iubirea

"Iisus iubea. Era dragostea, marele şi minunatul dar pe care-l făcea omenirii. Si a proclamat deschis că originea acestei iubiri este Tatăl ce trăia în El - acelaşi Tată care trăieşte în toţi oamenii.

Ceea ce dădea lui Iisus libertatea şi forţa de a îmbrăţişa întreaga omenire, era cunoaşterea unirii sale şi identitatea cu Tatăl. El s-a desprins rând pe rând de iluziile care erau cauza unei vieţi de ipocrizie; şi făcând-o El exprima din plin pe Tatăl trăind in El."

RUGA

"Dumnezeule, ajuta-ma sa simt puterea, acea flacara aprinsa din mine si lasa-ma sa simt pasiunea de a fi mai puternic decat am fost vreodata. Lasa-ma sa pasesc in lume asemenea unei flacari a luminii tale, stiind ca fiecare noua zi reprezinta un inceput, o sansa de a pune in aplicare ceea ce stiu."

"Atotputernice Spirit al Luminii ce straluci in Cosmos, atrage-mi flacara, in armonie, spre tine.
Ridica-mi focul din intuneric,
Atractie a focului care este Una cu TOTUL.
Ridica-mi sufletul, tu preaputernice.
Copil al Luminii, nu-ti intoarce fata de la mine.
Fa-ma sa ma topesc in cuptorul tau;
Cel ce esti una cu toate lucrurile si toate lucrurile
Una cu tine, foc al vietii si Una cu Mintea."
TOTH

IMNUL VIETII

Viata e o sansa - nu o lasa sa se piarda/ Viata e frumusete - admir-o/ Viata e o bucurie - gust-o din plin/ Viata e un vis - transforma-l in realitate/ Viata e o sfidare - infrunt-o/ Viata e o datorie - implineste-o/ Viata e un j o c - joaca-l/ Viata e pretioasa - ai grija de ea/ Viata e o bogatie - pazeste-o/ Viata e dragoste - bucura-te de ea/ Viata e un mister - incearca sa-l patrunzi/ Viata e o promisiune - n-o lasa neimplinita/ Viata e tristete - treci peste ea/ Viata e un imn - canta-l/ Viata e o lupta - accept-o si castig-o/ Viata e o tragedie - fii tare/ Viata e o aventura - indrazneste sa ti-o asumi/ Viata e fericire - fii astfel incat sa o meriti/ Viata e Viata - ocroteste-o! MAICA TEREZA

vineri, 24 februarie 2017

LA INCARNARE, SPIRITUL ISI CREEAZA UN SUFLET

Spirit
Datoria omului este de a trãi, chiar dacã nu întelege de ce s-a nãscut si de ce trebuie sã moarã. Acestea le stie Spiritul sãu. Sufletul omului trebuie sã îsi asculte Stãpânul si sã se bucure de viatã, asa cum este ea, cu bune si cu rele. Ce se întâmplã când trupul nu ascultã de vointã (ca în cazul paraliziei)? Omul este un handicapat. Iar când sufletul nu ascultã de Spirit, ce este? Un rãzvrãtit, un nefericit, un handicapat…
Spiritul nu este un dictator, venit cu forta de aiurea. Este blând si întelegãtor. El tine în viatã omul, de la nastere si pânã la moarte. În somn, când Spiritul iese din corp, sufletul si trupul sunt aproape morti. Sinele este o sursã nebãnuitã de putere, creativitate, protectie, mângâiere. Si, mai ales, este sursa constientei noastre.
Sufletul îi spune trupului: „Mergi în acea directie!„, dar trupul stie sã meargã singur, fãrã ajutor. Tot asa, Spiritul îi dã sufletului indicatii de esentã, sfaturi si decizii. Acesta din urmã le pune în aplicare, fiind mai familiarizat cu detaliile de conjuncturã. În cazul omului întelept, deciziile în toate actiunile sunt luate imediat, total inspirat, fãrã incertitudini si amânãri. Viata curge neturbulent. Oricâte capcane i s-ar întinde, sufletul le ocoleste spontan, instinctiv. Gustã libertatea, fãrã a se simti coplesit de ea ca filosofii existentialisti… Majoritatea oamenilor suntem, din pãcate, neliberi. Actiunile si comportamentul nostru este deseori marcat de prejudecãti, scheme de gândire, limite personale – adicã suntem prizonierii ego-ului.
SUFLETUL E SINGUR
Pentru ce m-am nãscut? De ce voi muri? Care e rostul meu?” – se întreabã sufletul, fãrã a gãsi rãspuns. Uneori, alte suflete vin si pleacã de lângã tine, fãcându-ti viata mai frumoasã pentru o vreme. Mai primesti câte-un ajutor pentru sarcinile lumesti, dar când te retragi în gândurile tale, esti singur. Nimeni nu intrã în odaia sufletului tãu. Sau poate cã… o Luminã de sus te vegheazã. Este Sinele tãu, Spiritul ce ti l-a dat Dumnezeu când te-a creat.
Când invoci spiritele superioare, sfintii, îngerii ca sã te lumineze, sã te însoteascã, ei vin degrabã si te desfatã cu energia lor sublimã. Dar pânã la urmã, spiritele înalte trebuie sã plece la treburile lor cosmice si te lasã iarãsi singur. Atunci, deznãdejdea ta poate fi coplesitoare, cãci te regãsesti în vechea carapace a ego-ului limitat, temãtor, nefericit. Cuviosul Siluan Athonitul a mãrturisit-o, citeste cum plângea el dupã Duhul Sfânt!
SPIRITUL ESTE LUMINA SUFLETULUI
Dar de ce nu chemi tu propriul tãu Spirit? El este cu tine 24 de ore din 24, singura lui treabã este sã fie cu tine. Este un spirit înalt si îti poate oferi multe binecuvântãri. Dacã El s-ar opune, niciun guru, nici mãcar Dumnezeu nu te-ar putea ilumina. Spiritul tãu este suveran, nu poti realiza nimic deosebit peste voia Sa si fãrã ajutorul Sãu.
Dacã tu, suflet de om, Îl rogi, El nu-ti va refuza orice-i stã în puteri, fiindcã te iubeste infinit. Sunteti ca doi frati siamezi ce privesc în directii diferite. Sângele vostru comun vã face, de cele mai multe ori, sã simtiti si sã gânditi identic.
Spiritul este detasat de chestiunile omenesti. El are o viziune mult mai amplã, priveste evenimentele în timpul cosmic. Tu, suflete, nu esti nici începutul, nici sfârsitul eternitãtii, ci doar o etapã din milioanele de încarnãri pe care Sinele le-a avut. El îsi cunoaste cel mai bine evolutia si interesele. Cautã sã-L accepti asa cum e si sã-L întelegi!
Spiritul marelui filosof-yoghin Sri Aurobindo s-a reîncarnat în celebrul cântãret-dansator Michael Jackson. Din câte se cunoaste, Michael nu a trãit niciodatã starea de iluminare spiritualã. Ar fi putut-o obtine rapid. Dar Spiritul nu l-a îndemnat spre aceastã cãutare. Îsi fãcuse deja stagiul de mistic în corpul înteleptului indian… Chestie de noroc.
Dacã citesti aceste rânduri si îti doresti iluminarea, probabil cã ai noroc. Aceste cuvinte simple te vor ajuta.
PACEA SPIRITULUI
Ai tot cãutat diverse persoane, cãrti, locuri care sã-ti dea pacea inimii. Uneori ai gãsit-o, dar a trecut repede si ai rãmas însingurat, în avalansa realitãtii cotidiene. Asta s-a întâmplat fiindcã nu te-ai gândit cã linistea inimii tale este chiar Spiritul din tine. Restul sunt doar sanse ca sã rãmâi tãcut si sã-I simti pacea.
Cea mai frumoasã relatie de dragoste o poti avea cu propriul Spirit. Este perfectã, fãrã certuri, comunicati instantaneu orice între voi, te simti extraordinar de bine cu El. Si El cu tine, cã doar esti copilul Lui, pe care îl modeleazã de ani de zile. În plus, iubirea voastrã nu va muri niciodatã. Asa este dragostea pentru om a Spiritului si iubirea de Sine a sufletului.
Cel mai greu îti vine sã crezi cã El existã, cã nu este o fictiune sau autosugestie. Acceptã aceastã „ipotezã” cu toatã credinta si se va petrece un miracol cu tine. Tu porti un alter-ego minunat, sublim. „My Self is Fantastic! Este ca si cum un cersetor s-ar privi în oglindã si ar vedea un print strãlucitor. Ce soc pe bietul om!
Spiritul este împãratul vietii tale, guru-l întelepciunii tale, dãruitorul iluminãrii spirituale. Dacã o vrei, cere-i-o Lui. Se va îndupleca si te va face fericit. Nu îti trebuie o pregãtire specialã sau un anumit moment astral. În orice clipã a vietii, Gratia Divinã se aflã aici, în tine. Nu poti sã o provoci, dar poti sã o ceri. Oricând, deseori. Te vei simti dintr-o datã mult mai bine. Ai intrat în legãturã cu Taina… Lasã-i libertatea de a-ti dãrui ce alege Ea. Nu-i pretinde altceva! Ai încredere în discernãmântul si iubirea Ei nesfârsitã pentru tine.
Spiritul este o fiintã foarte asemãnãtoare cu tine, dar mult mai purã. Asa ai arãta tu dacã ai trãi în paradisul îngerilor. Acum, ca suflet, trãiesti printre pãcãtosi, iar asta ti-a cam tãiat din aripi. Dar modelul ideal este prezent aici, tãcând în tine.
Iubeste-ti Sinele! Este cea mai frumoasã poruncã. El este Dumnezeul tãu personal. Dacã nu te poti apropia de acest Dumnezeu atât de real, care este si Sfântul tãu Duh, cum oare te-ai putea apropia de Dumnezeul Macrocosmic? Adorã-ti Sinele, precum o faci cu Isus, cu Maica Domnului sau cu alte icoane ceresti. Ele sunt acolo, undeva, vin si te sprijinã, dar uneori parcã nu te aud. Le ceri ajutor, dar tot singur te descurci. Asta se întâmplã fiindcã sfintii vor sã descoperi cã cel mai mare sprijin este chiar în tine. Nu ti-o spun direct, din delicatete, ci te lasã sã intuiesti si sã experimentezi forta lãuntricã infinitã. Vor sã-ti întãreascã încrederea în Sine. Spiritul nu te va lãsa singur niciodatã, locul lui este în fiinta ta, definitiv.
IUBESTE-TE PE TINE ÎNSUTI!
Orice cale spiritualã conduce la aceeasi realizare: Sinele Suprem, Dumnezeul fiintei noastre. Nici nu-L pot ocoli, nici nu duc în altã parte – dacã sunt cãi autentice si urmate corect. Nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu decât prin Sine! Atunci, de ce sã nu scurtãm drumul, mergând direct la Spiritul lãuntric?
Unii ar numi aceasta „calea devotiunii”. Într-un fel, asa este – intri într-un dialog devotional cu El, te simti învãluit în iubirea Sa caldã, Îl rogi sã te înalte la El, sã devii una cu El. Dar nu este o cale ce ti-ar pãrea strãinã de felul tãu de a fi. Nici mãcar nu este o „metodã”, fiindcã nu trebuie sã faci absolut nimic, ci doar sã te iubesti mai mult. Citind aceste rânduri, deja te simti foarte bine, zâmbesti lãuntric, te simti usurat, înãltat, pentru cã sunt cuvinte ce vin din propria ta intuitie, exprimã un adevãr pe care nu îl vei contesta.
Abia când vei descoperi pe de-a-ntregul Dumnezeul tãu personal, ti se va revela cã si celelalte fiinte au acelasi Dumnezeu personal. Cãci Dumnezeu este unic. Acum, cât încã mai cauti adevãrul, te simti separat de lume. Este firesc, nu te necãji. Întelepciunea vine printr-o trãire din ce în ce mai largã.
Intrã în dialog cu Spiritul Divin din tine! Simte bucuria comuniunii cu El! Lasã deoparte teoriile, uitã-le si permite-ti sã te lasi pãtruns de bucuria regãsirii cu sufletul sufletului tau!

luni, 13 februarie 2017

ZARUL GURLT

                                                                 
         

Unul dintre cele mai fascinante obiecte descoperite în măruntaiele planetei noastre a fost zarul Gurlt. Originea sa este necunoscută pentru că are o vechime de cel puțin 50 de milioane de ani și a generat numeroase controverse până să dispară definitiv.
În 1885, o echipă de mineri a realizat descoperirea secolului, după cum era numită atunci. În timp ce săpau după cărbune, muncitorii au zărit o bucată de metal lucioasă.
Au extras metalul și atunci au realizat că este vorba despre un artefact care trebuie predat autorităților. A fost numit zarul Gurlt datorită zonei unde a fost descoperit și a fost înmânat unui laborator pentru a se realiza o serie de analize.
Pentru că în acea vreme tehnologia era precară, specialiştii au putut să stabilească că provine din perioada terțiarului și poate avea o vechime de cel puțin 50 de milioane de ani.

Zarul era făcut dintr-un aliaj de oţel pe bază de carbon şi nichel şi cântărea 785 grame. Conţinutul mic de sulf anula posibilitatea de a fi fost rodul unui fenomen natural. Au existat numeroase discuții și controverse cu privire la originea sa. Bineînțeles că este greu de crezut că o civilizație avansată a putut exista în perioada terțiarului pe Terra, dar nici maimuțele sau alte animale care existau atunci nu au putut fabrica un asemenea cub.
Și atunci care este originea sa? J.V. Butlar, unul dinspre specialiștii vremii susținea că zarul Gurlt nu avea ce căuta în acea perioadă și este un mister, care nu poate fi explicat. El a fost expus până în 1910 în muzeul din Salzburg, după care a dispărut în împrejurări destul de neclare. În societatea noastră, atunci când un lucru sau un obiect nu se încadrează în normele standard este mai bine ca el să dispară pentru totdeauna. În acest fel, istoria rămâne nealterată, iar credința oamenilor nu suferă nicio modificare.
Zarul Gurlt este sau mai bine spus a fost încă o dovadă că istoria planetei noastre este una interzisă și bineînțeles că în urmă cu milioane de ani au existat pe Terra numeroase civilizații care au atins anumite puncte înainte ale dezvoltării.

luni, 6 februarie 2017

ESENTA VIETII SI TREZIREA IN CONSTIINTA

„TU NU AI UN SUFLET. TU EȘTI UN SUFLET. TU AI UN CORP”

Aceste cuvinte aparțin scriitorului C.S.Lewis, autorul „Cronicilor din Narnia”.

Este o afirmație cât se poate de simplă, dar care conține esența noastră, a existenței noastre aici și acum.

Degeaba spunem „am un suflet”; e ca și cum am vorbi despre ceva ce ni s-a dat temporar pentru a ne ajuta. Adevărul este că noi SUNTEM sufletul „îmbrăcat” în „haina” corpului fizic.
El, sufletul, este veșnic și constituie matricea noastră, cea după care suntem construiți și după care ființăm.

Binețe, dragă cititorule!

Te invit să povestim puțin despre un subiect complex: esența noastră, esența vieții. 
Știu că este un subiect sensibil, și poate fi înțeles cu adevărat doar de către cei ce încep să se trezească în conștiință. 
Chiar dacă nu știi nimic despre asta, dar vrei să afli, nu îți fă probleme, vei înțelege cu sufletul. 
Celor care vor trezire în conștiință prin ego, le urez baftă și îi rog să nu își posteze părerea fără să citească materialul.
Nu trebuie să mă crezi: sufletul (și nu mintea) îți va „șopti” adevărul lui. Ai încredere și ascultă-l!



Am tot auzit discutându-se despre esența vieții și esența umană.
Dar, oare, cât de bine cunoaștem și înțelegem cu adevărat aceste noțiuni?

De câte ori nu ne-am întrebat „Cine sunt eu și ce caut în viața mea”? Dar, de prea multe ori am amânat răspunsul, din lene, comoditate, teama de a nu supăra pe cineva sau pe acea divinitate care ni s-a spus că ar fi supărăcioasă dacă nu doar credem orbește, dar mai și cercetăm.

Dar, pentru a afla cine SUNT eu cu adevărat, cred că ar trebui, mai întâi, să știu cine și ce NU SUNT:

1.- NU SUNT CORPUL FIZIC
Acesta este doar forma pe care am luat-o pentru a „îmbrăca” sufletul, esența mea.

2.- NU SUNT CONVINGERILE MELE
Acelea sunt doar impresii, păreri și o seamă de teorii care mă ajută să știu dacă sunt pe calea mea sau am luat-o razna pe arătura superficialității.

3.- NU SUNT ROLURILE PE CARE LE JOC ÎN FIECARE ZI
Soț sau soție, fiu sau fiică, mamă sau tată, frate sau soră, coleg sau prieten, vecin, dușman, șofer, pieton, etc., sunt doar niște roluri pe care le joc în această viață, și care mă ajută să mă cunosc, să mă desăvârșesc, să mă corectez, să învăț, să evoluez și să mă trezesc la adevărata viață.

4.- NU SUNT MUNCA MEA ȘI NICI FUNCȚIILE PE CARE LE DEȚIN
Acelea mă ajută să capăt abilitățile necesare pentru a-mi procura banii pentru a mă întreține.

5.- NU SUNT IMAGINEA PE CARE O AFIȘEZ ÎN SOCIETATE
Aceea este doar reflexia în oglindă a mulțumirilor sau nemulțumirilor celorlalți, rămase nerezolvate la mine.
-Nu sunt greutatea pe care o am. Am o greutate în viața asta, dar nu sunt o greutate nici pentru mine nici pentru alții.
-Nu sunt bijuteriile pe care le port.
-Nu sunt parfumurile, oja sau fardurile.
-Nu sunt hainele pe care le port.
Toate acestea mă ajută, doar, să mă evaluez în proprii mei ochi: cu cât sunt mai devalorizat(ă), mai neînsemnat(ă) în ochii mei, cu atât mai multe semne și însemnări simt nevoia să port și să expun.
Neînsemnarea în poprii ochi cere multe însemnări pe corp: bijuterii, tatuaje, piercinguri, culori țipătoare după atenție.

6.- NU SUNT OBIECTELE CARE MĂ ÎNCONJOARĂ
Ele doar îmi servesc, îmi sunt utile, pentru a-mi face viața mai ușoară.

7.- NU SUNT PROPRIETĂȚILE ȘI BUNURILE MELE
Acelea îmi servesc pentru a avea unde să locuiesc și de unde să îmi culeg roade pentru trai.

8.- NU SUNT NICI SĂRĂCIA, DAR NICI LUXUL ÎN CARE TRĂIESC
Acelea sunt doar indici ai valorii pe care o am în proprii mei ochi.

9.- NU SUNT OPINIILE MELE
Acelea reflectă doar gradul de educație și de înțelegere la care am ajuns.

10.- NU SUNT EMOȚIILE MELE
Acelea au doar rolul de a mă ghida în viață pe drumul creșterii și dezvoltării ca om.

11.- NU SUNT CEEA CE SE SPUNE DESPRE MINE
Acelea sunt doar păreri ale celor ce nu vor sau nu au timp să se ocupe de ei înșiși.

12.- NU SUNT CREDINȚA MEA
Aceea are doar rolul de a mă ghida pe calea regăsirii mele, a regăsirii de mine.

13.- NU SUNT CEEA CE VĂD, CEEA CE AUD, CE SIMT, CE MIROS ȘI CE GUST
Organele de simț sunt ca o busolă ce mă ajută să mă orientez spre ceea ce îmi aduce liniștea.

14.- NU SUNT DORINȚELE MELE, NICI TOANELE MELE DE MOMENT.
- Nu sunt victima ce apare din când în când.
- Nu sunt orgoliul meu, nici mândria, nici ego-ul meu.
Toate acestea sunt doar manifestări de moment, menite să mă ajute să mă cunosc și să mă înțeleg mai bine.

15.- NU SUNT REȚELELE DE SOCIALIZARE UNDE M-AM ÎNSCRIS
Acelea sunt doar mijloace de comunicare ce permit răspândirea informației cu viteza luminii.

16.- NU SUNT CEEA CE AFIRM CĂ SUNT CU MÂNDRIE, EMFAZĂ ȘI LĂUDĂROȘENIE
Cu cât strig mai tare și susțin mai mult că sunt ceva sau cineva, cu atât nu cred acel lucru și vreau să mă conving singură că așa e prin declarații și declamații de lozinci.

17.- NU SUNT CEEA CE SOCIETATEA ÎMI SPUNE CĂ AR TREBUI SĂ FIU PENTRU A MĂ ACCEPTA
Acelea sunt doar condiții izvorâte din frustrare și complexe de inferioritate, mascate sub aspectul de bunăvoință tolerantă și acceptare amabilă.

18.- NU SUNT CEEA CE ÎNCEARCĂ SĂ MĂ CONVINGĂ ȘCOALA, FAMILIA, POLITICA, BISERICA, OPINIILE CIVICE ȘI CURENTELE IDEOLOGICE SĂ FIU.
Acelea sunt doar teorii izvorâte din minți lipsite de practică.

19.- NU SUNT CEEA CE SPUN CĂ SUNT, CI CEEA CE SIMT CĂ SUNT
Iar aceasta este o taină pe care doar eu trebuie să o cunosc.

20.- NU SUNT NIMIC ALTCEVA DECÂT CEEA CE SUNT! 
EU SUNT CEEA CE SUNT, INDIFERENT DE PĂREREA CELORLALȚI!

Sursa: internet

Toate cele enumerate până acum sunt doar imagini, forme tranzitorii ce ar trebui să fie doar indici ai felului în care „umblăm” prin viață.
Din păcate, de prea multe ori oamenii se identifică cu aceste forme efemere, transformându-le în viața însăși, ridicându-le la rang de certitudini, dându-le forța de a guverna viața și înscăunându-le pe tronul stăpânului absolut a ceea ce devin încet, încet.

Dar, atunci cine și ce suntem?

Suntem LUMINĂ DIVINĂ, acel duh sfânt, care coboară într-un corp de carne - lutul - despre care ni s-a spus, și care trăiește aici vremelnic cu scopul de a se manifesta și la acest nivel carnal.

SUNTEM DUMNEZEIREA MANIFESTATĂ ÎN PLAN MATERIAL.

Când coborâm în materie, uităm cine suntem și de unde venim datorită diferenței mari de vibrație: lumina divină coboară în „întunericul” materiei, străduindu-se să răzbată și să aducă strălucirea aici, pe Pământ.
Lumina, SPIRITUL, coboară și își creează un „instrument” de legătură cu emoțiile, numit SUFLET.

Sufletul reamintește omului ce are de făcut, care a fost menirea e care a ales-o și acceptat-o înainte de coborârea în materie.
Copiii știu foarte clar cine sunt și ce au de făcut deoarece emoțiile lor sunt pure, nepervertite.

Frica, ura, furia, dezamăgirea, intoleranța și alte emoții negative sunt „implantate” cu sprijinul adulților celor (cică) atotcunoscători.

Copiii sunt puri până ce oamenii (așa zis) maturi vin și le explică„suav” că e o prostie ceea ce spun, ce văd și ce simt, transformându-i în copiile lor fidele de nemulțumire și de închistare, date de uitarea de sine.
Copiii își atenuează treptat lumina iubirii necondiționate cu care au venit, devenind copiile ieftine ale frustrării și neîmplinirii adulților.

Și astfel, condiționați în permanență de părinți, școală, religie și societate, copiii își diminuează treptat lumina cu care au venit înzestrați, făcând loc stratului gros de pâclă al fricilor, ignoranței și necunoașterii.

Sursa: internet

Sufletul încearcă să reamintească menirea lui, dar de (prea) multe ori este înăbușit de întunericul concretizat în ego.
Odată cu vârsta lumina divină slăbește, ajungând la mulți să devină doar o pâlpâire slabă. Atunci, pentru că sufletul nu poate fi redus la tăcere, strigătele lui sunt confundate sau greșit înțelese, oamenii înlocuind iubirea, pacea, armonia, liniștea, cu „gălăgia” obiectelor, a lucrurilor, a formei lipsită de fond.

Iubirea va fi confundată cu nevoia, și va fi, astfel, vânată, cerșită, cerută cu hotărâre de la cei din jur.
Pacea se vrea obținută prin război și violență.
Armonia este condiționată prin haos, iar liniștea sufletească a ajuns doar o noțiune teoretică „fluturată” la o cafea de vorbă cu iz spiritual.

Dar, îți reamintesc, sufletul nu poate fi redus la tăcere.
Ego-ul este gălăgios, dar sufletul nu tace. Și, în încercarea lui de a reaminti omului cine este el, ce este și care îi este menirea, provoacă crize profunde fie la nivel fizic - prin boli - fie psihic, prin depresii sau/și psihoze, acestea având doar rolul de a scoate omul în afara minciunii și a iluziei ego-ului.

Unii dintre oameni nu se opresc nici atunci, considerând boala ca fiind o pedeapsă cruntă dată de un dumnezeu nemilos și răzbunător. Desigur, în acest caz finalul este, din păcate, previzibil: MOARTEA.

Atunci când oamenii înțeleg simptomele și se opresc din cursa nebună a vieții superficiale pentru a pune întrebări și a afla răspunsuri, sufletul se bucură, orientându-i și îndrumându-i spre locurile, persoanele și situațiile care îi pot ajuta.
Și astfel, lumina cunoașterii reapare, întărindu-se ca intensitate și risipind ceața ignoranței.

Atunci apar rupturile în relații, deoarece o persoană trezită nu mai poate merge alături de o persoană adormită. Lumina este văzută de cei ce o ignoră drept un pericol, considerându-i pe cei treziți drept ciudați, nebuni, cu capul razna.
Tot atunci apar marile schimbări: loc de muncă, status familial (despărțiri, divorțuri), anturaj, etc. Dacă partenerii nu evoluează împreună, legătura se rupe, indiferent dacă cei doi acceptă sau nu acest lucru.

Pe măsură ce omul caută lumina cunoașterii ce există deja în fiecare și nu este dată de altcineva, va întâlni în cale tot felul de „ispite”, imagini false a ceea ce își doresc cu adevărat: informații false, profeți și maeștri falși, prieteni „binevoitori” care descurajează în permanență, toate acestea având rolul de a ajuta omul să discearnă realitatea de iluzie, binele de rău, adevărul de fals.

Sursa: internet

Fiecare alegere corectă este urmată de un salt extraordinar în ceea ce se numește CONȘTIINȚĂ.
Fiecare pas înlătură, puțin câte puțin, ceața pusă pe ochii cunoașterii, iar omul începe să înțeleagă și să realizeze iluzia și minciuna în care a trăit până atunci.

Desigur, calea e grea, e anevoioasă; mulți abandonează după primii pași, alții mai târziu, comoditatea și iluzia reușitei fiind mai puternice.
Și atunci apare, din nou, boala.

Boala este doar mesajul că omul nu face bine ceea ce face, și că s-a abătut de la calea pe care a ales-o înainte de coborârea în materie.

Cu cât o persoană este mai hotărâtă să meargă spre lumină, cu atât încercările devin mai puternice.
E testată determinarea, voința și încrederea în ea însăși și în mesajele trimise de suflet.

Pe drumul spre lumină mulți pornesc, dar puțini ajung. Și împuținându-se pe parcurs, oamenii în lumină vor ajunge să fie singuri, doar în tovărășia lor și a credinței care îi animă.

Și acolo sunt oameni care se opresc din drum, neputând duce mai departe povara singurătății și a solitudinii căutătorului de și în lumină.

Cei care ajung să facă pace cu fricile, furiile, nemulțumirile din ei (manifestate prin oameni și situații incomode apărute în cale), vor deveni conștienți de esența lor, de conștiința ce se dezmorțește încet și ocupă locul ignoranței. 

CONȘTIENȚA CONȘTIINȚEI.

O persoană trezită știe cine este și nu mai pleacă urechea la păreri emise de oameni, curente, sisteme, teorii pompoase.

Iar atunci când se trezește, omul ȘTIE că este PARTE DIN DUMNEZEU, DIN LUMINA LUI VENITĂ SĂ SE MANIFESTE VREMELNIC ÎNTR-UN CORP MATERIAL.

Cel trezit este în armonie cu el însuși, cu Universul, cu legile care îl guvernează, cu conștiința universală.
Și pentru că ȘTIE și are credință în ceea ce știe, va fi hulit de umblătorii prin întunericul ignoranței, cei care au abandonat drumul trezirii, sau care nici nu s-au încumetat să pornească, găsindu-și scuze de victimă.

Un om trezit ȘTIE că e parte din Dumnezeu, că trupul e biserica lui și că sufletul e vocea prin care comunică cu sferele divine.
O persoană trează în conștiință știe asta și nu simte nevoia să se împăuneze spunând în dreapta și în stânga cât de evoluat este.

Când ești conștient de conștiința divină ce te animă, mintea și ego-ul tac, și se așterne liniștea, pacea și armonia în viață, în fiecare celulă a corpului.
Până și fizicul începe să manifeste energia divină, iar bolile dispar și corpul își oprește procesul de îmbătrânire și de degradare. 
Atât timp cât poți manifesta lumina și conștiința divină în corpul fizic, moartea nu își are sensul.

Mulți pornesc, puțini, foarte puțini ajung.

Sursa: internet

Un om trezit atrage - prin lumina pe care o manifestă - oameni care caută și ei, ajutându-i să-și găsească drumul optim pentru ei. 
Armonia se extinde ca o rețea prin care  circulă nestingherite iubirea, pacea și liniștea sufletească.

Dumnezeu a vrut să învețe tot ce este de învățat și să manifeste toate emoțiile și trăirile pe care le-a creat. Și pentru a învăța cât mai mult, s-a multiplicat și a trimis pe Pământ câte o parte din el numită  OM.

OMULE, tu ești lumină divină, parte din Dumnezeu, care știi, deci, tot ce știe el, indiferent ce îți vor spune cei ce au ales comoditatea stagnării.
Știi și simți asta, dar frica de iadul promis (de oameni, nu de divinitate) te împiedică să vezi evidența.

Și dacă ești parte din Dumnezeu, de ce te mulțumești cu puținul dat de teorii, cutume, idei și ideologii create de oameni?

Poți fi nelimitat, de ce alegi limitele?
Poți fi lumină, de ce alegi întunericul ignoranței?
Poți fi iubire, de ce alegi frica?
Poți fi divinitate, de ce alegi focul iadului?

TU EȘTI CEEA CE EȘTI!

Ești mulțumit(ă)? 
Ești fericit(ă)? 
Ești liniștit(ă) în conștiință?

EȘTI CEEA CE EȘTI! 
FII CEEA CE EȘTI! 
MANIFESTĂ CEEA CE EȘTI!

NAMASTE! (Lumina din mine salută lumina din tine!)

Sursa: internet


dr. Edith Kadar 
Arad, 05 februarie 2017