
Spuneti-mi ce este in inima voastra. Iata ce va aud spunand: "Draga Dumnezeu, ajuta-ma sa-Ti preamaresc Creatia.Ajuta-ma sa accept, si nu sa judec. Ajuta-ma sa iubesc, in loc sa nu iubesc. Ajuta-ma sa Te urmez si sa-mi gasesc Maretia. Daca iti urmez Voia, atunci de ce ma mai impiedic? Cum de pot fi luat prin surprindere de catre viata?
Trebuie sa iubesc ceea ce este gresit? Sa iubesc ceea ce vad ca fiind gresit? Nu, eu trebuie sa vad dincolo de greseala. Daca vad sufletele oamenilor, ce rau pot vedea? Dar vad durere in lume, Doamne. Vad ceea ce pare crud si nedrept. Cum ma pot detasa de durere, chiar si atunci cand este a mea?
Cand privesc in ochii Tai, cum mai pot eu sa constientizez durerea? Cum este posibil sa fiu constient de altceva in afara de Tine, atunci cand privirea Ti se aseaza pe a mea? Si totusi, inima mea sufera.
Simt o mare iubire pentru Tine. Atunci, de ce nu pot simti acelasi lucru pentru toti ceilalti si in toate situatiile? Ce persoana si ce situatie nu poate fi modificata prin iubire?Ce e aceasta iubire? Umple-ma cu ea. Sunt lipsit de ea, draga Dumnezeule.
Nu simt iubire in inima mea. Ajuta-ma sa-mi umplu inima cu iubire. Spui ca inima mi-e plina de iubire, dar cand o sa o simt si eu?
Uneori, pare ca idealurile sunt doar idealuri si nu sunt traite, nici macar iubite. Se pare ca idealurile accentueaza distanta, iar lumea plange. De ce nu este idealul trait? De ce nu-l traiesc? De ce este contrastul atat de mare intre viata asa cum e traita si viata asa cum ar trebui sa fie? Atunci, inseamna ca starea actuala a vietii este asa cum ar trebui sa fie si, prin urmare, trebuie iubita asa cum este? Atunci, intr-adevar, trebuie sa vad altfel.
Ajuta-ma sa ma ridic la plenitudinea vietii. Ajuta-ma sa storc din viata iubire, si nu ura. Ajuta-mi inima sa treacxa peste orice o demoralizeaza. Tu, Cel care creeaza vastitate, n-ai putea crea in mine bucurie, o bucurie indestructibila, o bucurie care sa se afle chiar in fata mea, ca sa o pot vedea impreuna cu ceilalti?
Sa fie oare, adevarat ca fericirea de durata in lume e doar un basm? Daca bamele sunt adevarate, de ce nu sunt ele traite? Unde sunt Printii si Printesele? Unde sunt magicienii si unde le sunt baghetele? Unde sunt visurile indeplinite?
Probabil, imi lipseste recunostinta. Daca as fi recunoscator, cum as mai putea fi orb in fata bucuriei? Ar trebui sa-mi iubesc chiar si orbirea, caci ea imi arata ca exista comori pretutindeni in jurul meu pe care nu le vad?
Doamne, nu-mi da speranta decat daca e o precursoare a adevarului. Elibereaza-ma de speranta fara temei. Daca ea e iluzie, elibereaza-ma de ea. Da-Mi viziunea Ta. Da-Mi Adevar, acum."
Va raspund: In viata, voi sunteti o sarbatoare si sunteti legati la ochi pentru a lovi intr-o pinata. Faptul ca sunteti legati la ochi nu inseamna ca sunteti orbi. Iar aceasta pinata plina cu comori sunteti chiar voi insiva. Confuzia si rugaciunile voastre reprezinta impunsatura. Adevarul se va revarsa din voi.
Adevarul nu este niciodata de negasit. Dar voi sunteti cei care trebuie sa-l gasiti. Si il gasiti, datorita faptului ca il doriti. Doriti-va Adevar si veti incepe sa-l vedeti. Adevarul pe care il cautati este deja al vostru, deoarece zace in interior. Cu toate acestea, vi se va parea ca Adevarul e cel care vine la voi.
Simtiti ca aveti de trecut o mare prapastie. Prapastia reprezinta iluzia voastra. Departarea e iluzie. Chiar in clipa in care vorbim, voi inlaturati distanta imaginata. Adevarul incepe sa apara - caci nu e asa ca Eu ma aflu aici, iar voi cu Mine?"
(Gloria Wendroff SCRISORI DIN CER)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu