HRISTOS A INVIAT!

(Fie ca iubirea si compasiunea pentru creaturile lui Dumezeu sa va umple sufletele in aceste zile de sarbatoare si pentru totdeauna. TRAIESTE  si LASA SA TRAIASCA).

Misterioasele civilizaţii din Atlantida, Lemuria şi Shambala

"Informaţiile vehiculate în prezent despre aceste civilizaţii sunt învăluite în atât de multe teorii, legende şi speculaţii, încât este realmente dificil să mai decelezi ce anume ar mai putea fi considerat ca adevăr obiectiv. În cele ce urmează vom urmări totuşi să evidenţiem elementele cele mai pertinente, susţinute de atestările istorice.

Cele mai cunoscute consemnări istorice despre Atlantida sunt scrierile lui Platon, Critias și Timeu, datate în jurul anului 380 î.H. Există însă şi alţi istorici ai antichităţii care au făcut referiri la Atlantida, mult mai puţin consistente decât cele ale lui Platon şi tocmai de aceea mai puţin cunoscute. Istoricul R. Cedric Leonard indică faptul că anticii Hellanicus şi Herodot au amintit de Atlantida chiar cu 100 de ani înaintea lui Platon. Sursa informațiilor lui Platon o reprezintă consemnările lui Solon, unul dintre cei șapte înțelepți ai Greciei antice (640-558 î.Hr.). Solon, la rândul său, apelase la istoriografii greci și la arhivarii egipteni, ba chiar și la prelații zeiței Neith, făcându-și însemnări. Însemnările sale au rămas la Dropides, străbunicul lui Platon. Solon a aflat astfel că Atlantida era o „putere uriașă” de „o frumusețe ieșită din comun”, „venind dintr-o altă lume”, situată pe un mare teritoriu aflat în Oceanul Atlantic. Sistemul politic al Atlantidei era o monarhie ereditară, în care regii au devenit tirani de temut. Solon relatează că datorită unor conflicte interne teribile, acel teritoriu s-a scufundat complet.

Interesant este faptul că aceeași tematică o regăsim la unele popoare din Asia, din America de Sud și din Africa. Aşa cum arată istoricul R. Cedric Leonard, cu 4.000 de ani î.Hr., în „Cartea egipteană a morţilor” se afirmă că „Regele Toth guverna peste Insula din Vest, care a fost distrusă de ape şi i-a adus pe conducătorii supravieţuitori pe ţărmurile Egiptului”.

În Vishnu Purana, cu 2.000 de ani î.Hr. există referiri la „Atala, Insula Albă din Oceanul Vestic”. În Mahabharata, în cartea Karna Parva, prin anul 600 î.H., se menţionează că la capătul unui război care a durat zece ani „Atala şi toţi locuitorii ei s-au scufundat în Oceanul din Vest”. Este de asemenea semnificativ să constatăm că pe continentul american întâlnim multe locuri ale căror denumiri indică o foarte posibilă conexiune cu fosta civilizaţie din Atlantida. Iată câteva dintre acestea: Atlán (în istmul Panama), Aztlán (în mitologia aztecă), Atitlan (în Guatemala), Mazatlan (în Sinaloa), Azatlan (în zona lacului Michigan), Aztalan (în statul Wisconsin), putând include aici și denumirea de „Oceanul Atlantic”, precum și numele orașului Atlanta, capitala statului Georgia.

Informaţii legate de Atlantida au fost obţinute şi pe o cale mai puțin obișnuită, cea a clarviziunii. Printre cele mai demne de luat în seamă informații de acest gen sunt cele oferite de Edgar Cayce, deoarece percepțiile acestui faimos medium s-au dovedit a fi fost uimitor de exacte în mii de alte cazuri care au putut fi verificate. Viziunile lui Edgar Cayce descriu Atlantida ca fiind o societate foarte avansată din punct de vedere tehnologic, care folosea aparate de zbor extrem de performante, energia laser, energia atomică, precum şi puterea generată de anumite cristale uriașe. Cayce afirmă că fiecare cristal ar fi avut cel puțin 6 metri înălţime şi că aceste cristale erau aşezate în serii de câte trei, producând astfel un vortex de energii cosmice de mare putere. Însă, această energie uriașă a ajuns să fie folosită în scopuri războinice, ceea ce a dus în final la distrugerea şi scufundarea completă a continentului, aproximativ în jurul anului 10.500 î.Hr.

Un alt clarvăzător renumit, Rudolf Steiner, care a fost de asemenea unul dintre cei mai importanți exponenți ai ocultismului din secolele XIX-XX, afirma că cei mai evoluaţi dintre atlanți erau grupaţi sub conducerea unui mare preot şi erau supuşi unei educaţii spirituale cu totul speciale, care le permitea cunoaşterea deplină a tuturor misterelor şi înţelegerea puterilor divine. Acesta ar fi grupul din care, conform teoriei sale, au coborât primii preoţi-regi ai rasei arienilor.

În cartea sa, The Ancient Secret of the Flower of Life, iniţiatul Drunvalo Melchizedek afirmă că teritoriul Atlantidei s-a ridicat din ocean acum 60-70.000 de ani. În cadrul civilizaţiei foarte avansate care s-a dezvoltat de-a lungul a zeci de mii de ani, pe nivelul cel mai înalt de evoluţie spirituală s-au aflat aşa-numitele „Fiinţe Înălţate” sau „Maeştri Iluminaţi”. De la un anumit moment, în Atlantida ştiinţa a început însă să fie înţeleasă într-un mod greşit, iar aceasta a condus la o schismă faţă de legile spirituale care, în cele din urmă, a provocat un cataclism nemaipomenit. Drunvalo Melchizedek spune că odată cu scufundarea Atlantidei s-a produs şi un teribil accident al „alunecării dimensiunilor realităţii” şi pătrunderea într-un fel de stranie falie temporală, între două cuante de timp, fenomen care produce şi în prezent puternice anomalii în zona pe care o numim „Triunghiul Bermudelor”.

În culturile mai multor popoare există de asemenea referiri la o civilizaţie mult mai veche decât Atlantida, şi anume civilizaţia din Lemuria. Informaţiile strict istorice despre Lemuria sunt însă practic inexistente, concepţia oficială fiind aceea că existenţa Lemuriei nu este decât un mit. Dintre puţinele referiri ale textelor antice care ar putea viza existenţa Lemuriei, menţionăm scrierile sacre hinduse Rig Veda sau Ramayana, în care se spune că în vremuri extrem de îndepărtate exista în oceanul din estul Indiei un imens teritoriu. Acolo trăia un popor de adoratori ai Soarelui, care a fost distrus de un imens cataclism, iar teritoriul lor s-a scufundat în adâncurile apelor. O parte din cei care au supravieţuit au reuşit să ajungă ulterior în India, ei fiind de fapt primii brahmani care au învăţat poporul. Acelaşi tip de relatare apare şi în miturile creaţioniste din textele Popol Vuh şi Codex Troana ale civilizaţiei Maya sau în legendele locuitorilor din Hawaii.

Realitatea civilizaţiei lemuriene a fost susţinută mai ales în anumite cercuri spirituale şi iniţiatice. Rudolf Steiner, de exemplu, afirma că există lucrări esoterice conform cărora Lemuria (sau continentul „Mu”) ar fi fost continentul-mamă, leagănul omenirii, asupra căruia s-a abătut însă o cruntă tragedie, astfel că într-o singură noapte acesta s-ar fi scufundat. Renumita cercetătoare şi exploratoare Helena Blavatski, fondatoarea Societății Teosofice, relata că în peregrinările sale prin Tibet a găsit în mănăstirile sacre ale Tibetului la așa-numiţii mahatmas (suflete mari, iluminate) un manuscris intitulat „Cartea Dzyan”. Despre acesta, înțelepții spuneau că este un vechi text din Atlantida în care se pomenea de evoluția umanității prin mai multe rase, între care lemurienii și atlanții. În cartea sa, „Doctrina Secretă”, apărută în anul 1888, Helena Blavatski susţinea că nenumărate rase umane s-au succedat pe Terra înaintea celei pe care o cunoaştem şi căreia îi aparţinem.

În tradiţia antică tibetană, în special în sistemul Kalachakra, un loc cu totul aparte îl are sistemul de raportare la ceea ce se consideră a fi focarul spiritual fundamental al umanităţii sau tărâmul înţelepţilor, numit „Shambala” (Izvorul Fericirii Divine). Este semnificativ să aducem câteva precizări legate de acest subiect în contextul de faţă deoarece vechile texte tibetane şi indiene spun despre acest popor de o vechime imemorială al înţelepţilor planetei că ar proveni la origine din anumiţi „conducători celeşti coborâţi din stele”. Cele mai vechi texte secrete tibetane, Kanjur şi Tanjur, care au fost accesibile şi traduse doar într-o măsură infimă faţă de volumul uriaş de informaţii pe care le conţin (numai Kanjur are peste 300 de volulme), consemnează faptul că în trecutul îndepărtat, „conducătorii celeşti” au venit pe Pământ, iar o parte dintre ei au rămas aici pentru a ghida omenirea de-a lungul timpului. Astfel, ei sunt cei care au imprimat într-un mod de cele mai multe ori nevăzut toate marile idei şi curente benefice care au impulsionat omenirea şi tot ei au acţionat adeseori pentru menţinerea echilibrului planetar. Există atestări care indică faptul că în perioadele (vârstele) ciclice marcate de un înalt nivel spiritual, Shambala a fost vizibilă în planul fizic, în timp ce în timpul vârstelor dominate de întunericul ignoranţei, acest tărâm al înţelepţilor a putut fi accesibil doar în planul eteric, adică într‑un plan paralel, situat la o frecvenţă de manifestare superioară realităţii fizice.

Ultima manifestare fizică a Shambala-ei a avut loc în Tibet, zonă în care tradiţia cunoscută sub numele de Kalachakra (Roata Timpului) este axată și astăzi aproape în exclusivitate pe comuniunea spirituală cu lumea Shambala-ei. Atestările textelor străvechi ale tradiției Kalachakra afirmă că Shambala a devenit invizibilă odată cu începutul epocii Kali Yuga, acum aproximativ 6.000 de ani. În conformitate cu anumite profeții din epoca modernă și contemporană, în viitorul apropiat următoarea proiecție în planul fizic a tărâmului divin al Shambala-ei va fi în România.

De altfel în aproape toate tradiţiile spirituale ale umanităţii există indicii şi mărturii concordante despre existenţa unui tărâm sfânt privit ca fiind centrul spiritual suprem al lumii. Hinduşii îi spun „Ariavarşa” sau „Paradesha”, budiştii îl numesc „Shambala”, chinezii „Xi Pien”, ruşii îl cunosc ca „Belovodie” sau „Janaidar”, vechii evrei ca „Salem”, „Grădina Edenului” sau „Pământul Făgăduinţei”, tradiţia dacică îl consemnează ca „Insula Albă”, „Ostrovul Preafericiţilor”, iar literatura esoterică sub numele de „Shangri-La”, „Agartha”, „Tărâmul zeilor” etc. Marele esoterist francez Rene Guenon afirma despre Shambala că aceasta este ca un fel de „Arcă a lui Noe”, întrucât deţine permanent germenele reînfloririi vieţii.

În zonele de proiecție ale Shambala-ei pe Pământ există anumite pasaje speciale secrete destinate comunicării directe între cele două lumi. Existenţa acestui tărâm misterios este strâns legată de numeroasele referiri şi relatări ce au fost înregistrate de-a lungul timpului cu privire la civilizaţia foarte avansată care există în cavitatea interioară locuibilă a Pământului, a cărei existenţă este de asemenea un secret extrem de strict păzit de către „elita” mondială a puterii din umbră. Faptul că această cavitate interioară a Pământului este reală este pus cu claritate în evidenţă şi de fotografiile recente realizate din satelit ale deschiderilor de la poli, care lasă să se întrevadă uriaşele intrări. Atât guvernul american, cât şi anumite detaşamente secrete ale celui de-al treilea Reich au cunoscut foarte bine faptul că acest tărâm există şi au iniţiat chiar campanii militare pentru cucerirea acestuia. Prin nivelul spiritual şi tehnologic pe care îl posedă, populaţia din interiorul Pământului permite însă doar accesul grupurilor sau persoanelor al căror nivel de conştiinţă a ajuns la un grad suficient de maturitate, care au depăşit nivelul afirmării de sine prin intermediul războaielor de cotropire. Vom reveni într-un articol viitor cu mai multe detalii despre civilizaţia din interiorul Pământului."
sursa: http://armoniacosmica.wordpress.com/2013/08/12/misterioasele-civilizatii-din-atlantida-lemuria-si-shambala/

SA VA INCALZEASCA SUFLETELE!

PENTRU SUFLET

IISUS - NU VA TEMETI DE PIERDEREA ILUZIEI

15 Aprilie 2012, prin John Smallman
.
Toți cei care vă iubesc privesc cu mare interes și emoție cum umanitatea își face ultimele pregătiri pentru trezire. Da, vă pregătiți! De fiecare dată când aveți un gând, o vorbă sau faceți ceva plin de iubire sau de compasiune, de fiecare dată când iertați, fie în mintea voastră, fie adresându-vă cuiva, voi eliberați și mai mult vechiul, atitudinile comportamentale neiubitoare care v-au tras în jos în adormitele profunzimi ale iluziei. Pe măsură ce deveniți mai luminoși, Lumina voastră strălucește mai puternic și devine mai ușor pentru voi să continuați în a vă elibera de bagajele negative care pot rezulta din comportamentele reactive pe care mai târziu (sau chiar pe loc) le veți regreta.
Iluzia a fost un loc pe care l-ați construit pentru a vă juca jocul vostru de separare, și parte a acestei atracții a fost posibilitatea de a manifesta comportamente care sunt imposibile – de fapt, de neconceput în realitate. A fost doar un joc, dar cu cât mai mult l-ați jucat cu atât mai real părea, până când a ajuns să înlocuiască Realitatea, Raiul, starea voastră de unitate cu Dumnezeu. Dar, desigur, în ciuda durerii și suferinței pe care v-a cauzat-o, ea rămâne nereală, și trezirea voastră este asigurată.
Sunteţi ca nişte copii suprasolicitați care au nevoie să fie duși la culcare, dar se opun cu încăpăţânare, deoarece ei nu doresc să renunţe la distracţia lor. Dar, fiind obosiți, ei nu se mai distrează! Este timpul ca tatăl sau mama lor să-i ia, să le dea o îmbrăţişare caldă şi iubitoare, şi apoi să-i pună în pat şi să le citească o poveste scurtă şi înălţătoare pentru a-i liniști și adormi. Părinţii ştiu că atunci când se vor trezi în dimineaţa următoare ei vor fi pe deplin odihniți şi plini de entuziasm pentru minunile vieții.
Renunțarea la atitudinile și comportamentele neiubitoare este ca și așezarea jucăriilor la locul lor înainte de a merge la culcare – este un prag, nu vreți să o faceți, deși știți că, dacă o faceți, a doua zi toate vor fi pregătite pentru o nouă joacă.
Iluzia este o experiență obositoare, și când sunteți obosiți este mult mai greu să vă eliberați de furie, de resentimente și judecăți, precum și de sentimentele de care aveți tot dreptul să vă eliberați, pentru că vă provoacă suferință. Când sunteți odihniți, este mult mai ușor să vedeți că ceea ce vă provoacă suferință este felul în care voi alegeți să percepeți o situație, ceea ce vă ajută să vă eliberați de percepțiile nereale și de atitudinile pe care acestea le provoacă.
A vă trezi presupune să aveți aceeași atitudine față de toate – toate situațiile, toate interacțiunile, toate relațiile – și acea atitudine este singura atitudine adevărată, singura atitudine care de fapt există, și aceasta este iubirea necondiționată! Voi sunteți Iubire, pentru că voi ați fost creați din Iubire, iar în iluzie ați încercat să o ascundeți pe perioada cât v-ați jucat jocul. Cu toate acestea, iluziile voastre nu pot ascunde Realitatea, care este infinită și eternă, ele pot ca doar temporar să vă facă să credeți acest lucru și numai până când se dizolvă în neantul din care le-ați creat, ceea ce se va întâmpla după ce v-ați trezit.
Momentul acelei treziri nu este departe și mulți dintre voi aveți puternice simțăminte care confirmă acest lucru. Dorința (intenția) pe care atât de mulți dintre voi o exprimați în a găsi adevăratul înțeles al vieții are consecințe enorme care zdruncină din temelii iluzia, asemeni unui uriaș cutremur – un cutremur căruia nu este capabilă și nu va putea să-i reziste. Timpul său (al iluziei) este pe terminate, sfârșitul se întrevede deja și foarte curând majoritatea covârșitoare a oamenilor va deveni conștientă de acest lucru și-i va retrage susținerea – ceea ce va duce la prăbușirea sa.
La început, gândul de a face acest lucru este tulburător, chiar înspăimântător, deoarece pare a fi fost casa voastră pentru multă vreme, și vă este dificil să vă imaginați viața fără ea, în altă parte. Și pentru că nu puteți concepe ce ar fi cu adevărat viața voastră fără ea, vă imaginați că nu o puteți înlocui cu nimic altceva, doar un abandon extrem și o totală și pustiitoare singurătate, un mare gol, un vid, un sfârșit terifiant și final al existenței.
Oricât de neplăcută ar fi această situație, voi nu doriți cu adevărat ca existența voastră să se încheie, definitiv, pentru totdeauna. Asta nu ar avea nici un sens, pentru că voi credeți că existența voastră ar trebui să aibă un motiv important de a fi – ceea ce binențeles face – și asta este ceea ce vă dă speranță. Faptul că în iluzie voi nu ați găsit încă acel motiv, asta nu înseamnă că ați dori să renunțați. Prin urmare, ideea de a-i permite să se dizolve, să se dezintegreze, este neliniștitoare. V-ați făcut o serie foarte bună în încercarea de a vă convinge că iluzia este reală și că nu există nimic dincolo de ea. În ciuda durerii, a suferinței, și confuziei pe care vi-a provocat-o, vreți ca mai degrabă să aveți ceva decât să n-aveți nimic și mulți încă mai cred că se poate face frumoasă, pașnică și sigură.
Minunea este că acea realitate, unitatea cu Dumnezeu, este de o infinită frumusețe și sens, și este sensul existenței, pentru că a fost creată să vă plaseze în bucuria veșnică, în eterna prezență a lui Dumnezeu. Cunoașterea acestui lucru, pe care o purtați adânc în voi, fiecare dintre voi, se infiltrează inexorabil în conștiința voastră și vă dă puterea și determinarea de a vă elibera de aceste atitudini vechi și lipsite de iubire – atitudini care v-au ținut ferm ancorați în iluzie – și să îmbrățișați câmpul divin al iubirii care vă înconjoară și care vă va asista în trezirea voastră. Nu vă temeți de pierderea iluziei! Mai degrabă deschideți-vă Iubirii care este Realitatea – și treziți-vă!
Fratele vostru iubitor, Isus
http://johnsmallman2.wordpress.com/2012/04/15/to-awaken-is-to-have-only-one-attitude-to-everything-unconditional-love/
Traducere Poka Monica

CAUTAND PE DUMNEZEU

Cautam pana in ultima clipa. In cladirile somptuoase pe care oamenii le-au ridicat si care au doar rol de intimidare, in icoane, in statui, in moaste, in vesminte, in morminte... Doar in ce este viu cautam mai putin. Ca de fiecare data omul ignora ceea ce este mic si neinsemnatdin punctul lui de vedere. Cand realizam ca defapt Dumnezeu este in floarea mica de papadie, in frunzele fosnitoare ale padurii, in stropul de roua din zori, in ochii umezi ai unei ciute sfioase, in zambetul baiatului de la semafor care sare repede sa-ti stearga parbrizul, si in tot ce ne inconjoara, e parca prea tarziu. Atunci avem deja puterile epuizate de cautare si nu ne mai putem bucura de prezenta lui Dumnezeu. Tot ce scriu eu aici sunt teorii pe care foarte multi le stim, dar cat de greu ne este sa le si aplicam!!!!!!!
Iertati-mi cuvintele care poate ca nu-si aveau rostul si lasati-va abandonati pe aripile acestei sublime melodii.

HRISTOS A INVIAT!

MOMENT DE LINISTE

MESAJ DE LA IISUS

Mi s-a parut suficient de interesant si util de citit.

"Intotdeauna a existat o sansa ca evenimentele sa fie jucate diferit fata de cum au fost jucate. Nici eu(Iisus), si nici cei mari dincolo de mine, nu pot sa prezica absolut tot ce se va intampla in viitor. Da, in Mintea lui Dumnezeu toate lucrurile sunt cunoscute, toate rezultatele sunt deja intelese. Dar exista un numar infinit de variante si "culori" pentru un eveniment. Fiecare fiinta care traieste in Universul Universelor are o contributie in evolutia a Tot Ceea Ce Exista. Fiecare posibilitate de alegere ii afecteaza pe ceilalti in feluri neimaginabile voua. Deci astfel, o profetie este adevarata doar in momentul in care este rostita. Cu toate acestea, exista tipare de comportament care sunt deja stiute, depilda jucindu-va cu chibriturile la un moment dat aveti sansa sa va ardeti. Deci intelegerea generala a viitorului este fara indoiala posibila si de multe ori este corecta...
Deci, intr-un moment anume, eu am stiut unde au sa ma duca actiunile mele. Iar mesajele au putut avea impactul dorit doar prin eliberarea vietii mele fizice. Asa sa fie. Eu am stiut asa cum si voi ar trebui sa stiti: ca nu exista moarte, ci doar tranzitie. Şi asa a fost ca, cu toate insistentele celor apropiati mie, am continuat predarea lectiilor mele, si n-am tinut cont de cele aflate in adincul inimilor acelora care erau impotriva mea. Astfel eu am inceput ultima mea calatorie spre Jerusalem.
Judecata
Era o femeie casatorita cu un barbat din Nazareth. Eu il stiam. El, barbatul femeii, nu a ajuns, sa spunem asa, la un potential inalt. El a fost membru al Sanhendrin-lui. In acel timp ei au adus aceasta femeie la locul unde trebuia pedepsita prin aruncarea cu pietre in ea, datorita adulterului comis. Multimea obisnuita care se bucura de asemenea spectacole s-a adunat.
Ce scena trista, rezultatul patetic al judecatii peste multe judecati, critica peste critica, frica peste frica. Dupa cum am spus, eu am cunoscut acel barbat. El nu era in nici o pozitie de a judeca pe nimeni, si mai putin femeia care s-a straduit sa traiasca alaturi de el prin efortul fericirii proprii.
Eu am intervenit in numele ei, intreband: "Cine este printre voi fara pacat? Sa loveasca prima data cu piatra". Dar in acelasi timp am transmis barbatului informatia ca eu stiu foarte bine stilul lui de viata. Toti barbatii au plecat, pietrele cazand in graba plecarii lor. Am ridicat-o in picioare pe cea lovita, ranita emotional, spunandu-i; "Eu te cunosc si pe tine foarte bine. Eu stiu viata ta si stiu alegerile pe care le-ai facut. Nu sunt in masura insa sa-ti judec alegerile. Doar tu te poti judeca pe tine insati. Nici chiar Tatal in ceruri nu te judeca. El iti ofera posibilitatea de a face alte alegeri. Du-te sora mea. Traieste viata ta din plin.
Nu judeca si nu vei fi judecat. Acest citat, inseamna, ca o sa vina timpul cind o sa avem acel minunat dar, de a revedea toata viata. Iar noi, fiecare dintre noi, o sa fim martorii judecatilor facute impotriva altora, si o sa vedem aspfel adevarul neascuns al alegerilor noastre proprii. Eu va promit, frati si surori acest lucru: Aceeasi energie atrage aceeasi energie. Ceea ce nu ne place si ceea ce criticam si judecam cu asprime la ceilalti este absolut exact ceea ce nu ne place la noi, si ceea ce este necesar sa descoperim in noi insine. Judecata este un act al egoului. Noi suntem ca si magnetii, ii atragem pe altii in viata noastra ca sa ne oglindim unul in celalalt. Toate relatiile noastre exprima acele minunate potentiale pe care trebuie sa le implinim; aceste relatii sunt provocari pentru slabiciunile umane. Acest fapt inseamna ca noi nu putem critica pe nimeni? Putem face ce vrem, dar sa stiti ca energia de critica se va intoarce, si de multe ori aducand stari dureroase. Exista insa diferenta intre a judeca si a discerne. Voi puteti discerne ceea ce nu vi se potriveste, fara a judeca ca fiind bine sau rau, si astfel decideti pur si simplu sa plecati din acea situatie. Deoarece, fratii si surorile mele, eu pot sa va spun ca voi pur si simplu, nu aveti destule informatii pentru a judeca alegerile celorlalti ca fiind bune sau rele. Eu as putea sa stau aici si sa va exemplific toata ziua evenimente care au fost la inceput judecate ca fiind "rele", dar apoi s-a constatat ca acele evenimente au adus un mai mare bine. Va rog, nu va judecati unul pe altul, dragii mei, caci nimic bun nu o sa iasa din acele judecati.
Permiteti sa va reamintesc pilda pe care am rostit-o, ce sta in regatul judecatii de asemenea, si care se refera la sansa unui om bogat de a intra in rai si o camila de a trece prin urechile acului.
Cind vorbesc despre regatul lui Dumnezeu ca fiind in interiorul vostru, eu inteleg acest fapt exact asa cu il rostesc. Asa este cind vorbesc despre rai. El este in interiorul vostru. Exista acest rai interior ca un loc fizic? In felul in care voi puteti intelege, da. Dar voi inca trebuie sa treceti prin inima pentru a intelege. Raiul, ca loc, exista pe un plan vibrational inalt, si pe plan interdimensional. Exista, exact asa, asa cum eu vorbesc acum, in jurul nostru si in interiorul nostru. Insa vibratia energiei corpului este necesar sa fie la nivelul acelei dimensiuni pentru a percepe acest adevar. De aceea nu sunt ziduri si garduri in rai. Dupa ce parasiti corpul fizic, voi mergeti, acolo unde propria vibratie va dirijeaza. Deci lumea in care va simtiti atit de confortabil acum, poate nu va fi ca lumea in care o sa calatoriti.
Permiteti-mi sa fiu clar in ceea ce priveste acest lucru: Dupa ce muriti, voi nu deveniti dintr-o data iluminati; voi va incepeti iluminarea din locul in care ati ramas cind ati venit pe pamint. Daca mai aveti de muncit, voi o sa va continuati munca. Voi o sa va mentineti personalitatea, viata emotionala si mentala cu care ati plecat. O sa fie mult mai placuta? Da, pina la urma urmei, este totusi raiul.
Tot ce doriti o sa se manifeste acolo, se manifesta - pe masura ritmului vostru vibrational. Cum isi ridica cineva ritmul sau vibrational? Prin iubirea de sine si prin iubirea pentru ceilalti. Prin a nu judeca. Prin a fi intelegator. Voi deja stiti ca atunci cind experimentati sentimentul iubirii si al bucuriei voi va simtiti mai usori. Acest lucru se intampla asa pentru ca voi sunteti fara doar si poate mai usori.
Ce au toate acestea de a face cu o persoana bogata si cu intrarea ei in rai? Nu conteaza in realitate daca sunteti bogati sau saraci. Conteaza ceea ce faceti cu viata voastra - cu banii vostri, cu talentele voastre, posesiunile voastre, darurile voastre, gindurile voastre, timpul vostru. Toate acestea determina vibratia voastra. Sursa nu are nimic impotriva bogatiei. Universul este infinit. Nu cunoaste limita. Viata voastra abundenta nu frustreaza pe nimeni de abundenta. Avind o viata frumoasa - si impartasind-o cu altii - este un act de iubire de sine si iubirea de sine inseamna iubire de Dumnezeu. Cheia este in impartasire. Prietenii mei calatori, a da si a primi sunt aceleasi energii.
Ca sa primiti in viata, trebuie sa dati. Sa dati inseamna sa primiti inapoi cu blindete. De fapt, ceea ce dati fara egoism primiti inapoi multiplicat, pentru ca Universul evolueaza in spirala. Energia de frica si suparare exteriorizata, vine inapoi la voi in cantitati egale. Dar, energia de a da intelegerea si iubirea vin inapoi la voi multiplicate.
Eu l-am cunoscut pe Lazar din tinerete. Lazar a murit in Bethany pe vremea cind eu am fost sa predau in Philadelphia. Surorile lui, Martha si Maria mi-au trimis vorba ca Lazar moare. Ele au crezut ca eu il voi salva. Nu eu am facut acest lucru.
Lazar a cunoscut invataturile mele. Desi nu si-a adus aminte in acel timp, Lazar a fost de acord inainte de incarnare sa ma asiste in problemele de importanta majora. Nimeni nu are putere peste liberul arbitru a fiecaruia. Nici chiar eu. Fiecare om pe care l-am vindecat a fost de acord cu acest lucru, facind astfel parte din misiunea mea. Eu nu am putut sa realizez miracole fara pre-acordul acelora care erau implicati. Scopul meu a fost sa nu il salvez pe Lazar de boala, asa cum am facut cu altii, dar sa aduc un mesaj mai profund a ceea ce este mortii, ceea ce aduce - si cauzeaza - atit de multa frica si durere in lume. Şi astfel Lazar s-a supus. Eu am plecat spre Bethany.
Cind am ajuns Lazar fusese inmormintat de trei zile. Eu m-am intilnit cu Maria si Martha, care plangeau. Am incercat sa le consolez, dupa care m-au condus pina la mormint. Am cerut ca piatra de la deschizatura mormintului sa fie mutata. Bineinteles ca cei care erau adunati acolo au fost socati si tulburati de cererea mea. Le-am cerut sa aiba incredere in lucrarea celui care este Unu, facuta prin mine. Dificil, mormintul a fost deschis, iar mirosul de putrefactie al mortului a umplut aerul. Am mers in interiorul meu intr-o rugaciune profunda, multumind Mamei/Tatalui inainte pentru reanvierea care va avea loc. Apoi, insufletit de puterea divina, am spus Cuvintul si Cuvintul s-a manifestat: "Lazar, iesi afara".
Rugaciunea este intentie divina pusa in miscare de vibratie, care poate sa fie pusa in miscare prin gind sau prin cuvintul rostit. Amindoua sunt puternice in felul lor particular. Eu acum va ofer un "secret" pentru a va ruga: Nu cereti nimic. Multumiti ca ati primit deja raspuns la rugaciunea voastra. Puterea de manifestare a rugaciunii se intimpla in Instantul Sfint, prin afirmatie, in Acum. Daca va rugati pentru ceva in viitor, aceasta se va intimpla in viitor. Cerind ceva acum, acesta opereaza inca dintr-un loc fara putere, dintr-un loc de lipsa de recunoastere. Cerind ceva inseamna ca voi nu aveti acel lucru. Şi eu va spun frati si surori, voi sunteti Dumnezeu, de asemenea. Voi aveti tot ceea ce aveti nevoie pentru a manifesta rugaciunile voastre in viata voastra. Şi fertilizatorul, daca vreti, al rugaciunii sta in incredere, increderea absoluta ca deja ati primit raspuns la rugaciunea voastra.
Aduceti-va aminte, In Univers unde trecutul si viitorul exista simultan, exista deja un viitor de "voi" care a manifestat deja toate dorintele voastre. Tot ce trebuie sa faceti este sa chemati in fata necesitatea care deja exista in realitatea voastra prezenta. Rugati-va, nu mintii, si niciodata ego-ului, dar rugati-va intotdeauna din inima. Simtiti rugaciunea voastra. Simtiti mirosul, gustati, atingeti propria rugaciune, auziti-o - faceti totul real. Şi in final, odata ce ati multumit pentru manifestarea rugaciunilor voastre, si ati facut-o reala, eliberati-o fara nici un atasament, inapoi in Univers ca sa minuiasca detaliile. Dati rugaciunile voastre vulturului care zboara in inalt, deasupra padurii, si care vede mai mult decit puteti vedea voi. Intotdeauna rugati-va dintr-un loc de gratitudine si modestie, cu toate ca puterea se afla in interiorul vostru, de asemenea se afla si inafara voastra, iar actiunile si rugaciunile voastre o sa-i afecteze si pe altii. Multumiti ca s-a raspuns rugaciunilor voastre spre binele divin cel mai inalt, si nu multumiti doar pentru voi insiva. Astfel atrageti un rezervor mai adinc al puterii.
Şi cu puterea rugaciunii mele pentru Lazar, spiritele ascunse ale Universului au lucrat impreuna, dincolo de timp si spatiu, si au reconstituit corpul. Iar sufletul lui Lazar, care a asteptat pe partea cealalta a voalului, a intrat inapoi in forma sa fizica. Şi barbatul Lazar, a iesit din caverna spre uluirea tacuta a tuturor, si spre bucuria inimii celor care au fost acolo.
Eu le-am spus: "Fiti recunoscatori pentru puterea si iubirea lui Dumnezeu care da darul vietii. Eu va spun ca viata este eterna. Moartea nu este un sfirsit, ci un inceput. Credeti ce va spun eu, moartea are puterea pe care i-ati dat-o, peste voi. Moartea nu este o creatie a Tatalui, ci doar a omenirii. Voi ar trebui sa traiti si sa va bucurati de fructele vietii".
Şi eu va spun din nou. Moartea este creatia egoului iar egoul este creatia fricii. Eliberati-va de frica si imbratisati viata iar atunci moartea nu mai are autoritate.
Şi ce a devenit Lazar? El a fost de acord sa aiba un rol in misiunea mea, si a fost in centrul multor conflicte nedorite mai tirziu. Dupa moartea mea, i s-a emis mandat de arestare deoarece el a devenit un exemplu viu al invataturii mele. El nu a mai fost lasat sa mearga liber. Astfel Lazar a plecat cu familia sa intr-un loc unde se simtea in siguranta si a murit ca un batrin.
Cind fortele de la putere au auzit ca eu mi-am planificat sa merg in Jerusalem, in ciuda mandatului de arestare emis pentru mine, au decis sa ma astepte. Cu toata frica si ingrijorarea apostolilor mei si a companiei lor, eu am intrat pe portile orasului.
O multime imensa m-a urmat - care inca mai asteptau sa ma proclam pe mine insa-mi ca fiind Mesia. Eu am intrat in curtea templului si am inceput sa vorbesc despre iubirea lui Dumnezeu. In curind am fost intrebat: "Este legal ca noi sa platim tribut Cezarului, celui care ne tine in sclavie?" La care eu am raspuns: "Dati Cezarului ceea ce este al Cezarului; dati lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu". Ce am inteles prin acest mesaj? Voi toti traiti intr-o lume materiala. Aceasta lume este o mare scoala pe care voi ati creat-o pentru voi insiva. Aceasta va serveste. Onorati scoala. Onorati si iubiti planeta si lucrurile pe care voi le creati cu miinile voastre si cu mintea voastra. Onorati-va corpul, care este un vehicul maret pentru spiritul vostru. Celebrati faptul ca sunteti umani, celebrati eforturile, sexualitatea, ideile mari si pasii vostri gresiti. Dar apoi, in a saptea zi, asa cum spuneam, permiteti acelor lucruri sa plece. Uitati-va in interiorul vostru. Ingrijiti si celebrati spiritul vostru. Intariti conectarea voastra cu Divinul. Onorati de asemenea ceea ce sunteti pe dinafara pe aceasta planeta materiala. Multumiti ca voi de sunteti de asemenea Dumnezeu.
Eu am continuat sa vorbesc, dar in curind am fost coplesit de scena din fata mea. Curtea a devenit mai mult ca un loc de piata violenta si zgomotoasa, un loc in care banul Evreiesc era schimbat pentru banul de la templu, bani cu care calatorii puteau sa cumpere miel pe care il sacrificau. Erau si vinzatorii de pasari si negustorii care-si ofereau marfa in toate formele comertului uman, si acest lucru se petrecea nu departe de templul sacru care a fost construit pentru onorarea Tatalui/Mamei/Dumnezeu. Am incercat sa vorbesc, dar era deja prea mult, fiind sub presiunea umana a lunilor dificile care deja se adunasera pina in acea zi. Eu m-am dus repede la vinzatorul de bani si i-am rasturnat masa, care i-a incurajat pe cei care ma urmau sa faca acelasi lucru, astfel in curind s-a iscat o scena de mare dezordine.
Eu regret acest incident. A fost folosit acest gest pentru a justifica orice alt act de violenta. Nu a fost un raspuns potrivit in acea situatie. A fost un raspuns uman, si la fel ca si voi, eu am fost de asemenea uman. Acest lucru a servit pe viitor la convingerea celor puternici ca eu eram un revolutionar si ca este necesar sa fie oprit acest lucru.
Am venit aici in aceasta seara sa afirm un alt Adevar Universal: Violenta creeaza doar violenta. Aceasta inseamna ca voi nu puteti sa va aparati pe voi insiva, sau pe cei iubiti, sau terenul pe care il numiti casa voastra? Eu nu voi spune ca nu sunt timpuri cind trebuie luate decizii dificile. Şi ca totdeauna, nu exista nici o judecata. Iar citeodata violenta trebuie experimentata pe voi insiva, sau pe o natiune, in fata altor posibilitati. Dar eu nu va voi spune ca violenta este intotdeauna raspunsul potrivit intr-o situatie. Aceasta poate serveste pe termen scurt pentru ca situatia se ia sfarsit, dar aceasta energie care a fost eliberata trebuie adusa inapoi in echilibru, iar acel echilibru poate veni in generatia urmatoare sau mai tirziu, dar cu siguranta vine. Şi eu de asemenea va spun ca privind inapoi in istoria noastra pe aceasta planeta, obiectiv vorbind, noi o sa aflam curind ca violenta a fost intotdeauna prima alegere si niciodata ultima.
Violenta in lumea voastra a fost si inca mai este, o mare afacere. A fost facuta acceptabila. A fost justificata. A fost glorificata. A fost pusa chiar si in locul distractiei. Eu nu pedepsesc, doar declar evidenta acestor lucruri. Aceasta este alegerea voastra. Şi acest lucru este onorat.
Eu de asemenea va spun despre un alt Adevar Universal, si anume ca violenta pe care o vedeti in lumea din din afara nu va inceta pina ce nu inceteaza violenta din inimile entitatilor umane. Batalia, ura si injustitia pe care o vedeti pe planeta voastra este pur si simplu manifestarea exterioara a bataliei, urii si injustitiei din inima umanitatii. Unul dintre cele mai mari Adevaruri scrise pe aceasta planeta in Hibru spune; "Pentru a salva o persoana trebuie salvata lumea". Acest lucru este absolut adevarat. Vindecati-va inimile voastre. Iubiti-va pe voi insiva, si iubiti-va unul pe celalalt, iar prin acest act voi trimiteti un val mare de iubire care ajunge in timpul de Acum (instantaneu) la fiecare dintre voi si in parte de pe Pamint. Acest sentiment chiar radiaza pina la capatul Universului. Atit de puternica este iubirea voastra."

sursa:http://www.cristal-life.ro/news.php?cod=54

VREMEA COLINDELOR

VREMEA COLINDELOR

VREMEA COLINDELOR

rugaciunea I

"Orice fiinta isi doreste ceva cu pasiune, ea cere, insista. Aceasta reprezinta deja rugaciunea. Nu este nevoie sa fii savant sau erudit pentru a implora Cerul, este suficient sa traiesti un sentiment intens. De aceea, daca cineva ezita sa se angajeze in viata spirituala sub pretext ca nu poseda insusirile si calitatile necesare, ii putem spune: "Atunci cand esti nefericit, cand suferi, oare nu faci tot ce poti ca sa te descotorosesti e raul care te macina? Nu ceri ajutor? Ei bine, este de ajuns!" Fiecare din voi poseda capaitatea de a se concentra pentru a striga si a chema in ajutor, si astfel puteti fi salvati din orice imprejurare.
Trebuie sa stiti ca puteti fi distrusi astfel incat sa nu mai ramana nimic din voi, cu exceptia unui singur atom. Da, un atom din voi va supravietui mereu, si el este cel care va va putea reconstrui intreg universul. Acest atom reprezinta insusirea de a te ruga, de a implora. Este cel mai mare dar facut de Dumnezeu fiintei umane. Fara aceasta inzestrare, ea ar fi disparut de mult.
Aceasta idee a existentei unui "atom al rugaciunii", despre care nimeni nu vorbeste, poate parea complect inacceptabila, imposibil de conceput...Si totusi, voi stiti deja ca Stiinta Initiatica considera ca in varful inimii exista un atom care are rolul de a inregistra pe toata durata vietii ceea ce omul gandeste, simte si traieste. Acest atom nu are puterea de a interveni pentru a modifica ceva, el nu face decat sa inregistreze. In realitate este un fel de bobina microscopica care se deruleaza fara intrerupere de la inceputul pana la sfarsitul existentei, iar in momentul mortii se opreste si se desprinde de corp. Omul se prezita cu aceasta bobina in fata judecatorilor sai din lumea de dincolo.
Mai exista insa si un alt atom datorita caruia omul are posibilitatea sa ceara ajutor pentru a infrunta greutatile si a face fata situatiilor de tot felul. Daca acest atom nu este dezvoltat fiindca omul nu se roaga, totul se va derula in cazul sau exact cum a fost decis de destin. Desigur, acest atom nu poate schimba marile linii ale vietii - este foarte greu ca acestea sa fie modificate - dar in domeniul subtil, eteric, el poate produce anumite schimbari. Iata de ce persoanele pentru care rugaciunea constituie un impuls natural au mai multe posibilitati decat celelalte de a depasi incercarile. Iar atunci cand greutatile apar, ele vor simti mai putin in sinea lor descurajarea, amaraciunea si tristetea....
Nu trebuie sa suferiti, nu trebuie sa va lasati la voia intamplarii, ci sa incercati sa reactionati. Nu veti putea indrepta totul, nu sunteti inca capabili de asa ceva, dar rugaciunea voastra e asemenea unui mic graunte ce este pe cale sa rodeasca. Ati pronuntat cateva cuvinte, v-ati concentrat asupra unei imagini luminoase, si este un strigat pe care l-ati scos pentru ca cineva sa vina sa va salveze. Nu observati viata din jurul vostru, si totusi eu va repet mereu ca numai de aici puteti invata...Nu veti reusi niciodata sa depasiti greutatile exterioare si interioare atat timp cat nu veti invata sa va indreptati spre o lume superioara, mai frumoasa si mai minunata. Vointa nu este suficienta. Pentru a rezista, aveti nevoie de o protectie, de un ajutor, iar aceasta protectie, acest ajutor nu-l veti obtine decat legandu-va de lumea divina. Atat timp cat nu veti crea aceasta legatura, va veti afla la bunul plac al imprejurarilor. Atunci cand vad ca cineva nu manifesta nici un strop de iubire fata de fapturile care-l depasesc, nici o dorinta de a intra in contact cu ele, ii pot spune: "Tu nu ai aliati, nu ai prieteni, intr-o buna zi vei pieri!" Trebuie mai intai sa iubiti entitatile celeste si sa le invitati sa fie prezente alaturi de voi. Numai asa veti fi puternici, fiindca aveti mai sus niste aliati puternici. De indata ce incepeti sa va rugati, entitatile raufacatoare care doreau sa va faca rau incep a se ingrijoreze. Ele isi spun: "Aceasta faptura foloseste cea mai puternica arma pe care o cunoastem", ele incep sa tremure si incearca sa dispara. Atunci cand un om se roaga, o armata invizibila se apropie imediat, se aude deja fosnetul aripilor ingerilor si entitatile intunecate se grabesc sa dispara...Ele se tem numai de un singur lucru: Lumina. Iata de ce in fiecare moment dificil, primejdios, primul gest ce trebuie facut este sa va legati de Creator si sa mariti Lumina in fiinta voastra. Atat timp cat veti reusi sa va mentineti in aceasta stare de reculegere, toate entitatile inferioare care va ameninta vor fi neutralizate, paralizate sau alungate." (va urma)

Omraam Michael Aivanhov - RUGACIUNEA

PUTEREA ROSTIRII NUMELUI IISUS HRISTOS

,…de 2000 de ani, mijlocul ideal pentru purificarea unui loc, precum si pentru>purificarea aurei, consta in rostirea celui mai puternic Nume din Terra aurica –>Numele lui Iisus Hristos.



Daca o singura persoana ar rosti, cel putin o singura data pe zi, Numele lui
Iisus Hristos – de exemplu, in cadrul locului de munca, acasa, pe strada –


noxele aurice s-ar sterge ca de la sine. Prin rostirea Numelui lui Iisus
Hristos, la parasirea locului de munca sau inainte de a ajunge acasa dupa o zi
de munca, corpul sufletului se curata instantaneu, eliminandu-se posibilitatea
defularii violente a incarcaturii emotionale negative si a nervilor acasa.
In timpul rugaciunii ori a rostirii Numelui lui Iisus Hristos, se activeaza
corpul haric al plaselor mesianice, care curata totul. Prin formarea plaselor
mesianice, toate petele intunecate de la nivelul aurei unui om ori de la nivelul
unui loc sunt eliminate, iar petele maronii (care indica neiertarea pentru
greselile comise) sau petele cenusii (care indica autoinvinovatirea) dispar ca
prin farmec.

Pentru omul zilelor noastre, rugaciunea crestina si rostirea cu voce tare a
Numelui lui Iisus Hristos este medicamentul universal care vindeca orice boala.
Este foarte alarmant faptul ca, intre atatea tipuri de medicamente, carora li se
face reclama prin spoturi publicitare si in care se investesc bani si
inteligenta, nu exista nici o reclama care sa explice eficienta suprema a
rugaciunii – simpla rugaciune, cum ii spun unii contemporani, atat de siguri pe
realizarile erei moderne.
Foarte interesant este cazul ateilor care, daca sunt drepti si curati, pot
incepe curatirea aurei dinspre corpul fizic, iar nu dinspre plasele mesianice.
Interesant este si faptul ca ateii (mai corect spus, cei care se considera
atei), daca pronunta numele lui Iisus Hristos, raman curati mai mult timp decat
cei ce se roaga des; fiind un material ,,brut’’, inca neslefuit, ateii au o
inertie aurica mai mare.

In momentul in care doi oameni rostesc cu voce tare Numele lui Iisus Hristos
sau se roaga in comun se formeaza o cupola mesianica comuna, cu circumferinta de
cel putin 21 de pasi, iar in interiorul acesteia apare o linie divina comuna.
Plasele mesianice activate cat mai mult timp intr-un loc oarecare, permit
arderea tuturor noxelor aurice.
Interactiunea aurei unui om, care are format corpul haric al plaselor
mesianice, cu aura altor oameni care nu il au format, prilejuieste un spectacol
magnific de lumina, sunet, culoare si mirosuri.

Sa ne imaginam o petrecere mondena – o receptie la un restaurant – la care sunt
adunate aproximtiv 50 de persoane. Fiecare dintre aceste persoane are propriile
sale noxe lipite de aura. Unele persoane resimt invidie fata de situatia
vestimentara, sociala sau financiara a celor din jur. Altele afiseaza ostentativ
vesminte ,,de firma’’, in pas cu moda, masini scumpe sau bijuterii. Unii barbati
ravnesc pe ascuns la sotiile celor de alaturi sau la modul in care oamenii de
afaceri au reusit sa castige in timp scurt averi importante. Sunt si din cei
care jubileaza, amintindu-si ,,tunurile’’ sau de ,,tepele’’ prin care s-au
imbogatit. Exista in grup atat femei, cat si barbati rosi de gelozie, care-si
privesc comesenii cu zambete fatarnice ori cu invidie abia disimulata.

Toata aceasta societate ,,selecta’’ care se constutuie la o petrecere
mondena, formeaza o aura comuna de aproximativ 100 de metri, a carei rezultanta
vectoriala se manifesta ca luminozitate, culoare, miros si sunet. Firesc,
rezultanta aurei comune nu poate avea decat culoarea gri-cenusie cu inflexiuni
negre, emite un sunet suparator si un miros asemanator celui dintr-un container
de gunoi care a stat prea mult timp sub arsita soarelui.

Daca una dintre persoanele prezente la petrecere rosteste – chiar si intr-o
discutie - Numele lui Iisus Hristos, se produce fenomenul uimitor al formarii
instantanee a plaselor mesianice. Prima care isi formeaza plasele mesianice este
persoana care a rostit, chiar si intr-o discutie banala, Numele lui Iisus
Hristos. Incredibil de repede, plasa mesianica devine din ce in ce mai mare,
acoperind aura comuna a locului in care se afla cele 50 de persoane. Timp de
aproximativ 30 de secunde, aura comuna pare a fi in flacari: scurt-circuite,
fulgere luminoase insotite de sunete inalte si de mirosuri placute.
Cand cele 30 de secunde se vor fi scurs, plasa mesianica se stinge, iar aura
comuna se purifica: toate noxele au disparut ca prin farmec. Cel putin pana la
lasarea intunericului nu se mai intampla nimic neplacut. Chiar daca, in virtutea
obisnuintei capatate in timp, cei prezenti se gandesc inca la ale lor, se simte
o usoara stanjeneala generala si o usoara indispozitie cand este atacat un
subiect delicat. O umbra de inviorare si de buna dispozitie se asterne peste cei
prezenti; fiecare, interior, parca isi descopera o alta fata si pare a fi animat
de sentimente mai bune, dornic, dintr-o data, sa se impace cu toti si cu toate.
Pe lungimea de unda a unui clarvazator nu mai ramane decat un miros covarsitor
de paine calda, abia scoasa din cuptor, inmuiata in vin rosu.

Prin formarea corpului haric al plaselor mesianice, fiecare om continua in
planul terestru, prin exercitarea liberului arbitru, activitatea lui Iisus
Hristos, participand constient la ,, eradicarea rapida a samantei raului din
locuinta fiilor femeii’’, dupa cum se spune in lumea eterica. ...
Daca doi sau mai multi oameni (trebuie sa fie cel putin doi oameni) rostesc
impreuna Numele lui Iisus Hristos, se formeaza o structura aurica comuna care-i
invaluie pe toti; de asemenea, se formeaza o singura linie divina.

Instantaneu, din prezentul continuu in care se manifesta in Trupul de slava,
invizibil perceptiei normale, Iisus Hristos se alatura celor aflati in trupul
fizic, implinind cele ce le-a spus la inceputul erei crestine, in fata
Apostolilor

(Matei: 18-20): ,,PENTRU CA UNDE SUNT DOI SAU TREI ADUNATI IN NUMELE MEU, ACOLO
EU SUNT IN MIJLOCUL LOR’’
sursa: osiih

CUM VORBESTE DUMNEZEU SI CUI?

"Când am pus această întrebare, uite ce răspuns am primit:
Eu vorbesc cu toată lumea. Tot timpul. Întrebarea nu este, cu cine vorbesc; întrebarea este, cine Mă ascultă.

Intrigat, I-am cerut lui Dumnezeu să-mi dea mai multe detalii.
Iată ce a spus Dumnezeu:

În primul rând, să schimbăm cuvântul a vorbi cu a comunica. Este un cuvânt mai bun, mai plin, mai potrivit. Când încercăm să vorbim unul cu celălalt - Eu cu tine, tu cu Mine - suntem imediat constrânşi de incredibila limitare a cuvintelor. Din acest motiv, Eu nu comunic numai prin cuvinte. De fapt, o fac rareori. Cea mai obişnuită formă prin care Eu co¬munic o reprezintă sentimentele.
Sentimentul este limbajul sufletului.
Dacă vrei să ştii ce adevăr găseşti tu într-o anumită situaţie, gândeş¬te-te ce simţi faţă de ea. Sentimentele sunt uneori greu de descoperit - şi adesea chiar şi mai greu de recunoscut. Cu toate acestea, cele mai as¬cunse şi mai profunde sentimente reprezintă cel mai mare adevăr.
Secretul este să ajungi la aceste sentimente.
Am să-ţi arăt cum. Iarăşi. Dacă vrei.

I-am spus lui Dumnezeu că vroiam cu adevărat, dar că, în acest moment, dorinţa mea cea mai mare era să primesc un răspuns com¬plet şi detaliat la prima mea întrebare. Iată ce mi-a spus Dumnezeu:

Eu comunic şi prin gând. Gândul şi sentimentele nu sunt acelaşi lu¬cru, deşi ele pot apărea în acelaşi timp. Când comunic prin gând, folo¬sesc adesea imagini vizuale. Din acest motiv, gândurile sunt mai efici¬ente ca unelte de comunicare decât cuvintele simple.
Pe lângă sentimente şi gânduri, folosesc ca un important mijloc de comunicare vehiculul experienţei. Şi în cele din urmă, când nu reuşesc prin sentimente, gânduri şi experienţă, folosesc cuvinte. Cuvintele sunt cu adevărat mijlocul de comunicare cel mai puţin eficient. Ele sunt cele mai expuse la interpretări greşite şi cel mai adesea prost înţelese.
De ce? Deoarece cuvintele sunt, pur şi simplu, sunete rostite care în¬locuiesc sentimentele, gândurile şi experienţa. Ele sunt simboluri, sem¬ne, embleme. Ele nu sunt Adevăr. Ele nu sunt realitatea.
Cuvintele pot să te ajute să înţelegi ceva. Experienţa îţi permite să ştii. Şi totuşi, există anumite lucruri pe care nu le poţi trăi ca experienţă. Aşa că v-am dat celelalte unelte de cunoaştere. Acestea se numesc senti¬mente. Şi, de asemenea, gânduri.
Suprema ironie este că voi aţi dat atât de mare importanţă Cuvântului lui Dumnezeu şi atât de puţină experienţei.
De fapt, aţi minimalizat atât de tare valoarea experienţei încât, atunci când trăiţi o experienţă legată de Dumnezeu şi care diferă de ceea ce aţi auzit despre Dumnezeu, în mod automat abandonaţi experienţa şi luaţi de bune cuvintele, când ar trebui să fie exact invers.
Experienţa şi sentimentele voastre reprezintă ceea ce voi ştiţi faptic şi intuitiv despre acel lucru. Cuvintele încearcă doar să simbolizeze ceea ce ştiţi şi adesea pot să producă confuzie.
Acestea sunt deci uneltele cu care Eu comunic; totuşi, ele nu sunt metode, pentru că nu toate sentimentele, nu toate gândurile, nu toată experienţa şi nu toate cuvintele sunt de la Mine.
Multe cuvinte au fost rostite în numele Meu. Multe gânduri şi multe sentimente au fost sponsorizate de cauze care nu erau creaţia Mea directă. Multe experienţe rezultă din toate acestea.
Problema este una de discernământ. Dificultatea constă în a face dife¬renţa între mesajele de la Dumnezeu şi datele venite din alte surse. Diferenţierea se face simplu, aplicând o regulă de bază:
Mie Îmi aparţin Gândul vostru cel mai Înalt, Cuvântul vostru cel mai Clar, Sentimentul vostru cel mai Măreţ. Orice altceva de mai mică va¬loare provine din altă sursă.
Acum, sarcina de diferenţiere devine uşoară şi ar trebui să nu fie greu nici măcar pentru un începător să-şi dea seama ce înseamnă cel mai Înalt, cel mai Clar şi cel mai Măreţ.
Îţi voi da totuşi aceste îndrumări:
Cel mai Înalt Gând este întotdeauna acel gând care conţine bucurie. Cele mai Clare Cuvinte sunt acele cuvinte care conţin adevărul. Cel mai Măreţ sentiment este acel sentiment pe care-l numiţi dragoste.
Bucurie, adevăr, dragoste.
Acestea trei sunt surori şi una te duce întotdeauna la cealaltă. Nu con¬tează ordinea în care sunt aşezate.
Acum, după ce am stabilit care mesaje sunt ale Mele şi care vin din altă sursă, singura problemă care rămâne este dacă mesajele Mele
vor fi luate în seamă.
Majoritatea mesajelor Mele nu sunt luate în seamă. Unele, pentru că par prea bune ca să fie adevărate. Altele, pentru că par prea grele pentru ca să fie urmate. Multe, pentru că sunt, pur şi simplu, înţelese greşit. Majoritatea, pentru că nu sunt primite.
Cel mai puternic mesager al Meu este experienţa, dar până şi pe aces¬ta îl ignoraţi. Îi ignoraţi în special pe acesta.
Lumea voastră n-ar arăta aşa cum arată acum dacă aţi fi dat, pur şi simplu, ascultare propriei voastre experienţe. Rezultatul faptului că nu aţi dat ascultare experienţei este că o retrăiţi iarăşi şi iarăşi. Asta, pentru ca planul Meu să nu fie contracarat şi voinţa Mea să nu fie ignorată. Veţi primi mesajul. Mai devreme sau mai târziu.
Nu vă voi forţa totuşi. Nu vă voi sili niciodată. V-am dat liber arbitru - puterea de a face ce consideraţi voi că e mai bine şi nu o să vi-l iau niciodată înapoi.
Aşa că voi continua să vă trimit, iarăşi şi iarăşi, aceleaşi mesaje în de¬cursul mileniilor şi către oricare colţ pe care-l veţi ocupa în univers. Vă voi trimite mesajele Mele la nesfârşit, până când le veţi primi şi le veţi asimila, considerându-le ale voastre înşivă.
Mesajele Mele vor veni în sute de forme, în mii de momente, pe par¬cursul a milioane de ani. Nu puteţi să nu le primiţi, dacă ascultaţi cu ade¬vărat. Nu le puteţi ignora dacă le-aţi auzit cu adevărat. Astfel, comuni¬carea noastră va începe cu seriozitate. Asta, deoarece în trecut doar v-aţi adresat Mie, v-aţi rugat Mie, aţi intervenit la Mine în favoarea cuiva, M-aţi implorat şi uite că, acum, Eu pot să vă răspund, aşa cum o fac aici."

CONVERSATII CU DUMNEZEU Neale Donald Walsch

HRISTOS A INVIAT!

LUMINA IN SUFLETE!

Va doresc sa va umpleti sufletele de Lumina acum mai mult decat in ceilalti ani, sa va gasiti linistea de care aveti nevoie pentru a putea pasi pe calea spre inimile voastre!

PICTURA DIN SUFLET

,,Era lume multă în biserică. Doream să mă izolez într-un loc de unde să pot asculta liniştită sfânta slujbă. Aşa că am urcat treptele spre 'pod'. Am găsit aici un scaun şi m-am aşezat, uşor vrajtiă de vocea minunată a preotului.

Îmi doream să mă rog puternic, îmi doream să prind toate înţelesurile slujbei... şi preotul vorbea atât de frumos despre 'duminica mironosiţelor'.

Am închis ochii... şi lăsam să-mi cânte în suflet vocea preotului şi minunata zi de duminică...Mă bucuram de faptul că biserica a fost renovată ... şi, dintr-o dată, am văzut pe cineva pictând doar la doi paşi de mine. Era o imagine din astral, şi, tocmai de aceea, am devenit foarte atentă, rămânând în continuare cu ochii închişi.

Am văzut un pictor tânăr care lucra la icoana lui Iisus Hristos. Dorea să se remarce prin tehnica lucrării şi era primul Iisus Hristos pe care-l picta într-o biserică. Până atunci conturase chipul sfinţilor, încercând să-şi formeze inima. Învăţase tot felul de rugăciuni pe care le şoptea în timp ce picta... şi nu obosea niciodată pictând...

Se pregătise pentru această pictură câteva luni. Studiase în amanunt fiecare linie, pozitia ochilor, a degetelor...tot. Acum, pictând, simţea în el o forţă care-l făcea să tremure de nerăbdare... Peste
câteva zile chipul lui Iisus a fost definitivat..." Doamne, în sfarsit, e gata!" şoptea cu deosebită emoţie sufletul tânarului pictor... Se îndepartă doi - trei paşi să vadă finalitatea chipului...În faţa
ochilor, îi zâmbea de pe perete un Iisus blând şi plin de lumină şi speranţă... Semănă, dar parcă nu era ceea ce studiase de-a lungul anilor...

Auzi paşi în spate. Era maestrul său... Venea să-i vadă lucrarea. Când o văzu , acesta se opri dezorientat...

- Seamănă... dar nu este Iisus...Oamenii au nevoie de o imagine cunoscută...o imagine din care, dincolo de ochi - să se vadă suferinţa...

- Dar poate că a venit timpul să creem un Iisus luminos...cu privirea care stabate viitorul şi care ne încurajează, ne susţine...

- Oamenii au nevoie de imagini cunoscute...
- Poate că oamenii nu mai vor suferinţe, vor speranţe...

- Vasile!, tună maestrul...nu este ceea ce trebuie într-o biserică... refă chipul!

- Dar e aşa de luminos şi de puternic... parcă îţi vorbeşte de dincolo de perete...

- Refă-l până săptămâna viitoare! şi maestrul coborâ lent treptele podului.

Toată săptămâna urmatoare, Vasile s-a străduit să refacă chipul lui Iisus. Avea prinsă pe perete, ca model, o icoană foarte cunoscută a Mântuitorului... Dorea să o picteze identic...dar se întâmplă la fel ca data trecută...Când veni maestrul, parcă de dincolo de perete străluceau aceeaşi ochi calzi şi luminoşi, care îţi îmbrăţişau viitorul şi te încurajau să mergi mai departe...împreună...

Acesta se supără din nou...mult mai puternic...Mizase pe talentul lui Vasile, îl încurajase în toţi anii facultăţii, şi tocmai el era cel care iesea acum din cuvântul său....

- Refă-L aşa cum trebuie sau te dau afară de tot... şi am să specific în recomandările pe care ţi le voi da că eşti incompetent...

- Maestre, credeţi-mă, nu ştiu ce s-a întâmplat... am urmat întocmai liniile cunoscute, dar la final ...

- Recunoaşte că ai făcut-o de oaie, se burzului acesta...şi tînărul asculta paşii îndrumătorului caborând treptele, bombănind...

Lui Vasile îi păru rău că nu a reuşit să-l mulţumescă pe maestrul său... privea imaginea de pe perete şi sufletul i se umplea de lumină..."ce chip minunat... rosti acesta ", nevenindu-i să-şi creadă stările de bine pe care tocmai le simţea...

Cu părere de rău şterse din nou chipul lui Iisus şi se hotărâ să ţină post total, în rugăciuni...poate aşa va reuşi să realizeze imaginea dorită de maestrul său.

Tânărul pictor începu să aibă tot felul de vise...se vedea împreună cu sfinţii pe care-i pictase în alte biserici, se vedea rugându-se cu ei şi dimineţile i se păreau pline de înţelesuri pe care nu şi le putea explica.

După trei zile de post total, Vasile se apucă din nou de lucru. Îşi puse muzică religioasă şi se ruga încontinuu ...Descoperi o nouă viaţă interioară, de care până atunci nici nu avusese habar...

Prepară din nou peretele...aşteptă să se usuce... se simţea plin de energie... de dorinţa de a-L reda pe Iisus exact aşa cum îşi dorea maestrul său...

Începu să picteze. La un moment dat, mâna-i picta singură... Vasile dorea să facă altceva... ceea ce ştia deja cu ochii închişi...ceea ce desenase de sute şi sute de ori...Mâna nu-l mai asculta... O forţă nevăzută puse stăpânire pe mâna sa care picta neîncetat. Brusc, Vasile s-a oprit.

Se îndepărtă doi paşi de perete, că să vada ce a pictat mâna sa condusă de o energie care nu era a lui..." Incredibil !!!... incredibil !!! " ţipa sufletul său, acelaşi chip pe care îl pictase deja de două
ori până atunci...chiar mai frumos şi mai luminos de această dată...

Îşi auzi maestrul urcând. Simţi că îngheaţă ...

Maetrul privi năuc imaginea de pe perete... nu ştia ce să creadă... oare îşi bătuse joc de el... tocmai studentul pe care-l ajutase cel mai mult...

Şi plin de furie lovi cu mâna peretele peste fruntea lui Iisus cel proaspăt pictat.

Dintr-o dată se petrecu ceva uluitor...

Ochii uimiţi ai lui Vasile vedeau cum mâna profesorului se transformă încet - încet într-o mână de lemn.. Ca într-o imagine cu încetinitorul, au înlemnit degetele, palma, antebraţul...

- Te rog, nuuuu !... stigă Vasile, aruncându-se la picioarele noului chip... nu a înţeles... nu a vrut să facă rău nimănui...

Ca prin farmec, imaginea de pe perete prinse viaţă. Se desprinse cu uşurinţă şi coborî în toată splendoarea în faţa celor doi...şi le spuse cu iubire:

- Eu sunt noul Iisus. Aceasta este imaginea Mea cea de acum. Iisus cel chinuit de durere, obosit şi plin de sânge a dispărut. Acum am o imagine a timpului nou... o imagine a iubirii şi împlinirii depline.
Trebuie să vedeţi în mine bucuria de viaţă şi de adevărul sfânt. Sunt un Iisus al binecuvântării, al evolutiei rapide prin credinţă şi iubire... un Iisus al adevărului trăit, împăcat şi împărtăşit. Am
chipul bucuriei în priviri şi vă am pe voi toţi în suflet. Da, da, Sunt noua imagine a timpului care vine... a viitorului. Aşa cum Sunt acum zugrăvit, Sunt cel real şi, vorbind duios, atinse cu degetele
îngemănate frunţile celor doi: maestru şi ucenic. Adevărul, de multe ori există undeva în viitor...iar Eu Sunt pentru voi, Viitorul.

Iisus cel de acum se ridică uşor şi-şi reluă locul pe perete, acolo unde Vasile îl pictase, aşa cum îl pictase. Maestrul îşi strînse la piept mâna cea de lemn. Era uluit de toate. Ar fi avut atât de multe
de întrebat, dar cuvintele îi fugiră parcă din minte..." Şi mâna mea, ce mă fac cu ea aşa înlemnită? "erau întrebarile sufletului său.

La un moment dat, atenţia mi-a fost din nou atrasă de rugăciunea preotului... era atât de caldă şi de duioasă, încât simţeam că vreau să mă inund în ea, să nu mai plec din ea... Fără să vreau inima mi-a tresărit a părere de rău că slujba se termină şi va trebui să mă întorc la Bucureşti... era atât de mult bine în biserică... Îl priveam pe maestru ... imaginea lui se estompa în timp. Ştiam că de el depinde să se vindece. Mă bucuram că are lângă el un ucenic care va media pe lânga Iisus ca să-l ajute să-şi refacă mâna, dar depindea în primul rând de maestru, de conştientizarea acestuia. Faptul că Domnul Iisus Le-a vorbit era deosebit de important pentru amândoi... şi faptul că ei L-au văzut şi L-au auzit spunea mult ...Soarta maestrului era în mâinile lui Iisus. Dar cheia rezolvării era în inima sa. Ştiam că va reuşi să se desfacă de concepte şi prejudecăţi... De pe perete îmi zâmbea Mântuitorul. Doamne, cât era de frumos !.....

Am plecat cu părere de rău, dar ceva din mine a rămas acolo, alături de Iisus cel de acum şi de tânărul preot al bisericii care prin vocea sa mă făcea să putesc printre îngeri...''

(Geta Heimerl: http://www.povesteata.ro/2009/10/pictura-din-suflet/)

CRACIUN FERICIT!

CU MULTA DRAGOSTE PENTRU VOI

Se naste azi Iubirea pe Pamant.
Iar noi venim la marea sarbatoare
Cu inimi inflorite si simtind
Ca suntem stele vestitoare.
Copilul bland cu ochi senini
Se naste-n Noi, in fiecare.
Deschide-ti sufletul si Tu!
Nu sta pierdut in asteptare!
Zorii-nnoirii s-au ivit.
Iar roua diminetii-nnoitoare,
Spala cei vechi si zdrentuit,
Lasandu-ne Lumina lucitoare
Sa curga libera spre Infinit.
Suntem aici, toti o minune,
Toti o suflare si un gand.
Sabatoriti! Primiti Copilul!
Se naste azi Iubirea pe Pamant!

Va doresc sa aveti cele mai luminoase sarbatori, sa simtiti ca in fiecare secunda devenim mai buni mai blanzi, mai calzi si mai Adevarati!