iubirea

"Iisus iubea. Era dragostea, marele şi minunatul dar pe care-l făcea omenirii. Si a proclamat deschis că originea acestei iubiri este Tatăl ce trăia în El - acelaşi Tată care trăieşte în toţi oamenii.

Ceea ce dădea lui Iisus libertatea şi forţa de a îmbrăţişa întreaga omenire, era cunoaşterea unirii sale şi identitatea cu Tatăl. El s-a desprins rând pe rând de iluziile care erau cauza unei vieţi de ipocrizie; şi făcând-o El exprima din plin pe Tatăl trăind in El."

RUGA

"Dumnezeule, ajuta-ma sa simt puterea, acea flacara aprinsa din mine si lasa-ma sa simt pasiunea de a fi mai puternic decat am fost vreodata. Lasa-ma sa pasesc in lume asemenea unei flacari a luminii tale, stiind ca fiecare noua zi reprezinta un inceput, o sansa de a pune in aplicare ceea ce stiu."

"Atotputernice Spirit al Luminii ce straluci in Cosmos, atrage-mi flacara, in armonie, spre tine.
Ridica-mi focul din intuneric,
Atractie a focului care este Una cu TOTUL.
Ridica-mi sufletul, tu preaputernice.
Copil al Luminii, nu-ti intoarce fata de la mine.
Fa-ma sa ma topesc in cuptorul tau;
Cel ce esti una cu toate lucrurile si toate lucrurile
Una cu tine, foc al vietii si Una cu Mintea."
TOTH

IMNUL VIETII

Viata e o sansa - nu o lasa sa se piarda/ Viata e frumusete - admir-o/ Viata e o bucurie - gust-o din plin/ Viata e un vis - transforma-l in realitate/ Viata e o sfidare - infrunt-o/ Viata e o datorie - implineste-o/ Viata e un j o c - joaca-l/ Viata e pretioasa - ai grija de ea/ Viata e o bogatie - pazeste-o/ Viata e dragoste - bucura-te de ea/ Viata e un mister - incearca sa-l patrunzi/ Viata e o promisiune - n-o lasa neimplinita/ Viata e tristete - treci peste ea/ Viata e un imn - canta-l/ Viata e o lupta - accept-o si castig-o/ Viata e o tragedie - fii tare/ Viata e o aventura - indrazneste sa ti-o asumi/ Viata e fericire - fii astfel incat sa o meriti/ Viata e Viata - ocroteste-o! MAICA TEREZA

duminică, 16 noiembrie 2014

ADEVARATA ISTORIE...


In zona Olteniei se inregistreaza cea mai veche locuire in bordeie din lume(18,000 ani inainte de Christos), cea mai veche activitate de minerit, cel mai vechi tarnacop de miner descoperit vre-o data, cea mai veche activitate metalurgica a aramei din lume (8,000 ani inainte de Christos), cea mai veche scriere din lume (tablitele de la Tartaria, judetul Alba 5-6.000 inainte de Christos). Tot aici s-a inventat arcul, au aparut primele furnale din Europa, si tot de aici au plecat si s-au format celelalte popoare indo-europene si nu numai cum ar fi: iranienii, carienii, italicii, frygienii, scitii, cimmerienii, triburile iberice, bascii, sarmatii, elenii(ahei si dorieni), fenicienii….etc.

TRACO-DACII reprezinta cea mai veche si mai inalta cultura de pe Pamant, anterioara civilizatiei Sumeriene, si totodata cea mai numeroasa (180 - 200 de triburi). Ei puteau fi gasiti in intreaga Europa (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, germania, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franta, Spania, Turcia europeana, Asia Mica, Africa……chiar si Burii din Africa de Sud sunt tot un neam Dac, din care facea parte insusi Burebista.

Scrisul si odata cu el istoria, au aparut mai intai in spatiul tracic si abia mai tarziu in spatiul greco-roman, dus probabil acolo tot de triburile care au migrat de aici. TRACO-DACII au avut cea mai veche agricultura din Europa, (neolitic) si printre cele mai vechi din lume. La vremea lor erau singurul popor din lume care foloseau cercul la dispozitivele de masurare a timpului, potrivit ToataRomania.ForumHit.ro

Incepand cu anul 1995, dupa studii indelungate, insa intentionat tinute la subsol, o serie de savanti americani de prestigiu au ajuns la concluzia ca Potopul descris in Biblie a avut loc pe malul vestic al Marii Negre, unde locuia o populatie neasteptat de dezvoltata, (oare cine?). De altfel Olimpul, legendarul munte din mitologia greaca (ULIMP- Lumina sau Splendoare, in limba traco-daca), nu era altceva decat muntele Bucegi pe care nu intamplator dainuie al doilea Sfinx de pe Pamant. Istoricul Homer spunea ca numai tracii stiau sa lupte calare si cu arcul incepand cu mileniul cinci inainte de Christos.

TRACO-DACII se remarcau printr-o corectitudine desavarsita, toate conventiile fiind incheiate verbal si apoi pastrate cu sfintenie. Lipsa de acasa era semnalata printr-un bat lasat la poarta, fiind mai mult decat suficient.

TRACO-DACII erau singura civilizatie din lume care nu a folosit sclavagismul sub nici o forma a sa.

In jurul anului 1400 I.C, se construieste in Tracia nord-Dunareana, cea dintai scoala cu local de sine statator de pe Terra, numita Androniconul, unde preotii Zamolxieni predau toate disciplinele universitare incepand cu teologia (cultul Zeului Soare si al celor 12 constelatii).

Confom marturiilor ramase posteritatii ale lui Platon si Socrate, insusi Pitagora si-a completat studiile la scoala Zamolxiana, si tot ei afirmau ca in acea vreme in Dacia existau cei mai de seama medici ai timpului.

Istoricul Herodot, ii considera pe Cimerieni originari de pe versantul Nord-Estic al Carpatilor,(Moldova de astazi). Apoi o parte din ei s-au deplasat spre Sud, in Anatolia, unde au fost cunoscuti ca Cimiry. Migrati ulterior catre Italia, Spania, Anglia si Irlanda au fost cunoscuti sub denumirea de celti.

Zona Nord -Dunareana (Romania de astazi), a fost considerata din vechime drept un paradis terestru.Un teren bogat in aproape toate bogatiile pamantului, cu terenuri agricole(Granarul Europei de mai tarziu), pasuni intinse, toate formele de relief, un incredibil sistem hidrografic natural, o zona bine aparata contra majoritatii dezastrelor naturale…..etc. Ca un miracol unic al istoriei, locuitorii acestei zone n-au putut fi alungati din vatra stramoseasca si nici deznationalizati.

Romanii pastreaza in continuare limba, portul, obiceiurile, traditiile stramosilor de acum 7.000 de ani. Analizele minutioase de sange, demonstreaza un alt miracol : in ciuda numeroaselor invazii, inclusiv mult distorsionata ocupatie romana, ne-am pastrat puritatea genetica, specifica stramosilor nostri.

Romania ramane un miracol, caruia i s-a prevazut un viitor mesianic. Profetul indian Sundhar Singh scria in 1922, ca romanii vor deveni un popor indragit si respectat de toate popoarele lumii.

Bibliografie:
- Augustin Deac - Istoria Adevarului Istoric
- P.L.Tonciulescu - Ramania, paradisul regasit
- Nicolae Densusianu - Dacia Preistorica , Vol.1, 2, 3, 4, 5
- Cornel Barsan - Revansa Daciei

miercuri, 12 noiembrie 2014

LECTII DE VIATA


1. Dezvoltarea intelectuala ar trebui sa inceapa la nastere si sa inceteze la sfarsitul vietii.
2. Fiecare dintre noi ar trebui sa fie respectat ca individ, dar nimeni nu ar trebui sa fie idolatrizat.

3. Nu face nimic impotriva constiintei tale, chiar daca situatia in care te afli ti-o cere.

4. In cazul in care oamenii sunt buni doar pentru ca se tem de o pedeapsa sau fac bine motivati fiind de o anumita rasplata, atunci intr-adevar suntem o rasa lipsita de speranta.

5. Perfectiunea mijloacelor si confuzia obiectivelor, aceasta pare sa fie principala noastra problema.

6. In cazul in care nu o poti explica, nu o intelegi indeajuns de bine.

7. Nici o problema nu poate fi rezolvata la acelasi nivel de cunoastere la care a fost creata.

8. Nebunia inseamna sa faci acelasi lucru in mod repetat si sa te astepti la rezultate diferite.

9. Invata din ziua de ieri, traieste astazi pentru ziua de astazi si spera pentru ziua de maine.

10. A devenit ingrozitor de evident ca tehologia a depasit cu mult umanitatea din noi.

11. Nu tot ceea ce poate fi numarat conteaza si nu tot ceea ce conteaza poate fi numarat.

12. Puterea atrage intotdeauna oameni lipsiti de moralitate.


13. Totul ar trebui sa fie cat mai simplu cu putinta, insa nu mai simplu de atat.

14. Un barbat ar trebui sa descopere ceea ce este, nu ceea ce crede ca ar trebui sa fie.

15. Orice om care citeste prea mult si isi foloseste prea putin propriul sau creier deprinde o anumita lene in gandire.

16. O persoana care nu a gresit niciodata, nu a incercat niciodata ceva nou.

17. Arta suprema a unui profesor este de a trezi bucuria exprimarii creatoare si bucuria cunoasterii.

18. Oricine nu ia adevarul in serios in aspectele sale minore, nu o sa poata avea niciodata incredere in cele majore.

19. Marile spirite au intalnit intotdeauna opozitii violente de la mintile mediocre.

20. Educatia este ceea ce ramane dupa ce ai uitat tot ceea ce ai invatat la scoala.

21. Logica te va duce din punctul A in punctul B. Imaginatia te poate duce oriunde vrei.

22. Furia locuieste numai in sanul nebunilor.

23. Informatia nu este cunoastere.

24. Nu-ti pierde niciodata sfanta curiozitate.

25. Dragostea este un profesor mai bun decat datoria.


sursa: http://www.e-dimineata.ro/25-de-lectii-de-viata-predate-de-albert-einstein/

sâmbătă, 8 noiembrie 2014

IMPORTANTA PARULUI


De ce să nu ne tundem părul?
Moda părului nostru ar putea fi doar un trend, dar dacă vom cerceta, vom afla că singuri ne-am privat de una dintre cele mai valoroase surse de energie pentru vitalitatea umană.
Luați în considerare posibilitatea ca părul de pe capul vostru să poate face mai mult pentru voi decât doar să vă ajute să arătați bine. Omul e singura creatură la care părul crește mai lung pe cap, spre vârsta adultă. Lăsat netăiat, părul crește până la o anumită lungime și apoi se oprește de la sine la lungimea corectă pentru fiecare. Părul este un dar uimitor de la natură, poate să ajute la ridicarea energiei Kundalini (forța de viață creatoare), care crește vitalitatea, intuiția și liniștea.
Tăierea Părului
Cu mult timp în urmă, oameni multor culturi nu-și tăiau părul, considerandu-l o parte din ființa lor întreagă. Nu existau saloane de hairstyling. De obicei, când oamenii erau cuceriți sau luați ca sclavi, părul lor era tăiat ca semn recunoscut al sclaviei. Tăierea părului a fost aplicată ca pedeapsă sau ca modalitate de a scădea puterii celor înrobiți.
Oasele frunții sunt poroase și au funcția de a transmite lumina spre glanda pineală, care influețează activitatea creierului, tiroida și hormonii sexuali. Tăierea bretonului, care acoperă fruntea, împiedică acest proces. Când Genghis Khan a cucerit China, el îi considera pe Chinezi ca fiind foarte înțelepți, oameni inteligenți care n-ar fi permis să se lase subjugați. Prin urmare, a cerut tuturor femeilor din țară să-și taie părul și bretonul, pentru că știa că acest lucru va servi pentru a le menține timide și mai ușor de controlat.
Pe măsură ce triburi sau societăți întregi au fost cucerite, tăierea părului a devenit atât de răspândită încât peste câteva generații importanța părului s-a pierdut, iar coafurile și moda s-au dezvoltat.
Yogi Bhajan
Știința părului a fost una dintre primele învățături oferite de Yogi Bhajan, când a venit în America.
“Când părul de pe cap este lăsat să ajungă la lungimea sa completă, matură, atunci fosforul, calciul și vitamina D sunt toate produse, intră în fluidul limfatic și chiar în lichidul cefalorahidian prin cele două conducte din partea de sus a creierului. Această schimbare ionică creează o memorie mai eficientă și duce la o mai mare energie fizică, la o rezistență îmbunătățită și la răbdare. “
Yogi Bhajan a explicat că, dacă alegi să-ți tai părul, tu nu pierzi numai acel plus de energie și hrană, dar corpul tău trebuie apoi să ofere o cantitate mai mare de energie vitală și de nutrienți pentru a continua re-creșterea părului lipsă.
În plus, firele de păr sunt antene care se adună și transmit energia soarelui – sau prana – către lobii frontali – acea parte a creierului folosită pentru meditație și vizualizare. Aceste antene acționează în calitate de conductori pentru a vă aduce cantități mai mari de energie subtilă, cosmică. Este nevoie de aproximativ trei ani de la ultima tăierea părului pentru formarea de noi antene la capetele firelor de păr.
yogi-bhajan
Îngrijirea Părului – Kundalini
În India, un Rishi este cunoscut ca un înțelept care în timpul zilei își bobineză/răsucește părul până în creștetul capului, pentru a-și energiza celulele creierului, apoi, pe timp de noapte, îl piaptănă în jos. Un “nod Rishi” energizează câmpul magnetic (aura) și stimulează glanda pineală din centrul creierului.
“Activarea pinealei conduce la o secreție sporită a acesteia, care este esențială pentru dezvoltarea unoi funcții intelectuale mai înalte, precum și pentru o percepție spirituală mai mare.” Yogi Bhajan
În timpul zilei, părul absoarbe energia solară, iar pe timp de noapte absoarbe energia lunară. Păstrarea părului în sus în timpul zilei și apoi în jos în timpul nopții ajută acest proces. Împletirea părului pe timp de noapte ajută la echilibrarea câmpului nostru electromagnetic în afara zilei.
Fire de păr cu vârful despicat
Dezlegarea și eliberarea părului poate să ducă la despicarea vârfurilor. În loc să tundeți și să vă pierdeți “antenele”, Yogi Bhajan recomandă ca peste noapte să aplicați o cantitate mică de ulei de migdale, astfel încât acesta să poată fi absorbit înainte de a-l spăla în dimineața următoare.
Păstrarea pe timpul zilei a părului răsucit/bobinat peste creștetul capului/chakra coroanei și protejarea cu o acoperitoare vă ajută la vindecarea “antenelor”. Dacă aveți părul lung, vedeți dacă experiența voastră este diferită atunci când acesta este curat și încolăcit pe coroană sau lăsat jos și liber.
Părul umed
Yogi Bhajan a explicat că își usucă părul înainte de a-l ridica în sus spre de a evita o durere de cap. Când îți ridici părul ud sus pe cap, când se usucă, acesta va tinde să se micșoreze și să se strângă un pic, putând chiar să se rupă. O idee bună este ca ocazional să vă faceți timp să stați la soare și să permiteți părului curat/umed să se usuce în mod natural, ca un tot unitar.
Tagore a spus “Când am înțeles Unitatea a tot ce Este, mi-am aruncat trusa de bărbierit în ocean . Am renunțat la ego-ul meu și m-am predat naturii. Am vrut să trăiesc în forma pe care mi-a dat-o Creatorul meu. “
Când oamenii permit părului să crească, ei spun bun venit maturității, responsabilității de a fi complet dezvoltat și total puternic. Acesta este motivul pentru care veți găsi har și calm într-o persoană cu părul netăiat de la naștere, dacă acest păr a fost păstrat bine. Creatorul are un motiv clar pentru care ne-a dăruit părul.
Se spune că atunci când veți permite părului să crească în toată lungimea sa și îl bobinați pe creștetul capului, energia soarelui – forța pranică a vieții – este atrasă în jos pe coloana vertebrală. Pentru a echilibra această mișcare în jos, energia vieții Kundalini se ridică în sus.
Iată cuvintele lui Yogi Bhajan: “Părul vostru nu este acolo din greșeală. El are un scop bine definit, pe care cei sfinți îl vor descoperi, iar alți oameni vor râde. “
images
Părul este o extensie a Sistemului Nervos. De ce indienii au părul lung.
Cultura noastră îi face pe oameni să creadă că stilul părului este o chestiune de preferință personală, că stilul părului este o chestiune de modă și/sau de confort și că modul în care oamenii își poartă părul este pur și simplu o problemă de cosmetică!
Cu toate acestea, în perioada Războiului din Vietnam s-au descoperit informații complet diferite despre utilitatea părului, informații atent ascunse publicului. La începutul anilor ’90, Sally (nume schimbat pentru a-i proteja intimitatea) era căsătorită cu un psiholog autorizat de la spitalul Medical VA. Acolo,soțul ei a lucrat cu veterani de război care sufereau de Tulburare de Stres Post Traumatic. Cei mai mulți dintre ei serviseră în Vietnam.
Sally a mărturisit: “Imi amintesc foarte clar o seară când soțul meu a venit acasă, în apartamentul nostru de pe Circle Doctor ‘s, având în mâini un dosar oficial gros. În interior erau sute de pagini ale unor studii comandate de guvern. El era șocat de conținut. Ceea ce a citit în aceste documente i-a schimbat complet viața. Din acel moment, soțul meu – conservator de altfel – și-a lăsat părul și barba să crească, apoi nu le-a mai tuns. VA Medical Center i-a permis să facă asta, iar alți colegi, la fel de conservatori, i-au urmat exemplul. Pe măsură ce am citit documentele, am aflat de ce.
Se pare că în timpul Războiului din Vietnam, forțele speciale din departamentul de război a trimis experți sub acoperire pentru a căuta cercetași talentați în Rezervațiile indiene din America, pentru a-i folosi pe acești bărbați duri, tineri și instruiți, în misiuni din sălbăticie. Căutau mai ales bărbați cu abilități deosebite de urmărire – aproape supranaturale.
Înainte de a fi angajați, acești oameni, atent selecționați, au fost antrenați intens să devină experți în urmărire și supraviețuire. Cu ademenirile obișnuite, cu fraze netede și testate, folosite pentru înscrierea noilor recruți, unii dintre acești cercetași indieni au fost apoi înrolați. Odată înscriși, s-a întâmplat un lucru uimitor. Indiferent de talentele și abilitățile pe care le-au avut în rezevația lor, aceste abilități păreau să dispară misterios, în timp ce recrut după recrut n-a reușit să ofere performanță, așa cum era de așteptat în domeniul lor. Urmările grave și aceste eșecuri au determinat guvernul să solicite o testare scumpă a noilor recruți și… iată ce au constatat.
Când au fost întrebați de motivele eșecului lor, recruții mai în vârstă au răspuns că atunci când au fost tunși conform regulamentelor militare, ei n-au mai putut să “simtă” inamicul, n-au mai putut să-și acceseze acel “al șaselea simț” propriu, “intuiția” nu mai era de încredere, și astfel n-au putut să “citească”’ semnalele subtile sau să-și acceseze informațiile extrasenzoriale subtile.
Institutul de testare a recrutat mai mulți cercetași indieni, le-a permis să-și păstreze părul lung și apoi i-a supus la mai multe tipuri de teste. Au testat doi oameni care primiseră același punctaj la toate testele anterioare. Unuia din cei doi i-au păstrat părul lung, iar pe celălalt l-au tuns conform modelului militar. Apoi, cei doi bărbați au reluat testele. De fiecare dată omul cu părul lung reușea să obțină un punctaj ridicat. De fiecare dată omul cu părul scurtat nu reușea la testele la care anterior obținuse punctaj mare.
Un test tipic:
Recrutul doarme afară, în pădure. Un “inamic” înarmat se apropie de omul care doarme. Bărbatul cu părul lung e trezit din somn de un puternic sentiment de pericol și scapă cu mult timp înainte ca inamicul să ajungă aproape, cu mult înainte să fi auzit vreun sunet de la inamic.
Într-o altă versiune a testului, omul cu părul lung simte apropierea și într-un fel intuiește că inamicul pregătește un atac. Își urmează al 6-lea simț și se preface că doarme – dar prinde rapid atacatorul și-l “ucide”, în timp ce acesta se apleca pentru a-l sugruma.
Același om, după ce a trecut aceste teste, precum și altele, a fost apoi tuns în model militar și a căzut constant la aceste teste, dar și la multe altele, pe care anterior le trecuse.
Guvernul a solicitat ca toți cercetașii indieni să fie scutiți de tunsoarea militară.
Explicația
Corpul mamiferelor a evoluat timp de milioane de ani. Abilitățile de supraviețuire ale oamenilor și ale animalelor par uneori aproape supranaturale.  Stiința a făcut mai multe descoperiri despre abilitățile uimitoare de supraviețuire ale oamenilor și ale animalelor. Fiecare parte a corpului are o sensibilitate extrem de mare, utilă pentru supraviețuirea și bunăstarea corpului ca întreg.
Există un motiv pentru existența fiecărei părți a corpului. Părul este o extensie a sistemului nervos, ea putând fi văzută ca o exteriorizarea a nervilor, ca un tip foarte evoluat de “antene”, sau ca “antene” care transmit mari cantități de informații importante spre trunchiul cerebral, spre sistemul limbic și spre neocortex.
La oameni, nu numai că părul – inclusiv părul facial la bărbați – oferă o multitudine de informații care ajung la creier, dar părul emite de asemenea energie, aceasta fiind energia electromagnetică emisă de creier în mediul exterior. Acest lucru a fost văzut în fotografiile de tip Kirlian, atunci când o persoană a fost fotografiată cu părul lung și apoi refotografiată după ce părul i-a fost tăiat.
Când părul este tăiat, atunci sunt mult limitate primirea și transmiterea de informații de la și către mediu, încetinind mult viteza de reacție. Tăierea părului este un factor care contribuie la împuținarea informațiilor despre mediul ambient. Totodată este un factor care contribuie la insensibilitate în relațiile de toate tipurile, ba chiar și la frustrarea sexuală.
Concluzie:
În căutare de soluții pentru pericolele din lumea noastră, poate că acum este timpul să luăm în considerare faptul că multe dintre ipotezele noastre cele mai de bază despre realitate sunt greșite. E posibil ca o parte importantă a soluției să ne privească în față, în fiecare dimineață când ne vedem în oglindă!
Povestea lui Samson și a Dalilei, din Biblie, conține mult adevăr codificat. Când lui Solomon, omul cândva renumit ca invincibil, i-a tăiat Dalila părul, puternicul om a putut fi învins.

miercuri, 8 octombrie 2014

NAVA MISTERIOASA...

O nava misterioasa a fost descoperita pe o insula, in SUA. Aceasta are o forma ciudata, iar cercetatorii care au ajuns la fata locului au ramas complet uimiti de cum arata misterioasa nava. Ei sustin ca nu isi pot da seama cand a ajuns pe insula, in ce circumstante si, mai ales, nu isi pot imagina care a fost scopul acesteia sau la ce se folosea. 
  Si mai mult de atat, ei se intreaba de unde a venit aceasta nava cu forme ciudate. Ea e afla pe insula Suavie, ascunsa bine intre copaci si multa verdeata. Imaginea imbinarii naturii cu aceasta nava este una care inspira mister, chiar teama, pentru cei care au avut curajul sa patrunda inauntru. Unul dintre oamenii de stiinta sustine ca uneori are impresia ca „se uita la el”, ca si cand ar avea ochi. Exista mai multe teorii care incearca sa explice existenta si provenienta acesteia. Multi incearca sa faca tot felul de speculatii, care mai de care mai interesante si intrigante, insa unii isi duc imaginatia la extrem. Adevarul e ca mai au mult de cercetat pentru a deslusi aceasta enigma.

joi, 28 august 2014

ENERGIA SI PUTEREA PARULUI FEMEII


Părul, din cele mai vechi timpuri a fost nu doar un atu și o componentă de bază a frumuseții feminine, ci și o sursă și un indicator al niveluliui de energie vitală și forță interioară a unei femei. Părul era tratat cu o atenție și o dragoste deosebită la toate popoarele lumii. Orice femeie era învățată din fragedă copilărie că părul ei reprezintă o adevărată comoară. De exemplu, cu ajutorul părului lung se atrăgea sporul casei, se putea vindeca un copil sau fermeca un bărbat!… :)
Cu timpul, cunoașterea mistică despre puterera părului uman a fost aproape în întregime pierdută. În zilele noastre nici o femeie nu-i mai dăruiește bărbatului iubit o șuviță din părul ei, pentru ca acesta să o poarte în dreptul inimii, amintindu-și de iubită, atunci când distanța îi desparte, nu mai face pendul din inelul de căsătorie atârnat de un fir de păr, atunci când vrea să afle răspunsuri despre cei dragi și nu-și mai alege peria sau pieptenele de păr cu aceeași grijă, cu care o făceau altădată străbunicile noastre . Totuși, la nivel intuitiv, orice femeie știe și simte în adâncul ființei sale, cât de important este părul ei. Și aici nu e vorba doar de frumusețe.
Firele de păr sunt un fel de “antene” naturale ale organismului nostru, prin care circulă energii vitale atât înspre corp, cât și dinspre el. Părul poate povesti despre noi multe – cât de bine ne simțim, în ce stare sunt organele noastre interne , cum funcționează sistemul hormonal – detaliu extrem de important pentru buna funcționalitate a corpului feminin. Părul arată și nivelul nostru de feminitate, fiind o sursă de conectare la energia Universului de tip Yin. Orice schimbare suferă părul nostru de-a lungul timpului, aceasta va modifica întgr-un mod subtil și nevăzut și cursul destinului nostru ca și femei. Deaceea un coafor profesionist și cu experiență ne va sfătui întotdeauna – dacă vrem schimbări rapide în viața noastră, să începem prin a ne schimba tunsoarea, coafura sau măcar culoarea părului. A tăia părul întotdeauna va avea semnificația de a face un pas în direcția unei schimbări importante în viața noastră. Este un fel de semnal către Univers că sufletul nostru dorește o schimbare. În vechime își tăiau părul de bunăvoie doar persoanele , aflate într-o situație extremă de boală sau stres, urmând sfatul din Vechiul Testament de a se dezice de păr , aruncând pe el tot răul, de a se curăța de păcat și a renaște spiritual. De exemplu, femeile captive în război îşi rădeau capul pentru purificare, de asemenea şi leproşii (Levitic 14:8). Altfel, părul unei femei niciodată nu se tundea scurt, deoarece la nivel subtil ar fi fost echivalent cu deconectarea acesteia de la sursa de energie vitală.Din punct de vedere energetic, situația e neschimbată și în zilele noastre. O femeie care optează pentru o tiunsoare scurtă, într-un fel sau altul, își afectează una din sursele de vitalitate – este important să știm acvest lucru. Lungimea ideală a părului feminin este până în dreptul vertebrei T10 (trebuie să acopere sternul și omoplații)
Pentru o femeie un păr îngrijit mai reflectă și “ordinea” din capul ei. Deaceea nu sunt deloc întâmplătoare vechile ritualuri, prin care aceasta își peria îndelung și minuțios părul înainte de culcare, îndepărtând cu ajutorul pieptenului sau al periei orice energie sau emoție negativă, acumulată de-a lungul zilei, relaxându-și în acest fel trupul, mintea și sufletul. Nu mai e nevoie să demonstrez nimănui, sper, cât de important este pentru o femeie să atingă starea de relaxare după o zi grea, indiferent dacă se pregătește pentru somn, pentru meditație și rugăciune, sau pentru a face dragoste cu soțul ei. Din mamă în fiică se transmitea odinioară obiceiul de a purta părul cât mai lung cu putință. Având grijă de acesta, femeia îndeplinea o asceză și toate problemele ei, eliminate prin firele de păr, puteau fi astfel îndepărtate. Pe când, tăindu-și părul scurt, ea își lasa captive toate problemele în interior. Hindușii considerau că părul este lăcașul energiei feminine Shakti. Deaceea nimănui nu îi era permis să atingă părul unei femei, cu excepția soțului și a tatălui acesteia.
Și dacii, și slavii, dar si majoritatea popoarelor nordului aveau aceleași reguli nescrise, atunci când venea vorba despre păr. Simbolul frumuseții și al sănătății feminine era reprezentat de cosița lungă, strălucitoare, împletită în trei, de grosimea încheieturii. Femeile măritate erau învățate, că toată energia și bunăstarea căminului este depozitată în părul lor. Nu întâmplător, în timpul invaziilor, barbarii căutau să o captureze mai întâi pe soția conducătorului advers și să-i taie părul, într-un ritual menit să-l sece de puteri pe soțul ei, ba char și întreaga cetate sau ținut pe care acesta, împreună cu consoarta, le stăpânea. Tot tradiția de mii de ani la mai multe popoare ale lumii cere ca fetițele să poarte de mici părul împletit într-o singură coadă, din 3 șuvițe, ceea ce semnifica unirea trupului, minții și a spiritului într-un tot întreg. Cosița urma linia coloanei vertebrale, considerându-se că toate puterile Cerești benefice, coborâte prin părul copilei se transferă către coloană, umplând corpul, mintea și spiritul acesteia de o energie vitală de origine divină, pregătind-o pentru viitoarea ei misiune de soție și mamă. Înainte de măritiș, părul fetei se despletea și se reîmpletea în două cosițe. Una era pentru a rămâne conectată la puterea și glasul Lui Dumnezeu și a neamului propriu, cealaltă – pentru a auzi vocea neamului celui ursit, împărțind soarta cu el, susținându-l din punct de vedere energetic. În timpul sarcinii, Femeia acumula prin păr forțe suplimentare, de data asta nu pentru soț, ci pentru ea și viitorul copil. Cu atât mai drastică era interdicția de a scurta părul în timpul gravidității – pentru a nu-l priva de susținere energetică pe copilul încă nenăscut.
Părul femeilor măritate, spre deosebire de cel al fetelor tinere, era întotdeauna acoperit – pentru ca puterea lui să fie canalizată doar către familie, dar şi pentru a nu aduce în casă invidia străină, răutatea și alte energii negative din exterior. Foarte rar o femeie se încumeta să poarte părul despletit într-un loc public, deoarece se considera să o astfel e risipire a energiei personale nu poate rămâne fără consecințe. Majoritatea femeilor erau foarte atente la acest aspect – şi anume, de a-şi păstra la nivel optim încărcătura energetică, specific feminină. Mai mult de atât, purtatul părului la vedere era o considerat o declarație nerostită a femeii de disponibilitate sexuala. Pentru o femeie măritată așadar, era o mare rușine să fie văzută în public cu părul descoperit și despletit, ea putând fi catalogată drept ușuratică. Doar în fața soțului femeia își desfăcea părul, permițându-i acestuia să se conecteze la sursa ei tainică de energie și feminitate. În restul timpului părul era strâns în coc sau împletit. La fel cum misiunea dintotdeauna a bărbatului este de a-și proteja familia de orice agresiune fizică exterioară – tot așa misiunea spirituală a femeii (aflată în sfera ocultului, neputând fi văzută cu ochiul liber sau pipăită cu mâinile) – este dintotdeauna de a proteja casa și pe cei dragi de orice agresiune energetică, de priviri nedorite și ostile, de orice necazuri, intrate accidental sau intenționat în căminul conjugal.
Mai exista o categorie specială de femei, care puteau purta părul despletit fără să fie judecate pentru asta –acestea erau dansatoarele ritualice, preotesele, heterele – pe scurt, femeile cu inițieri şi funcţii speciale, care își foloseau podoaba capilară ca pe un insrtrument de lucru și de influență a persoanelor sau evenimentelor, lor însă nefiindu-le permis să aibă o familie. Dar acestea cunoșteau și ritualuri speciale de curățare, după ce apăreau în fața mulțimilor cu părul lăsat liber. Preotesele din templele Afroditei purtau de asemenea, părul foarte lung. Se considera că acesta le ajută să nu se epuizeze din punct de vedere energetic, în timpul apropierii fizice de un bărbat, restabilindu-le rapid balanța interioară. 118O altă categorie de femei, care purtau părul lung și despletit erau vrăjitoarele și doftoroaicele(vindecătoarele) Motivul era conectarea cât mai puternică la energiile stihiilor (elementali), cu care acestea lucrau. La începutul oricărui ritual de invocare acestea se roteau îndelung, cu brațele ridicate în sus, cu părul despletit, formând astfel un vortex energretic, prin care se puteau conecta la forțele Naturii.
Bineînțeles că multe dintre femeile contemporane, veșnic grăbite și având cu totul alte valori și etaloane decât stră-străbunicile lor, vor considera majoritatea obiceiurilor mai sus menționate drept simple superstiții, depăşite şi inutile .
Totuși, nu vă grăbiţi cu concluziile. Dacă simțiți că sufletul vă rezonează măcar cu o mică parte din cele citite, încercați, măcar pentru o perioadă limitată de timp, în calitate de experiment, să țineți cont de câteva sugestii (vă asigur că nu veți regreta! :)
  • Nu vă tundeţi niciodată înaintea unor evenimente importante din viața voastră, pentru a nu modifica cursul lor;
  • Monitorizaţi în permanență starea părului vostru, alocând timp măcar o dată pe zi, de preferat seara, unei perieri temeinice, fără grabă. În timpul pieptănatului puteţi și chiar trebuie să rostiţi mental afirmații pozitive cu privire la viitor, sau vă puteţi ruga.
  • Din timp în timp prindeţi-vă părul în coadă sau împletiţi-l. Măcar în zilele când aveţi nevoie de energie suplimentară. Este foarte util să vă prindeţi sau să vă acoperiţi părul atunci când mergeţi în locuri aglomerate și încărcate negativ dpdv energetic – în piețe, în mari centre comerciale, dar mai ales la spital sau la cimitir.
  • Se considera că părul strâns într-un coc „jos” dezvoltă două virtuți importante pentru o femeie – smerenia și ascultarea. O „coadă de cal” sau un coc prinse în creștet îi conferă rezistență fizică și psihică, sporindu-i puterile.
  • Atunci când părul cade este foarte important și chiar necesar să lucrăm cu Neamul, cu arborele genealogic, conștientizând problemele și blocajele pe acest subiect. Pentru că una din funcțiile subtile ale părului este să ne hrănească și cu energiile neamului. Pentru o femeie căderea părului indică de cele mai multe ori probleme nerezolvate cu bărbații din neam – cu frații, fiii, bunicii, soțul sau cu tatăl.
  • Să vă purtaţi cu părul vostru și să-l îngrijiţi, ca și cum acesta ar fi un Dar neprețuit, ce v-a fost transmis de către strămoși și care trebuie păstrat și transmis intact mai departe.
  • Să țineţi minte, că regenerându-vă părul și protejându-l permanent, atrageți sporul și abundența în casele voastre.
  • Dacă aveți în permanență un tonus vital scăzut și vă simţiţi stoarse de vlagă – lăsaţi-vă părul să crească!
  • Dacă vreţi să vă dezvoltaţi intuiția – lăsaţi-vă părul să crească!
  • Dacă vreți să aflați răspuns la o întrebare, legată de casă sau de cei dragi, sau să primiți un semn, formulați întrebarea în timp ce vă pieptănați, împletiți părul în cosiță și mergeți la culcare. Dimineața despletiți-l și mergeți să vă faceți treburile zilnice. Răspunsul va veni.
  • Și cel mai important lucru: nu uitați, că printr-o simplă fluturare a minunatelor voastre plete puteți sădi în sufletul cuiva Iubirea! :)
Sursa articol: Atelierezoetno

vineri, 15 august 2014

TERITORII INTERZISE IN ROMANIA - CODRUL TUDORUSELOR


"De 21 de ani locuiesc la oraş, dar aceste două decenii nu m-au făcut să uit nici satul meu natal, frumuseţea lui, şi nici unul dintre cele mai ciudate locuri pe care le-am întâlnit vreodată.
M-am născut în Stroeasca, un sat de munte din nordul judeţului Buzău; de la noi, din curte, în dimineţile limpezi, se vede vârful Siriu. Şi despre aces¬ta există o mulţime de legende şi de credinţe ciudate, dar locul straniu despre care m-am decis să vă scriu este altul.

La nord de Stroeasca, peste o culme mun¬toasă căreia i se spune Casa Hoţilor, începe un drum forestier. Este singura legătură cu lumea a unui cătun, Puţul Vechi, aflat la nu mai mult de trei kilometri de sat. Pe vremea copilăriei mele, acolo nu mai locuiau decât vreo douăzeci de familii.

Când eram puşti, cea mai mare distracţie a băieţilor din sat erau excursiile până în Puţul Vechi, dar nu pe drumul forestier, ci de-a dreptul prin locul cel mai periculos din împrejurimile noastre, Codrul Todoruselor.
Câte poveşti n-am auzit despre această pădure...

Bunicul îmi spunea că, pe vre-murile străbunicului său, codrul primise acest nume deoarece în noaptea de Todoruse a unui an din secolul trecut, deasupra pădurii fuseseră văzute lumini ciudate şi toţi sătenii fuseseră convinşi că erau Sân Toaderii care se întâlneau cu Rusaliile.

- Măi băiete, îmi mai spunea bunicul, tu, dacă ai de gând să te duci pe-acolo, să mergi doar la amiază şi să ai mereu o cruce la tine... Noaptea, să nu calci prin codrul acela, cum fac copiii fără minte! Unchiul tău era om în toată firea şi tot s-a dus noaptea în pădure, să pună capcane; nu s-a mai întors...
Am fost şi eu un copil fără minte; încă de pe la opt, nouă ani, am început să intru cu băieţii în pădurea cu pricina. Treceam de Casa Hoţilor, unde se află ruinele unui adăpost al haiducilor şi, în loc să o luăm pe cărare, coboram în valea în care se întinde codrul.

Este cea mai stranie pădure pe care am văzut-o în viaţa mea. Aşezată într-o căldare stâncoasă, locul cel mai misterios şi, în acelaşi timp, cel mai periculos este mijlocul ei. Dar surprizele nu lipsesc nici până acolo: în primul rând, de fiecare dată când am intrat în el, codrul era de o tăcere înspăi¬mântătoare.
 Parcă nici o vieţuitoare, nici măcar o pasăre n-ar fi vrut să locuiască sub crengile sale.
Fie vară fie iarnă, cu cât te apropii de centru, temperatura este tot mai puţin influenţată de exterior, iar în mijloc, în plină lună decembrie, noi, copiii, eram nevoiţi să ne scoatem cojoacele din pricina căldurii.

Acolo, în miezul pădurii, este o văiugă în care se află o porţiune stâncoasă; nu există nici un izvor, dar se aude în perma¬nenţă şipotul unor ape subterane. Printre acele stânci, eu şi Nicu, prietenul meu cel mai bun din copilărie, am descoperit intrarea în lumea misterioasă de sub pădure.


Era într-o zi de primăvară, în 1974 sau '75.... În noaptea dinainte avusesem parte de-o furtună zdravănă. Pe la prânz, am ajuns în văiugă şi am găsit un stejar doborât de vânt; o parte din trunchi, în cădere, mu¬tase un bolovan şi, în locul acestuia, am găsit un puţ. Era de fapt o groapă, cu diametrul de aproape trei metri, mascată până atunci de acea piatră uriaşă.
Aveam vreo 14 ani şi eram amândoi curioşi din fire. Ne-am holbat ce ne-am holbat, apoi, a doua zi, am venit cu o frânghie din sat şi ne-am coborât în puţ.


Şi acum îmi amintesc scena: pe măsură ce coboram, se făcea tot mai cald, de parcă eram acasă, lângă sobă. Dar cel mai ciudat era faptul că o lumină - verzui-fosforescentă aş spune astăzi - părea să izvorască de-a dreptul din pereţii puţului; aceştia, n-am să uit niciodată, erau săpaţi în stâncă, dar atat de bine săpaţi, încât n-am găsit nici o asperi¬tate de care să ne agăţăm.

La vreo 4-5 metri adâncime, am dat de o galerie şi am pornit-o la dreapta ei. Aceeaşi lumină ne înconjura, venind de peste tot şi de nicăieri. Am mers mai bine de 100 de metri până am dat de o sală imensă.

Vă rog să mă credeţi, nu exagerez cu nimic, nu era deloc mai mică decât sala Amfiteatru a Teatrului Naţional din Capitală. Şi era toată săpată în piatră, dar cu zidurile finisate uimitor de bine.
În aceeaşi lumină verzuie am văzut, pe ambele laturi ale sălii, un fel de mese, tot în piatră săpate.
Pe fiecare dintre ele era aşezat un schelet...

Atunci am îngheţat de frică: erau schelete, păreau umane, numai că... aveau cel puţin trei patru metri lungime. Altfel spus, fiinţele acelea avuseseră de două ori înălţimea unui om normal.

Nu mai ţin minte dacă eu sau Nicu am luat-o primul la fugă. În orice caz, am urcat pe frânghie cu o viteză demnă de un soldat al trupelor de elită...

Când am ajuns acasă, eram prea îngrozit ca să tac din gură. Eu credeam că găsisem scheletele haiducilor şi i-am povestit totul tatei. După ce am încasat o bătaie zdravănă, l-am văzut pe tata îmbrăcându-se şi plecând către unchiul meu Vasile, care era şeful postului de miliţie din sat.

A doua zi a început nebunia. Unchiul Vasile ne-a descusut, pe mine şi pe Nicu. După ce i-am povestit tot şi am mai încasat câteva palme, ne-a trimis acasă şi ne-a zis că, daca vrem să nu le facem necazuri părinţilor, să uităm tot ce am văzut în codru.

În dimineaţa următoare, m-a trezit zgomotul unor camioane. Când am ieşit în grădină, nu mi-a venit să-mi cred ochilor: aproape o sută de soldaţi, înarmaţi şi încolonaţi, porniseră către pădure. Pe la prânz au început să apară Dacii din acela negre, despre care tata îmi spusese că-s ale „securiştilor".

Doar în câteva săptămâni, Casa Hoţilor a fost împodobită cu un radio-releu. Acesta era pretextul sosirii securiştilor la noi în sat: ridicau un „obiec¬tiv strategic". De la unchiul Vasile n-am reuşit să aflăm decât că accesul în toată zona din nordul satu¬lui fusese interzis şi că urma să sosească un grup de arheologi de la Bucureşti.

Cele câteva familii din Puţul Vechi au fost strămutate în Stroeasca în acelaşi an.

În toamnă eu am plecat la Buzău, unde am urmat liceul. Prin sat veneam doar în vacanţe: lucrurile nu se schimbaseră în nici un fel.
Nimeni nu mai intra în pădure, toată zona fiind îngrădită cu sârmă ghimpată şi păzită zi şi noapte.
În plus, teama pusese stăpânire pe toată lumea: rarele discuţii despre cercetările făcute în pădure se făceau în şoaptă, de parcă securiştii ar fi pus microfoane până şi în cârciuma satului.

În 1981, am intrat la Politehnică, în Bucureşti.
În anul trei, am fost prieten cu o colegă de grupă, Narcisa Dragnea; într-o seara m-a invitat la ea acasă şi cu acea ocazie i-am cunoscut pe ai ei.
Ca să nu fac vreo gafă în discuţii, mi-a spus că tatăl ei e ofiţer de Securitate.
Domnul Dragnea era un tip la vreo 55 de ani, înalt şi slab, foarte politicos şi foarte interesat de persoana mea. Când i-am spus ca sunt născut în Stroeasca, a rămas blocat:
- Stroeasca... din Buzău?
- Da. Aţi fost pe la noi?
- Da, de câteva ori...

După mai multe pahare de palincă, îmbu¬jorat şi înveselit, mi-a mărturisit că mă place foarte mult, că ar vrea să mă văd mai mult cu Narcisa... Apoi a schimbat subiectul şi mi-a povestit că a fost la Stroeasca cu prilejul construirii radio-releului. După alte pahare de palincă, mi-a spus adevărul:

- Măi, băiete, acolo, la voi în sat s-a descoperit ceva uluitor. În pădurea aia a voastră e o reţea de galerii subterane, săpate în granit, care însumează opt kilometri pătraţi!
Sunt săli de două sute de metri lungime!

Şi ştii care-i problema? Nu le-a săpat nici Burebista, nici Decebal, nici Traian! Sunt mult mai vechi, băiete!

 S-au făcut teste: datează de mai bine de şase mile¬nii!

 Sunt îngropaţi acolo câţiva din con¬structori: nici în bas¬me n-ai întâlnit aseme¬nea fiinţe!

Aveau mai bine de trei metri înăl¬ţime... N-ar trebui să vorbesc despre aşa ce¬va, dar oricum n-ai să mă crezi: nu erau oameni, băiete!

Semănau cu noi în aceeaşi măsură în care semănăm noi cu cimpanzeii. Şi sub galeriile alea ştii ce se află? Nu? Nici noi nu ştim, fiindcă sub piatră se află un planşeu făcut dintr-un fel de metal pe care încă nu l-am străpuns... Dar ce se află acolo, sub galerii, este radioac¬tiv... Vezi în ce sat interesant te-ai născut? Nici nu ştii tu cât e de interesant...

Bineînţeles că m-am arătat uimit, apoi chiar neîncrezător, ca să nu devină suspicios. M-am despărţit de Narcisa în 1988.

Pe domnul Dragnea l-am mai văzut o singură dată, în 1994: firma la care lucram pe atunci a avut legături cu un S.R.L. patronat de nimeni altcineva decât tatăl fos¬tei mele prietene. Am stat la o cafeluţă, dar, când i-am amintit discuţia noastră despre uriaşii din Stroeasca, a negat totul:

- Cred că mă confunzi, băiete... Eu nu ţi-am spus niciodată asemenea tâmpenii! Mă vezi pe mine, om serios, să îndrug basme cu extratereştri îngropaţi pe sub sate?!
În sate nu mai creşte nici grâu, darămite extratereştri!

Pădurea Todoruselor e în continuare un teritoriu interzis. Astăzi însă, „băieţii cu ochi albaştri" au devenit mai rafinaţi: au abandonat povestea cu radio-releul şi au tre¬cut la „prospecţiuni geologice".

La ieşirea din sat dai de-un ditamai gard cu sârmă ghimpată, pe care, din 20 în 20 de metri, e atârnată o plăcuţă: „Accesul strict interzis! Zonă de prospecţiuni geologice"."



Revista „Destine”, pg. 24-25 Autor: Iulian Dragnea, 42 ani.

marți, 12 august 2014

10 INTREBARI CU PRIVIRE LA GLANDA PINEALA

Avand forma unui con de brad si dimensiunea unui bob de mazare, glanda pineala este situata in centrul creierului uman, fiind un organ destul de interesant. Pentru multi oameni spirituali reprezinta "sediul sufletului" si "al treilea ochi", partea anatomica a corpului uman care actioneaza ca antenele noastre spirituale, ne conecteaza la planurile non-fizice si spirituale ale existentei. Cu toate acestea, pentru oamenii de stiinta, aceasta este strict o glanda endocrina responsabila pentru secretia melatoninei, o substanta care, printre altele, ajuta la reglarea ritmului circadian. 

De departe, acest mic, dar interesant organ uman, este sursa discutiilor fara sfarsit, luand in considerare, cat mai multi oameni cred ca, curatarea, detoxifierea sau decalcifierea ei, poate determina stari spirituale de constiinta care se pot experimenta cu o mai mare profunzime si claritate, prin intermediul gladei pineale. 


Desigur, scepticii care nu tin seama de posibilitatea existentei oricarei dimensiuni spirituale, subliniaza faptul ca nu exista dovezi stiintifice care sa dovedeasca faptul ca glanda pineala este, de fapt, organul responsabil de experientele spirituale. Cu toate acestea, multi oameni care au dezvoltat constiinta subtila si reflectarea interioara necesara pentru a se conecta la calitatile spirituale ale omenirii, pot simti in mod clar ca are loc ceva profund in zona a creierului, in zona glandei, acestea incluzand viziunile, gandurile intuitive, vibratiile , rezonanta armonica cu anumite sunete, si alte fenomene mistice. 

In urma unor dezbateri dintre stiinta si spiritualitate, s-a ajuns la concluzia ca, glanda pineala se afla in centrul creierului atat de catre adepti cat si de catre sceptici, insa in urma analizei mai atente asupra misterelor prin care fiintele umane, creaturi spirituale, sunt capabile sa aiba experiente psihologice, acestea se sustrag de validarea moderna a metodelor de cercetare stiintifica si a modalitatilor de gandire. 

Aici sunt 10 intrebari cu privire la glanda pineala, care se adauga la misterul de spiritualitate: 

1. Este glanda pineala ramasita evolutiva a unui al treilea ochi, care sa mutat in centrul creierului, si i-a schimbat functiile, de la colectarea de lumina la antrenarea ritmurilor, in conformitate cu informatiile colectate de la nivelul retinei? 

2. De ce pare sa fie localizata in acea zona a creierului in care se afla statele vizionare de constiinta induse de practicile meditatiei? 

3. In cazul in care nu exista nicio legatura intre spiritualitate si glanda pineala, cum se face ca a 6-a Chakra (Ajna Chakra), conform traditiei hinduse vechi, este situata exact in locul in care glanda pineala se afla, si a fost timp de secole asociata cu „ochiul mintii” sau cu „ochiul intelectual sau al intuitiei”? 

4. Exista o legatura intre promisiunea spirituala a glandei pineale, care are forma unui con de brad si Pigna, colosul de bronz, statuia din Roma Antica, care se afla in prezent intr-o curte a Vaticanului? 

5. Are glanda pineala capacitatea de a realiza aprovizionarea organismului cu suplimentele de DMT ( molecule spirituale), dimethyltriptamine, un compus chimic care produce efecte vizionare incredibile atunci cand sunt consumate sub forma concentrata sau in medicina amazoniana ayahuasca? 

6. Are capacitatea de eliberare a unor doze masive de DMT, atunci cand o persoana moare, sau atunci cand o persoana este foarte aproape de moarte, ceea ce face ca mintea sa aiba experiente inimaginabile in preajma mortii, sau face ca sufletul sa se intoarca la sursa? 

7. Care este semnificatia faptului ca simbolul egiptean antic, Ochiul lui Horus, se aseamana puternic cu sectiunea din mijloc a creierului si a cortexul superior, centrat pe talamus si pe glanda pineala? 

8. De ce este glanda pineala singurul organ din corpul uman care se calcifiaza si se solidifica in acelasi timp cu varsta? 

9. In cazul in care glanda pineala are un efect redus asupra constiintei, de ce oamenii care sufera de boala Alzheimer si dementa, boli care ii determina pe acestia sa fie deconectati grav din punct de vedere psihologic de la "lumea reala," au glanda pineala, mult mai calcifiata decat a oamenilor de rand, sanatosi? 

10. Cum se face ca, in urma metodelor de decalcifiere si curatare a glandei pineale, de cele mai multe ori oamenii cauta experiente spirituale sporite si de ce aceste practici conduc adesea pe oameni sa poata sa-si aminteasca mai usor visele si ii determina sa se simta mai mult conectati la „sursa”? 

Concluzie 

Exista cu siguranta mai multe experiente spirituale umane atunci cand avem o glanda pineala decalcifiata. Cu toate acestea, in cultura noastra moderna, care a crescut lipsita de vederile spirituale, glanda pineala are o semnificatie speciala doar pentru oamenii care detin tehnicile prin care se pot reconecta la divinitate. 

Unele dintre aceste intrebari sunt mai potrivite pentru oamenii de stiinta, cu toate acestea, pur si simplu chibzuind rolul pe care anatomia umana il joaca in experienta spirituala, poate extinde constii nta conexiunii intre starea de sanatate a corpului si starea de sanatate a spiritului. 
sursa:http://www.secretele.com/2014/07/10-intrebari-cu-privire-la-glanda.html