SCHIMBA-TE IN INTERIOR SI TOATE SE VOR SCHIMBA

Nu sunt un fan Osho dar consider ca este un suflet evoluat care a vorbit omenirii despre ceea ce spiritul are nevoie acum. Exista pe Pamant multe alte suflete mult mai evoluate dar fiecare are misiunea sa. Misiunea lui a fost aceea de a ajuta la trezirea din hipnoza. Dar nu conteaza pentru voi felul in care eu il percep pe Osho. Mai bine cititi ceea ce el spunea.

"Mancarea nu te face spiritual, insa daca esti spiritual, obiceiurile culinare ti se vor schimba. Nu conteaza ce mananci. Poti sa fii vegetarian, insa de o cruzime extrema si violent ; poti sa nu fii vegetarian, insa sa fii placut si iubitor. Ce mananci nu face aici diferenta.

In India, sunt comunitati care au fost dintotdeauna vegetariene. Jainistii au trait numai cu hrana vegetariana, multi brahmani au mancat numai mancare vegetariana, nu sunt violenti insa nu sunt nici spirituali. Jainistii sunt cea mai materialista comunitate din India, cea mai atrasa de posesiuni, de acumulare; de-asta au devenit si cei mai bogati. Ei sunt evreii Indiei.

O comunitate non-vegetariana din Occident nu este cu nimic diferita de aceste comunitati vegetariene din India – dimpotriva! Trebuie amintit un lucru foarte important: daca esti violent si vegetarian, atunci violenta ta va gasi alte cai pentru a se exprima. Este ceva natural, pentru ca daca mananci mancare non-vegetariana, acest lucru iti elibereaza violenta.

Asadar, daca cunoasteti vre-un vanator, probabil ca ati realizat ca sunt cei mai iubitori oameni. Intreaga lor violenta este eliberata prin vanatoare; sunt foarte prietenosi, foarte iubitori. Dar un om de afaceri vegetarian nu va avea nici o cale pentru a-si elibera violenta, care devine o cautare pentru bogatie si putere ; se concentreaza pe aceste doua lucruri.

Dar se intampla si invers – i s-a intamplat lui Mahavira. Mahavira Provenea dintr-o familie de razboinici, era un “kshatriya” , violenta era ceva obisnuit pentru el. Insa un efort de meditatie profund si o tacere de 12 ani l-a schimbat interior. Cand s-a schimbat esenta, s-a schimbat si expresia ; cand s-a schimbat interiorul, s-a schimbat si caracterul. Dar schimbarea caracterului nu a fost punctul de pornire, ci o consecinta. Asadar va spun: daca deveniti mai meditativi, veti deveni apoi si vegetarian, de la sine. Nu trebuie sa va preocupe asta. Si daca aceasta se intampla, adica din meditatie sa vina preocuparea pentru hrana vegetariana, atunci e bine; ea nu trebuie sa vina prin minte. Dar daca iti spui, gandesti, iti argumentezi ca mancarea vegetariana e buna, ca te va ajuta spiritual, asta nu iti va fi de nici un folos. Imbracamintea ta, mancarea pe care o mananci, modul tau de viata, stilul personal – totul se va schimba. Dar schimbarea asta nu este o cauza; ea este in tine; tot restul vine dupa aceea.

Daca vei medita suficient de mult si de profund, iti va fi imposibil sa ranesti o fiinta pentru a-ti asigura hrana; va fi imposibil. Nu e o problema de argumentare, sau ca ar scrie undeva, sau ca ar spune cineva asta, nu e o problema de calcul, ca daca mananci mancare vegetariana vei deveni spiritual ; este ceva care se petrece de la sine. Nu este un truc, pur si simplu chiar devii spiritual. Pare atat de absurd! E atat de absurd sa omori pasari si animale doar pentru mancare, incat vei renunta la asta automat. Felul in care te imbraci se va schimba; treptat, iti vor placea haine din ce in ce mai lejere. Cu cat mai relaxat vei fi interior – cu atat hainele iti vor fi mai lejere. In mod automat, spun ; nu va fi o decizie pe care o vei lua in sensul asta. Treptat, pe masura ce vei continua sa porti haine stramte te vei simti inconfortabil, deoarece hainele stramte apartin unei minti tensionate, pe cand hainele lejere apartin unei minti relaxate.

Dar schimbarea interioara este primul lucru care se petrece; tot restul este o consecinta. Daca schimbi ordinea, vei pierde; apoi vei deveni dependent de mancare. Asa sunt oamenii acum.
Odata, a venit la mine un om. Era aplecat, slab si palid, de parca ar fi putut sa moara in orice moment, si a spus: “Vreau sa traiesc numai cu apa.” De ce ? – “pentru ca,” a spus el, “orice altceva este un obstacol in calea spiritualitatii. Acum vreau sa traiesc numai cu apa.”

Omul asta va muri. Au fost cativa oameni care au trait numai cu apa, insa lucrul asta a venit natural, nu a fost ceva “practicat”, experimentat. Ei au fost niste ciudati, niste accidente ; masinaria si chimia corpului lor lucreaza intr-un mod diferit. S-a intamplat, e adevarat – un om poate sa spravietuiasca cu apa, dar nimeni nu poate experimenta acest lucru. Un om poate sa supravietuiasca numai cu aer, dar nimeni nu poate doar sa « practice » asta. Intr-o zi, poate ca stiinta va descoperi schimbarea chimica ce face posibil acest lucru, si atunci fiecare va putea. Stiinta iti poate schimba chimia organismului, si vei putea supravietui numai cu aer. Este posibil, insa lucrul asta nu poate fi “practicat”. Tot efortul e fara sens si toata suferinta – nenecesara. Cu toate astea, sunt si oameni nebuni care incearca lucruri de felul asta, insa asta nu se intamplat niciodata daca depui effort.
Yoga spune ca exista o posibilitate ca organismul sa se schimbe, “chimia: organismului sa se modifice. Acum faci lucrul asta printr-un canal, printr-un intermediar. Nu poti “consuma” razele soarelui in mod direct, deoarece chimia organismului tau nu este intr-o stare care sa permita asta; mecanismul nu e facut pentru a absolrbi razele soarelui in mod direct. Deci mai intai fructul absoarbe razele soarelui, iar mai apoi se transforma in vitamina C in fruct; apoi mananci fructul, iar apoi vitamina C ajunge in corpul tau. Fructul este doar un intermediar; el lucreaza ca un “agent” care absoarbe razele soarelui si apoi le da corpului tau. Tu le poti absorbi numai prin fruct, nu direct. Dar daca fructul le poate absorbi in mod direct, de ce n-ai putea si tu?

Asadar, intr-o buna zi va aparea o descoperire stiintifica care va arata ca anumite schimbari ale corpului te vor ajuta sa abrobi razele soarelui in mod direct. In momentul acela, fructele nu vor mai fi necesare. In viitor – si nu ma gandesc foarte departe, ci in urmatorii 50 de ani – stiinta va trebui sa descopere asta. Trebuie sa descopere asta, caci altfel umanitatea va muri, pentru ca mancarea nu va mai fi suficienta. Controlul nasterilor nu va mai fi de ajutor, nimic nu va mai fi de ajutor; populatia creste si creste. Trebuie sa se gaseasca o modalitate prin care sa se renunte la mancare si absorbtia rezelor cosmice sa fie posibila. S-a intamplat in anumite cazuri, dar a fost o intamplare. Daca I se poate intampla unui om, atunci se poate intampla oricarui om – dar nu intamplator, ci ca o schimbare stiintifica.

Nu incercati insa astfel de lucruri, ele nu sunt spirituale. Chiar daca tu consumi razele de soare in mod direct, nu e nimic spiritual aici. Ce e spiritual? Crezi ca daca renunti la intermediul fructului devii spiritual? Chiar daca traiesti numai cu apa, nu e nimic spiritual in asta.

Nu conteaza ce mananci; ceea ce ESTI este un fenomen cu totul diferit. Si cand asta se schimba, totul ce schimba. Insa schimbarea asta nu va veni din minte, ci din interiorul tau cel mai profund. Apoi lucrurile se vor schimba automat. Sexul va disparea incetul cu incetul. Nu spun sa fii un brahmachari, un celibatar. Asta e o prostie, pentru ca daca te straduiesti sa devii celibatar, atunci mintea ta va deveni din ce in ce mai sexuala si astfel va fi urata si murdara; te vei gandi numai la sex. Nu e bine asa ; vei innebuni. Freud spune ca 90% dintre oameni innebunesc pentru ca si-au reprimat sexualitatea.

Eu nu spun sa-ti schimbi obiceiurile sexuale sau pe cele alimentare; eu iti spun sa te schimbi pe tine, si apoi toate celelalte lucruri se vor schimba. De ce e nevoie de atata sex? – pentru ca esti tensionat, si sexul devine un mod de detensionare. Tensiunile tale sunt eliberate prin sex – te simti relaxat, poti sa dormi. Daca il reprimi, vei ramane tensionat. Daca reprimi sexul – singura eliberare, singura posibilitate de eliberare – ce se va intampla? Vei innebuni. Unde iti vei elibera atunci tensiunile?

Consumi mancare; mancarea e ceruta de organism,iar acesta respinge numai lucrurile care nu ii sunt necesare. Orice mananci, este intr- un fel, cerut de organism. Daca mananci hrana de origine animala, daca mananci mancare non-vegetariana, mintea ta, corpul tau, tu cu totul esti violent. Si e nevoie de asta. Nu schimba asta, pentru ca altfel violenta ta va trebui sa isi gaseasca alt canal.

Schimba-te si hrana ta se va schimba, modul in care te imbraci se va schimba, activitatea ta sexuala se va schimba. Insa schimbarea trebuie sa vina din interior, nu de la periferie. Si toata “turbulenta” este la periferie; in adancuri nu este agitatie. Esti ca marea ; du-te si priveste marea. Toata agitatia, tot zgomotul valurilor sunt doar la suprafata; pe masura ce cobori in adancuri, este din ce in ce mai mult calm. In adancul cel mai adanc al marii, nu este agitatie, nu este nici macar un singur val.

Mai intai, du-te adanc in marea ta pentru a obtine o cristalizare calma, pentru a ajunge la punctul unde nu ajunge nici o tulburare. Ramai acolo. De acolo vin toate schimbarile, toate transformarile. Odata ce ai ajuns acolo, ai devenit maestru. Acum tot ce nu este necesar poate fi aruncat, fara nici un fel de lupta sau straduinta.

Ori de cate ori renunti la ceva prin lupta, de fapt nu renunti. Poti sa renunti la fumat prin lupta, si apoi vei incepe sa faci altceva in loc, pentru a inlocui fumatul. Poti sa incepi sa mesteci guma, e acelasi lucru, nu e nici o diferenta. Asta inseamna ca ai nevoie sa faci ceva cu gura – fumat, mestecat, orice. Cand gura ta lucreaza, te simti bine, pentru ca tensiunile din gura sunt eliberate. Asadar, de cate ori un om se simte tensionat, incepe sa fumeze. De ce oare prin fumat sau mestecat guma sau tutun se elibereaza tensiunile?

Uita-te la un copil mic. De cate ori se simte tensionat, isi baga mainile in gura, va incepe sa-si “mestece” mana. Asta este un substitut pentru fumat. Si de ce se simte bine cu degetul in gura? De ce copilul se simte bine si adoarme? Asta este strategia majoritatii copiilor de cate ori nu au somn, isi baga degetul in gura, se simt bine si adorm. De ce? – pentru ca degetul devine un substitut al sanului mamei. Mancarea este relaxanta. Nu poti sa mergi la culcare cu stomacul gol, e greu sa adormi asa. Cand stomacul e plin te simti adormit, corpul are nevoie de odihna. Asadar, de cate ori copilul ia sanul mamei in gura, laptele curge, are caldura si iubire. Copilul este relaxat, nu se mai ingrijoreaza de nimic; tensiunile s-au relaxat. Degetul este doar un inlocuitor al sanului; nu ii da lapte, este un inlocuitor fals, insa ofera o senzatie asemanatoare.

Cand copilul creste, daca isi suge degetul in public vei crede ca e prostut, asa ca ia o tigara. Sa fumezi o tigara nu e o prostie, e un lucru acceptat. Este un inlocuitor al degetului, insa mult mai daunatoare. Mai bine iti fumezi degetul! Fumeaza pana mori; nu e daunator, e mai bine. Nu e nici un rau, insa atunci oamenii vor crede ca esti copilaros, juvenil; oamenii vor crede ca esti prost. Ce faci? Insa acolo exista o nevoie care trebuie satisfacuta prin ceva.

Si In tarile in care hranirea copiilor la san este oprita, se va fuma mai mult. De-asta in Occident se fumeaza mai mult decat in Orient – pentru ca nici o mama nu e pregatita sa dea san copilului, pentru ca forma s-a pierdut. In Occident, incidenta fumatului e din ce in ce mai mare; chiar si copiii fumeaza.

Copiii fumeaza si mamele nu stiu despre asta, asta se intampla pentru ca hranitul copiilor la san s-a oprit. In toate societatile primitive, un copil de 7, 8, 9 ani va continua sa suga. E o satisfactie foarte mare in asta, si fumatul nu va mai fi necesar. De-asta in societatile primitive barbatii nu sunt asa de interesati de sanii femeilor. Au avut destul – nu mai e nevoie! Femeile merg fara sa-si mai acopere sanii; nu se pune problema ca cineva sa le atace. Nu se uita nimenii la sanii lor.

Daca ai fi primit san timp de 10 ani la rand, te-ai fi saturat si te-ai fi plictisit; ai spune, “Gata, stop!” dar fiecare copil a incetat sa mai primeasca san inainte de vreme, si asta a lasat o rana. Asa incat toate tarile civilizate sunt obsedate de sani. Chiar si un batran pe moarte este Obsedat de sani, cauta sani. Asta pare o nebunie – si este. Dar cauza principala este aici: copiii trebuie sa primeasca san; altfel, vor ramane dependenti de asta, toata viata vor cauta lucrul asta. Nu te poti lasa brusc de fumat oentru ca fumatul e legat de multe alte lucruri si are si alte implicatii. Esti tensionat, si daca renunti la fumat vei incepe sa faci altceva si acel altceva poate fi chiar mai daunator.

Nu fugi de probleme, rezolva-le ! Problema este ca esti tensionat, deci scopul ar trebui sa fie sa te detensionezi, si nu daca sa fumezi sau sa nu fumezi. Mediteaza. Relaxeaza-ti tensiunile si te preocupa de nimic. Ingaduie catharsis-ului sa se intample. Cand nu esti tensionat, lucrurile astea vor deveni absurde, prostesti, si vor disparea. Ceea ce mananci se va schimba, modul tau de viata se va schimba.

Dar eu insist asupra ta. Caracterul e secundar, comportamentul e secundar ; sinele tau estential este principal. Nu acorda prea multa atentie lucrurilor pe care faci, acorda multa atentie catre ceea ce esti. Fiinta ta trebuie sa devina centrul preocuparilor, actiunea va veni de la sine. Cand fiinta se schimba, actiunea o va urma."

Osho.

CA UN VIS

VIATA NU E CEEA CE PARE A FI

"Van Gogh a vândut un singur tablou pe perioada vieţii lui. Şi acesta surorii lui, pe un preţ infim. Asta nu l-a oprit, însă, să picteze peste 800 de tablouri.

În 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry, l-a concediat pe Presley după un singur concert. I-a spus: "Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane".

Beethoven a fost considerat de către profesorii săi fără nicio şansă ca şi compozitor. Nu i-a ascultat însă, şi a compus, fiind complet surd, 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale.

Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. Una dintre profesoare l-a descris ca fiind "încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti". A fost exmatriculat de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zürich. Totuşi, a învăţat să vorbească, să citească şi chiar să facă puţină mate, nu?

Michael Jordan şi Bob Cousy au fost daţi afară din echipa de baschet a liceului. Jordan spunea: "Am eşuat de nenumărate ori în viaţă. De aceea am reuşit."

Un expert spunea despre Vince Lombardi că: "Posedă cunoştinţe despre fotbal minime şi o totală lipsă de motivaţie."

În 1944, Emmeline Snively, directoarea unei agenţii de modeling, i-a spus modelei aspirante Norma Jean Baker, "Mai bine ai învăţa să fii secretară sau ţi-ai găsi un soţ". Sunt sigură că ştiţi că Norma Jean a devenit Marilyn Monroe. Acum, cine are habar cine a fost Emmeline Snively?

Winston Churchill a rămas repetent când era prin clasa a 6-a. De fiecare dată când a candidat a fost înfrânt, până când a împlinit 62 de ani şi a devenit Prim Ministru. El a scris mai târziu: "Never give in, never give in, never, never, never, never - in nothing, great or small, large or petty - never give in except to convictions of honor and good sense. Never,Never, Never, Never give up."

Sigmund Freud a fost huiduit pe scenă când şi-a prezentat pentru prima oară ideile comunităţii ştiinţifice din Europa. S-a întors la biroul lui şi a continuat să scrie.

Charles Darwin a renunţat la cariera în medicină. Tatăl său i-a spus: "Nu-ţi pasă de nimic în afară de prins câini şi şobolani." În biografia lui, Darwin a scris: "Am fost considerat de tatăl meu şi de toţi profesorii ca un băiat foarte obişnuit, de fapt chiar mai jos decât standardul mediu de inteligenţă." Cu siguranţă, a evoluat.

Profesorii lui Thomas Edison spuneau despre el că "e prea prost ca să înveţe ceva". A fost concediat de la primele două joburi ale sale, fiind considerat neproductiv. Ca inventator, a făcut 1000 de invenţii lipsite de succes, înainte de a reuşi să inventeze becul. Întrebat de un reporter cum s-a simţit să eşueze de 1000 de ori, Edison a spus: "Nu am eşuat de 1000 de ori. Becul a fost o invenţie cu 1000 de paşi."

Walt Disney a fost concediat de editorul unui ziar, pe motiv că nu are imaginaţie şi idei bune. A dat faliment de mai multe ori până să construiască Disney Land-ul. De altfel, propunerea parcului a fost refuzată pe motiv că nu ar atrage pe nimeni.

La 21 de ani, actriţei franceze Jeanne Moreau i s-a spus de către un director de casting că are capul prea curbat, că nu e destul de frumoasă şi că nu e îndeajuns de fotogenică pentru a face un film. A respirat adânc şi şi-a zis: "În regulă. Atunci cred că trebuie să fac totul în felul meu". După ce a făcut 100 de filme, în 1997 a primit premiul Academiei Europene de Film pentru Realizările de-a lungul Activităţii.

Charlie Chaplin a fost iniţial refuzat de către studiourile din Hollywood, pantomima sa fiind considerată un nonsens.

Profesoara lui Enrico Caruso i-a spus acestuia că n-are voce şi că nu poate să cânte deloc. Părinţii vroiau ca el să devină inginer.

Când Pablo Casals a împlinit 95 de ani, un reporter l-a întrebat "Domnule Casals, aveţi 95 de ani şi sunteţi unul dintre cei mai mari violocenlişti din toate timpurile. De ce încă mai exersaţi 6 ore pe zi?"
Domnul Casals i-a răspuns: "Pentru că încă cred că fac progrese."

Aşadar, nu te da niciodată bătut!"

sursa:http://www.edituramix.ro/

IISUS - NU VA TEMETI DE PIERDEREA ILUZIEI

15 Aprilie 2012, prin John Smallman
.
Toți cei care vă iubesc privesc cu mare interes și emoție cum umanitatea își face ultimele pregătiri pentru trezire. Da, vă pregătiți! De fiecare dată când aveți un gând, o vorbă sau faceți ceva plin de iubire sau de compasiune, de fiecare dată când iertați, fie în mintea voastră, fie adresându-vă cuiva, voi eliberați și mai mult vechiul, atitudinile comportamentale neiubitoare care v-au tras în jos în adormitele profunzimi ale iluziei. Pe măsură ce deveniți mai luminoși, Lumina voastră strălucește mai puternic și devine mai ușor pentru voi să continuați în a vă elibera de bagajele negative care pot rezulta din comportamentele reactive pe care mai târziu (sau chiar pe loc) le veți regreta.
Iluzia a fost un loc pe care l-ați construit pentru a vă juca jocul vostru de separare, și parte a acestei atracții a fost posibilitatea de a manifesta comportamente care sunt imposibile – de fapt, de neconceput în realitate. A fost doar un joc, dar cu cât mai mult l-ați jucat cu atât mai real părea, până când a ajuns să înlocuiască Realitatea, Raiul, starea voastră de unitate cu Dumnezeu. Dar, desigur, în ciuda durerii și suferinței pe care v-a cauzat-o, ea rămâne nereală, și trezirea voastră este asigurată.
Sunteţi ca nişte copii suprasolicitați care au nevoie să fie duși la culcare, dar se opun cu încăpăţânare, deoarece ei nu doresc să renunţe la distracţia lor. Dar, fiind obosiți, ei nu se mai distrează! Este timpul ca tatăl sau mama lor să-i ia, să le dea o îmbrăţişare caldă şi iubitoare, şi apoi să-i pună în pat şi să le citească o poveste scurtă şi înălţătoare pentru a-i liniști și adormi. Părinţii ştiu că atunci când se vor trezi în dimineaţa următoare ei vor fi pe deplin odihniți şi plini de entuziasm pentru minunile vieții.
Renunțarea la atitudinile și comportamentele neiubitoare este ca și așezarea jucăriilor la locul lor înainte de a merge la culcare – este un prag, nu vreți să o faceți, deși știți că, dacă o faceți, a doua zi toate vor fi pregătite pentru o nouă joacă.
Iluzia este o experiență obositoare, și când sunteți obosiți este mult mai greu să vă eliberați de furie, de resentimente și judecăți, precum și de sentimentele de care aveți tot dreptul să vă eliberați, pentru că vă provoacă suferință. Când sunteți odihniți, este mult mai ușor să vedeți că ceea ce vă provoacă suferință este felul în care voi alegeți să percepeți o situație, ceea ce vă ajută să vă eliberați de percepțiile nereale și de atitudinile pe care acestea le provoacă.
A vă trezi presupune să aveți aceeași atitudine față de toate – toate situațiile, toate interacțiunile, toate relațiile – și acea atitudine este singura atitudine adevărată, singura atitudine care de fapt există, și aceasta este iubirea necondiționată! Voi sunteți Iubire, pentru că voi ați fost creați din Iubire, iar în iluzie ați încercat să o ascundeți pe perioada cât v-ați jucat jocul. Cu toate acestea, iluziile voastre nu pot ascunde Realitatea, care este infinită și eternă, ele pot ca doar temporar să vă facă să credeți acest lucru și numai până când se dizolvă în neantul din care le-ați creat, ceea ce se va întâmpla după ce v-ați trezit.
Momentul acelei treziri nu este departe și mulți dintre voi aveți puternice simțăminte care confirmă acest lucru. Dorința (intenția) pe care atât de mulți dintre voi o exprimați în a găsi adevăratul înțeles al vieții are consecințe enorme care zdruncină din temelii iluzia, asemeni unui uriaș cutremur – un cutremur căruia nu este capabilă și nu va putea să-i reziste. Timpul său (al iluziei) este pe terminate, sfârșitul se întrevede deja și foarte curând majoritatea covârșitoare a oamenilor va deveni conștientă de acest lucru și-i va retrage susținerea – ceea ce va duce la prăbușirea sa.
La început, gândul de a face acest lucru este tulburător, chiar înspăimântător, deoarece pare a fi fost casa voastră pentru multă vreme, și vă este dificil să vă imaginați viața fără ea, în altă parte. Și pentru că nu puteți concepe ce ar fi cu adevărat viața voastră fără ea, vă imaginați că nu o puteți înlocui cu nimic altceva, doar un abandon extrem și o totală și pustiitoare singurătate, un mare gol, un vid, un sfârșit terifiant și final al existenței.
Oricât de neplăcută ar fi această situație, voi nu doriți cu adevărat ca existența voastră să se încheie, definitiv, pentru totdeauna. Asta nu ar avea nici un sens, pentru că voi credeți că existența voastră ar trebui să aibă un motiv important de a fi – ceea ce binențeles face – și asta este ceea ce vă dă speranță. Faptul că în iluzie voi nu ați găsit încă acel motiv, asta nu înseamnă că ați dori să renunțați. Prin urmare, ideea de a-i permite să se dizolve, să se dezintegreze, este neliniștitoare. V-ați făcut o serie foarte bună în încercarea de a vă convinge că iluzia este reală și că nu există nimic dincolo de ea. În ciuda durerii, a suferinței, și confuziei pe care vi-a provocat-o, vreți ca mai degrabă să aveți ceva decât să n-aveți nimic și mulți încă mai cred că se poate face frumoasă, pașnică și sigură.
Minunea este că acea realitate, unitatea cu Dumnezeu, este de o infinită frumusețe și sens, și este sensul existenței, pentru că a fost creată să vă plaseze în bucuria veșnică, în eterna prezență a lui Dumnezeu. Cunoașterea acestui lucru, pe care o purtați adânc în voi, fiecare dintre voi, se infiltrează inexorabil în conștiința voastră și vă dă puterea și determinarea de a vă elibera de aceste atitudini vechi și lipsite de iubire – atitudini care v-au ținut ferm ancorați în iluzie – și să îmbrățișați câmpul divin al iubirii care vă înconjoară și care vă va asista în trezirea voastră. Nu vă temeți de pierderea iluziei! Mai degrabă deschideți-vă Iubirii care este Realitatea – și treziți-vă!
Fratele vostru iubitor, Isus
http://johnsmallman2.wordpress.com/2012/04/15/to-awaken-is-to-have-only-one-attitude-to-everything-unconditional-love/
Traducere Poka Monica

IUBIREA

CAUTAND PE DUMNEZEU

Cautam pana in ultima clipa. In cladirile somptuoase pe care oamenii le-au ridicat si care au doar rol de intimidare, in icoane, in statui, in moaste, in vesminte, in morminte... Doar in ce este viu cautam mai putin. Ca de fiecare data omul ignora ceea ce este mic si neinsemnatdin punctul lui de vedere. Cand realizam ca defapt Dumnezeu este in floarea mica de papadie, in frunzele fosnitoare ale padurii, in stropul de roua din zori, in ochii umezi ai unei ciute sfioase, in zambetul baiatului de la semafor care sare repede sa-ti stearga parbrizul, si in tot ce ne inconjoara, e parca prea tarziu. Atunci avem deja puterile epuizate de cautare si nu ne mai putem bucura de prezenta lui Dumnezeu. Tot ce scriu eu aici sunt teorii pe care foarte multi le stim, dar cat de greu ne este sa le si aplicam!!!!!!!
Iertati-mi cuvintele care poate ca nu-si aveau rostul si lasati-va abandonati pe aripile acestei sublime melodii.

HRISTOS A INVIAT!

LINISTE

ASTAZI DUMNEZEU VREA CA TU SA STII...

… că este o lumină care nu se va stinge niciodată. Se găseşte înăuntrul tău. Este cine eşti. Lasă-ţi lumina să strălucească deasupra lumii astfel încât lumea să afle Cine Eşti Tu cu Adevărat – şi oamenii săi vor afla de ce sunt şi ei la fel, prin lumina exemplului tău. Întunericul lumii noastre te aşteaptă, nu ca să te înghită ci ca să fie transformat de către tine. Pe timpul Sezonului Luminii, fii sursa ei pentru toţi cei care sunt în căutarea Bucuriei.
Cu dragoste, prietenul tău, Neale Donald Walsch ~ www.humanitysteam.ro
sursa: http://www.ozibuna.net/

CEEA CE NU STIAM VI

"Unităţile de conştiinţă divină, întrupate în urmă cu aproximativ 2.500 de ani aveau, pe lângă sarcina de a renaşte spiritualitatea, şi pe aceea de a iniţia şi dezvolta noi evoluţii ale corpurilor subtile. Aceştia au acţionat atât asupra structurii energo-informaţionale a reţelei planetare, cât şi asupra dinamicii psihomentale specifice acelor vremuri, creându-se anumite „rezonanţe” şi căi de legătură subtilă. Astfel, s-au sădit seminţe spirituale care, ulterior, au generat curente şi idei religioase. Dacă Lao Tze şi Gautama Sidharta (Buddha) au lăsat urme mai vizibile în spiritualitatea Asiei, Zamolxe a creat (în ciuda aparenţelor) în Europa o dinamică mult mai mare şi mai complexă. De fapt, întreaga Europă poartă amprenta sa.
Pentru a se întrupa, unitatea de conştiinţă divină trebuie să treacă printr-o „coborâre vibraţională”. Ea este realizată în mai multe etape, prin urmare, conştiinţa se „înveleşte” cu mai multe straturi vibraţionale. Totuşi, spre deosebire de celelalte fiinţe terestre, un spirit divin (eliberat spiritual) îşi poate construi un corp cauzal conform cu misiunea pe care şi-a ales-o. Din această cauză, în timpul vieţii i vor ivi situaţii sau conjuncturi speciale prin care misiunea îi este facilitată din toate punctele de vedere. Cu toate acestea, chiar şi o fiinţă divină trebuie să treacă printr-o serie de „teste planetare”. Nimeni nu se naşte cu înţelepciunea gata formată din naştere, de aceea „sămânţa” spirituală (structura cauzală) trebuie să treacă printr-o serie de etape, înainte de a se „desface” într-o veritabilă floare divină. Cu toţii au trecut prin aceste experienţe.
La fel ca prima dată, cea de-a doua întrupare a lui Zamolxe s-a petrecut într-o zonă liniştită de munte. Încă din primii ani, natura şi bolta înstelată au însemnat pentru el cea de-a doua familie. Aceleaşi aspiraţii către necunoscut şi necuprins îl făceau să se comporte diferit faţă de cei de vârsta sa. Focul teribil din suflet nu-i putea fi potolit decât de liniştea naturii şi doar lumina bolţii înstelate părea să mai aducă răcoare sufletului său. Cum focul din adâncul sufletului său creştea pe zi ce trece, a simţit nevoia să plece spre alte zări. Nimeni şi nimic nu l-a putut opri. Însăşi focul spiritului său îl conducea. Nu vroia decât să ajungă în bătrâna Eladă. Auzise printre negustori că acolo este locul unde zeii se pogoară adesea printre oameni.
Cu durere în suflet a lăsat în urmă dealurile îmbrăcate de iarbă şi flori, pădurile răcoroase şi cântecul păsărilor, zâmbetul misterios al munţilor săi dragi şi susurul liniştitor al izvoarelor. Un timp i-au putut potoli strigătul sufletului. Dar nu era îndeajuns. Ştia însă că atâta vreme cât le va purta în suflet, nu vor dispărea.
Pentru a-şi plăti drumul pe mare, a fost nevoit să fie servitor. Între timp, Zamolxe învăţase foarte bine limba, obiceiurile, tradiţiile religioase, dar şi bucuriile şi supărările grecilor din viaţa de toate zilele. Deşi viaţa lui nu era nici pe departe confortabilă, focul teribil ce-l purta în suflet îi şoptea că este pe drumul cel bun şi că în curând avea să i se petreacă ceva deosebit.
Ajunse într-un final în bătrâna Grecie. Tumultul oraşelor greceşti nu-i erau pe plac, dar ştia că este pe drumul cel bun. Făcea eforturi mari pentru a asista la celebrele forumuri din pieţele oraşelor. Acestea îl atrăgeau într-un mod deosebit, dar totodată îi aţâţau şi mai puternic flacăra inimii.
Într-un final ajunge în preajma lui Pitagora. A fost momentul când tânărul Zamolxe a simţit că trebuie să-l urmeze cu orice preţ. Fiorul acelei atracţii teribile, dintre două mari spirite, a fost simţit şi de Pitagora. Ochii tânărului l-au făcut să se înfioare. Pitagora nu mai simţise aşa ceva. Deşi era adesea înconjurat de tineri discipoli - copii ai unor bogaţi aristocraţi greci, Pitagora l-a tratat pe Zamolxe asemenea propriului copil. La început, Zamolxe făcea muncile unui servitor, prin aceasta Pitagora punându-i la încercare pornirile sufletului. Cu toate acestea se simţea afecţiunea deosebită a maestrului pentru el. Acest lucru a stârnit invidia celorlalţi discipoli. De aceea a rămas vorba între greci că Zamolxe ar fi fost un sclav răscumpărat de Pitagora. Nici vorbă de aşa ceva.
Până să-şi coştientizeze misiunea, Zamolxe a petrecut o bună parte din viaţă alături de marele maestru Pitagora. Acesta era întruparea unei fiinţe solare, rolul său fiind acela de a realiza un focar de spiritualitate pentru vremea sa. Pitagora a lăsat urme adânci în spiritualitatea lumii, fiind modelul de bază pentru generaţiile viitoare de filozofi, artişti, oameni de ştiinţă şi ezoterişti. Din păcate, şcoala a avut un caracter ermetic şi oarecum exclusivist, Pitagora nevrând să ţină cont de sfaturile lui Zamolxe în ceea ce priveşte admiterea de noi membri. Implicarea în treburile politice, admiterea pe baze îndoielnice (fiziognomia), caracterul rigid al şcolii, toate pe fondul păstrării unei mentalităţi politeiste, au dus şcoala către un final tragic.
Zamolxe se întrupase pentru o cu totul altă misiune. Pitagora şi şcoala de spiritualitate de la Crotona i-au fost familie, prieteni şi casă pentru o bună perioadă a vieţii, dar până la urmă a trebuit să le părăsească. O viziune i-a schimbat viaţa pentru totdeauna. O piramidă de lumină şi un chip enigmatic l-au determinat să se întoarcă pe plaiurile natale. Îşi conştientizase o parte din misiune...
Şi-a regăsit poporul aproape abrutizat şi devastat de sărăcie şi mici neînţelegeri. La toate acestea se mai adăugau şi infuziile de credinţe superstiţioase celtice, care deformau şi mai mult învăţăturile pe care el le lăsase (cu un mileniu în urmă). Conducătorii erau adesea dominaţi de interese mărunte, şi nu de puţine ori se iscau conflicte între comunităţile de daci. Zamolxe reuşise să convoace o adunare a lor, explicându-le pe îndelete că trebuia făcut ceva pentru ca dacii să redevină ceea ce fuseseră odinioară. Nu a fost greu să-i convingă. Aceştia şi-au dat seama că Zamolxe era condus de un foc căruia nu puteai să i te opui. Nu urmărea bogăţia căci o avea, nici faima, căci dacii nu puneau preţ pe ea.
În cele câteva luni cât i-a luat să ajungă de la Crotona pe plaiurile natale a reuşit să adune o oarecare avere. A vindecat de diverse boli pe mulţi precupeţi şi conducători locali şi a primit în schimb multe bogăţii. Zamolxe putea accesa şi folosi forţele elementale ale naturii, aducea echilibrul şi armonia, dar şi forţa şi vitalitatea acolo unde lipseau. Dispunea aşadar de puteri foarte mari de vindecare şi de dinamizare a energiilor psihice şi mentale. Putea avea acces la dimensiunile superioare, observând foarte uşor tendinţele şi evoluţia anumitor situaţii. Toate acestea le-a demonstrat în multe ocazii. Vestea i-a mers atât de departe încât unii călătoreau luni de zile ca să ajungă la vestitul Zamolxe, cel care putea reda vitalitatea şi forţa tinereţii.
Conducătorii comunităţilor de daci au înţeles că Zamolxe le putea aduce unitatea şi putea crea o bază solidă pentru viitoarele generaţii. Au înţeles cu toţii că avea viziunea şi puterea de a reunifica toate comunităţile de daci. Nu a dorit putere politică şi nici bogăţii. Dorea să fie sprijinit în munca sa, şi să fie lăsat să-şi facă treaba pentru care s-a întrupat, anume, să readucă spiritualitatea dacilor la cotele cele mai înalte.
Pentru început, Zamolxe i-a convins că este de mare trebuinţă să existe o monedă care să circule între toate marile comunităţi de daci. Fiind deschişi la minte, conducătorii locali au înţeles că o singură monedă este mai de folos decât mai multe şi asta avea să strângă puterea negustorilor şi a conducătorilor tot aşa precum aceeaşi limbă îi strângea în vreme de restrişte sau când năvălitorii dădeau târcoale. I-a învăţat, de asemenea, care sunt trebuinţele celorlalte neamuri, bucuriile, supărările şi toate cele plăcute lor, şi cum să facă schimburi corecte cu ei.
Pentru a evita uneltirile preoţilor locali şi a bendiselor, Zamolxe a hotărât că nu va interfera cu obiceiurile, ritualurile şi tradiţiile lor. Nu era interesat să întemeieze o nouă religie şi nici nu dorea vreo reformă a celor existente. Zamolxe era interesat să creeze o şcoală de spiritualitate, asemenea celei înfiinţate de Pitagora la Crotona, dar fără a repeta greşelile de acolo. Simţise foarte puternic aspiraţiile către spiritualitate ale noii generaţii de tineri daci. Prin urmare a încercat să grăbească înfiinţarea şcolii.
După ce reuşise să obţină sprijinul conducătorilor locali, Zamolxe a purces la alcătuirea primei generaţii de discipoli. Hotărâse să respecte anumite reguli de la Crotona, iar una dintre ele era ca fiecare învăţător să aibă cel mult zece discipoli. De asemenea, pregătirea ar fi presupus să se desfăşoare în afara cadrului familial.
Înainte de întrupare, Principul Divin a ales mai multe spirite superioare, pentru a-l ajuta în perioada cât ar fi fost întrupat. Aceştia au fost primii lui discipoli. Zamolxe, graţie percepţiilor sale deosebite, a reuşit să-i detecteze într-un timp foarte scurt. Legătura specială dintre ei s-a format mai rapid decât un fulger s-ar coborî din înaltul cerului.
Păreau cu toţii a fi braţele unui singur trup. Toate cele zece mari spirite, coborâte în materie alături de Zamolxe, au trecut foarte repede printr-o pregătire specială. În doar un singur an, cu toţii au trecut prin iniţieri şi salturi de conştiinţă care ar fi necesitat cel puţin zece ani de pregătire asiduă la Crotona. Un spirit superior poate trece foarte uşor prin diferite trepte evolutive, dacă este pregătit cum trebuie.
Zamolxe era asemenea unui soare divin, iar discipolii săi erau asemenea unor vase dornice de a fi umplute de lumină. Pregătirea a fost şi teoretică, dar mai ales practică. A fost şi extrem de intensă. Practic, nicio zi nu stăteau locului. Fiecare zi era specială într-un anume fel. Într-un singur an, Zamolxe şi primii săi zece discipoli au purces de-a lungul munţilor, luând contact cu toate zonele energetice speciale ale matricei carpatice. Fiecare munte, fiecare creastă, fiecare deal, fiecare peşteră, fiecare pădure, fiecare lac, râu, pârâu sau chiar izvor îşi aveau propria lecţie şi iniţiere. Hrană le-au fost turtele crude de hrişcă şi secară, mierea umplută cu alune, jir şi nuci, dar şi fructele şi legumele uscate. Pentru un spirit superior este foarte uşor să treacă la o alimentaţie curată, deoarece hrana de care are nevoie un spirit de lumină este însăşi... lumina. Primii săi discipoli au înţeles acest lucru foarte bine. Însă cu toţii simţeau în fiinţa lor o altfel de foame, o foame teribilă de lumină.
„Lumina nu poate pătrunde dincolo de un trup murdar. Sângele nu poate fi curat atâta vreme cât pântecele este murdar. Un trup curat la exterior aduce sănătate şi vigoare doar pentru o vreme, dar un trup curat în interior pregăteşte o minte curată pentru toată viaţa. O minte curată găseşte lumina în cele mai întunecate locuri. Lumina are nenumărate feţe şi se găseşte în nenumărate locuri. Căutaţi cea mai puternică lumină! Ea este în sufletul omului. Cine găseşte lumina din propriul suflet, găseşte lumina Focului Viu. Lumina Focului Viu curăţă, vindecă, hrăneşte şi apoi eliberează omul de legăturile pământului”. Astfel le vorbea Zamolxe, iar ei sorbeau fiecare cuvânt. Toate cuvintele sale erau ca o adiere răcoroasă pentru sufletele lor arse de un dor nespus după lumină."

sursa: REMER RA - MISTERELE SCOLII ZAMOLXIENE