CONVERSATII CU DUMNEZEU

Hai s-o luăm de la capăt. Pentru ce crezi tu că ţi-a fost dată
viaţa?
E o întrebare bună. În decursul anilor i-am dat o grămadă de
răspunsuri diferite.
Care e răspunsul tău acum?
Sentimentul meu este că am două răspunsuri; un răspuns se
referă la ceea ce mi-ar plăcea să văd de acum înainte şi celălalt la
ceea ce văd acum.
Care este răspunsul în legătură cu ceea ce ai vrea să vezi?
As vrea să-mi văd viaţa ca fiind evoluţia sufletului meu. Aş
vrea să-mi văd viaţa ca fiind expresia şi trăirea ca experienţă a
acelei părţi din mine pe care o iubesc cel mai mult. Partea din
mine care este compasiune şi răbdare şi dăruire şi ajutor. Parte
din mine care înseamnă a şti, a fi înţelept, a ierta şi... a iubi.
Vorbeşti de parcă ai fi citit deja cartea asta!
Da, e o carte frumoasă, la nivel ezoteric, dar încerc să-mi dau
seama cum s-o pun „în practică”. Ceea ce văd în viaţa mea reală
este supravieţuirea de zi cu zi.
Şi unul îl exclude pe celălalt?
Păi...
Crezi că ezotericul exclude supravieţuirea?
Ca să-Ţi spun cinstit, mi-ar plăcea să fac ceva mai mult decât
să supravieţuiesc. Toţi anii ăştia nu am făcut decât să
supravieţuiesc. Observ că am rămas în acelaşi loc. Aş dori să se
termine lupta pentru supravieţuire.
Observ că a trăi de la o zi la alta este încă o luptă. Aş vrea să
fac mai mult decât doar să supravieţuiesc. Aş vrea să prosper.
Şi ce numeşti tu a prospera?
Să am destul ca să nu-mi mai bat capul de unde fac rost de
bani; fă nu mai fie un stres permanent să fac rost de bani de
chirie sau să plătesc nota de telefon. Vreau să spun - şi-mi pare
rău că sunt atât de prozaic - că noi discutăm aici despre viaţa
reală şi nu despre o imagine aeriană, romantică şi spiritualizată a
vieţii, ca cea pe care o descrii Tu în întreaga carte.
Mi se pare Mie, sau disting o notă de furie?
Nu e vorba de furie, cât de frustrare. Am jucat „jocul ăsta dea
spiritualitatea” de vreo 20 de ani încoace şi uite unde am ajuns.
La un pas de azilul de săraci. Tocmai mi-am pierdut serviciul şi
iarăşi nu mai am de unde să fac rost de bani. Zău că am obosit de
atâta luptă. Am 49 de ani şi mi-aş dori un pic de siguranţă în
viaţă, ca să-mi pot dedica mai mult timp „treburilor legate de
Dumnezeu” şi de „evoluţia” sufletului etc. Inima mea este alături
de acest gen de idei, dar viaţa mă trage în altă direcţie ...
Ai spus foarte multe lucruri aici şi presupun că vorbeşti în
numele a o mulţime de oameni care au trăit aceste experienţe.
Am să răspund pe rând acestui adevăr, pentru ca să poţi înţelege
şi analiza răspunsul cu uşurinţă.
Nu ai jucat „jocul ăsta de-a spiritualitatea” de vreo 20 de ani
încoace, ci ai stat doar pe margine (nu vreau să consideri că te
pedepsesc, fac doar o afirmaţie). Sunt de acord că de vreo două
decade priveşti acest joc; cochetezi cu el; îl experimentezi din când
în când ... dar până de curând nu am simţit că te dedici cu adevărat
lui.
Să fie foarte clar: „a juca un joc spiritual” înseamnă să-fi dedici
întreaga minte, întregul corp, întregul suflet procesului de a-ţi crea
Sinele după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Acesta este procesul de realizare de Sine despre care au scris
Misticii Orientali. Este procesul de salvare căruia i s-a dedicat însăşi
mare parte din teologia occidentală.
Este un act de supremă conştiinţă de zi cu zi, oră cu oră, moment
cu moment. Înseamnă a alege şi a realege fiecare clipă. Este creaţia
care merge înainte. O creaţie conştientă. Creaţie cu un scop înseamnă
a folosi instrumentele creaţiei despre care am mai discutat, a le folosi
în mod conştient şi cu intenţie sublimă.
Asta înseamnă „să joci acest joc spiritual”.

sursa: Neale Donald Walsch CONVERSATII CU DUMNEZEU