LEGENDA SANZIENELOR

Legendele spun că Sanzienele sunt niște fete foarte frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii. Ele se prind în horă și "dau puteri" deosebite florilor și buruienilor, acestea devenind plante de leac, bune la toate bolile. 

În popor se crede că în noaptea Sânzienelor zânele zboară prin aer sau umblă pe pământ. Ele cântă și împart rod holdelor, femeilor căsătorite, înmulțesc păsările și animalele, tămăduiesc bolnavii, apără semănăturile de grindină. 

Dacă oamenii nu le sărbătoresc cum se cuvine, ele se supără, devenind surate bune cu înrăitele Iele sau Rusalii. Sanzienele se răzbună pe femeile care nu țin sărbătoarea de pe 24 iunie, pocindu-le gură. Nici bărbații nu scapă ușor. Pe cei care au jurat strâmb vreodată, sau au făcut alt rău, îi așteptă pedepse îngrozitoare, despre Sânziene știindu-se că sunt mari iubitoare de dreptate, potrivit libertatea.ro.

Sărbătoarea Sânzienelor se manifestă printr-o mulţime de ritualuri, menite să asigure rodnicia lanurilor şi fertilitatea. În timp ce femeile măritate pot urma ritualuri pentru a avea copii, fetelor le sunt rezervate alte obiceiuri, pentru aflarea sortitului în noaptea de Sânziene, informează RomaniaTv.

La baza acestor ritualuri stau micile flori galbene, numite sânziene, ce cresc în poieni şi care sunt culese de fete, în muzica şi chiuiturile flăcăilor, pentru a le împleti apoi în formă de cerc pentru fete şi de cruce pentru băieţi. Aceste cununi se pun în casă, pe porţi, la ferestre, pe şuri, pe stupi şi chiar pe ogoare, în credinţa că ele vor ocroti casa şi gospodăria, vor aduce noroc, sănătate şi belşug.

Fetele îşi aruncă aceste cununi pe un acoperiş, cele care rămân prinse prevestind măritişul apropiat, sau peste vite: dacă nimereşte una tânără, fata se va căsători cu un tânăr, iar dacă i se prinde cununa într-una bătrână, un om în vârstă îi va fi alesul.

Pentru a-şi vedea sortitul, fetele dorm în noaptea de Sânziene cu un bucheţel din aceste flori sub pernă. De asemenea, dacă le poartă în păr sau la sân, fetele, dar şi femeile măritate vor fi mai atrăgătoare şi mai drăgăstoase.

De asemenea, există o superstiţie populară specifică acestei sărbători, potrivit căreia în ziua de Sânziene oamenii nu trebuie să se îmbăieze, deoarece vor spăla forţele magice care îi înconjoară în această zi.

sursa:http://stirile.rol.ro/noaptea-de-sanziene-se-apropie-vezi-ce-nu-ai-voie-sa-faci--926174.html

SOLAR REVOLUTION

FRUMOS

POVESTEA PICATURII

A fost odata ca niciodata un discipol care îl întreba pe maestrul sau:

- Care este lucrul ce ma separa de adevar ?

Maestrul îi spuse:

Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii. Îti voi spune douasprezece povestioare care îti vor parea simple. Trebuie sa meditezi asupra acestora tot timpul si chiar de ti se va parea ca le-ai înteles, nu te opri din a medita asupra lor pâna ce aceste simple povesti vor capata proportii uriase si pâna vor deveni din nou simple.

Prima poveste:

A fost odata ca niciodata o picatura într-un Ocean ce spunea ca nu exista Ocean. Tot astfel se întâmpla cu multi oameni. Traiesc înlauntrul lui Dumnezeu si spun ca nu exista Dumnezeu.

A doua poveste:

“Vreau sa fiu libera” spuse picatura de apa din mijlocul Oceanului; si oceanul în compasiunea sa a ridicat-o la suprafata.

“Vreau sa fiu libera” spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza într-un nor.

“Vreau sa fiu libera” spuse picatura înca o data si norul o elibera iar aceasta cazu din nou în Ocean.

A treia poveste:

O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.

A patra poveste:

” Nici o picatura nu are nici o valoare” spuse picatura din mijlocul Oceanului.

A cincea poveste:

” Fara nici o îndoiala, exista un lucru de care eu mi-am dat seama, eu sunt mai importanta decât oceanul.” Spuse picatura din ocean.

A sasea poveste:

” Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean” spuse picatura din Ocean.

A saptea poveste:

” Oh, ce-mi pasa mie de Ocean ” spuse picatura din Ocean.

A opta poveste:

Era odata o picatura care-si regreta soarta, la urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean.

A noua poveste:

O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula împotriva Oceanului.

A zecea poveste:

” Prin puterea cu care am fost investita” spuse picatura din Ocean, “prin puterea cu care am fost investita, de astazi sunteti excluse din Ocean.”

A unsprezecea poveste:

” Tu te afli în mijlocul iubirii mele” îi spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.

A doasprezecea poveste:

” Daca as putea cuprinde” gândi o picatura ” fiecare picatura cu dragostea mea atunci as deveni Oceanul.”

Cum gândi aceasta, picatura începu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rând. Dar era o picatura care îi facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.

Discipolul îl întreba pe maestrul sau:

- A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?

Si maestrul îi spuse ultima sa poveste:

Era odata o picatura care cauta Pacea Oceanului, ce cauta Profunzimea Oceanului. Dorinta îi era mare si puterea de iertare îi era mare si deodata Oceanul îi spuse:

” Tu si cu mine, noi suntem una.” Si Oceanul îsi deschise larg bratele si îmbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii.

Ea se patrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.

” Afla astfel, o ucenicule, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste în maretia sa pe cei ce o doresc cu adevarat.”

” Dar ce se va întâmpla daca o astfel de picatura devine murdara?” întreba discipolul.

Maestrul râse din toata inima: “O picatura nu poate deveni atât de murdara încât oceanul sa nu o poata curata.”

SURSA: http://www.desavarsirespirituala.ro/?p=942

FERICIREA DE A DARUI FERICIRE

Omul Care Planta Copaci | The Man Who Planted Trees | RO from alt tu on Vimeo.

PENTRU UN SFARSIT DE SAPTAMANA LINISTIT

TIMP

NU MOR CAII CAND VOR CAINII!

Am vizionat de curand acest documentar care promitea sa impresioneze in mod placut. M-a impresionat, e adevarat, dar nu pot spune ca in mod placut. Va invit si pe voi sa vizionati si apoi sa cititi comentariul facut de mine si semnat "Fanita". Nu vreau sa va influientez inainte.

http://documentare.digitalarena.ro/tc-carpatii-salbatici-2011/

Nu pot spune despre documentar ca este bun sau prost. Este bun datorita peisajului, dar acesta nu este meritul operatorilor, este prost din punctul meu de vedere pentru ca romanii sunt absenti. In Romania exista inca romani. Romania este tara romanilor. Nu sunt nationalista, dar nici nu pot fi incantata cand realizez ca se incearca sa se fure tara unui popor. Eu nu cred in pretextul inrudirii printului cu Vlad Tepes. Sigur alte motive il aduc aici.
Nu doar zona Transilvaniei este mirifica. Toti muntii nostri sunt minunati. Nu consider ca filmul incearca o promovare a frumusetii naturii. Altceva cred ca se ascunde in spatele lui. Practic nu exista romani in documantar, decat folositi la munca pentru asigurarea confortului “turistilor” care vin aici ca sa se intoarca in timp. Dragilor, se incearca (de fapt chiar se face) desfiintarea acestei natii. Dacii nu sunt incasii Europei pentru ca ei nu au disparut, n-au putut fi cuceriti. DACII SUNTEM NOI. FIE CA LE PACE SAU NU MASONILOR. SI NE DOARE IN COT DE CIVILIZATIA LOR, DE MANCAREA LOR DE PLASTIC SI TOT MODERNISMUL LOR CARE TE DEPARTEAZA SI TE RUPE DE NATURA. (Si apoi, daca tot sunt atat de ingrijorati de faptul ca se defriseaza padurile de ce cumpara cheresteaua celor care vor sa se imbogateasca peste noapte? Cea mai mare parte a cherestelei merge la export.) Marile spirite ale dacilor inca vegheaza acest taram binecuvantat si nu vor permite sa ne fie furat. Nu intamplator a rezistat poporul asta atatea ani infruntand greutati de neimaginat occidentalilor. Dacii scriau cand ei nici macar nu erau formati ca si natie, dacii aveau drumuri inainte de sosirea romanilor (altfel cum ar fi ajuns armata romana in creierii muntilor?), dacii erau pasnici si multumiti cu ceea ce le-a fost oferit de zei, nu cautau sa ocupe si sa fure bogatiile si locurile altora….Ar fi multe de spus despre acest popor cu un foarte inalt grad de evolutie spirituala, dar se pare ca inca nu e momentul pentru multe dezvaluiri. De un lucru sunt sigura: NU SE VA PERMITE NIMANUI SA PANGAREASCA ACEST SPATIU SACRU. INDIFERENT DE CAT DE DENIGRAT VA FI ACEST POPOR.
Ca si concluzie, filmul nu este ceea ce vrea sa para a fi, nu promoveaza frumusetile si minunatia acestui loc. Altceva se ascunde in dedesuptul lui, iar printul nu face decat sa urmeze directive sigure si precise. SE TEM DE PUTEREA SPIRITUALA A ACESTEI NATII, SE TEM DE TOT CE EMANA ACESTE LOCURI MAGICE. Nu sunt naiva si nici visatoare, stiu sigur si imi asum cele scrise. NU MOR CAII CAND VOR CAINII!

pentru voi

DEMIURGUL MODEST

Prezent în multe basme şi poveşti, ariciul, ca personaj, ascunde de fapt mistere mult mai vechi, fiind regăsit în numeroase mituri şi legende cosmogonice. Ocupând un loc de seamă în mitologia persană, ariciul apare şi în tradiţiile popoarelor turcice din Asia Centrală.

Pentru buriaţi, ariciul este născocitorul focului şi sfătuitor al oamenilor care, ascultând de el, redesoperă Soarele şi Luna. Tot el este şi responsabil de inventarea agriculturii, fiind aşadar un important erou civilizator.
În multe culturi indo-europene, ariciul este o figură centrală în cosmogonii.

Simbolistica sa este legată mereu de începuturile lumii, iar usturimea provocată de ţepii săi este legată de originea focului şi chiar a Soarelui. În mod paradoxal pentru un animal prin excelenţă nocturn şi chtonian, ariciul a fost perceput şi mai ales ca erou solar, pe baza asemănării vizuale între astrul ceresc, cu razele sale luminoase, şi micul animal înconjurat aşijderea de sfera sa de ţepi.

Erou solar, ariciul are, totuşi, şi o latură chtoniană, evidenţiată de cercetătoarea Maria Gimbutas. Aşadar, ariciul, cu vizuina sa subpământeană şi obiceiul său de a se ghemui, era pentru oamenii din Paleolitic un simbol al matricei şi misterului feminin.

În cadrul interesantei şi or
iginalei mitologii stră-româneşti, ariciul are, de asemenea, rol cosmogonic prin excelenţă.

În miturile noastre primordiale, ariciul participă alături de Dumnezeu (Fârtat) şi Diavol (Nefârtat) la urzirea lumii. Iată-l propulsat în rolul de "inginer" al Creaţiei. La fel ca în cazul miturilor primordiale indo-europene, asiatice sau chiar africane, ariciul este şi la noi un purtător al inteligenţei creatoare supreme şi chiar al unei etici surprinzătoare. El este cel care pune ordine în succesiunea zilelor şi preîntâmpină incestul Soarelui cu Luna, izbăvind astfel lumea proaspăt făurită de greutatea unui păcat primordial.

Descoperim aşadar ariciul implicat în rolul neaşteptat de ajutor al lui Dumnezeau în procesul urzirii lumii. Ba chiar, în unele mituri, Dumnezeu greşeşte Facerea Lumii, sau este în lipsă de inspiraţie. Salvarea vine de la meticulosul şi inteligentul arici care, prin intermediul a diferiţi soli animalieri (cel mai adesea, albine), vine cu soluţiile potrivite pentru terminarea Lumii.

Îl găsim şi în rolurile de mediator între zi şi noapte, între pământ şi apă, între suprafaţă şi adâncime, între ordine şi haos, între normă şi abatere, acţionând asemenea unui catalizator pentru armonizarea contrariilor şi normalizarea ritmurilor Firii.

Ca orice divinitate precreştină telurică, ariciul este stăpân şi paznic al bogăţiilor pământului. Împarte acest rol cu şarpele dar, spre deosebire de reptila care doar păzeşte comorile, ariciul este păstrătorul tainei unui dar al elementului pământ. Este vorba de o plantă magică, ce poate să învingă bolile şi moartea, ba chiar şi uneltele şi tehnologiile create de oameni. Aceeaşi plantă are darul de a deschide uşile Raiului, iar singur ariciul este cel care-i ştie taina.

Contrapartea sa feminină, "aricioaica," este depozitara unei alte taine. Conform unei credinţe populare de demult, dacă cineva închide puii aricioaicei într-o cameră încuiată cu lacăte, mama lor umblă până găseşte mult râvnita Iarbă a Fiarelor, o buruiană magică pe care doar ea o poate găsi şi cu care numai atingând lacătele şi zăvoarele, acestea se deschid de la sine. Din motive mai mult decât evidente, Iarba Fiarelor era căutată îndeosebi de hoţi, de lotri, de ocnaşi şi de haiduci.


Cu sau fără simbolismul său fascinant, ariciul rămîne acelaşi spiriduş al toamnei, a cărui apariţie ne încântă privirea şi ziua.
Iubiţi-l şi ocrotiţi-l ori de câte ori îl întâlniţi!

sursa:http://www.descopera.ro/natura/8846319-ariciul-sfatuitorul-lui-dumnezeu

lasa-ti sufletul sa umble liber

balena

Daca ai fi vazut recent prima pagina din San Francisco Chronicle, ai fi putut citi o poveste despre o balena cu cocoasa, femela, care s-a prins intr-un navod in forma de panza de paianjen si funii pentru crabi. Era ingreunata de o capcana de sute de kilograme, care a facut-o sa lupte pentru a ramane pe linia de plutire.
Avea de asemenea, sute de metri de franghie infasurate in jurul corpului, a cozii, a torsului iar o franghie ii trecea prin gura.
Un pescar a reperat-o chiar la est de Insulele Farallon (in afara Golden Gate) si a transmis prin radio, unui grup pentru ajutorarea mediului.
In cateva ore, echipa de salvare a sosit si a stabilit ca starea ei era asa de rea, incat singura modalitate de a o salva a fost sa se scufunde si sa o elibereze. Au lucrat ore in sir cu unelte potrivite si, in cele din urma, au eliberat-o. Cand a fost libera, scafandrii spun, ca ea inota in ceea ce pareau a fi cercuri de bucurie.
Apoi s-a intors la fiecare scafandru, unul cate unul si i-a inghiontit si i-a impins usurel, multumindu-le in felul acesta.
Unii au spus ca a fost experienta cea mai incredibil de frumoasa din viata lor.
Cel care i-a taiat sfoara din gura a spus ca ochii ei l-au urmarit tot timpul si ca el nu va mai fi niciodata acelasi om.

sursa: gr infinitaiubire

"UIMITORUL BARBAT CARE A TRAIT 250 DE ANI"

" Acesta a fost titlul unui articol apărut în New York Times la data de 6 mai 1933, când ziarul anunţa moartea lui Li Ching Zuen, un vin­de­că­tor chinez, născut în anul 1677. Documentele vremii atestau că guvernul chinez l-a felicitat cu ocazia împlinirii vârstei de 150 de ani, iar apoi la 200 de ani. „În momentul morţii sale arăta ca un bărbat de 50 de ani”, aşa cum dovedeşte şi o fotografie făcută în anul 1927. „Vindecătorul acesta s-a alăturat armatei chineze la vârsta de 71 de ani ca instructor de arte marţiale şi consultant tactic”, spune Susan Shumsky în cartea cu titlul „Ascensiunea – comuniunea cu maeştrii nemuritori şi cu fiinţele de lumină”(Ed. For You). Aceeaşi sursă citează descrierea ui­mitorului bărbat, făcută de generalul Yang Shen într-un raport militar, intitulat „O relatare reală referitoare la un bătrân în vârstă de 250 de ani, purtător de noroc”: „Se poate deplasa foarte rapid prin munţi, deşi are aproape 250 de ani.(...) La o singură masă consumă trei farfurii de orez, pui şi alte tipuri de carne”. Secretul vieţii lungi, descris chiar de Li Ching Zuen, este acesta; „Omul trebuie să aibă inima liniştită, să rămână la fel de calm ca o broască ţestoasă, să meargă la fel de sprinţar ca un porumbel şi să doarmă la fel de adânc ca un câine”.Secretul vieţii lungi, dezvăluit de un om care a trăit o viaţă nefiresc de lungă, conţine trei ele­mente esenţiale; pacea interioară, calmul „broaştei ţestoase”, mersul sprinten, deci miş­carea şi somnul bun. Dar, cea mai importantă din­­tre toate, cea din care se nasc toate, şi miş­ca­­rea sprintenă, şi somnul bun este, de fapt, com­­ponenta interioară; „pacea”. „Dacă oa­me­nii ar avea inima liniştită şi ar sta mereu într-o stare de pace interioară, ar putea trăi şi un secol”, spunea acelaşi vindecător. Consul­tând biografia lui, însă, constatăm că el era ins­truit în domeniul vindecării cu ajutorul plan­te­lor medicinale şi, poate, că acesta este un alt in­gre­dient indispensabil vieţii lungi, dar unul pe care nu l-a menţionat în descrierea citată mai înainte. Este probabil, însă, ca farmacia naturii să fie doar ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit pentru cazurile în care ne pierdem pacea lăuntrică şi, o dată cu ea, ne pierdem vitalitatea, capaci­ta­tea de a ne mişca rapid, precum şi somnul bun.Noi dobândim energie şi vitalitate prin mişcare, prin efort fizic constant, făcut zi de zi, dar şi prin somn, unde ne încărcăm bateriile uzate în stare de veghe. Uzura esenţială nu pro­vine din mişcarea fizică; consumul de energie şi lipsa de vitalitate nu au cauza într-un exces de ordin fizic, ci în unul mental, interior.Ne obo­seşte şi ne vlăguieşte neliniştea, nu mişcarea. Ne surmenează grija şi stresul, nu munca. Ne îm­bătrâneşte ura şi iritarea, supărarea şi ne­mul­ţumirea, ne pierdem energia şi vitalitatea prin consum nervos, mai degrabă decât prin consum fizic. Un somn bun ne realimentează fizic şi psihic, ne hrăneşte cu energie şi cu pu­te­­re pentru că în somn ne reconectăm cu sursa vieţii, cu puterea „păcii interioare”, pe care n-o mai frânge mintea, nici n-o mai tulbură emoţiile şi grijile noastre. Dacă izbutim să rămânem într-o stare de calm interior şi de pace în timpul activităţilor zilnice noi rămânem în contact cu „sursa vieţii”, cu adevărul care ne că­lău­zeş­te şi ne îngrijeşte. Pacea interioară este starea noastră naturală, cum tendinţa de a ne face griji continuu şi a ne irita, a ne simţi nemulţumiţi şi nefericiţi indică tocmai faptul că ne „scoatem din priză” sau ne deconectăm de la Sinele nostru. Nu doar că suntem mai puţin inspiraţi prin ne­mulţumire şi nelinişte, nu doar că ne sugru­măm singuri energia, nu doar că întrerupem re­­laţia cu bateriile naturale ale vieţii, dar îm­bă­trâ­nim mai repede şi trăim mai puţin. „Nu te în­grijora pentru ziua de mâine, căci Dumnezeu ştie ce-ţi trebuie şi îţi va da”, spunea Iisus şi, într-un fel, spunea că mintea noastră nu ne adu­ce lucrurile de care avem nevoie, dar con­tac­tul cu pacea lăuntrică o poate face. Căci în pa­­cea aceasta tace mintea, dar vorbeşte Dum­ne­­zeu. În pacea aceasta, Egoul se topeşte, dar se aude şi se vede puterea energiei care susţine via­ţa în întregul univers. Poate că de aceea Bi­blia spune „Pacea să fie cu voi”. Căci da­că pacea-i cu noi, este tot ce avem nevoie pentru via­ţă, inclusiv ce avem nevoie pentru o via­ţă lungă."

autor: Maria Timuc

PENTRU SUFLET

IUBIRE

CALEA LACTEE

Fotograful Terje Sorgjerd, ce a studiat de-a lungul timpului diferitele forme ale aurorei boreale, a mers pe Muntele Teide din Insulele Canare, pentru a putea fotografia Calea Lactee.

În timp ce capta imaginile pentru un nou film, pe 9 aprilie, o furtună de nisip a măturat întreg ţinutul, făcându-l pe fotograf să creadă că întreaga filmare va fi ruinată.

Camera fotografică a reuşit să capteze furtuna de nisip datorită luminii venite din spate, dinspre Insula Gran Canaria. Această iluminare a făcut ca nisipul să arate ca nişte nori de aur. Calea Lactee a putut fi văzută pintre aceşti nori, şi a făcut ca stelele să strălucească într-un mod aparte.

Fotografiile au fost realizate de la o altitudine de 3715m, de pe un munte cunoscut ca fiind unul dintre cele mai bune locuri din lume pentru fotografiatul stelelor, între 4 şi 11 aprilie 2011.

The Mountain from TSO Photography on Vimeo.

sursa:http://www.descopera.ro/dnews/8179108-calea-lactee-surprinsa-in-imagini-spectaculoase-de-pe-cel-mai-inalt-munte-din-spania-video

ZECE LOCURI UNDE NATURA ISI DEZVALUIE SECRETELE

Fenomene naturale extreme se manifesta pe toata suprafata Globului Pamantesc. Iar omul inteligent a simtit dintotdeauna nevoia, daca nu sa le stapaneasca, macar sa le inteleaga si sa le explice. Si acest lucru este posibil in ceea ce am putea numi, un pic fortat, “laboratoarele naturii”. Este vorba despre locuri de pe Pamant care abunda in asemenea masura in date stiintifice, incat au devenit adevarate lacase sacre pentru comunitatea cercetatorilor. Iata cateva dintre aceste puncte fierbinti, care ii scot pe oamenii de stiinta din laboratoare si ii trimit in aventuri prin diverse parti de lume.

Ghetarul Perito Moreno, Patagonia, Argentina

Pe masura ce planeta continua sa se incalzeasca, majoritatea ghetarilor lumii se topesc. Nu este si cazul lui Perito Moreno, din Parcul National Los Glaciares, aflat in pronvincia argentiniata Santa Cruz, din cel mai sudic punct al Patagoniei argentiniene. Formatiunea de gheata cu o suprafata de 250 km patrati si cu o lungime de 30 de kilometri este unul dintre cei 48 de ghetari alimentati de Banchiza Patagoniei de Sud, localizata in lantul muntos al Anzilor impartit cu Chile.



In mod miraculos, acest ghetar si-a pastrat in mare parte dimensiunile, in timp ce restul ghetarilor banchizei patagoneze s-a micsorat. Iar oamenii de stiinta vor sa stie care este motivul. Astfel ca, anual, incepand din 1990, cercetatorii s-au aventurat catre limita inferioara a Americii de Sud pentru a masura pierderile de gheata, miscarea si grosimea banchizelor de aici, dimpreuna cu adancimea lacurilor glaciare de sub ele. Si, pana in prezent, in urma colectarii de date, cea mai argumentata dintre ipotezele referitoare la stabilitatea lui Perito Moreno se concetreaza asupra gemoetriei ghetarului: caracteristicile fizice ale solului si ale fundului lacului ce imprejmuiesc blocul de gheata ar stanjeni dislocarea si prelingerea acesteia.

9 grade N latitudine, estul Oceanului Pacific

Curentii hidrotermali de pe podeaua oceanica sunt intotdeauna o sursa de interes pentru oamenii de stiinta, dar acest curent in particular este parte a unui grup ce le ofera cercetatorilor posibilitatea unor experimente in timp real. Curentii oceanici in cauza sunt localizati la 9 grade spre nord fata de ecuator, de-a lungul unei fisuri oceanice, denumita Coama Pacificului de Est. Asemenea majoritatii curentilor hidrotermali, grupul aflat la 9 grade N determina ape calde si mineralizate in ocean, atragand tone de creaturi ciudate.



Dar, in 1991 si inca o data in 1995, o apropiata eruptie vulcanica subacvatica a dispersat acesti curenti, eradicand orice forma de viata din preajma sa. Aceste evenimente le-au permis cercetatorilor sa observe modul in care zona se repopuleaza dupa asemenea cataclisme. Spre exemplu, oamenii de stiinta de la Institutul Oceanografic Woods Hole au descoperit dupa ultima erupte ca o specie de melc marin, denumit Ctenopelta porifera, a calatorit pe o distanta mai mare de 500 de kilometri pentru a se numara in randul speciilor pioniere din cadrul curentului remodelat.

VORTEX2, Campiile Centrale, SUA

In primavara acestui an, peste 100 de cercetatori din toata lumea s-au adunat laolalta pentru a vana tornadele din campiile nord-americane. De la 1 mai pana pe 15 iunie, oamenii de stiinta au luat in stapanire "aleea tornadelor" - Oklahoma, Kansas, Nebraska si statele din apropiere - cu ajutorul unui convoi de radare mobile si peste 25 de alte vehicule meteorologice. Telul lor a fost acela de a determina modul in care se formeaza tornadele si cum ar putea fi ele prezise.




Zilnic, echipele au jalonat locul potential unde o furtuna cu tornada avea sa se formeze si au stat pe pozitie pana cand aceasta a trecut. Proiectul, intitulat VORTEX2, a extins eforturile de anul trecut, atunci cand o armata de cercetatori a reusit sa tina pasul cu o tornada si si-a instalat cu succes toate instrumentele. Ca rezultat, masuratorile lor au devenit unele dintre cele mai intens studiate date despre tornade din istorie. Numele de VORTEX provine de la Experiment de Verificare a Originiilor Rotatiei Tornadelor.

Desertul Atacama, Chile

Oferind cea mai limpede priveliste spre ceruri din emisfera sudica, desertul Atacama din nordul lui Chile ii atrage deopotriva pe astronomi si pe turistii care vor sa scruteze vazduhul prin intermediul telescoapelor puternice. Aici, observatoarele sunt singurele constructii care perturba vastul peisaj de mare altitudine, el insusi parca din alta lume. Amplasat in desertul Atacama, Telescopul Foarte Mare al Observatorului Paranal are un diametru de opt metri si ar putea distinge farurile unui masini care s-ar afla pe suprafata Lunii.




Intr-o alta regiune a desertului, in urma unui parteneriat international al inginerilor se construieste ceea ce este considerat cel mai avansat radio-telescop, denumit Atacama Large Millimeter Array. Acesta va fi prevazut cu 66 de antene de mare precizie, pozitionate la inaltimea de 5.000 de metri deasupra nivelului marii.

Golful Chesapeake, Maryland, SUA

Toate problemele cauzate de eliberarile chimice ale culturilor agricole, de sporirea nivelului marilor si oceanelor, de eroziune si mai ales cele produse de poluare, toate converg catre acest ochi de apa putin adanca din apropierea orasului Washington D.C., transformandu-l intr-un complex laborator viu pentru oamenii de stiinta. Cea mai mare problema a zonei o reprezinta cantitatile excesive de nitrogen si fosfor care se scurg, din campiile agricole, in bazinul de receptie al golfului.



Scurgerile agricole stimuleaza dezvoltrea excesiva a algelor, care rapesc oxigenul din apa si ucid restul formelor de viata cum ar fi crabii si scoicile. Oamenii de stiinta au venit, de aceea, in Golful Chesapeake, pentru a studia aceste efecte, dimpreuna cu disparitia tarmurilor si transformarea ecosistemelor mlastinoase. Cercetatorii care isi desfasoara activitatea aici, printre altele scot din apele golfului navoade intregi de scoici pentru a le verifica starea de sanatate.

Antarctica

Singurul continent al Plamantului care nu are o populatie umana bastinasa nu mai este chiar atat de pustiu si singuratic. Antarctica este, in prezent, locuita de oameni de stiinta gazduiti in cadrul a aproximativ 70 de statii de cercetare si a mai multe zeci de tabere temporare. Expertii vin in aceste locuri, adesea pentru perioade indelungate de timo, pentru a colecta date meteorologice, pentru a sapa dupa mostre adanci de gheata si pentru a studia diferitele organisme criofile.



Cercetatorii statiei Palmer, spre exemplu, se concentreaza pe ecosistemele antarctice marine precum habitatele acvatice inghetate acvatice si punctele de cuibarire ale pasarilor marine de prada. Gratie Tratatului Antarctic semnat in 1959, continentul a devenit o rezerva stiintifica unde cercetatori din zeci de tari studiaza pasnic, fara prezenta armatei.

Statia biologica La Selva, Costa Rica

Cercetatorii nu trebuie sa se ia la intrecere cu padurarii, cu braconierii, sau cu turistii in aceasta rezervatie biologica privata unde aproape 1.600 de hectare de padure tropicala virgina au fost puse deoparte numai pentru ei. "Este unul dintre principalele situri tropicale de cercetare ale lumii", spune Gary Hartshorn, un ecologist al Centrului Padurilor Mondiale din Portland, Oregon. Acest punct fierbine al biodiversitatii ofera o plaja incredibila de viata vegetala si animala pe care oamenii de stiinta sa o studieze, un amanunt foarte convenabil privitor la netulburatul petec de padure fiind si acela ca se afla la o distanta de numai doua ore de mers cu masina de San Jose, capitala Costa Ricai.




Dormitoarele statiei biologice La Selva pot gazdui pana la 80 de cercetatori, dintre care unii petrec aici si luni sau ani de zile, colectand date si analizandu-le in laboratoarele de la fata locului. Aici, oamenii de stiinta cu initiativa pot patrunde direct in inima padurii tropicale din sala de mese. Peste 240 de lucrari de cercetare asupra ecosistemelor, solurilor si silviculturii rezulta din La Selva in fiecare an.

Groenlanda de Nord-Vest

Unul dintre putinele mijloace de a descoperi date climatice de la inceputurile istoriei Pamantului este forarea in straturile cele mai adanci de gheata ale planetei, iar unul dintre cele mai bune locuri pentru a face acest lucru este Groenlanda. Cercetatorii au inceput, initial, sa foreze abisuri aici prin anii '30 si, de atunci, au avansat la expeditii extinse pe ani de zile in Groenlanda, cu aparate de forat in gheata ce folosesc tehnologia cea mai avansata. "Groenlanda are gauri peste tot pe suprafata ei", spune Mary Davin, un geolog al Universitatii de Stat din Ohio. Dar miezul de gheata al Groenlandei este bogat in date cruciale: informatii privind ultima perioada interglaciara, denumita Eemian, de acum 115.000 de ani.



Perioada Eemian a fost una calduta, cam ca cea a zilelor noastre, si gazele prinse in acele vremuri sunt importante pentru intelegerea schimbarilor climatice din prezent. Din 2007 incepand, cercetatorii danezi au forat in aceasta gheata la doua situri din nord-vestul Groenlandei, denumite NorthGRIP si NEEM. Acolo, conditiile sunt cele mai bune pentru descoperirea straturilor eemiane. Patul de roca este plat, ceea ce favorizeaza depunerea de straturi de gheata nivelate si uniforme; nivelul de precipitatii e crescut, ceea ce usureaza detectarea straturilor; iar gheata este mai groasa de 2,4 kilometri, sugerand ca cea de la fund exista de foarte multi timp, poate chiar din Eemian, spera cercetatorii.

Zona de conservare Valea Danum, Insula Borneo

Aceste 40.000 de hectare de padure din sud-estul Asiei reprezinta mecca cercetarilor in domeniul biodiversitatii arboricole. Un petec de 50 de hectare, spre exemplu, poate gazdui pana la 300 de specii de arbori. "In mod normal, o specie prospera in defavoarea celorlalte, dar nu si in aceasta padure", sustine Gary Hartshorn, de la Centrul Forestrier Mondial. De 25 de ani, cercetatorii s-au aventurat in aceasta zona depresionara tocmai pentru a afla motivul acestui fenoment.



Societatea Regala a Marii Britanii, o academie stiintifica, a construit mijloace de cazare, de masa si conditii de laborator pentru cercetatorii dispusi la o sedere pe termen lung in acest loc. De asemenea, nu strica mentionat si faptul ca este un loc foarte frumos, incat sa reprezinte o destinatie potrivita. "Copacii acestia sunt curati si asemenea unor catedrale. Si exista si multa viata salbatica, cum ar fi elefantii", mai spune Hartshorn.

Vulcanul Soufriere Hills, Montserrat, Caraibe

Vulcanul exploziv Soufriere Hills din zona Caraibelor a devenit unul dintre cei mai atent monitorizati din lume. Dupa o indelungata perioada de latenta, vulcanul a erupt in 1995 si nu s-a mai oprit de atunci. Prelingerile de lava, exploziile si norii de cenusa inalti de peste 3 kilometri au trasnformat in mare masura insula Montserrat intr-un loc nelocuibil, evacuarile localnicilor fiind frecvente. De aceea, Observatorul Vulcanic Montserrat monitorizeaza continuu activitatea furnalului.




Cu statii permanente stabilite in si imprejurul vulcanului, grupul monitorizeaza activitatea seismic, dilatarea si emisiile de dioxid de sulf si isi raporteaza descoperirile catre guvernul din Montserrat. De asemenea, ofera gazduire si altor oameni de stiinta din lume dornici sa studieze dinamicul petec de pamant

sursa: http://travel.descopera.ro/