iubirea

"Iisus iubea. Era dragostea, marele şi minunatul dar pe care-l făcea omenirii. Si a proclamat deschis că originea acestei iubiri este Tatăl ce trăia în El - acelaşi Tată care trăieşte în toţi oamenii.

Ceea ce dădea lui Iisus libertatea şi forţa de a îmbrăţişa întreaga omenire, era cunoaşterea unirii sale şi identitatea cu Tatăl. El s-a desprins rând pe rând de iluziile care erau cauza unei vieţi de ipocrizie; şi făcând-o El exprima din plin pe Tatăl trăind in El."

RUGA

"Dumnezeule, ajuta-ma sa simt puterea, acea flacara aprinsa din mine si lasa-ma sa simt pasiunea de a fi mai puternic decat am fost vreodata. Lasa-ma sa pasesc in lume asemenea unei flacari a luminii tale, stiind ca fiecare noua zi reprezinta un inceput, o sansa de a pune in aplicare ceea ce stiu."

"Atotputernice Spirit al Luminii ce straluci in Cosmos, atrage-mi flacara, in armonie, spre tine.
Ridica-mi focul din intuneric,
Atractie a focului care este Una cu TOTUL.
Ridica-mi sufletul, tu preaputernice.
Copil al Luminii, nu-ti intoarce fata de la mine.
Fa-ma sa ma topesc in cuptorul tau;
Cel ce esti una cu toate lucrurile si toate lucrurile
Una cu tine, foc al vietii si Una cu Mintea."
TOTH

IMNUL VIETII

Viata e o sansa - nu o lasa sa se piarda/ Viata e frumusete - admir-o/ Viata e o bucurie - gust-o din plin/ Viata e un vis - transforma-l in realitate/ Viata e o sfidare - infrunt-o/ Viata e o datorie - implineste-o/ Viata e un j o c - joaca-l/ Viata e pretioasa - ai grija de ea/ Viata e o bogatie - pazeste-o/ Viata e dragoste - bucura-te de ea/ Viata e un mister - incearca sa-l patrunzi/ Viata e o promisiune - n-o lasa neimplinita/ Viata e tristete - treci peste ea/ Viata e un imn - canta-l/ Viata e o lupta - accept-o si castig-o/ Viata e o tragedie - fii tare/ Viata e o aventura - indrazneste sa ti-o asumi/ Viata e fericire - fii astfel incat sa o meriti/ Viata e Viata - ocroteste-o! MAICA TEREZA

sâmbătă, 26 mai 2012

CELE PATRU LEGI INDIENE ALE SPIRITUALITATII



Am primit acest text zilele trecute exact atunci cand aveam mare nevoie de cuvintele acestea si ma gandesc acum ca sigur si altcineva se poate folosi de ele.Asa ca le dau mai departe cu mare drag.

Prima lege :

“Persoanele pe care le intalnesti sunt persoanele potrivite."

Cu alte cuvinte, nimeni nu intra in viata noastra din intamplare; toate persoanele cu care interactionam se afla alaturi de noi cu un motiv, acela de a ne ajuta sa invatam lectiile de viata care apar si sa continuam drumul personal.

A doua lege :

“Ceea ce ni se intampla este singurul lucru care ni se putea intampla."


Nimic, absolut nimic din ceea ce se produce in viata noastra nu ar fi putut sa se intample in alt mod (nici detaliul cel mai nesemnificativ..)… Nu exista: “daca as fi facut cutare lucru….s-ar fi produs alt cutare lucru….” NU! Toate si fiecare in parte dintre situatiile care se produc sunt cele care ne sunt necesare... cu toate ca mintea si egoul nostru nu le accepta.

A treia lege :

“Orice moment in care se incepe este momentul corect”.


Totul incepe in momentul potrivit, nici inainte, nici dupa; cand suntem pregatiti pentru un ceva nou (bun sau rau...) sa apara in viata noastra, exact atunci apare (incepe).

A patra lege :

“Cand ceva se termina, se termina."


Daca ceva a luat sfarsit in viata noastra, este pentru propria noastra evolutie, deci cel mai bine este sa inchizi capitolul si sa mergi inainte imbogatit cu acea experienta.

Nu este intamplator ca citesti aceste randuri .... acest text ajunge la tine azi pentru ca esti pregatit sa intelegi ca “niciun fulg de zapada nu cade, niciodata, in locul gresit ...”

duminică, 20 mai 2012

IUBITI CE VRETI, DAR IUBITI!


Am citit articolul acesta de curand si vreau sa impart cu voi ceea ce mi-a trezit in suflet. Poate ca cineva are nevoie de asta.

Radu Beligan spunea la o întâlnire cu admiratorii săi, la Bacău, în 2010:

“A îmbătrâni înseamnă a arunca peste bord toate ideile preconcepute, înseamnă a deveni mai uşor, mai liber. Într-un anumit sens eşti mai bătrân când eşti tânar şi mai tânar când eşti batrân.

Viaţa mea n-a fost uşoară. A fost o luptă permanentă. Cred că am ieşit învingător.
Nu e o victorie strălucită, e o victorie confortabilă."

În ultima vreme, foarte multă lume îmi pune această întrebare stereotipă:

«Care este secretul longevităţii dumneavoastră?»

Cât încă mai am răbdare să le răspund, le spun că, dupa mine, secretul biblic al longevităţii este iubirea. Cred că suntem pe pământ pentru acest motiv: să iubim.

Le spun adesea celor ce vor să mă asculte:

«Iubiţi ce vreţi, dar iubiţi!»

Nimic nu este mai dezastruos decât infirmitatea inimii. Şi fiindcă am acest prilej, daţi-mi voie să vă declar că vă iubesc. Da, vă iubesc şi pe dumneavoastră, spectatorii mei credincioşi, care m-aţi făcut ceea sunt azi. Am călătorit frumos împreună.

Dacă viaţa este o călătorie scurtă, trebuie să încercăm s-o facem la clasa I."

sursa: http://iubesc-deci-exist.blogspot.com/2011/04/iubiti-ce-vreti-dar-iubiti.html

vineri, 18 mai 2012

SIMBOL SI POLITICA - David Wilcock


Adresa acestui articol original AIM este http://aim.edu.tc/?a=articles&p=528

David Wilcock a vorbit timp de 2 ore în emisiunea "Coat to Coast AM" la un post de radio american, având ca subiect intervenţia divină, aici pe Pământ, a extratereştrilor benefici, şi viitorul de aur al omenirii.




Wilcock aminteşte că Războiul Rece între SUA şi URSS s-a încheiat atunci când politicienii au constatat că niciuna dintre focoasele nucleare ale celor două super-puteri mondiale nu mai erau funcţionale, ele fiind inactivate şi anihilate, rând pe rând, de către OZN-uri, de-a lungul anilor.

Spre exemplu, chiar şi rachetele nucleare care erau deja lansate au fost neutralizate cu anumite raze misterioase ce erau emise de OZN-uri care apareau imediat lângă ele, iar apoi aceste bombe cădeau inerte la sol, ca nişte bucăţi de metal obişnuite, fără nicio urmă de radioactivitate!

El mai spune că misiunea Apollo 13 a fost similar "defectată" pentru că, de fapt, avea încărcătură nucleară ce era destinată să ajungă pe Lună, iar extratereştrii nu doreau ca Luna să fie poluată cu radioactivitate. David afirmă că în aceste zile, pe partea mereu ascunsă a Lunii este o activitate (extraterestră) non-stop, exact ca întrun mare aeroport internaţional... unde sute de nave cosmice sunt parcate, sau vin şi pleacă în mod continuu.

David vorbeşte în acest interviu despre intervenţia extratereştrilor benefici care continuă şi astăzi, ei contracarând orice efort al Puterilor Ascunse de a începe un al treilea război mondial. Această interferenţă, acest ajutor binevenit, face parte dintro mişcare organizată prin care pe Pământ se va instaura o nouă şi adevărată Epocă de Aur.

El subliniază însă că aceşti extratereştri acţionează mereu după o primă directivă galactică, şi anume aceea de a nu se amesteca în treburile interne ale planetei decât atunci când este absolut necesar (adică atunci când, spre exemplu, pericolul nuclear este iminent).

Conform afirmaţiilor lui Wilcock, aceste nave extraterestre binevoitoare acţionează contracarând eforturile unui grup malefic de pe Pământ numic Cabala (Illuminati, etc) care a plănuit instaurarea unei Noi Ordini Mondiale.

Există deja dovezi ştiinţifice evidente care arată că în urmă cu 13.000 de ani s-au înregistrat numeroase explozii atomice în zona marilor lacuri din America, ceea ce a determinat prăbuşirea crustei Pământului din acea zonă, ducând la destabilizarea planetei şi la scufundarea Atlantidei (care era o colonie extraterestră).

Wicock spune că semnase un contract cu o reţea de televiziune din SUA prin care urma să realizeze un documentar despre subiectul "Atlantida - o colonie extraterestră", dar acest contract a fost anulat în ultimul moment datorită faptului că băncile care urmau să acorde împrumuturile de bani necesari finanţării filmului, nu au fost de acord ca o astfel de idee să fie popularizată!

În lumina acestor noi informaţii, devine limpede că acest ciclu solar de 26.000 de ani nu mai poate fi făcut răspunzător pentru dezastrele de pe Pământ. Să ne amintim că în celebra lucrare hindusă Mahabharata, se vorbeşte despre "care de foc" mai strălucitoare de 1.000 de ori decât Soarele, şi despre maşini zburătoare!

Aşadar, dezastrul de atunci nu a avut deloc cauze naturale, aşa cum suntem astăzi forţaţi să gândim!

Ca o paranteză, Wilcock afirmă că extratereştrii care se aflau pe Atlantida aveau un craniu mai mare decât al oamenilor (resturi de astfel de cranii uriaşe, mai alungite, se găsesc în multe locuri de pe glob, dar sunt catalogate ca fiind "erori genetice").

Atlantida era o mare insulă înconjurată de ape (după cum scria şi Platon), iar cercetatori independenţi din zilele nostre au identificat-o ca fiind de fapt Antarctica, care pe atunci nu se afla la Polul Sud, şi beneficia de o climă temperată. O altă civilizaţie se afla pe teritoriul de astăzi al Siberiei, care în acelaşi mod avea o altă climă, mai propice vieţii.

Conflictul de atunci a fost declanşat de cei din Atlantida, care erau ceva mai agresivi, aruncând în "joc" cele mai distrugătoare arme ale lor. Astfel, mişcarile tectonice declanşate au generat inundaţii de proporţii uriaşe pe tot cuprinsul globului, Atlantida a migrat spre Polul Sud unde apa a îngheţat formând calota glaciară a Antarcticii, iar Siberia a înghetat similar, foarte rapid (să ne amintim că în Siberia a fost descoperit recent un mamut congelat care avea în gură ierburi congelate - practic s-a determinat că în curs de numai 3 minute temperatura a scazut cu 30 de grade).

Odată ce au descoperit acest teribil secret, cei din Cabala criminală au început să-şi facă planul de a repeta şi ei acelaşi scenariu, dar protejându-se în baze subterane şi submarine pe care au început să le construiască ajutaţi de "prietenii" lor, extratereştrii "micii cenuşii" şi reptilieni. Acesta este deci motivul pentru care există atât de multe baze subterane în toată lumea.

Dar, odată cu distrugerea primelor baze subterane de către extratereştrii benefici, aceşti criminali (Illuminati) au văzut că infailibilele lor adăposturi, care erau proiectate să reziste la orice urgie s-ar fi declanşat la suprafaţa Pământului, nu mai pot fi folosite, astfel încât planul lor a suferit anumite modificări.

Wilcock afirmă că aceşti manipulatori macabri ai evenimentelor de pe această planetă caută în prezent modalităţile de a face ca pe continentul american să se instaureze un haos general urmat de o violenţă dusă la extrem, pentru a obţine astfel "justificarea" instaurării Noii Ordini Mondiale, care este de fapt un fascism deghizat.

Toate aceste dezvăluiri fac să se clatine visul colectiv orchestrat din umbră cu mare dibăcie de Cabala criminală pentru a "adormi" continuu imensa majoritate a oamenilor de pe Pământ, care în simplitatea lor cred că lumea în care trăim este o lume bună!

Wilcock descrie această situaţie ca fiind "efectul de turmă": deşi se ştie că lupul dă ocoale turmei de oi, niciuna dintre ele nu vrea să se uite la lup, nimeni nu vrea să recunoască că acest "lup" este pregătit să atace turma de "oi". Acest comportament este foarte bine înrădăcinat în mentalitatea "de turmă" a oamenilor din ziua de azi, datorită numeroaselor programe de "spălare pe creier" la care suntem supuşi zi de zi, şi care sunt implementate prin mass-media, prin educaţia şcolară, şi în general prin paradigma la care suntem forţaţi să aderăm încă de mici copii.
Acesta este motivul pentru care majoritatea celor care află de aceste lucruri îngrozitoare aleg (fără să îşi dea seama de această alegere) să respingă toate astea, spunând că nu poate fi adevărat. Este de fapt un răspuns disociativ (din punct de vedere psihologic), un comportament automat care a fost "implantat" de foarte mult timp în conştiinţa lor, şi pe care ei nici nu-l mai conştientizează: practic, ei reacţionează ca nişte roboţi vii.
Una dintre simptomele acestui "implant" psihologic este ca de îndată ce aud astfel de adevăruri, ei devin brusc foarte obosiţi, în mod efectiv. Ei cu adevărat pierd foarte multă energie atunci când încearcă (inconştient) să asimileze acest fel de informaţii, iar rezultatul eşecului lor este acela că ei atacă mesagerul. Aceasta este tot o reacţie "programată" în psihicul lor. Vor încerca să găsească un motiv de a ridiculiza aceste informaţii împreună cu mesagerul lor.
Dovada că acest comportament este unul implantat, este faptul că de îndată ce subiectul încetează să se mai gândească la informaţiile deranjante, totul revine brusc, ca prin minune, la normal: omul este din nou plin de energie!
Atunci când aflam lucruri noi, fiecare avem tendinţa naturală de a le "îngloba", de a le "cuprinde" în sfera conştiinţei noastre. În mod normal, printro detaşare profundă, oricine poate face asta. Dar dacă, datorită unor programări psihice subconştiente, omul întâmpină o barieră sub forma unei reacţii psihice de respingere, atunci efortul de a "cuprinde" informaţia este sortit eşecului: cu cât încearcă mai mult, cu atât el devine mai obosit, pierzând energie mentală. "Reparaţia" în acest caz nu poate fi decât o acceptare conştientă, prin detaşare, a informaţiei "buclucaşe".

Motivul pentru care majoritatea oamenilor nu acceptă astfel de adevăruri este că ei nu conştientizează deloc cine sunt ei cu adevărat. Astfel, ei se lasă în continuare "gândiţi" de visul colectiv la care participă, neavând o bază solidă pe care îşi trăiesc viaţa.

Odată cu descoperirea faptului că fiecare dintre noi suntem de fapt o scânteie divină, o mică parte din Dumnezeu, face ca să se dărâme tot acest eşafodaj al manipulării la care am fost supuşi de la naşterea în această lume.

Oamenii nici macăr nu pot să gândească la o soluţie pentru a contracara acţiunile criminale de genocid planificat pe care Cabala îl pune acum în aplicare. Ei sunt programaţi psihic să nu poată gândi în acest fel, întocmai ca în cazul unei hipnoze. Numai că aici este vorba de o hipnoză abil pusă în scenă prin intermediul mass-mediei de propagandă, aservită Cabalei criminale.

Desigur că nu ne putem aştepta de la marile concerne mass-media şi de la marii producători de filme ca să îşi schimbe dintro dată modul de a ne educa: ar fi prea frumos ca să vedem filme pozitive, care ne învaţă cum să ne putem educa singuri, cum să reacţionăm constructiv (şi nu distructiv), cum să fim fericiţi cu adevărat...

Unul din scopurile principale ale Cabalei, pe care îl urmăresc de câteva sute de ani, este acela de a instaura religia Luciferică pe întreg Pământul. Mulţi dintre membrii Illuminati şi ai francmasoneriei, cred sincer că Lucifer este cel bun, iar creştinismul nu este decât o înrobire a omului. În definitiv, fiecare e liber să creadă ce vrea, chiar şi faptul că Luna e făcută din brânză dulce!

Realitatea este că marea majoritate a membrilor francmasoneriei habar nu au cui se închină, habar nu au cine este cu adevărat acest Lucifer. Ei sunt de fapt păcăliţi şi abil manipulaţi de către conducătorii lor care preferă să rămână ascunşi publicului.

Conducătorii acestui grup criminal interacţioneză în mod direct şi deschis cu multe specii de extratereştri. Ei ştiu că toate eforturile lor de a începe un nou război mondial le sunt sabotate cu persverenţă şi eficienţă de anumiţi extratereştri benefici care sunt tot oameni, care se aseamănă foarte mult cu noi, şi care sunt - de fapt - rudele noastre îndepărtate.
Conducătorii Cabalei ştiu de mult că specia umană de pe Pământ este rezultatul implicării diverselor civilizaţii extraterestre la nivel de genetică umană. Practic, specia umană de pe Terra a fost ţinta a numeroase intervenţii genetice, de-a lungul timpului, realizate de diverse civilizaţii extraterestre, încă de acum 200.000 de ani.
Mai mult, aceşti conducători malefici dispun de mult timp de anumite portaluri energetice speciale ("stargate") care le permit să plece oricând de pe Pământ, teleportîndu-se instantaneu în alte locuri din Univers. Din acest motiv, şi datorită faptului că ei interacţionează de foarte mult timp cu diverse specii extraterestre, ei nici măcar nu mai simt că Pământul este casa lor, şi sunt gata să plece de aici oricând, fără regrete.
El spune că acest conflict între extratereştrii benefici şi Cabala criminală va creşte continuu pe măsură ce planeta noastră face tranziţia spre o nouă eră de aur, aşa cum a fost anunţat în diverse profeţii de pe tot cuprinsul globului. Totuşi, David spune că aceste profeţii au fost în mod inteligent exprimate prin cuvinte care să păcălească pe cei malefici şi să-i facă să creadă că această traziţie va fi una violentă, dezastruoasă, pentru a-i menţine întro stare de frică, astfel distrăgându-i de la ceea ce se petrece cu adevărat.

Bazându-se pe cercetările sale, Wilcock a explicat că această trecere în noua eră de aur nu este doar o schimbare instantanee, peste noapte, ci necesită o evoluţie spirituală. Prin această ascensiune spirituală, rasa umana va avea acces la o înţelegere superioară a rolului său în acest Univers privit ca întreg.

Wilcock şi-a exprimat optimismul în legătură cu faptul că această evoluţie spirituală a rasei umane, împreună cu ajutorul extratereştrilor benefici, va creea condiţiile ca grupul Luciferic al Cabalei criminale să fie înfrânt.

Aceste transformări spirituale necesare sunt acum în plină desfăşurare. Fiecare om de pe planetă are la dispoziţie tot ce-i este necesar pentru a se pregăti aşa cum trebuie. Fiecare va face tranziţia numai atunci când este pe deplin pregătit.

Desigur, această evoluţie nu este obligatorie. Fiecare dintre noi avem un cuvânt de spus în această privinţă. Dacă ne place aşa cum suntem acum, dacă ne place în starea (deplorabilă) în care suntem acum, dacă nu suntem dispuşi să ne schimbăm, dacă suntem prea leneşi să facem eforturile necesare, atunci nu se va schimba nimic, iar alegerea noastră va fi respectată. Vom rămâne la fel.

Dar dacă însă vom găsi resursele interioare necesare, dacă vrem să avem o viaţă mai bună, mai împlinită, dacă vrem abundenţă şi fericire, atunci este necesar să evoluăm spiritual. Iar ca rezultat, viaţa noastră se va schimba radical, până la cote care acum sunt deocamdată inimaginabile.

Beneficiile acestei evoluţii spirituale sunt enorme: vom putea să călătorim în galaxie, să ne vizităm rudele de pe alte planete, vom putea să comunicăm telepatic, să manifestăm diverse obiecte prin puterea voinţei... practic va fi "un nou cer şi un nou pământ" pentru noi!

Wilcock menţionează numele unui cercetator, Harold Aspden, care a reuşit să demonstreze prin anumite ecuaţii matematice (pornind de la ecuaţiile lui Maxwell din fizica cuantică), că "urma" lăsată de spaţiile dimensionale superioare trebuie să se afle în domeniul de frecvenţă al microundelor. El a găsit astfel anumite numere specifice care ar trebui să constituie "urmele" în lumea noastră fizică a acestor Universuri superioare.

Conform acestui cercetător, dimensiunile superioare chiar există, şi ele "emit" anumite frecvenţe pe care noi în această lume fizica le putem măsura şi detecta cu tehnologia de care dispunem, iar noi ca oameni chiar putem să trăim în aceste dimensiuni superioare!

El a fost apoi uluit de descoperirile unui alt cercetător, astrofizician, William Tifft, care a reuşit să detecteze prin măsurători directe, concrete, în spaţiul cosmic, exact aceste frecvenţe de vibraţie aflate în domeniul microundelor!

Dar cel mai interesant este faptul că aceste frecvenţe specifice, îşi au originea în centrul galaxiei, şi se pliază sub formă de straturi concentrice, ca foile de ceapă, miezul având frecvenţa cea mai mare, iar periferia - frecvenţa cea mai mică (să ne amintim că sistemul nostru solar se află undeva la periferia Caii Lactee).

Aceste frecvenţe sunt un fel de "semnătură" specifică acelui spaţiu din Univers. Interesant este că fiecare stea din galaxie are o astfel de semnătură, care este deci o anumită frecvenţă bine determinată matematic. Această "semnătură" nu poate avea orice valoare, ci doar acea valoare specifică care denotă ce fel de spaţiu dimensional "hrăneşte" acea stea.

William Tifft a constatat că aceste "zone" specifice de frecvenţă nu sunt fixe, ci ele expansionează treptat spre marginile galaxiei.

Să ne amintim şi de faptul că alţi cercetători independenţi au găsit în probele, fotografiile şi măsurătorile furnizate de NASA că toate celelalte planete din sistemul nostru solar suferă de acelaşi tip de creştere a temperaturii generale, acelaşi tip de intensificare a activităţii pe suprafaţa planetelor, ca şi Pământul.

Aşadar, iată cum, pe baza unor măsurători cu tehnologie de care dispunem astăzi, se demonstrează că procesul de evoluţie spre o dimensiune superioară a sistemului nostru solar este real şi detectabil!

Wilcock mai aminteşte în acest interviu despre scrierile hinduse care, după ce fac o descriere a unor dezastre spre care se îndreaptă lumea, apoi amintesc de sosirea aici a aşa-numitului Kalki Distrugătorul, o fiinţă din dimensiunile superioare, cu puteri supraumane (telekinezie, puteri incredibile), şi care va distruge toate forţele negative de pe Pământ, instaurând Epoca de Aur!
De asemenea, David afirmă că aceste schimbări profunde pe care oamenii le aşteaptă, trebuie să înceapa de la ei înşişi: fiecare om trebuie să-şi asume în mod conştient şi responsabil propria evoluţie spirituală, pentru că această trecere întro dimensiune superioară nu se face fără un efort personal. Este vorba despre o evoluţie la un grad mai mare de "uman", anume acele caracteristici care definesc în mod unic "a fi uman", în tot acest Univers plin de o varietate uluitoare de forme de viaţă.
nota - singura informatie noua pt mine este cea cu dimensiunile superioare constatate stiintific.Oare cind va sa aflam despre arestarea capilor di tuti capi ???

sursa:http://www.svetlanasauciuc.ro/m9-17-57-ro-

joi, 17 mai 2012

MAESTRUL SPIRITUAL SI DISCIPOL - O RELATIE DE DURATA


"Când două fiinţe se iubesc, se produc schimbări între ele şi aura lor se nivelează. De aceea, când frecventaţi un Mare Maestru, când îl iubiţi, când comunicaţi cu el, se produc, la fel, schimbări, iar aura voastră se purifică, se întăreşte, se amplifică. Iată avantajul de a iubi fiinţe foarte elevate, foarte evoluate.
Chiar atunci când iubiţi Mari Maeştri care nu sunt pe Pământ: Iisus, Buddha, Krishna, Zoroastru… se face între voi şi ei un fel de osmoză, iar voi beneficiaţi de Lumina lor. Dar dacă aveţi fericirea de a frecventa un Maestru viu, de a fi foarte aproape de aura sa, de a fi impregnat, bineînţeles, este încă şi mai bine.
Când discipolii se concentrează asupra Maestrului lor, ei primesc emanaţiile sale de puritate şi de Lumină, dar ei, ce îi dau ei? Credeţi‑mă, pentru un Maestru, nu este atât de faimoasă această afacere, deoarece în schimbul a ceea ce el dă, el nu primeşte deseori decât murdării. Dar cum el a acceptat să facă sacrificii şi a învăţat să transforme impurităţile pe care le primeşte, el suportă, nu se plânge şi, astfel, ajunge să-i ajute pe discipolii săi.
Discipolul care face eforturi pentru a se identifica cu Maestrul său creează între Maestrul său şi el o adevărată legătură magică şi, graţie acestei legături, el începe puţin câte puţin să-i semene. Nu-i va semăna poate fizic, cu toate că este posibil – cu multă voinţă, credinţă şi timp, este posibil – dar în interior primeşte înţelepciunea şi Lumina Maestrului său. Foarte tânăr, deja, am înţeles cât de benefic ar fi pentru mine să mă identific cu Maestrul meu. Nimeni nu m-a sfătuit, nici chiar el, este ca şi cum aş fi adus aceste cunoştinţe dintr-un trecut îndepărtat. Eu doream să intru în Spiritul său şi-mi imaginam că gândeam ca el, că simţeam ca el, că acţionam ca el. Am făcut aceasta fără a spune nimic la nimeni, nici chiar lui şi, ani după aceea, este curios, nu numai că am început să gândesc ca el, ci am început să-i semăn şi fizic. Această practică mi-a adus foarte mult. Eu simţeam că dacă, asemeni majorităţii oamenilor, mă mulţumeam să rămân ceea ce eram, nu aş fi mers foarte departe; atunci am vrut să înlocuiesc imperfecţiunile mele prin calităţile şi virtuţile tuturor marilor Maeştri, şi aceasta mi-a permis să avansez.
Dar mergeţi să vorbiţi oamenilor să-şi înlocuiască mentalitatea lor limitată! Ei o păstrează, o protejează, se agaţă de ea şi de aceea se văd pe faţa lor urme de dezordini şi de chinuri în care sunt pe cale să trăiască. Viaţa lor nu este făcută, deci, decât din meschinării, din diviziuni, din discuţii, din jigniri inspirate de natura lor inferioară pe care nu vor să o sacrifice. De câte ori în timpul ceremoniilor focului vă spuneam: “Învăţaţi să descifraţi ceea ce se petrece în faţa voastră. Aceste ramuri din care am făcut focul sunt negre, răsucite şi priviţi ceea ce produc: ce splendoare, acest foc! Atunci de ce vă încăpăţânaţi să păstraţi toate ramurile moarte înăuntru, în loc să le sacrificaţi, pentru ca ele să se transforme în căldură şi în Lumină?” Ah, nu, cuvântul sacrificiu îi face pe oameni să tremure, le este întotdeauna frică să piardă ceva. Ei bine, nu vor avea nici căldură, nici Lumină.
Din cauza acestei frici de a sacrifica natura lor inferioară oamenii trec pe lângă Adevărurile esenţiale care ar fi putut să-i salveze. Iar când li se vorbeşte să intre în Spiritul Instructorului lor, ei resimt aceasta ca o voinţă de a-i limita, de a le îndepărta libertatea şi puterile lor. Deloc, din contră a se identifica cu Maestrul care-i depăşeşte nu poate decât să-i ajute să le crească libertatea şi puterile. Dar, bineînţeles, cu condiţia ca să fie un Maestru care-i depăşeşte, altfel este inutil.
Practica identificării este bazată pe cunoaşterea unei Legi fizice, Legea rezonanţei. Dacă ajungeţi să vibraţi la unison cu o făptură sau alta, nu numai că veţi cunoaşte gândurile şi sentimentele sale, dar şi calităţile sale vi se vor comunica. Astfel, veţi putea să studiaţi, să o judecaţi, să decretaţi că aşa şi pe dincolo, dar, în realitate, nu o veţi cunoaşte cu adevărat, pentru că o veţi cunoaşte din exterior. O veţi cunoaşte doar atunci când veţi vibra la unison cu ea. Deci, faptul de a se găsi pe aceeaşi lungime de undă apropie două fiinţe, pentru ca ele să poată să se cunoască. Aceasta este Iubirea; adevărata Iubire este adevărata Cunoaştere, pentru că adevărata Iubire nu este nimic altceva decât o fuziune.
Pentru a deveni ca Maestrul său, discipolul trebuie să ajungă să introducă în el aceleaşi vibraţii. Da, este o problemă de vibraţii. Iar el poate să devină chiar mai mare decât Maestrul său; aceasta depinde de iubirea sa. Întotdeauna, cel care are cea mai mare iubire devine cel mai mare. Având cunoaşterea, forţa, evident ajută la ceva; dar nu cu cunoaşterea şi cu forţa se va merge departe. Pe când cu iubirea, mergeţi până la infinit!
Iubirea vă face să alergaţi, încât nu vă mai opriţi… Da, iubirea aceasta este: a vă lua picioarele la spinare. Iubirea care vă lasă să stagnaţi nu este o adevărată Iubire.
Exista odată într-un ţinut îndepărtat un tânăr băiat care era de o forţă excepţională şi care a decis să pună această forţă în serviciul omului cel mai puternic de pe Pământ. Astfel, el a mers să se pună în serviciul regelui ţării vecine care l-a luat în escorta sa personală. Într-o zi, în care regele şi suita sa traversau o pădure, au fost avertizaţi că se găseau în apropiere de un loc bântuit de Diavol, iar regele a dat ordinul de întoarcere. “Oh! şi-a spus băiatul, dar atunci, nu acest rege este cel mai puternic, din moment ce-i este teamă de cineva care se numeşte Diavol!…” L-a părăsit şi a plecat în căutarea Diavolului pentru a se pune în serviciul său.
Într-o seară, el a observat o întreagă trupă sinistră de călăreţi negri. “Pe cine cauţi?” a întrebat şeful. “Il caut pe diavol.” “Eu sunt, ce vrei?” “.Am fost în serviciul cel mai puternic rege de pe Pământ, dar am văzut într-o zi că îi era fiică de tine. Tu eşti, deci, mai puternic decât el şi de acum înainte vreau să te servesc”. “Bine, este bine, vino cu noi” Şi el l-a urmat pe Diavol… Într-o zi a remarcat că trupa evita un loc unde se găseau cruci şi a întrebat ce erau aceste cruci pe care trebuiau să le evite. Istoria nu spune ce explicaţii exacte i-a dat Diavolul referitor la Iisus, dar tânărul om a înţeles că el trebuia să fie încă mai puternic decât Diavolul, din moment ce-i producea frică, şi s-a decis să meargă să-l servească. A căutat mult timp, mult timp, fără a putea să-l găsească. S‑a angajat atunci ca luntraş la malul unui râu şi era atât de puternic şi de mare că transporta călătorii pe umerii săi de la un mal la altul sprijinindu-se pe un baston lung.
Într‑o noapte, când era în mica sa cabană, a izbucnit o furtună teribilă: fulgere, trăsnete… Un adevărat potop! Cum el nu dormea, a auzit deodată un copil care plângea. Mirat, a ieşit şi, în obscuritate, a observat un copil mic. “Dar, micuţul meu, ce faci tu aici pe o asemenea vreme ?” “Aş vrea să traversez râul, dar nu pot, sunt prea mic!”. “Nu mai plânge, te voi duce eu.” L-a luat pe umărul său şi a intrat în râu… Dar apele erau crescute atât de sus şi curentul era atât de violent încât avansa cu foarte multă greutate şi, mai ales el, simţea că acest mic copil pe umerii săi devenea din ce in ce mai greu… “Dar, copilul meu, de ce eşti tu aşa de greu?” l-a întrebat luntraşul. “Cântăreşti tot atât cât şi Pământul!”. “Oh, răspunde copilul, eu sunt mai greu decât Pământul, eu sunt Iisus pe care tu vroiai să‑L serveşti. Începând de astăzi te vei numi Cristoforos, purtător al lui Hristos”. Iată legenda Sfântului Cristofor.
Dacă, asemeni lui Cristoforos, discipolul părăseşte un Maestru slab şi temător pentru un Maestru puternic şi fără frică, cine poate să i-o reproşeze? Dacă el vrea să servească cel mai tare Maestru, cu ce este el vinovat? Iar Maestrul cel mai mare, cel mai puternic, este Soarele. Faţă de el, ceilalţi sunt slabi, bolnăvicioşi, şovăitori. Singurul care rezistă la toate furtunile, este Soarele. El este, deci, cel mai puternic, la el trebuie să mergeţi şi să-i serviţi şi lângă el trebuie să vă instruiţi. Da, dar oamenii care n-au primit Ştiinţa iniţiatică, nu ajung încă să vadă lucrurile în asemenea mod. Deja când li se vorbeşte să vibreze la unison cu Spiritul şi sufletul Maestrului lor, ei nu pot să înţeleagă. Deci, cu atât mai mult când este vorba de Soare.
Adevărata magie pentru discipol este, deci, de a putea să se identifice cu Maestrul său pentru a atinge ceea ce există în sufletul, în inima, în inteligenţa, în voinţa Maestrului său şi ca toate aceste comori să se verse în el. Deoarece un Maestru nu este aşa de egoist şi avar el vrea să vă dea în profunzime. Şi chiar dacă el vede că unul din discipolii săi îl depăşeşte, el este mândru. El spune: “Este copilul meu. Este mai inteligent decât mine, este mai bun decât mine, este mai puternic decât mine; cu atât mai bine, eu sunt tatăl său.” Şi el este mândru. Un tată care este furios că fiul său îl depăşeşte nu este un adevărat tată. Iar dacă un Maestru este furios că un discipol a ajuns să-l depăşească, dacă el este gelos, dacă începe să-i joace feste, să-l chinuie, înseamnă că nu a ajuns încă la gradul superior de dezinteres care este cea mai mare calitate a unui Maestru. Şi este adevărat că există Maeştri pe care gelozia nu i-a părăsit încă.
Nu i se poate reproşa unui discipol că vrea să-l depăşească pe Maestrul său. Dacă Dumnezeu v-a dat calităţi, cine vă poate împiedica să le dezvoltaţi? Punctul de sosire, idealul de ajuns, nu este nici tatăl vostru, nici mama voastră, nici Maestrul vostru, ci Dumnezeu Însuşi. Un Maestru este o etapă, un mijloc, o poartă, un educator, un tată, pentru un anumit timp, dar nu se spune nicăieri că voi trebuie să vă opriţi şi să faceţi rădăcini lângă Maestrul vostru. Se spune doar că prin Maestrul vostru voi trebuie să mergeţi spre Dumnezeu. Unde veţi găsi o idee mai înţeleptă, mai veridică? Dacă vă confecţionaţi idei proprii, asta nu mă priveşte; eu, eu vă dau totdeauna Ideile cele mai veridice, cele mai luminoase, cele mai divine.
Un Maestru este ca un tată sau ca o mamă care vă educă, dar nu trebuie să rămâneţi mereu lângă tatăl sau lângă mama voastră: trebuie să mergeţi spre Dumnezeu. Acum, dacă Maestrul vostru a ajuns până la Dumnezeu, veţi fi cu el lângă Dumnezeu şi va fi încă mai bine. Altfel, nu puteţi rămâne etern lângă Maestrul vostru.
Da, altfel, un Maestru nu rămâne pe loc, el evoluează rapid; atunci veţi merge cu el chiar va trebui să fugiţi! El merge spre Dumnezeu, nu rămâne lângă voi şi trebuie să fugiţi împreună cu el pentru a merge lângă Dumnezeu. De ce? Pentru că punctul de sosire al tuturor făpturilor este Dumnezeu… Şi punctul de plecare? Este tot Dumnezeu.
Veţi spune: “Dar tatăl meu? Dar mama mea?”. Ei au fost ca nişte antreprenori, ei au fabricat corpurile voastre, casa voastră: o cabană sau un templu, depinde. “Dar eu vreau ca ei să fie cu mine!”. Ei bine, încercaţi să-i antrenaţi în cursa voastră!"
Omraam Mickhael Aivanhov

miercuri, 16 mai 2012

BUCEGII - MUNTII MISTERELOR IV



Un urias sanctuar stravechi

Cetatea de piatra a Bucegilor nu a fost niciodata cucerita. Armatele imparatilor romani Domitian si Traian nu au ajuns in locurile sacre ale dacilor. A fost cucerita Sarmizegetusa, cu complexul ei de sanctuare minunate, ce au fost facute de romani una cu pamantul. Stalpii templelor au fost facuti bucati, preotii alungati ori ucisi, incinta sacra a fost vandalizata. Dar Muntele Sfant al dacilor nu a fost niciodata profanat. Poate pana astazi, cand hoardele de turisti ii rapesc linistea, ingroapa in gunoaie aceste monumente si le manjesc cu spray-uri colorate.
Scriitorii greci din vechime spun ca dacii aveau un munte sfant, pe care il numeau Kogaionon, cuvant care insemna chiar acest lucru „Cel Sfant”, iar pe langa acesta curgea apa lor sfanta, care se numea la fel. Tot in apropiere se afla si o pestera sacra, in care s-a retras Zamolxe si, dupa el, preotii daci care tineau cumpana vremilor. Multi si-au batut capul sa afle unde se afla acest munte. Unii au spus ca Godeanul este muntele sfant, cel indeaproape veghetor asupra Sarmizegetusei, iar apa sfanta ar fi ori Streiul, ori Gradistea. Altii au vazut in Retezat acest munte sfant, altii au ales Ceahlaul, unii Muntele Gaina ori varful Gugu, din Muntii Tarcului. Ba mai mult, unii sustin ca Kogaionon nu a fost unul singur, ci mai multi munti. Si despre Bucegi s-a spus, cu indreptatire, ca ar putea adaposti muntele sfant, iar Varful Omu pare sa fie cel mai de crezut pentru aceasta demnitate. Si nu doar pentru ca este cel mai inalt din Bucegi si de pe fruntea lui se poate vedea braul Dunarii. Si nu doar pentru ca este presarat cu stanci ciudate, socotite de unii altare megalitice. Si nu doar pentru ca de la poalele lui izvoraste Ialomita, care curge pe langa Sfinx, Babe si naucitoarea pestera cu acelasi nume - loc curat de rugaciune, atat in trecut cat si astazi. Si nu doar pentru ca se numeste Omu... Ci pentru ca intreaga zona pare sa fie un urias sanctuar preistoric, cu un parcurs initiatic ce incepe de la Pestera Ialomitei, pe care unii o numesc Pestera lui Decebal, locuita in trecut de preoti daci, iar astazi de calugari crestini, urca la platoul Babelor, unde se face inchinare Sfinxului si sfatuitoarelor lui, apoi se indreapta spre obarsia Ialomitei, pana pe varful Omu. Acesta este Muntele Sfant, aceasta este Apa Sfanta, aceasta este Pestera lui Zamolxe. Nu puteau fi preotii daci atat de necugetati incat sa-si lase muntele sacru, toata sfintenia si tot temeiul neamului lor, in mainile dusmanului. Ce aveau ei mai sfant nu se afla la Sarmizegetusa, unde era de prevazut ca romanii vor putea ajunge, ci in creierii muntilor, in nori, pe varfurile cele mai inaccesibile.



Locul unde se intalnesc lumile

Locuitorii din satele de munte ale Bucegilor, dar si cercetatorii zonelor obscure ale existentei spun ca aici se petrec lucruri stranii. Aici se intalnesc lumile. Aici este polul energetic al intregii Romanii. Oamenii care ajung in aceste locuri cu sufletul curat se incarca de energie. Unii chiar se vindeca. Legendele spun ca Bucegii sunt strabatuti de nesfarsite tuneluri subterane. Uneori, Omu se cutremura din senin, cum a fost in 1993, cand timp de o luna au fost sute de cutremure mici, uneori si cate zece pe zi. Lucru ciudat, caci muntele e alcatuit din calcare si conglomerate, care sunt roci stabile. Alteori se aud bubuituri de sub pamant, ca si cum ceva s-ar prabusi, iar multi oameni din asezarile din apropiere sunt chinuiti de insomnii in timpul acestor fenomene. Se zice ca intre 1994 si 1998, in zona Bucegilor s-au inregistrat mici zguduituri subterane zilnice, produse fix la orele 20.00 si la 3.00 noaptea. Specialistii au afirmat ca e vorba de fracturi ale scoartei, dar n-au putut explica de ce s-au petrecut la ore fixe... Cercetari efectuate inainte de 1989 pe mostre de roca au demonstrat ca Varful Ocolit (Bucura), aflat aproape de Varful Omu, are caracteristici speciale, e un adevarat Stalp al Cerului. Concluzia cercetarilor neconventionale a fost ca acolo se afla un fel de poarta de iesire din universul terestru, cu o activitate energetica masurabila, iar aceasta energie era din ce in ce mai puternica, depasind pragul de latenta in 1986. Acest centru energetic ar fi fost cunoscut si dacilor, care l-au numit Kogaionon. Fenomene stranii se petrec si in aer, in aceste locuri: curcubee stralucitoare in plin soare, fara sa fi plouat inainte, uneori chiar saptamani intregi; lumini ciudate, fulgere, scantei lungi de un metru in jurul Sfinxului si multe altele. Cate din acestea sunt reale si cate provin din imaginatia turistilor, nu stim. Dar, in mod sigur, Bucegii sunt un loc aparte, caci multi le-au simtit energia extraordinara.
In ce priveste Apa Sfanta, chiar si cercetarile stiintifice moderne par sa i se supuna. Poate ca Ialomita, numita in scrierile vechi Naparis si Helibakia, a fost intr-adevar apa sfanta, care dupa 400 de km se varsa in Dunare, la Carsium, unul din punctele strategice de pe fluviu. Sau poate este vorba de Apa Vie, un fenomen straniu, dar real, intalnit in Valea Ialomitei. Este vorba de zona numita „Sapte Izvoare”, aflata pe versantul estic al Bucegilor, pe Valea Ialomitei, intre Lacul Bolboci si Scropoasa, unde exista o sursa de apa misterioasa, cercetata in laborator inca din 1927. Ce are special aceasta apa? Se pare ca este una dintre cele mai curate din lume! Studiile au continuat, au venit si strainii si au facut cercetari, iar testele aratau ca toti indicatorii calitativi ai apei de la Sapte Izvoare au un standard superior tuturor surselor de apa cunoscute in lume! De pilda: numarul de bacterii e zero - fata de 5, limita minima acceptata - poluarea cu azotati si azotiti e zero. In anii ‘80, au fost reluate cercetarile, iar zona a fost inchisa. Testele recente au aratat ca, intr-adevar, este vorba de o apa speciala, care izvoraste dintr-o grota unde se afla un imens lac subteran. Din punct de vedere chimic, aceste izvoare sunt, intr-adevar, unele dintre cele mai curate surse naturale de apa plata din lume. S-au gasit si explicatii stiintifice pentru aceasta minune: fie apa aceasta trece printr-un camp magnetic, fapt care o face sa-si recapete structura ordonata ideala (iar cercetarile magnetometrice au detectat puternice anomalii in zona), fie izvoarele trec pe langa un zacamant de argint, iar argintul impiedica dezvoltarea bacteriilor. Aceasta este „apa vie”, cunoscuta de preotii daci, care erau si mari vindecatori.
Oricat de greu sunt de crezut pentru unii legendele, povestile impatimitilor de munte sau cercetarile neconventionale, oricat de banala si cenusie ar fi perspectiva asupra Bucegilor din birourile oficiale ale institutelor de cercetare, un lucru e sigur: Bucegii sunt un loc cu totul special. Dar numai cei care ajung acolo cu gand curat stiu asta. Chiar daca ni se spune ca e vorba doar de capriciile naturii, care a sapat in pietre forme curioase, a croit pesteri si a limpezit izvoare pana la puritatea absoluta, nu trebuie sa uitam ca un lucru, oricat de banal, daca generatii la rand e socotit sfant, devine sfant. Iar Sfinxul, Babele si Omu nu sunt deloc banale: este de netagaduit ca dacii, si chiar stramosii lor indepartati, le-au considerat sacre. Mii de ani, preotii au vorbit cu zeii la poalele Sfinxului si s-au initiat band apa vie. Trebuie sa fii orb la suflet si intunecat la privire ca sa nu accepti ca Bucegii, daca nu au fost dintotdeauna, in mod sigur au devenit la un moment dat, datorita stramosilor nostri, un mare si puternic sanctuar. Si nu multe neamuri au parte de astfel de minunatii, produse de atingerea zeilor, asa cum avem noi: trebuie doar sa vedem, sa intelegem si sa ocrotim ceea ce ni s-a dat.

SURSA: http://www.formula-as.ro/2007/786/societate-37/muntii-misterelor-bucegii-8313

marți, 15 mai 2012

BUCEGII - MUNTII MISTERELOR - III


Nume vrajite

La fel de magice ca si locurile sunt numele acestora. Cele mai multe sunt franturi dintr-o limba straveche, pe care am uitat-o, desi ea inca salasluieste in vorbirea noastra de zi cu zi. De la nume de forme de relief marunte, la numele proprii ale fiecarui coltisor din Bucegi, cuvintele au taria si mireasma unor vremuri in care oamenii vorbeau cu zeii si erau una cu natura. Putine influente straine, venite mai tarziu, au putut patrunde aici.Piscul, plaiul, muchia, curmatura, braul sau brana, strunga - toate sunt cuvinte stravechi, unele socotite dacice, altele cu origine necunoscuta, deci probabil tot din vremea dacilor sau chiar mai demult. Zimbrii, animale cu nume dacic, salasluiau odinioara pe Creasta cu Zimbri sau in Valcelul cu Zimbri. La fel si tapul, denumit tot cu un cuvant dacic, dar de buna seama tapul salbatic, cel negru si iute de picior, care a dat numele Coltii Tapului, Valea si Poiana Tapului. Candva, Bucegii erau cutreierati si de cerbi, cum ne marturiseste Valea Cerbului. Zanoage, Bolboci, Gavane, Galme, Clabucete, Clai, Spintecaturi, Zgarbura, Vanturisul si Vantoasele, atatea cuvinte milenare incarcate de poveste, ce astazi nu mai exista in vorbirea noastra cea chinuita de neologisme ale noului mileniu, precum inflatie, piata de capital, incalzire globala, pensii private, motiuni de cenzura... O alta lume, un alt taram, dar acelasi suflet legat de pamantul romanesc...
Chiar numele Bucegilor se lasa greu de descifrat: ce este un buceag? Lingvistii spun ca huceagul sau buceagul este un paduris des si jos, ori covorul de muschi verde si moale, sau chiar pamantul pustiu, lipsit de paduri, doar cu buruieni si ierbarie. Localitati cu numele Bugeac sau Buceag exista in judetele Constanta, Ialomita si Teleorman, ca sa nu mai vorbim de Bugeacul istoric din Basarabia, teritoriu apartinand regatului dacic al lui Burebista. Poate ca tufele joase de jepi, numite si buceag, au dat numele Bucegilor. Cat despre originea numelui, in zadar o cautam in limbile vecine: este la fel de vechi precum numele Carpatilor. Lingvistul Sextil Puscariu sustine chiar ca Bucsoiul, unul din bratele stelei de munti ce se intalnesc in varful Omu, isi are numele derivat de la Buc, Bucur, tot asa cum si Buceci, Bugeci, se deriva de la Buc cu acelasi sufix ca in Maneciu sau Moeciu. Iar Bucur, stim, este un nume autentic dacic.
Ca locurile acestea erau vrajite, ne-o arata si alte nume. Valea Comorilor ne povesteste de uriasele tezaure dacice, ascunse la ananghie de preoti si regi. Iar povestile locului spun ca nu departe, in Sinaia, doua astfel de tezaure chiar au fost descoperite in vremea regelui Carol. Ce stiau batranii locului de i-au spus acelei vai „a comorilor”? Daniel Ruzo spunea ca, de fapt, Sfinxul nu reprezinta doar un singur chip, ci e inconjurat de alte chipuri umane, din rase diferite, precum si de capul unui caine, care are rolul de pazitor al unei comori ascunse intr-o Pestera a Tezaurului. Iar aceasta pestera, mai adauga cercetatorul, trebuie sa fie undeva in apropierea Sfinxului, acest magnific monument al Omului. Ce fel de tezaur ar putea fi ascuns in maruntaiele muntelui? Unul omenesc, alcatuit din cupe scumpe de aur si argint, incrustate cu nestemate, sau unul divin, care strange laolalta cunoasterea si intelepciunea unui trecut ce poate a fost, in privinta spiritualitatii, cu mult deasupra prezentului?
Si atatea alte nume de poveste... Dar poiana Sfarsitul Lumii? Poate e vorba de o lume ce incepe in ochiul Sfinxului si se sfarseste in norii de sub talpile zeilor daci. Dar Podul cu Florile sau Piatra Arsa? Dar Varful cu Dor? Ce dor atat de fierbinte a dat numele unei vai, unui izvor si unui varf printr-o numire atat de stravechi inmiresmata? Caci nu este Varful Dorului, ci e Varful cu Dor, asa cum e Valea cu Brazi ori Dealul cu Melci. Iata dorul, stand pe un varf, unde pietre ciudate formeaza, zice Nicolae Densusianu, un altar ciclopic. Un dor mai tare decat moartea, un dor vesnic, incremenit in piatra. Poate sufletul strabunilor care geme, uitat, poate dorul de vremurile cand zeii umblau cu talpile goale pe pajistile Bucegilor.
Au venit apoi valurile tarzii de neamuri straine, care si-au lasat numele in Bucegi: turcii (Mecetul Turcesc), tatarii (Cheile Tatarului) si chiar tiganii, dar samburele dacic a ramas. Pana si „stanca” si „stana”, vorbe atat de insemnate, au obarsie necunoscuta: de buna seama sunt cuvinte stravechi, rostite pe aceste meleaguri cu mult inainte ca romanii sa ajunga cu armatele lor la Dunare, si pastrate in limba noastra pana astazi.

SURSA: http://www.formula-as.ro/2007/786/societate-37/muntii-misterelor-bucegii-8313

luni, 14 mai 2012

BUCEGII - MUNTII MISTERELOR II




Muntele cu nume de om

„Un munte care se numeste Omul! Este oare muntele atat de mic sau fost-au omul atat de mare, de s-a numit muntele dupa dansul? Ce a fost oare omul acela? Fost-a el un erou mare, care s-a batut in batalie? Fost-a el un pustnic, care traia in locuri salbatice? Fost-a el un hot mare al carui nume nimeni nu indraznea sa-l pronunte? Fost-a el un imparat, de care se cutremurau imparatiile?” Asa isi incepea Carmen Sylva, regina indragostita de Bucegi, legenda despre Muntele Omu. Un nume ciudat, pentru cel mai inalt varf din Bucegi, un nume abstract si tulburator. Unii spun ca o data pe an, la asfintit de noiembrie, una din stancile din apropierea varfului isi lasa umbra pe platou. Profilul stancii deseneaza o imagine umana, care i-a dat numele „Omul”. Altii spun ca e mai mult de atat. Ca pe Varful Omu a existat, in vremea dacilor, un altar inchinat unui mare zeu, poate lui Saturn, zeul timpului, cunoscut la noi sub numele de Zamolxe. Ori ca pietrele enigmatice semanate parca de uriasi, tocmai in varful varfului, sunt altare ciclopice, sunt megaliti, asemenea celor din apusul Europei. Sau ca sunt coloanele cerului. Unii numesc stanca cea mai inalta de pe Varful Omu „Tronul lui Zamolxe”. Iar altii, mai indrazneti, zic ca nici macar nu e vorba in numele Omu de cuvantul pe care noi l-am luat din latina, pentru a desemna fiinta umana, ci de un cuvant mult mai vechi, de cand lumea, care il desemna pe zeul primordial. E adevarat, un Monte Omu exista si in insula Sardinia, Alpii Dolomitici au si ei un varf Omo, iar cei Ligurici un Monte Omo a carui creasta depaseste altitudinea de 2600 m. Si nu putem jura ca este vorba de cuvantul latinesc pentru om, caci stim ca varfurile cele mai inalte nu erau ale oamenilor, ci erau consacrate zeilor umblatori prin nori, erau sacre, erau lacasurile marilor preoti. Acel Om care a dat numele celui mai inalt virf din Bucegi nu putea fi decat un zeu.
Despre Varful Omu (2507 m) se spune ca este centrul unei stele alcatuite din mai multi munti convergenti. El este chiar centrul intregului arc de culmi care alcatuiesc Bucegii, in el se intalnesc si se innoada toate crestele. Si cu toate acestea, chiar fiind cel mai inalt varf din Bucegi, el nu poate fi vazut tot timpul de pe traseu, ci doar din anumite puncte: este, intr-un fel, un munte tainic, un munte ascuns. Din acest centru, de la poalele Varfului Omu, izvoraste Ialomita, care curge prin Valea Obarsiei, lasand la rasarit Sfinxul si Babele, iar la apus Muntele Batrana si Muntele Doamnele. Babele, Batrana si Doamnele: ce duhuri, ce vantoase, ce zane prefacute in pietre salasluiau aici in vremuri de mult apuse?
Cei incercati, care au urcat pe varful Omu de nenumarate ori si au scrutat zarile in diminetile limpezi, spun ca de aici, din inima Bucegilor, poti sa vezi aproape toata tara, daca te uiti in toate directiile. Se vede pana si Dunarea, se vad Bucurestiul, Buzaul, Carpatii Orientali, Tara Barsei, toata Transilvania. Esti pe acoperisul tarii dacilor. Numai cerul e deasupra ta.
Unii sustin ca Omu e un munte vrajit, cu o energie foarte puternica, in maruntaiele caruia sunt stranse comori. S-a afirmat, pe baza masuratorilor radiestezice, ca exista o poarta de intrare intr-o retea subterana aflata sub Omu. Aceasta poarta ar fi undeva pe Valea Obarsiei Ialomitei, intr-un loc dominat de o stanca numita „Biserica Trasnita”. Vasile Lovinescu sustine si el, in „Dacia Hiperboreana,” ca „muntele Om este traversat de o grota imensa, care este una dintre cele mai mari din lume, in sensul ca nu i s-a dat de capat, fiind explorata doar pe vreo 20 de kilometri”.

SURSA: http://www.formula-as.ro/2007/786/societate-37/muntii-misterelor-bucegii-8313

duminică, 13 mai 2012

POVESTEA ELEFANTULUI



“Maestre, aici in sat traiesc o multime de ermiti si intelectuali care se complac intr-o continua disputa, unii spunand ca lumea este infinita si eterna, ceilalti ca ea este finita si muritoare; unii spun ca sufletul moare impreuna cu corpul in timp ce ceilalti ca el traieste etern si asa mai departe. Ce poti sa spui Maestre in ceea ce ii priveste? ”

Privindu-i, Buddha le-a raspuns:

“Candva, demult traia un rege care chemandu-si servitorii le-a spus:

Adunati-va cu totii, servitori credinciosi, apoi mergeti de strangeti la un loc pe toti oamenii nascuti orbi din imparatie, pentru a le arata un elefant ”

“Prea bine, marite rege” au spus servitorii, dupa care fiecare a plecat spre a indeplini voia regelui lor.

Cand toti cei nascuti orbi au fost adunati in locul desemnat de rege, acesta a venit in mijlocul lor si le-a spus, ” Acesta este un elefant “.Apoi unui orb i-a prezentat capul elefantului, altui orb i-a prezentat trompa, altuia urechea si asa mai departe, spunandu-i fiecaruia ca ceea ce i-a aratat a fost un elefant.

De fiecare data regele cand prezenta elefantul unui orb, il intreba pe acesta, ” Asadar orbule, ai vazut cum arata un elefant? Spune-mi acum, ce fel de lucru este un elefant? ”

Cei carora li s-a prezentat capul elefantului au spus ca elefantul este ca o oala. Apoi cei carora li s-a aratat urechea au spus ca elefantul este ca un cos de fructe ; cei carora li s-au aratat coltii de fildes ai elefantului au spus ca elefantul este ca un plug, cei carora li s-au aratat trunchiul elefantului au spus ca elefantul este ca un granar ; cei carora li s-au aratat picioarele au spus ca elefantul este ca si coloana care sustine un templu ; cei carora li s-au aratat coada au spus ca elefantul este ca o perie.

Apoi toti orbii adunati in aceea piata au inceput sa se imbranceasca si sa tipe, ” Asa arata elefantul ! “, ” Ba nu, elefantul arata asa! “, ” Ba da! “, ” Ba nu! “. In curand lucrurile au scapat de sub control si orbii s-au luat la bataie.

Apoi maestrul a incheiat, spunand ” La fel sunt si acesti predicatori si intelectuali care vorbesc la nivel teoretic de lucruri pe care ei nu le-au vazut….. Prin ignoranta lor sunt exact ca orbii din povestea cu imparatul certareti si deformand realitatea intr-un fel sau altul

Texte budiste

sursa: http://filedelumina.ro/2012/05/09/povestea-elefantului/

sâmbătă, 12 mai 2012

INVITATIE PENTRU CA FEDERATIA GALACTICA SA VINA IN AJUTORUL NOSTRU


Dragi prieteni,

Noi pregatim o actiune ce poate sa fie pusa in aplicare cu viteza luminii.

Noi stim ca lumea noastra este condusa de oameni corupti, care cu totii lucreaza impreuna pentru a ne tine pe noi toti sub controlul lor.

Noi de asemenea stim ca lumea noastra a fost vizitata de specii ExtraTerestre benefice, multe dintre ele umanoide, care lucreaza impreuna in cadrul unei immense organizatii numite Federatia Galactica a Luminii.

De ce nu ne ajuta (aceste specii ExtraTerestre, n.t.) si de ce nu ne elibereaza de acest regim corupt, care face ca atat de multi oameni sa sufere si sa moara de foame?

Ei bine, din ce intelegem noi, aceasta se datoreaza in parte din cauza motivelor de ordin karmic, insa motivul principal il reprezinta o lege universala numita “Legea Non Interferentei”. Aceasta inseamna ca o civilizatie superioara nu poate pur si simplu sa interfereze cu o alta inferioara ei, deoarece evolutia naturala/fireasca a celei de a doua, ar fi atunci deranjata.

Toate acestea se schimba atunci cand ei sunt INVITATI sa coboare. Atunci interactiunea respectiva nu mai tine de a interfera, ci este de fapt acceptul unei invitatii.

Ei bine, astazi, noi ii invitam oficial. Nu in numele guvernelor noastre corupte, care sunt la curent si stiu despre prezenta ExtraTerestra, insa o musamalizeaza, ci in numele nostru propriu, ca si fiinte umane suverane.

Oricine care este treaz si care a evoluat spiritual, stie ca atunci cand trimiti un gand, el ajunge intotdeauna la destinatia pentru care el a fost intentionat. Acesta este modul in care comunicatiile telepatice functioneaza, de exemplu, sau rugaciunile. Noi toti avem aceasta capabilitate, si astazi, noi o vom folosi.

Ce vom FACE, este doar un lucru. Trimiteti acest gand, sau unul asemanator, cu propriile voastre cuivinte:

“Dragi membrii ai Federatiei Galactice si voi toate fiintele superioare, care ati dori sa ne ajutati, insa care nu puteti face aceasta din cauza anumitor legi universale. Va rugam ajutati-ne! Noi va INVITAM sa o faceti. In numele meu propriu, ca si fiinta umana suverana, care traieste pe Planeta Pamant, eu va cer voua sa coborati si sa ne ajutati. Noi stim ca voi ne-ati urmarit si ne-ati vizitat de milenii. Noi stim ca voi aveti tehnologii, care ar putea sa ne rezolve cele mai mari probleme ale noastre, cum ar fi foametea, poluarea si razboaiele, aproape cat ne-ar lua sa clipim din ochi. Insa voi va simtiti limitati in a ne ajuta in mod direct, datorita unor legi universale si a reprezentantilor nostri “oficiali”, a guvernelor noastre corupte, care nu au cooperat cu voi de fiecare data cand voi v-ati oferit ajutorul. Astazi, noi spunem : PANA AICI ! Aceste guverne corupte NU ne reprezinta pe noi. Noi ne reprezentam singuri si noi va cerem sa ne ajutati. Va rugam sa coborati si sa ne ajutati. Noi va vom primi cu bratele deschise si cu inima plina de iubire.”

Aceasta este tot ceea ce aveti de facut.

Atunci cand ati terminat, raspanditi acest mesaj in lung si in lat, atat cat voi puteti. Toti cei din mediul vostru, despre care voi credeti ca ar putea fi deschisi la aceasta initiativa, trebuie sa fie invitati sa se alature. Raspanditi-o prin intermediul paginilor voastre Facebook, prin e-mail-urile voastre, buletinele informative pe care voi le trimiteti/postati, in orice mod puteti. Voi puteti fi siguri ca invitatia voastra ajunge la prietenii nostri galactici si atunci cand ei vor vedea scara la care aceasta se petrece, ei nu vor mai avea nici o alta optiune, decat sa vada aceasta ca pe o invitatie oficiala din partea omenirii.

Tine doar de numere. Daca 200 de guverne le spun: “Nu, nu, nu”, insa daca in spatele acestor guverne, sute de mii de cetateni ai lumii striga: “DA! DA! DA !”, pe cine vor lua ei in considerare ca si reprezentanti ai omenirii? Desigur ca pe noi. Astazi noi facem ca aceasta sa se petreaca. IMPREUNA! Va rugam sa va faceti auzita si sa va adaugati si vocea voastra.

Traducere: Sorin

Sursa: http://galacticchannelings.com

vineri, 11 mai 2012

BUSEGII - MUNTII MISTERELOR I


Cuprinsi intre Valea Prahovei, Valea Ialomitei, Depresiunea Brasovului si Subcarpatii Curburii, Bucegii nu sunt doar inima de piatra a Romaniei, ci si un minunat sanctuar: un munte sfant, de pe creasta caruia se vede toata tara, pana la Dunare, poate cea mai curata apa din lume, si un zeu de piatra cu chip de dac, ce vegheaza neincetat asupra Romaniei

Taina Marelui Sfinx

"Chipul de om sapat in stanca priveste cu ochii larg deschisi peste tara dacilor. Are infatisare mandra, cu caciula moale pe crestet, cu varful indreptat inainte. Fata ii este potrivita, proportionata, buzele ferme si barbia hotarata. Marele Sfinx din Bucegi este simbolul Romaniei, asa cum turnul Eiffel este pecetea Frantei ori piramidele de la Gizeh emblema Egiptului. Il asezam cu mandrie pe carti postale ilustrate si in ghidurile turistice pentru straini, dar am uitat de mult care e rostul lui, ce cauta acolo, in Bucegi, si de ce ne vegheaza tainic de atatea milenii.
Sfinxul nostru are exact aceeasi inaltime cu cea a sfinxului egiptean de la Gizeh. Oare e o coincidenta? Privirea sa este indreptata spre locul in care echinoxurile se deseneaza pe cer, iar conturul cel mai clar il dobandeste la 21 noiembrie, cand apune soarele. Daca sfinxul din Egipt stim ca a fost facut de mana omului, despre al nostru specialistii romani se tem sa spuna asa ceva. Doar strainii, mereu strainii, cand vin pe aici si se minuneaza de frumusetea si vraja plaiurilor noastre, au curajul sa gandeasca mai departe. Asa a fost cercetatorul peruan Daniel Ruzo, care a venit in Bucegi in 1968, anume ca sa vada Sfinxul nostru, pe care il stia de pe o carte postala. Si a constatat ca Sfinxul seamana cu chipul principal dintr-un ansamblu sculptat intr-o stanca de pe podisul Marcahuasi din Peru... Controversatul istoric Nicolae Densusianu spunea ca egiptenii au plecat din Carpati, trecand prin Grecia, Asia Mica si Liban, pana pe malurile Nilului, ducand cu ei zestrea spirituala pelasga. Iata deci originea sfinxului egiptean, in opinia sa! Si chiar daca am admite ca Sfinxul nostru, impreuna cu Babele - stranii fapturi de piatra ce stau la taifas in apropierea Sfinxului - sunt doar opera naturii si nu creatia unor indepartati stramosi, inseamna ca natura si-a depasit limitele si s-a intrecut pe sine. Sunt, oare, Babele, niste altare ciclopice? Caci singura actiunea naturii pare sa nu le explice suficient forma. Nu stim daca asa au fost dintotdeauna, ori o mana de om a intervenit asupra lor, dandu-le infatisarea de azi.
Cum priveau dacii Sfinxul, acest Om de Piatra din varful muntilor? Cu siguranta, nu ca pe o simpla stanca erodata de ploi si vant, cum facem noi astazi. Probabil ca la poalele lui se practicau ritualuri, era intrebata vointa zeilor ori se faceau initieri si sacrificii. Poate ca aici, mai mult ca in orice loc, nemurirea era la ea acasa. Dar Sfinxul din Bucegi nu este singurul de la noi din tara. Mai exista si un Sfinx banatean, „de la Toplet”, undeva, pe un mal al raului Cerna, apoi un Sfinx al Bratocei, in Muntii Ciucas, un altul in zona Carpatilor de Curbura, pe valea raului Teleajen... Si mai spun unii ca numele de „Sfinx” nu este potrivit. E un nume carturaresc, din mitologia greaca si egipteana, menit sa-i atraga pe turisti, nume ce nu are a face cu lumea noastra dacica, straveche. Oare cum numeau stramosii nostri acest chip impietrit, vesnic veghetor asupra noastra?"
sursa:http://www.formula-as.ro/2007/786/societate-37/muntii-misterelor-bucegii-8313

miercuri, 2 mai 2012

RELATIA OMENIRII CU FIINTE NON-TERESTRE


Duncan M. Roads este editorul publicaţiei internaţionale NEXUS new times magazine, science & alternative news. Este revista numărul 1 în lume în domeniul ştirilor alternative, sănătăţii, ştiinţei viitorului şi inexplicabilului.
Duncan M. Roads are acces la surse de informaţii situate la cele mai înalte paliere guvernamentale, printre care se numără oficialităţi americane şi engleze, Pentagon, NASA.

Publicăm mai jos Editorialul semnat de Duncan Roads, apărut în NEXUS magazine nr. 16, ediţia în limba română.

(Subtitlurile aparţin redacţiei)

Anul acesta se împlinesc 20 de ani de când am început să mă ocup de revista NEXUS şi 30 ani de când mă ocup cu mass-media alternativă şi cu căutarea unor înformaţii mai „neobişnuite”. În tot acest timp am călătorit pretutindeni, am acumulat o bibliotecă imensă, plină de informaţii rare şi greu de obţinut şi am întâlnit şi am purtat discuţii cu o mulţime de oameni interesanţi. De multe ori mi s-au oferit informaţii cu condiţia să nu le fac publice. Atât de mare a fost setea mea de a întelege „imaginea de ansamblu” încât am acceptat cu uşurinţă şi astfel de condiţii.

Aş dori să vă împărtăşesc unele dintre aceste „imagini” globale, destăinuite mie de unele dintre cele mai interesante „surse” ale mele. Aceste contacte sunt surse credibile, care de obicei furnizeză informaţii specifice implicării lor personale, deci nu speculaţii, ci doar ceea ce au văzut şi au făcut.

Relaţia omenirii cu fiinţe non-terestre

M-am decis să vă destănuiesc aceste informaţii doarece omenirea se află într-un moment în care dezvăluirea relaţiei noastre cu diverse fiinţe non-terestre şi neumane este „imediat după colţ”, ca să zic aşa. Atunci când această zi va veni, fiecare va dori să ştie dacă „ei” sunt prietenoşi, neutri sau ostili. După cum se poate observa, cercetătorii şi editorii care răspândesc factorul frică primesc bani şi sunt încurajaţi, pe când cei care susţin că nu suntem în pericol ca specie sunt supuşi la tot felul de presiuni.

Deci, cu ce date pot contribui eu la fondul de informaţii deja cunoscute, din acest domeniu?

Guvernul din umbră al planetei Pământ

1. Pământul este condus de către un guvern secret. Nu mă întrebaţi cine sunt aceştia, căci nu ştiu. Instrumentele lor pricipale de control includ: religiile, serviciile de informaţii, băncile centrale, mass-media şi complexul industrial-militar.

Dezvoltarea tehnologică şi ştiinţifică paralelă

2. Începând cu cel de Al doilea război mondial, s-a intrat pe o cale de dezvoltare tehnologică şi ştiinţifică paralelă, ce a dus la crearea unor dispozitive de teleportare şi antigraviţionale, la obţinerea unor supraoameni clonaţi, a unei flote de nave spaţiale, la construirea unor baze situate în afara lumii, etc.

Contacte cu fiinţe non-terestre

3. De-a lungul timpului am fost vizitaţi frecvent de mai multe civilizaţii, astfel de vizite având loc chiar şi în momentul de faţă. Unele dintre aceste civilizaţii ne-au văzut ca pe nişte rude îndepărtate şi doresc să ne ajute, unele ne privesc cu interes imparţial şi curiozitate ştiinţifică, iar unele doresc doar să aibă acces la resurse ce sunt unice în partea noastră de „pădure”.

Schimbări majore ale Pământului, în viitorul foarte apropiat

4. Toată lumea pare să se aştepte la schimbări majore care vor avea loc în, pe sau în jurul Pământului în viitorul foarte apropiat. Cât de curând, nu ştiu.

Toate aceste informaţii s-ar putea să nu vi se pară noi, dar pot să vă spun că atunci când veţi auzi aceste informaţii de la oameni care au fost efectiv pe nave spaţiale, s-au întâlnit cu fiinţe extratestre, au fost pe alte planete şi baze situate în afara lumii, etc., e cu totul altceva.

Ceea ce mă derajează pe mine este că cei care ne conduc din umbră deţin tehnologii care ar putea permite tuturor să ducă o viaţă fericită, paşnică şi sănătoasă; tehnologii care ar putea trasforma planeta într-un paradis; tehnologii care ar putea duce la sfârşitul bolilor şi a surselor de energie poluante. Deci, de ce se menţine tot acest stres? Aduce chiar aşa de multă satisfacţie controlarea a şase miliarde de oameni?

Pentru acest lucru, nu am un răspuns clar. Concluzia temporară pe care am tras-o este că Pământul/omenirea este, poate, echivalentul unei „ferme”, a unei „grădini” sau unei „şcoli”, sau toate trei combinate. Dacă lucrurile stau aşa, mă întreb dacă recoltarea şi absolvirea sunt unul şi acelaşi lucru...

Duncan Roads

SURSA:http://rudan.ro/content/rela%C5%A3ia-omenirii-cu-fiin%C5%A3e-non-terestre

CA TU SA STII