau femeie poate fi preot.
Nu crede in minciunile care-ti sunt oferite in numele meu. Foloseste-ti bunul simt.
Nu va rusinati daca v-ati indepartat de religie, fiindca nu ati putut sa acceptati aceste minciuni. Si eu m-as fi indepărtat de o biserica ce nu ofera nimic altceva decat amagire, exclusivitate si vinovatie.
Aveti dreptate sa respingeti invataturile false. Dar nu ingaduiti ca mania voastra la vederea ipocriziei unor oameni ai lumii imbracati in haine preotesti sa va indeparteze de relatia voastra directa cu mine.
Uitati tot ce aţt fost invatati de altii si luati in considerare adevarul aflat acum in inimile voastre.
Iată locul unde trebuie sa ne intâlnim si nu in vreo cladire fastuoasa, care imi sfideaza invatatura si viata.
Priveste, acum, adevarul in fata, prietene. Nu poti scapa de suferinta, avand secrete fata de mine sau fata de semenul tau. Pentru a pune capat suferintei, trebuie să pui capat tuturor formelor de amagire din viata ta, iar asta se poate face numai spunand adevarul – tie insuti, mie si aproapelui tau.
Ce ai de pierdut, in afara de apasarea si haosul din lume? Vrei sa-ti pastrezi secretele si sa ramai in labirint, sau vrei sa le marturisesti si să te eliberezi de drumurile intunecoase si intortocheate?
Alegerea iti apartine.
Dar nu te pacali. Nu exista mantuire in tainuire si intuneric. Mantuirea e oferita deschis fiecaruia, in lumina adevarului. Iar în acea lumina nu poate ramane nici o umbra a rusinii sau a pacatului.
la-ti curajul de a-ti admite greselile, ca sa le poti ierta si ca sa te eliberezi de durere, zbatere si amagire. Increde-te in aproapele tau, ca si el sa se poata increada in tine, intr-o buna zi.
Nu nega adevarul si nici nu pretinde ca nu l-ai auzit. Caci eu ti l-am spus aici, in cuvinte simple, pe care le poti intelege.
Restul depinde de tine, caci adevarul nu este insusit, pana cand nu e pus in practică in viata ta.
Fiecare dintre voi este o fatetă in nestemata cu multe fatete a Iubirii si Gratiei lui Dumnezeu. In felul sau, fiecare dintre voi are o modalitate de exprimare de o demnitate simpla. Frumusetea unei fatete nu interfereaza cu splendoarea celeilalte, ba chiar i-o sporeste, atat in amploare cat si in intensitate. Ceea ce face ca o fateta sa straluceasca este accesibil tuturor.
Lumina care se află in mine este si in tine. Iar eu nu sunt mai iubit de Dumnezeu decat esti tu. Si acesta este lucrul pe care trebuie sa ajungeti sa-l cunoasteti in propria voastra inima, fratele meu si sora mea.
Nici o invatatura si nici o predica, oricat de multe ar fi ele, nu te vor face sa crezi asta. Iata de ce te rog sa exersezi.
Indeparteaza impuritătile judecarii ce blocheaza limpezimea perceptiei tale.
Indeparteaza obstacolele competitiei, invidiei si lacomiei care blocheaza revarsarea iubirii prin inima ta.
Marturiseste-ti fricile, sentimentele tale de imperfectiune, greselile, resentimentele, reprosurile si nemultumirile tale.
Adu intunericul gandurilor si sentimentelor tale secrete in lumina constientizării depline. Nu exista greseala ce nu poate fi corectata, abatere ce nu poate fi iertata.
Aceasta este invatatura mea. Dar nu o poti intelege doar prin cuvintele mele.
Tot ceea ce am propovaduit, am si demonstrat in viata mea.
Cum as putea, atunci, sa cer mai putin de la tine, prietene?"

Paul Ferrini

sursa: http://treziredivina.wordpress.com/2011/08/16/confesiunile/

VIATA

marți, 16 august 2011

CONVERSATII CU DUMNEZEU



"...Şi iarăşi vin şi spun: sistemele voastre mondiale economice, politice, sociale şi religioase sunt primitive.
Nu voi face nimic ca să schimb această stare de lucruri, din motivele pe care ţi le-am expus.
Trebuie să aveţi liber arbitrii şi libertate de voinţă pentru ca să puteţi trăi experienţa ţelului Meu cel mai înalt în ceea ce vă priveşte - şi anume, de a vă cunoaşte pe voi înşivă ca fiind Creatorul.
Iar până acum, după atâtea mii de ani, doar atât aţi evoluat - asta-i tot ce aţi creat. Nu te indignează treaba asta?
Aţi făcut un singur lucru bun. Aţi venit la Mine pentru sfaturi.
În mod repetat, „civilizaţia” voastră s-a întors către Dumnezeu, întrebând: „Unde am greşit?” „Cum putem să facem ceea ce este bine?”.
Faptul că aţi ignorat, în mod sistematic, în toate ocaziile, sfaturile Mele nu Mă împiedică să vi le ofer din nou. Ca un bun părinte, sunt totdeauna gata să ofer ajutor când Mi se cere. Şi, tot ca un bun părinte, vă iubesc în continuare, chiar atunci când sunt ignorat.
Vă descriu, deci, lucrurile aşa cum sunt ele în realitate. Şi vă spun cum puteţi să faceţi ce este mai bine. O fac într-un mod care vă determină să fiţi indignaţi, deoarece vreau să vă captez atenţia. Văd că am reuşit.

Ce ar putea provoca acel gen de modificare masivă de conştienţă despre care ai vorbit atât de des în această carte?

Noi facem acum o modelare înceată şi gradată a blocului de granit care este experienţa umană, eliberând-o de surplusul nedorit, tot aşa cum un sculptor ciopleşte pentru a crea şi a scoate la iveală adevărata frumu¬seţe care apare în final.

„Noi”?

Tu şi cu mine, prin munca pe care o facem cu aceste cărţi ca şi foarte mulţi alţii, toţii mesagerii. Scriitorii, artiştii, producătorii de televiziune şi film. Muzicienii, cântăreţii, actorii, dansatorii, profesorii, şamanii, guru. Politicienii, conducătorii, (da. există unii foarte buni, unii foarte sinceri!), medicii, avocaţii, (da, există unii foarte buni, unii foarte sinceri!), mămicile şi tăticii şi bunicii şi bunicile din sufrageriile, bucătăriile şi curţile de pe tot teritoriul Americii şi din toată lumea.
Voi sunteţi înaintaşii, vestitorii.
Şi conştienţa multor oameni se modifică. Datorită vouă.

Va fi nevoie de o calamitate mondială, de un dezastru de proporţii uriaşe, după cum au sugerat unii? E nevoie ca pământul să se încline pe axa sa, să fie lovit de un meteorit, continente întregi să fie înghiţite, înainte ca oamenii să vrea să asculte?
Trebuie să fim vizitaţi de fiinţe din spaţiu şi înspăimântaţi de moarte, înainte de a ne fi suficient de clar că noi cu toţii Una suntem? Se cere să fim puşi în faţa ameninţării morţii, înainte de a fi mobilizaţi ca să găsim un nou mod de viaţă?


Astfel de evenimente drastice nu sunt necesare - dar s-ar putea să se întâmple.

Se vor întâmpla?

Crezi tu că viitorul este previzibil - chiar şi de către Dumnezeu? Adevăr îţi spun Eu ţie: Viitorul vostru este creabil. Creaţi-l aşa cum îl vreţi.

Dar mai devreme spuneai că, în cadrul adevăratei naturi a timpului, nu există „viitor”; că totul se întâmplă în Această Clipă - în Momentul Veşnic de Acum.

E adevărat.

Ei bine, sunt cutremure şi inundaţii şi meteoriţi care lovesc planeta „chiar acum”, sau nu sunt? Să nu-mi spui că nu ştii, Tu care eşti Dumnezeu?

Vrei să se întâmple aceste lucruri?

Bineînţeles că nu. Dar Tu ai spus că tot ceea ce urmează să se întâmple s-a întâmplat deja - se întâmplă acum.

E adevărat. Dar Momentul Etern de Acum se schimbă veşnic. Este ca un mozaic - unul care există veşnic, dar se modifică necontenit. Nu poţi să clipeşti, pentru că, atunci când deschizi din nou ochii, totul este diferit. Priveşte! Uită-te! Vezi? Iar s-a întâmplat!
EU MĂ SCHIMB NECONTENIT.

Ce anume Te face să Te schimbi?

Ideea Ta despre Mine. Gândul tău despre Întreg Îl face să se schimbe - instantaneu.
Uneori, schimbarea din interiorul Întregului este subtilă, practic imperceptibilă, depinzând de puterea gândului. Dar, când există un gând intens - sau un gând colectiv - atunci se produce un impact uriaş, un efect incredibil.
Totul se schimbă.

Prin urmare va fi pe întregul Pământ acel cataclism major despre care vorbeai?

Nu ştiu. Va fi? Voi decideţi. Aminteşte-ţi că voi vă alegeţi realitatea acum.

Eu aleg să nu se întâmple.

Atunci nu se va întâmpla. Sau se va întâmpla.

Iar începem!

Da. Trebuie să învăţaţi să trăiţi înăuntrul acestei contradicţii. Şi trebuie să înţelegeţi cel mai mare adevăr: Nimic Nu Contează.

Nimic nu contează?

Îţi voi explica în volumul al treilea.

Bine ... În regulă, dar, când e vorba de asemenea lucruri, nu-mi place să trebuiască să aştept.



Dar ai deja foarte multe de digerat. Oferă-ţi un pic de timp. Oferă-ţi un pic de spaţiu.

S-ar putea să nu ne despărţim încă? Simt că vrei să pleci. Ai început deja să vorbeşti ca atunci când eşti gata de plecare. Mi-ar plăcea să vorbim despre alte câteva lucruri... cum ar fi, de exemplu, fiinţe care vin din spaţiu - există aşa ceva?

În volumul al III-lea urmează să ne ocupăm şi de acest subiect.

Haide, spune-mi numai un pic, o picăturică!

Vrei să ştii dacă există viaţă inteligentă în altă parte în univers?
Da. Bineînţeles că există.

E la fel de primitivă ca a noastră?

Unele forme de viaţă sunt mai primitive, altele mai puţin primitive. Iar unele sunt mult mai avansate.

Am fost vizitaţi de către astfel de extratereştri?

Da. De multe ori.

Cu ce scop?

Pentru a lua informaţii. În unele cazuri, pentru a vă da, cu blândeţe şi cumpătare, o mână de ajutor.

Şi cum ne ajută?

Vă împing înainte, din când în când.
De exemplu, eşti desigur conştient că, în ultimii 75 de ani, aţi făcut mai multe progrese tehnologice decât în toată istoria omenirii la un loc.

Da, presupun că da.

Îţi închipui tu că totul, începând de la tomografia computerizată până la zborul supersonic şi la cipurile unui computer care este introdus în trupul tău pentru a-ţi regla bătăile inimii, a putut să iasă din mintea unui om?

Păi... da!

Atunci de ce nu s-au gândit oamenii la ele cu mii de ani înainte?

Nu ştiu. Bănuiesc că nu aveau tehnologia necesară. Vreau să spun că un lucru conduce la altul. Dar tehnologia a apărut la un mo¬ment dat. Totul este un proces de evoluţie.

Nu ţi se pare ciudat că, în cadrul acestui proces de evoluţie care a durat un miliard de ani, de-abia acum 75 sau 100 de ani a apărut o imensă „explozie de comprehensiune”?
Nu-l simţi ca ieşit din tiparul obişnuit faptul că mulţi oameni de pe planetă au fost martorii dezvoltării tuturor lucrurilor, de la radio la radar şi la electronică, în timpul vieţii lor!
Nu înţelegi că ceea ce s-a întâmplat reprezintă un salt enorm? Un pas înainte de o asemenea magnitudine şi asemenea proporţii încât să sfideze orice logică.

Ce vrei să spui?

Vreau să spun că ar trebui să iei în consideraţie posibilitatea că aţi fost ajutaţi.

Dacă am fost „ajutaţi” tehnologic, de ce nu suntem ajutaţi spiritual? De ce nu ni se dă ajutor în privinţa acestei „modificări de conştienţă”?

Vi se dă.

Ni se dă?

Ce crezi că e cartea asta?

Hmmm.

Mai mult decât atât, în fiecare zi vi se pun în faţă noi idei, noi gânduri, noi concepte. Procesul de modificare a conştienţei, de creştere a conştiinţei spirituale a unei întregi planete este un proces încet. E nevoie de mult timp şi de multă răbdare. De multe vieţi. De generaţii.
Dar, încetul cu încetul, ajungeţi unde trebuie. Vă modificaţi pe nesimţite. În linişte, se schimbă ceva.

Şi Tu spui că fiinţele din spaţiu ne ajută în această privinţă?

Chiar aşa.
Ele sunt printre voi acum şi sunt multe. Vă ajută de ani de zile.

Dar de ce nu se fac cunoscuţi? De ce nu se dezvăluie? N-ar fi impactul lor asupra noastră de două ori mai mare, dacă ar face-o?

Scopul lor este de a oferi asistenţă în a se produce schimbarea pe care ei văd că cei mai mulţi dintre voi o doriţi - şi nu de a o crea; de a o favoriza, nu de a o impune cu forţa.
Dacă s-ar dezvălui, aţi fi forţaţi de simpla putere a prezenţei lor să le acordaţi onoruri mai mari şi să daţi cuvintelor lor o mai mare greutate. E de preferat ca masele de oameni să ajungă la propria lor înţelepciune. E mai greu să te lepezi de înţelepciunea care vine din interiorul tău, decât de cea care vine de la altul. Ai tendinţa de a te agăţa mai mult de ceea ce ai creat tu însuţi, decât de ceea ce ţi se spune.

Îi vom vedea vreodată; vom ajunge vreodată să-i cunoaştem pe aceşti vizitatori extratereştri, aşa cum sunt ei cu adevărat?

O, da. Va veni momentul în care conştienţa voastră va evolua şi frica se va micşora şi atunci ei se vor arăta vouă.
Câţiva dintre ei au şi făcut-o - în faţa câtorva oameni.

Dar ce e cu teoria care devine acum din ce în ce mai populară că aceste fiinţe sunt, de fapt, rău voitoare? Există vreunii care vor să ne facă rău?

Există vreo fiinţă umană care vrea să vă facă rău?

Da, bineînţeles.

Unele dintre aceste fiinţe - cele mai puţin evoluate - ar putea fi judecate în acelaşi fel.
Dar aminteşte-ţi porunca Mea. Nu judeca. Nimeni nu face nimic nelalocul lui, dacă acţionează conform cu modelul universului propriu. Unele fiinţe au avansat în tehnologie, dar nu în modul de a gândi. Cam aşa este şi omenirea voastră.

Dar dacă aceste fiinţe răuvoitoare sunt atât de avansate tehnologic, desigur că ne-ar putea distruge. Ce anume i-ar putea opri?

Sunteţi protejaţi.

Suntem?

Da. Vi se dă oportunitatea de a vă trăi până la capăt propriul vostru destin. Rezultatul va fi creat de către propria voastră conştienţă.

Adică?

Adică, în aceasta - ca şi în orice altceva - căpătaţi ceea ce gândiţi.
Atrageţi către voi lucrurile de care vă este frică.
Persistă lucrurile cărora le opuneţi rezistenţă.
Dispare lucrul la care vă uitaţi - dându-vă şansa de a-l re-crea iarăşi şi iarăşi, dacă vreţi, sau de a-l alunga pentru totdeauna din experienţa voastră.
Ceea ce alegeţi, aceea trăiţi ca experienţă."

sursa: Neale Donald Walsch

luni, 15 august 2011

IN ACEASTA ZI DUMNEZEU VREA CA TU SA STII...


… că îţi poţi spune adevărul, însă îndulceşte-l cu pace. Spune-ţi adevărul imediat ce îl cunoşti. Însă spune-l cu blândeţe, cu bunătate, cu compasiune pentru ascultător. Cineva are nevoie să audă adevărul de la tine astăzi … dar acea persoană are de asemenea nevoie de compasiunea ta deplină când rosteşti acest adevăr. Încearcă să spui ceea ce trebuie spus cu blândeţe şi cu o inimă larg deschisă. Ţine minte, adevărul poate să doară … dar doare mult mai puţin dacă îţi pasă cum se simte când îl spui.
Cu dragoste, prietenul tău, Neale Donald Walsch ~ www.humanitysteam.ro

sâmbătă, 13 august 2011

UN MESAJ PENTRU VOI


Cat de mult iubiti viata poate fi egal cu aceasi cantitate pe care o daruiti vietii. Daruirea are multe sensuri. Daruirea inseamna iubire si mai inseamna si acceptare. Inca odata va rog sa eliberati toate ideile preconcepute despre cum ar trebui sa arate viata. Daca aveti ideea ca viata ar trebui intr-un fel anume, preconceput, si ea nu arata asa, in mod natural voi aveti tendinta de a simti ca ceva nu este in regula cu viata. Voi simtiti ca sunteti undeva uitati intr-un fel. Poate simtiti ca viata va datoreaza ceva. Nimanui nu-i place sa aiba datorii. Nu va puteti condamna viata pentru ce credeti voi ca va datoreaza. Voi nu sunteti un agent colector al vietii. Si nici nu
trebuie sa fiti copilul rasfatat al vietii. Invatati sa fiti fericiti. Este dreptul vostru prin nastere sa fiti fericiti. Nu este nici o indoiala si totusi este deasemenea alegere voastra libera. Este alegerea voastra sa alegeti fericirea. Nu are sens pentru voi sa asteptati sa castigati un bilet la loterie inainte sa fiti fericiti. V-ati conditionat fericirea? Ati permis fericirii sa depinda de ceea ce va inmaneaza viata? Sansele sunt ca tocmai asta sa si facut. Lovind si tipand, asta ati facut. Daca asta ati facut, va puteti opri. Va puteti reversa strategia. Va puteti aprecia viata asa cum este in fiecare zi. O factura vine prin posta si voi nu sunteti fericiti. Un cec vine prin ppsta si sunteti fericiti. Pentru moment. Viata se pare ca va schimba mecanismele. Preaiubitilor, nu trebuie sa aveti o alianta cu viata care sa-i permita sa va dicteze cum sa simtiti. Daca vedeti ca va simtiti incruntati, voi alegeti asta. Nimeni altcineva nu alege asta pentru voi. Voi trebuie sa spuneti cum veti reactiona vietii voastre. Este viata voastra. Viata va va oferi cam de toate. Nu veti putea intotdeauna sa alegeti ce va doriti. Si totusi puteti lua viata de bratet si sa nu rezistati darurilor vietii in orice moment. Nu trebuie sa fiti loviti de viata. V-ar placea sa va ofere bomboane de ciocolata in fiecare zi si totusi viata isi are propria intelepciune. Dupa un timp si prea multe bomboane, va veti satura de ele. Viata are multe cai de a va ingrasa sau de a va pune la dieta. In orice caz, voi puteti fi fericiti. Oferiti-va libertatea de a fi fericiti. Viata are propriile cai de a rezolva lucrurile. Merge in continuare. Si voi trebuie sa faceti la fel. Uneori puteti primi marul de argint si uneori nu. Nu trebuie sa va pierdeti locul in viata pentru ca ati primit sau nu ceva. Nu trebuie sa inconjurati viata. Nu mai fiti incruntati. Acest lucru poate deveni un obicei care ar putea fi greu de indepartat. Lumea nu va datoreaza o viata, preaiubitilor. Fiti ascultatori cu viata. Considerati viata ca un angajator. Sunt lucruri pe care angajatorul le vrea intr-un anumit fel azi, chiar daca isi schimba gandurile maine. Poate ca nu va place felul in care angajatorul rezolva lucrurile. Ceea ce face ar putea fi ridicol, dar totusi el este angajatorul si voi ii faceti viata cat de usoara si benefica puteti. Viata este angajatorul vostru. Voi nu sunteti seful vietii. Voi sunteti un angajat al vietii. Viata va va servi. Totusi este treaba voastra sa serviti viata. Sa va acomodati cu viata. Nu faceti mare zgomot atunci cand viata nu va face pe plac. Nu trebuie sa o luati personal. Nu trebuie sa va razbunati.

sursa: http://www.lightworkers.org/

joi, 11 august 2011

NOI SUNTEM....CINE SUNTEM NOI?



Zona geografică în care se află astăzi România, a fost în urmă cu peste 10.000 de ani, vatra lumii, locul unde a început cu adevărat civilizaţia umană. Acest adevăr este destul de greu de digerat pentru celelalte mari naţiuni, printre care şi cu aspiraţii inalte la titlul de popor ales…

În zona Olteniei se înregistrează cea mai veche locuire în bordeie din lume(18,000 ani inainte de Christos), cea mai veche activitate de minerit, cel mai vechi târnacop de miner descoperit vre-o dată, cea mai veche activitate metalurgică a aramei din lume (8,000 ani înainte de Christos), cea mai veche scriere din lume (tăbliţele de la Tărtăria, judeţul Alba 5-6.000 înainte de Christos). Tot aici s-a inventat arcul, au aparut primele furnale din Europa, şi tot de aici au plecat şi s-au format celelalte popoare indo-europene şi nu numai cum ar fi: iranienii, carienii, italicii, frygienii, sciţii, cimmerienii, triburile iberice, bascii, sarmaţii, elenii(ahei şi dorieni), fenicienii….etc.

Traco-dacii reprezintă cea mai veche şi mai înaltă cultură de pe Pământ, anterioară civilizaţiei Sumeriene, şi totodată cea mai numeroasă (180 - 200 de triburi). Ei puteau fi găsiţi în întreaga Europă (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, germania, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franţa, Spania, Turcia europeana, Asia Mica, Africa……chiar şi Burii din Africa de Sud sunt tot un neam Dac, din care făcea parte însuşi Burebista.

Scrisul şi odată cu el istoria, au apărut mai întâi în spaţiul tracic şi abia mai târziu in spaţiul greco-roman, dus probabil acolo tot de triburile care au migrat de aici. Traco-dacii au avut cea mai veche agricultură din Europa, (neolitic) si printre cele mai vechi din lume. La vremea lor erau singurul popor din lume care foloseau cercul la dispozitivele de măsurare a timpului.

Începând cu anul 1995, dupa studii îndelungate, însă intenţionat ţinute la subsol, o serie de savanţi americani de prestigiu au ajuns la concluzia că Potopul descris în Biblie a avut loc pe malul vestic al Marii Negre, unde locuia o populaţie neaşteptat de dezvoltată, (oare cine?). De altfel Olimpul, legendarul munte din mitologia greacă (ULIMP- Lumină sau Splendoare, în limba traco-dacă), nu era altceva decât muntele Bucegi pe care nu întâmplător dăinuie al doilea Sfinx de pe Pământ. Istoricul Homer spunea că numai tracii ştiau să lupte călare şi cu arcul începând cu mileniul cinci înainte de Christos.

Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine desăvârşită, toate convenţiile fiind încheiate verbal şi apoi păstrate cu sfinţenie. Lipsa de acasă era semnalată printr-un băţ lăsat la poartă, fiind mai mult decât suficient.
Traco-dacii erau singura civilizaţie din lume care nu a folosit sclavagismul sub nici o formă a sa.

În jurul anului 1400 Î.C, se construieşte în Tracia nord-Dunăreană, cea dintâi şcoală cu local de sine stătător de pe Terra, numită Androniconul, unde preoţii Zamolxieni predau toate disciplinele universitare începând cu teologia (cultul Zeului Soare şi al celor 12 constelaţii).
Confom mărturiilor rămase posterităţii ale lui Platon şi Socrate, însuşi Pitagora şi-a completat studiile la şcoala Zamolxiană, şi tot ei afirmau că în acea vreme în Dacia existau cei mai de seamă medici ai timpului.
Istoricul Herodot, îi considera pe Cimerieni originari de pe versantul Nord-Estic al Carpaţilor,(Moldova de astăzi). Apoi o parte din ei s-au deplasat spre Sud, în Anatolia, unde au fost cunoscuţi ca Cimiry. Migraţi ulterior către Italia, Spania, Anglia şi Irlanda au fost cunoscuţi sub denumirea de celţi.

Zona Nord -Dunăreană (România de astăzi), a fost considerată din vechime drept un paradis terestru.Un teren bogat în aproape toate bogăţiile pământului, cu terenuri agricole(Grânarul Europei de mai târziu), păşuni întinse, toate formele de relief, un incredibil sistem hidrografic natural, o zona bine apărată contra majorităţii dezastrelor naturale…..etc. Ca un miracol unic al istoriei, locuitorii acestei zone n-au putut fi alungaţi din vatra strămoşească şi nici deznaţionalizaţi.

Românii păstrează în continuare limba, portul, obiceiurile, tradiţiile strămoşilor de acum 7.000 de ani. Analizele minuţioase de sânge, demonstrează un alt miracol : în ciuda numeroaselor invazii, inclusiv mult distorsionata ocupaţie romană, ne-am păstrat puritatea genetică, specifică strămoşilor noştri.

România rămâne un miracol, căruia i s-a prevăzut un viitor mesianic. Profetul indian Sundhar Singh scria în 1922, că românii vor deveni un popor îndrăgit şi respectat de toate popoarele lumii.

Bibliografie:
- Augustin Deac - Istoria Adevărului Istoric
- P.L.Tonciulescu - Ramania, paradisul regăsit
- Nicolae Densuşianu - Dacia Preistorică , Vol.1, 2, 3, 4, 5
- Cornel Bârsan - Revanşa Daciei

sursa:osiih

miercuri, 10 august 2011

ZBOR DE PUI DE RANDUNEA


Tocmai veneam spre casa. Nori grei apasau cerul si fiinta mea. Sufletul imi era gol, pustiit de vantul aspru al vietii, udat de lacrimile amare ale dezamagirii. Mergeam si nu puteam sa ma gandesc la nimic. Deodata m-am trezit inconjurata de multe randunele care zburau la foarte joasa inaltime, zece - cinsprezece centimetri de sol. Se inaltau brusc si ciripeau de parca radeau. Zburau printre masini si printre oamenii care mergeau de parca erau teleghidati. Sfidau uratenia din mintile lor umane. Isi faceau jocul lor de pui de randunea, veseli si plini de viata. Multumeau cerului cu bucuria din zborul lor. Nu le pasa de nimic urat in afara zborului lor. Ciripeau si tasneau printre masini si oameni. M-am gandit ca la fel am trecut si eu prin viata. Am facut slalom printre oameni si intamplari fara sa ma fi putut lipi de nimeni si nimic. Desi par sociabila tot timpul am fost in afara oricarui grup. Zbor razant pe langa tot ce inseamna viata aici. Am depasit zona in care se jucau randunele dar am ramas gandind la viata si la toate cate sunt in ea. Am mintea plina de tot felul de teorii despre cum ar trebui sa fiu, cum sa iubesc oamenii, cum sa incep ziua, cum sa termin ziua, cum sa gandesc, cum sa ofer, cum sa primesc, cum sa cer, cum sa cred, cum sa visez, cum sa..., cum sa...Pot da sfaturi, pot asculta durerea oricui incercand sa alin cat de cat, dar nu pot sa aterizez nicaieri la fel ca puii de randunele care zburau, zburau...Ma aflu intr-un lung zbor de pui de randunea...

luni, 8 august 2011

ARHANGHELUL GABRIEL - CREAREA UNEI INIMI EVOLUATE


Potentialul seminţelor iluminării există în fiecare inimă umană. La fel cum o ghindă deţine potenţialul unui stejar mare şi seminţele de tomate demonstrează planul fructelor sale deosebite, esenţa omului evolutiv există în voi.Aceasta aşteaptă permisiunea şi angajamentul fiintei voastre de a evolua în adevărata măreţie a potenţialului său divin, al celui mai expansiv, sine iluminat. În interiorul tuturor fiinţelor este potenţialul pentru înalta constiintă ca o nouă prezenţă trezită, care va înălţa pământul şi toată umanitatea.

Aveti un Sine, care este extrem de conectat la pământul pe care locuiţi şi cresteti, precum şi un Sine mai expansiv, mai iluminat cu energii de frecvenţă mai înalte, care vă permite să atingeţi o conştiinţa divină şi o mai bună conştientizare . Aceasta este evolutia sufletului, ca oameni şi o mai mare forţă de lucru îmbină evolutia de pe pământ în uniune .

Trezirea care are loc acum pe planetă, este inspirată de valuri divine de energie evolutivă. Inima voastră este chemată, deoarece există un plan codificat în interiorul celulelor voastre, care răspunde şi este trezit de valurile acestei lumini divine. Pentru a creste şi a evolua ca specie, precum şi de a lucra cu forţa de viaţă de pe pământ, este o parte a proiectului uman. Există informaţii similare despre aceasta provenind de la mulţi oameni, dar toate fiinţele au fost impulsionate de aceeaşi sursă universală.

Invitaţia de a adera în comunitate cu alţii vine din dorinţa profundă a sufletului vostru de a fuziona cu Divinul, si de a împărtăsi acest dar. Această fuziune nu este o experienţă în afara corpului, nici nu este o tranziţie în moarte a trupului. Aceasta aderare este un impuls de a fi în uniune cu cel mai Divin, Etern Sine, acela care deţine Lumina lui Dumnezeu în interior, în jur si prin voi.

Dorinta voastră pentru această fuzine urmăreşte să creeze, în viaţa voastră şi în corp, o plenitudine care permite potenţialului codificat din voi să fie realizat. Aceasta este o practică individuală, care dezvolta o capacitate de primire profundă, oarecum ca un muschi de intuiţie. Odată ce acest canal de primire funcţionează, resursele interne devin o forţă de evoluţie, care vă permite să ştiţi, adânc în interiorul vostru, propria voastră ghidare. Apoi aveţi acces la înţelepciunea interioară şi soluţiile creative disponibile în univers.

Atunci când este practicată, această cunoastere interioară devine instantanee, şi vă veti gasi actionând dintr-un sentiment mai mare de întregire şi armonizare cu această resursă interioară. Aceste canale de lumină activate sunt destinate să primească de la cea mai înaltă sursă de înţelepciune Divină, pe care o puteti obtine. Ele devin mai expansive cu practica de împământare.

Acest mecanism de împământare este foarte important, din moment ce forta de viată inerentă în toată natura aşteaptă invitaţia voastră de a fuziona cu voi, sporind astfel vitalitatea centrilor vostri personali.Cu cât se răspândesc mai profund rădăcinile voastre, cu atât deveniti mai capabili de integrarea frecventelor de energie, care pot declanşa codificarea evolutivă încorporată în celulele voastre. Veţi fi capabili să utilizati informaţiile care intră în aceste valuri de energie Divină pentru a îmbunătăţi viaţa voastră de zi cu zi. Pe măsură ce permiteti sinelui vostru spiritual să fuzioneze cu Sinele vostru autentic, ca o singură entitate, pentru a va ghida şi directionă, voi puteti deveni un uman evoluat, cu funcţionare deplină. Impulsurile voastre naturale devin extrem de rafinate pe măsură ce centrele de energie sunt curatate si vibrează la potentialul lor cel mai înalt. Gândul, cuvântul si fapta devin unificate prin această fuziune cu Sinele Divin.

Imaginaţi-vă un pământ plin de fiinţe umane care sunt capabile să acceseze divinitatea lor interioară într-un mod care crează armonie în ei înşişi şi cu alţii. În care pe noul pămînt se vorbeşte despre pacea care vine din inima evoluată a fiecărei persoane conectată la sursa de energie cea mai înaltă. Umanul evoluat pe deplin nu este un mit, dar implică o inimă dedicată bucuriei voastre de a fuziona cu Sinele vostru cel mai Divin.

Aceasta trezire este contagioasă deoarece bucuria si armonia aduc mai multă bucurie si armonie ,pe măsură ce frecvenţele de evolutie trec de la inimă la inimă peste tot pământul. Păstraţi acest vis viu, şi aduceti angajamentul vostru unei vieţi servite din fiinta voastră cea mai înaltă, o inimă evoluată, ce se uneste cu alţii în armonie şi pace, pentru a crea un Pământ care prosperă.

Şi aşa este.

Arhanghelul Gabriel 15 iulie 2011

http://www.thegabrielmessages.com/the-creation-of-an-evolved-heart/

joi, 4 august 2011

CRIZA SPIRITUALA A OMULUI MODERN II


Tradiţiile amerindiene, înţelepţii triburilor Lakota Cherokee şi Hopi au prevestit încheierea unui ciclu cu începerea unui altul nou în istoria actuală a lumii.

Fiecare ciclu vechi s-ar fi încheiat printr-un colaps - îngheţ, potop, foc etc. Fiecare ciclu nou a adus o nouă ordine, cu restabilirea dezechilibrelor timpului trecut.

Calendarul aztec precizează că omenirea se afla la sfârşitul celui de al V-lea ciclu, numit Soare.

După calendarul mayaş ultimul ciclu s-ar termina în 2012, an care este şi ultimul înscris în numărătoarea lor calendaristică.

„Tablele de smarald ale lui Toth", datând de mai multe mii de ani, vorbesc între altele şi de avioanele de luptă din lumea modernă!: „Când din nou omul va cuceri oceanul şi va zbura prin aer cu aripi precum păsările...va începe vremea războiului... dintre întuneric şi lumină. Un popor se va ridica împotriva altui popor folosind forţele întunecate pentru a zgudui Pământul". (Cred că se face referire la timpurile moderne pentru că nu îmi închipui că se putea „zgudui" Pământul cu bâta şi cu săgeţile pe care le aveau pe atunci).

Ni se spune că, începând din 2012, Pământul ar intra într-o zonă de înaltă frecvenţă, care va presupune şi adaptarea organismului uman la noua frecvenţă, înălţarea conştiinţei cu obţinerea de noi posibilităţi de percepţie/ inclusiv în planuri încă invizibile, va defini lumea viitoare ca fiind una a conştiinţei şi a spiritualităţii.

Braden foloseşte denumirea de frecvenţă christica şi-i atribuie proprietatea de percepţie pluridimensională (5D). Denumirea nu a fost aleasă întâmplător, ci are o amplă motivare. Gândirea corespunzătoare acestei noi frecvenţe este identică cu învăţătura dată de Iisus ucenicilor săi în urmă cu 2000 de ani. Se poate spune că este o revenire a sa, pe care lisus însuşi a prevăzut-o când a spus că va trece o mie de ani şi apoi o altă mie de ani şi lumea va reveni la învăţătura sa. In noul model de gândire sunt depăşite tiparele vechilor paradigme, în care se cultiva ura, frica, violenţa, răzbunarea, crima şi războiul. Purtătorii vechilor tipare de gândire vor deveni incompatibili cu noua frecvenţă. Va fi o selecţie pe criterii spirituale, dependente de capacitatea de evoluţie spirituală.

Scopul acestei mari treceri la un nou ciclu în evoluţia spirituală a lumii îl consideră „echilibrarea şi vindecarea supremă a Pământului şi a tuturor formelor de viaţă". Este ceea ce Braden a numit „trezirea la punctul zero". Bogăţia de informaţii oferite de Braden pledează pentru ideea că trecerea la o altă epocă, în scopul reechilibrării şi purificării Pământului de rezidurile gândirii şi ale acţiunilor umane, nu este împrumutată de la Shelley Yates care, după cum am văzut, a receptat-o în condiţii complet inedite, ci constituie o altă sursă, care se înscrie în acelaşi sens.

Reţinem încă o observaţie interesantă oferită de Braden. Intensitatea câmpului magnetic al Terrei s-ar afla într-o continuă şi rapidă scădere corespunzând parame­trilor din vremea în care s-au petrecut evenimentele legate de naşterea lui lisus. Aceste valori reduse ale câmpului magnetic ar fi propice pentru apariţia de noi paradigme, de început al unei noi istorii.

Din acest interesant comentariu făcut de Braden asupra erei corespunzătoare unei noi conştiinţe am sublinia câteva observaţii.

Este, mai întâi, o întâlnire ciudată, peste timp, a unor surse care susţin o idee comună: vechi tradiţii spirituale amerindiene, un om de ştiinţă şi cultură şi o femeie simplă, obişnuită, fără nici o preocupare de ordin spiritual. Toate aceste surse ne vorbesc despre iminenta venirii unui timp al unor mari schimbări în istoria gândirii şi a lumii.

Experienţa a arătat că nici o predicţie nu se înde­plineşte 100%. în consecinţă şi acestea ar putea rămâne doar simple iluzii, dar trebuie spus că, dacă omenirea nu va schimba nimic în comportamentul său şi va continua să se manifeste cu aceeaşi agresivitate şi violentă, într-un război al tuturor contra tuturor, în condiţiile acumulării actualelor mijloace de război, s-ar putea ca nu numai să nu ajungă la un noi ciclu de evoluţie, ci să-şi rateze definitiv orice şansă de a continua.

(Fragmente din volumul :
Dumitru Constantin Dulcan – În căutarea sensului pierdut,