OERA LINDA...UNUL DINTRE MISTERELE LUMII...

Lumea științifică a aflat despre Oera Linda în anii 1860. Scris în frizona veche, o limbă germanică veche, înrudită cu engleza, manuscrisul misterios pare a fi o culegere de povești istorice, religioase și mitologice. Desfășurarea lor se întinde pe o perioadă de aproape trei mii de ani, între 2194 î.e.n. și 803 e.n.

Scrisă cu precizie uimitoare

Cei de la sacred-texts.com scriu că manuscrisul ar fi fost realizat în anul 1256. Este foarte probabil că textul provine dintr-o regiune situată pe teritoriul Olandei de astăzi. Cartea spune o serie de povești uimitoare și extrem de precis datate.

Una dintre ele vorbește despre faptul că Europa era cândva o societate matriarhală, condusă de o castă de preotese în slujba zeului Wr-alda și mamei acestuia, Irtha.

Oera Linda mai face referire și la un mit arhicunoscut, menționează o civilizație denumită Atland. Aceasta ar fi înflorit în partea de nord a continentului european și care ar fi pierit scufundată în apele oceanului în 2193 î.e.n.

Cartea este presărată cu descrieri ale unor evenimente catastrofale. Acestea inlcud erupții vulcanice, condiții meteo ciudate și fluctuații bruște ale nivelului mării.

Oera Linda, un fals bine ticluit…

Ca orice manuscris care contrazice istoria oficială, Oera Linda este subiectul a numeroase controverse și dispute. Deși a fost prezentată inițial drept autentică, în doar câteva zeci de ani de la descoperirea ei, Oera Linda a ajuns să fie considerată la scară largă drept o farsă.

Nici până astăzi istoricii și anticarii n-au reușit să-i identifice autorul. Scopul pentru care a fost scrisă rămâne și el învăluit în mister. Scepticii cred că opera a fost realizată, de fapt, în secolul al XIX-lea.

Autorul principal ar fi fost olandezul Cornelis Over de Linden. Este posibil ca el să fi conceput cartea în colaborare alte două persoane. Acestea au fost Eleco Verzijs și predicatorul protestant Francois Haverschmidt.

Istoricul Goffe Jensma, de la Universitatea din Groningen, a lansat teoria conform căreia misterioasa Oera Linda nu este altceva decât o parodie a Bibliei. În 2007, Jensma a scris un articol în care susținea că Oera Linda era menită ca o simplă farsă.

Scopul ar fi fost acela de a le demonstra cititorilor că n-ar trebui să interpreteze textele religioase ad litteram, ci la nivel simbolic. Însă, afirmă Jensma, Oera Linda a ajuns să fie luată în serios de o mulțime de oameni influenți.

Asta i-ar fi determinat pe autorii ei să se distanțeze de operă, iar de aici și până la investirea ei cu semnificații oculte n-a mai fost decât un pas.

…sau un manuscris autentic?

În pofida tuturor părerilor experților conservatori, există și motive pentru a crede că Oera Linda este unul dintre cele mai importante manuscrise despre istoria europeană.

Printre altele, autorii cărții susțin că civilizația europeană a fost distrusă în anul 2193 î.e.n. de un cataclism de proporții uriașe. Ei povestesc despre cutremure, erupții vulcanice, valuri uriașe și incendii care au durat aproximativ trei ani.

Nu putem să nu remarcăm faptul că dezastrul descris în Oera Linda se coroborează cu evenimente asupra cărora istoricii convenționali s-au pus deja de acord. Sfârșitul vechiului regat al Egiptului a avut loc în jurul anului 2200 î.e.n., iar dispariția Imperiului Akkadian s-a petrecut aproximativ în aceeași perioadă.

Așadar, nu putem să nu ne întrebăm ce s-a întâmplat cu adevărat în interavlul de timp în care au dispărut atâtea civilizații mărețe? În lumina acestor lucruri, nu cumva întâmplările relatate în Oera Linda s-au petrecut cu adevărat?

Oera Linda, folosită de naziști ca vehicul politic

Textul runic pe emblema Institiutului Ahnenerbe

Fie că a fost vorba de un fals bine ticluit sau de un manuscris autentic, cert este că Oera Linda a fost folosită pentru a servi scopurilor politice ale naziștilor. În 1922, cartea i-a captat atenția istoricului german Herman Wirth.

Acesta a fost unul dintre fondatorii Institutului Ahnenerbe. Acest centru de cercetare care avea drept scop investigarea istoriei arheologice și culturale a rasei ariene.

Alături de alți membri ai institutului, Wirth susținea că Oera Linda este dovada vechimii și fundamentelor idealurilor naziste. Astfel, un text care până atunci fusese calificat drept o farsă, a devenit dintr-o dată fundamentul ocultismului nazist.

Interesul pentru Oera Linda nu s-a diminuat nici după cel de-al Doilea Război Mondial. Unii cred și astăzi că ea conține informații secrete și adevărul despre trecutul îndepărtat al Europei.

Pe site-ul cercetătorului Graham Hancock puteți citi mai multe despre acest manuscris fascinant și misterul în care este învăluit.

sursa:http://incredibilia.ro/atlantida-si-misterul-cartii-oera-linda-istorie-reala-farsa-sau-biblie-nazista/

ZARUL GURLT

                                                                 

         

Unul dintre cele mai fascinante obiecte descoperite în măruntaiele planetei noastre a fost zarul Gurlt. Originea sa este necunoscută pentru că are o vechime de cel puțin 50 de milioane de ani și a generat numeroase controverse până să dispară definitiv.
În 1885, o echipă de mineri a realizat descoperirea secolului, după cum era numită atunci. În timp ce săpau după cărbune, muncitorii au zărit o bucată de metal lucioasă.

Au extras metalul și atunci au realizat că este vorba despre un artefact care trebuie predat autorităților. A fost numit zarul Gurlt datorită zonei unde a fost descoperit și a fost înmânat unui laborator pentru a se realiza o serie de analize.

Pentru că în acea vreme tehnologia era precară, specialiştii au putut să stabilească că provine din perioada terțiarului și poate avea o vechime de cel puțin 50 de milioane de ani.

Zarul era făcut dintr-un aliaj de oţel pe bază de carbon şi nichel şi cântărea 785 grame. Conţinutul mic de sulf anula posibilitatea de a fi fost rodul unui fenomen natural. Au existat numeroase discuții și controverse cu privire la originea sa. Bineînțeles că este greu de crezut că o civilizație avansată a putut exista în perioada terțiarului pe Terra, dar nici maimuțele sau alte animale care existau atunci nu au putut fabrica un asemenea cub.

Și atunci care este originea sa? J.V. Butlar, unul dinspre specialiștii vremii susținea că zarul Gurlt nu avea ce căuta în acea perioadă și este un mister, care nu poate fi explicat. El a fost expus până în 1910 în muzeul din Salzburg, după care a dispărut în împrejurări destul de neclare. În societatea noastră, atunci când un lucru sau un obiect nu se încadrează în normele standard este mai bine ca el să dispară pentru totdeauna. În acest fel, istoria rămâne nealterată, iar credința oamenilor nu suferă nicio modificare.

Zarul Gurlt este sau mai bine spus a fost încă o dovadă că istoria planetei noastre este una interzisă și bineînțeles că în urmă cu milioane de ani au existat pe Terra numeroase civilizații care au atins anumite puncte înainte ale dezvoltării.

sursa: http://infoalert.ro/2017/02/12/zarul-gurlt-artefactul-cu-o-vechime-de-50-de-milioane-de-ani/#

NAVA MISTERIOASA...

O nava misterioasa a fost descoperita pe o insula, in SUA. Aceasta are o forma ciudata, iar cercetatorii care au ajuns la fata locului au ramas complet uimiti de cum arata misterioasa nava. Ei sustin ca nu isi pot da seama cand a ajuns pe insula, in ce circumstante si, mai ales, nu isi pot imagina care a fost scopul acesteia sau la ce se folosea. 

  Si mai mult de atat, ei se intreaba de unde a venit aceasta nava cu forme ciudate. Ea e afla pe insula Suavie, ascunsa bine intre copaci si multa verdeata. Imaginea imbinarii naturii cu aceasta nava este una care inspira mister, chiar teama, pentru cei care au avut curajul sa patrunda inauntru. Unul dintre oamenii de stiinta sustine ca uneori are impresia ca „se uita la el”, ca si cand ar avea ochi. Exista mai multe teorii care incearca sa explice existenta si provenienta acesteia. Multi incearca sa faca tot felul de speculatii, care mai de care mai interesante si intrigante, insa unii isi duc imaginatia la extrem. Adevarul e ca mai au mult de cercetat pentru a deslusi aceasta enigma.

SURSA:http://www.funmedia365.com/o-nava-misterioasa-fost-descoperita-pe-o-insula-oamenii-de-stiinta-au-ramas-uimiti/

DE CE S-AU UITAT TOATE ACESTEA?

NEGRU VODA - CEL MAI MISTERIOS PERSONAJ DIN ISTORIA ROMANILOR

"De mai bine de sapte secole, istoria ne vorbeste despre Intaiul Domn al Tarii Romanesti, Intemeietorul (sau Descalecatorul daca preferati) Negru Voda. Cu totii am invatat despre el inca din clasele primare si, daca ne este permis, l-am asemuit cu un erou legendar capabil sa infrunte toate imperiile vremii si sa ii uneasca pe valahii munteni intr-un singur stat. Stie, insa, cineva cine a fost acest enigmatic personaj? Ii cunoastem originile, numele real sau macar fizionomia din vreo gravura medievala? Stim despre el mai mult decat faptul ca i-a supus, cel mai probabil prin forta armelor, pe voievozii si cnejii locali din Muntenia si ca s-a autointitulat „Mare voievod”? O enigma cat o istorie Legendele si povestirile cu privire la "descalecarea" Negrului Voda in Muntenia, undeva in jurul anilor 1290-1310, apar nu numai in hrisoavele medievale valahe ci si in cele straine, fapt ce scoate din discutie lipsa de autenticitate a acestei realizari. Este cert ca un personaj important a venit atunci din "Tara Ungureasca" pentru a-i supune pe liderii locali sub o unica stapanire, eveniment favorizat, probabil, si de tensiunile politico-militare din Europa (Ungaria era cuprinsa de puternice tulburari interne, in timp ce tatarii isi continuau ofensiva catre Portile de Fier). De ce trebuie sa acceptam o astfel de teorie? Un motiv important il constituie chiar Diploma Ioanitilor, document intocmit in anul 1247, la numai cinci decenii distanta de presupusa "descalecare", document prin care regele ungur Bela al IV-lea vorbeste, printre altele, de prezenta voievozilor locali Litovoi si Seneslau, precum si de cea a cnejilor Ioan si Farcas. Este cert ca orice personaj din afara sferei de influenta a coroanei ungare care ar fi incercat sa se impuna in fata acestor lideri locali, nu ar fi putut fi decat unul care sa o faca prin forta armelor si mai putin prin diplomatie. Un argument in plus al luptelor duse de misteriosul Negru Voda cu voievozii si cnejii munteni il constituie si scrisoarea ambasadorului regelui Dusan al Serbiei, Nicolo Luccari, cel care scria, in anul 1352: "Negro Voeuoda din natione Ungaro padre di Vlaico nel 1310 s'era impadronito di quella parte di Valachia" - Negru Voda, de natiune ungara, tatal lui Vlaicu, cucerise in 1310 acea parte din Valahia. Vom reveni asupra acestui citat. Inainte de a aprofunda aceasta afirmatie, trebuie sa mentionam si numele personajelor asupra carora planeaza banuiala "intemeierii Tarii Romanesti". Este vorba de cunoscuta dinastie domnitoare: Thocomerius/Tihomir (cca 1290 - cca 1310), Basarab I (1310 - 1352), Nicolae Alexandru (1352 - 1364) si fiii acestuia din urma, Vlaicu (1364 - 1377) si Radu I (1377-1383). Ei sunt cei care domina politica interna valaha pe toata durata secolului al XIV-lea, deci, doar unul dintre ei poate fi misteriosul Negru Voda. Revenind la scrisoare ambasadorului Nicolo Luccari, nu putem decat sa concluzionam ca diplomatul in cauza se afla in fata unei grave erori ( nu singura, din pacate, Luccari facand grave confuzii intre geti si goti si intre daci si dani). Vlaicu, cel la care face referire italianul, este fiul lui Nicolae Alexandru dar, nici macar acesta din urma nu putea cuceri Valahia in anul 1310 (an asupra caruia italianul pare destul de sigur), atata vreme cat a fost asociat la domnie cu tatal sau de abia in anul 1342. Mai mult ca sigur ca, in anul 1310, Nicolae Alexandru nu era decat un copil. Ramane astfel, prezumptia ca doar Basarab I sau tatal sau, Thocomerius/Tihomir, ar fi putut fi acel atat de enigmatic Negru Voda. In aceeasi ordine de idei, patriarhul Macarie de Antiohia trimite data descalecarii in anul 1290, in vreme ce un hrisov din vremea lui Matei Basarab indica anul 1292 ca an al intemeierii Tarii Romanesti. Si totusi, cine este Negru Voda? Cu siguranta ca, pana la descoperirea unor noi documente medievale care sa faca lumina in acest caz, misterul va continua sa planeze asupra personajului atat de controversat, Negru Voda. Istoricul Neagu Djuvara afirma in a sa "Thocomerius - Negru Voda, un voivod de origine cumana la inceputurile Tarii Romanesti", ca doar tatal lui Basarab I putea fi acel Intemeietor. Ca argument, istoricul aduce in discutie faptul ca anul 1310 este, de fapt, anul mortii lui Thocomerius si cel al urcarii pe tron a lui Basarab I. Nici vorba de lupte in acel an. Mai mult, Neagu Djuvara afirma ca Basarab a fost recunoscut ca primus inter pares (Mare voievod intr-o traducere libera) de catre toti voievozii si cnejii munteni, fapta ce ar fi ramas in memoria boierilor valahi ca adevarata data a descalecarii. Cu siguranta ca o astfel de recunoastere nu ar fi putut veni decat ca urmare a unor merite deosebite ale tatalui sau. Numele lui Thocomerius il cunoastem dintr-un document intocmit de catre regele ungur Carol Robert de Anjou, in anul 1332, la doar doi ani dupa dezastrul armatei ungare de la Posada. Prin acest document, monarhul recunoaste faptele de vitejie ale lui Laurentiu, comite de Zarand, si ale fratelui sau in batalia mai sus amintita: " ...Si mai ales atunci cand, pornind oastea noastra stransa prin porunca regala, am ajuns in niste tinuturi de margine ale regatului nostru, ce erau tinute pe nedrept in Tara Romaneasca de catre Basarab, schismaticul, fiul lui Thocomerius". Este, practic, unica sursa din care aflam numele tatalui voievodului Basarab. Important este, insa, modul in care monarhul ungur face referire la acest Thocomerius. Faptul ca numele lui este retinut intr-o cronica regala nu poate decat sa confirme ipoteza conform careia Thocomerius era un personaj important si recunoscut, cel mai probabil, o capetenie razboinica. De asemenea, lipsa unor titluri (voievod, cneaz si, cu atat mai mult, mare voievod) sustine ideea ca nu el a fost Intemeietorul ci, poate, cel care a pregatit terenul venirii acestuia. Nu sustinem ca Basarab I ar fi, 100%, Negru Voda, desi istoria si putinele dovezi adunate de istorici sustin aceasta ipoteza. Cel mai probabil, insa, Basarab ar fi venit pe tronul Valahiei din postuira fiului unei mari capetenii si ar fi fost recunoscut de catre majoritatea liderilor munteni drept unic stapanitor. Iar faptele sale aveau, cat de curand, sa confirme o atare titulatura. Batalia de la Posada - actul de nastere al Tarii Romanesti Desi vasal al regelui Ungariei, asa cum este numit in mai multe documente ale vremii, Basarab daduse destule semne de rebeliune fata de cel ce ar fi trebuit sa ii fie suveran… Carol Robert de Anjou. In anul 1323, Basarab il sprijina militar pe tarul bulgar Mihail Sisman in lupta impotriva Imperiul Bizantin, o actiune ce incalca vasalitatea sa fata de regele Ungariei. Sapte ani mai tarziu, la 28 iulie 1330, voievodul muntean este alaturi de acelasi Mihai Sisman in lupta de la Velbuzd, impotriva regelui sarb Stefan Decanski, un aliat al lui Carol Robert de Anjou. Probabil, acesta a si fost motivul pentru care regele ungur decide sa dea o lectie rebelului valah si sa il indeparteze de la domnie. Trecusera doar cateva saptamani de la infrangerea vlaho-bulgarilor de la Velbuzd si Carol da ordinul de adunare a armatei celei mari a Ungariei. Cu toate acestea, 8000 dintre cei mai buni cavaleri unguri se aflau in Polonia, luptand impotriva cavalerilor teutoni. Este evident ca nu toata armata a putut fi stransa in campania indreptata impotriva lui Basarab. Cu toate acestea, circa 30.000 de cavaleri, cu mult mai mult decat putea strange valahul, luau drumul Tarii Romanesti. Dionisie Szecsi, castelan de Mehadia, si voievodul Transilvaniei, Tamas Szecsenyi, se aflau alaturi de rege. Primului ii fusese promis Severinul, in timp ce al doilea urma sa primeasca o mare parte din Valahia. In fata unei asemenea forte, Basarab cere pacea si ofera in schimbul ei Severinul, plus o suma importanta in bani. Carol il refuza, insa, si il ameninta teatral, anuntand ca "il va scoate de barba, din muntii lui, ca pe un urs pe acel Bazarada…" In timp ce Basarab isi aduna oastea, circa 10.000 de osteni, tarani si cavaleri, preferand sa se ascunda in munti si sa duca o tactica de hartuire, mandra armata ungara marsaluia catre Castru, Argys (Curtea de Arges) resedinta domnului muntean. Severinul cade primul iar Curtea de Arges este incendiata de regele razbunator. Bolile si lipsurile armatei cauzate de pustiirea pamanturilor valahe de catre Basarab il silesc pe Carol Robert sa ceara retragerea. Nu era chiar victoria zdrobitoare pe care si-o dorise, dar era o lectie pe care valahul ar fi trebuit sa o inteleaga odata pentru totdeauna. Drumul de intoarcere al invingatorilor nu este cunoscut nici astazi, Posada ramanand o locatie enigmatica pentru absolut toti istoricii. Cert este ca Basarab, intelegand ca aceasta este singura lui sansa de a invinge floarea cavalerilor unguri, actioneaza fara sa stea in dubii. In misterioasa trecatoare de la Posada, el taie copacii astfel incat sa poate fi pravaliti peste dusmanii sai la o simpla impingere. Mii de pietre sunt stranse cu acelasi scop pe marginea prapastiei. Prin paduri, arcasii si calaretii sai nu asteptau decat semnalul de atac. Iar acesta nu a intarziat sa apara. La 9 noiembrie 1330, Basarab lanseaza atacul surpriza asupra ungurilor. Si ce mai surpriza a fost pe cei care se considerau invingatori. Mii de cavaleri isi pierd viata inca din prima zi a luptelor. Zdrobiti sub pietre si trunchiuri de copaci, strapunsi de miile de sageti valahe, ei vad cum victoria lor se transforma intr-o infrangere catastrofala. Macelul dureaza pana pe 13 noiembrie, iar din insemnarile regelui Carol Robert de Anjou, aflam ca apogeul luptei a fost acela in care cavalerii valahi (nicidecum taranii) au sarjat in mod repetat asupra supravietuitorilor. Regele ungur este salvat cu pretul vietii garzilor sale personale si scapa doar dupa ce isi schimba hainele cu Desev, fiul lui Dionisie, "cel pe care valahii crezandu-l insusi regele l-au ucis cu cruzime". Important de mentionat este ca, desi in gravurile vremii, valahii apar imbracati in sumane si purtand straie taranesti, este greu de crezut ca doar cu o armata de tarani, Basarab ar fi putut invinge una dintre cele mai mari armate ale Europei. Mult mai probabila ne pare ipoteza in care cavalerii valahi ar fi fost unii atrenati si echipati asemenea celor occidentali, ei constituind nucleul armatei regulate. Ca o dovada, Radu I, nepotul lui Basarab este reprezentat pe monede in armura vestica. Tot el comandase de la Venetia 11.000 de camasi de zale (echivalentul platii lor de astazi s-ar ridica, cu siguranta, la zeci de milioane de dolari), ori astfel de armuri nu erau destinate unei armate formata exclusiv din tarani. In aceeasi ordine de idei, sa ne reamintim ca Basarab luptase alaturi de Mihail Sisman impotriva bizantinilor si sarbilor. Sa fi facut oare aceste expeditii de lupta cu o armata de tarani? Putin probabil… Aproape toti cavalerii unguri au fost ucisi in stramtoarea Posadei, oferind posteritatii una dintre cele mai mari si mai rusinoase infrangeri din istoria Ungariei. Regele Carol Robert de Anjou nu a mai intrat niciodata in Valahia si nici nu a mai incercat sa lupte impotriva lui Basarab. Tara Romaneasca se nascuse iar visul Ungariei de a atinge Marea Neagra se sfarsise pentru totdeauna. Pe tronul tarii Romanesti, pentru 42 de ani, avea sa stea cel pe care astazi il banuim a fi… Negru Voda Intemeietorul." SURSA: http://www.descopera.ro/descopera-istoria-romanilor/5122917-negru-voda-cel-mai-misterios-personaj-din-istoria-romanilor

IULIA HASDEU - O POVESTE CUTREMURATOARE DESPRE VIATA SI MOARTE

“Nu stii ca plinsu-i izbavire
La orice inima infrinta?
E ultima inveselire
Ce-adesea durerea o cinta. (Iulia Hasdeu -"Nu ma-mpiedica de-a plange")...

O fiica, un tata si o legatura spirituala care a sfidat moartea
Un copil... Iulia Hasdeu. Un copil de geniu... Un tata... Bogdan Petriceicu Hasdeu. Un tata care a iubit prea mult, dincolo de puterea ratiunii si a cunosterii, indraznind sa infrunte un destin care a luat de langa el cea mai pretioasa comoara a sa: Iulia Hasdeu. O legatura spirituala care invinge moartea... si incearca sa ne demonstreze ca dincolo de moarte exista viata, suflete care isi accepta soarta. Am avea nevoie de carti intregi pentru a descrie viata, opera, cunostintele si contributia imensa pe care Bogdan Petriceicu Hasdeu, -mare istoric si filolog roman, o mare personalitate, a adus-o fondului cultural romanesc prin activitatile sale diversificate din mai multe domenii. Am avea nevoie de alte cateva carti pentru a descrie legatura speciala care se afla intre acest tata si fiica sa, legatura consolidata inca din timpul vietii si continuata dupa ea. Sa ma iertati daca indraznesc sa ma rezum doar la cateva pagini.
Destinul Iuliei nu a fost sa fie insa unul obisnuit, iar personalitatea sa deloc obisnuita, ci extraordinara. Iulia avea in ea suflul geniului, iar mintea sa era cu adevarat sclipitoare. Cum ai putea sa spui altfel despre un copil care la varsta de 2 ani si jumatate se familiariza cu alfabetul, care la 4 ani stia sa aseze cuvintele pe foaie si nu doar in limba romana, ci si in franceza si germana, care la 8 ani absolvea scoala primara si in scurt timp debuta si literar, la 11 absolvea gimnaziul Sf Sava si urma concomitent cursurile conservatorului muzical din Bucuresti, la 16 ani, lucru cu adevarat extraordinar pentru acea perioada, paseste pe taramurile Frantei ca studenta a celebrei universitati din Sorbona unde uimeste cu talentul si inteligenta sa? Se spune chiar ca Alexandru Macedonski venit in vizita in casa lui B.P. Hasdeu a ramas uimit de inteligenta, memoria si precocitatea copilei. Vazand fetita, pe atunci in varsta de numai 4 ani, poetul a intrebat-o amical daca stie versuri, iar fetita, curajoasa, nu i-a raspuns, ci l-a intrebat la randul sau: “Dar tu?”. Poetul i-a recitat atunci una din poeziile sale pe care micuta Iulia a ascultat-o cu atentie, dupa care a plecat intr-o alta camera. S-a intors in scurt timp si a recitat poetului, cuvant cu cuvant, poezia pe care o auzise cu putin timp inainte pentru prima oara.
In Franta, ca studenta, la indemnul parintilor, Iulia studiaza intens limbile clasice, se cufunda in invatamintele istoriei si ale filozofiei, tine expuneri si prelegeri remarcabile din istoria universala, continuand in acelasi timp sa scrie, sa picteze, sa nasca versuri si proza de multe ori sub pseudonimul de Camille Armand. Veti spune poate… dar unde este tineretea? Unde este copilaria? Unde este exuberanta de a trai? Unde este nebunia varstei? Inconstienta? Imaturitatea? Dar Iulia studiaza cu o frenezie iesita din comun si pune in studiu toata intensitatea si puterea caracterului sau. Iulia s-a refugiat in magia cititului si a lecturilor, iar jurnalul si scrierile sale pe care le semna uneori sub numele de Camille Armand dezvaluie un suflet in care musteste dorul de viata si iubirea... mult, poate prea mult chiar… Departe de tatal sau, Iulia (a plecat in Franta doar cu mama sa) comunica mult si des prin intermediul scrisorilor.
„Ea nu a cunoscut – la drept vorbind – nici dragostea materna, nici dragostea frateasca; a fost lipsita de afectiunea unui sot, a unui frate sau a unui copil; ea a dat tot ce a avut ca dragoste studiului si acolo a cautat afectiunea pe care nu o gasisein alta parte. A avut prea multa iubire in inima (…) Ce chin infiorator. Sa te simti facuta pentru a iubi si sa nu afli o inima care sa raspunda afectiunii tale, asta copleseste, ucide”. (C. Manolache- “Scantaietoare viata a iulie Hasdeu”, volum biografic aparut in 1939)
Amintirea Iuliei poarta un nimb deasupra si este inconjurata de sfintenie, respect si adoratie. Iulia nu a fost iubita doar de parintii sai, ci de o lume intreaga. Moartea sa nu a reusit sa o dea uitarii, iar despre fiinta si geniul sau se vorbeste cu un respect care te incearca numai in fata marilor suflete sau al marilor temple. Multi au fost cei care s-au intrebat cum ar fi aratat cultura romaneasca daca ar fi beneficiat nu doar de geniul tatalui, ci si de cel al fiicei... Dar multe dintre spiritele iluminate au un destin lumesc prea scurt. A fost ca ea sa fie astfel, sa plece prea curand, iar cei care doresc sa o cunoasca sa o cunoasca mai mult prin ochii tatalui. In ciuda varstei fragede la care a parasit aceasta lume, de la Iulia ne-a ramas o opera deosebita formata din cugetari, versuri, fragmente memorabile de proza.

Ce e viata? - Ce e moartea - Ce e omul?

Cand Iulia moare in 1888, la doar 19 ani, chinuita de tuberculoza, suferinta parintilor este imensa. Doliul se asterne in sufletul unui tata, iar dorul sau netarmuit de a simti prezenta Iulia nu cunoaste nicio alinare fizica. Unica ratiune de a exista a lui Hasdeu devine incercarea de a intra in legatura cu spiritul fiicei sale Iulia.
“Trecuse sase luni de la moartea fiicei mele. Era in martie - iarna plecase: primavara nu sosea inca. Intr-o seara umeda si posomorata, sedeam singur in odaie langa masa mea de lucru. Dinainte-mi, ca intotdeauna, era o testea de hartie si mai multe creioane. Cum? nu stiu, nu stiu, nu stiu; dar fara ca s-o stiu, mana mea lua un creion si ii rezema varful de luciul hartiei. Incepui a simti la tampla stanga batai scurte si indesate, intocmai ca si cand ar fi fost bagat intr-insa un aparat telegrafic. Deodata, mana mea se puse in miscare fara astampar. Vreo cinci secunde cel mult. Cand bratul se opri si creionul cazu dintre degete, ma simtii desteptat dintr-un somn, desi eram sigur ca nu adormisem. Aruncai privirea pe hartie si cetii acolo foarte limpede: "Je suis heureuse; je t'aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire= "Sunt fericita; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui sa-ti ajunga" Julie Hasdeu. Era scris si iscalit cu slova fiicei mele.", spune Bogdan Petriceicu Hasdeu in opera sa stiintifica si filozofica “Sic Cogito” (Ce e viata? – Ce e moartea? – Ce e omul?, despre care Hasdeu sustinea ca i-a fost dictata de insasi fiica sa.
Viata Iuliei a bucurat sufletul celor care i-au dat viata, insa moartea sa a deschis taramul catre o lume mistica, atemporala, a investigarii sufletelor si comunicarii intre lumi aflate la polul opus.
Comunicarea cu lumea spiritelor: “Sunt fericita; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui sa-ti ajunga"
Chiar daca unii il acuzau pe Hasdeu de nebunie, afirmand ca aspiritul Iuliei este doar a plasmuire a unei minti bolnave de pierdere, chiar daca multe personalitati isi dadeau coate si radeau pe seama “ratacirilor” batranului suferind, sedintele de spiritism ale lui Hasdeu au atras in curand mai multi adepti, printre care multi intelectuali ai secolului XIX precum Th. Speranta, Ion Nenitescu, Ghenadie, episcopul Argesului, G. Stephanescu, pictorul Nicolae Grigorescu, etc. Spiritul Iuliei, vocea din alta lume, ii da indicatii surprinzatoare tatalui pentru construirea unui mausoleu in cimitirul Belu unde se odihnesc ramasitele pamantesti ale Iuliei si a castelului din Campina.
Hasdeu nu s-a gandit vreodata ca o sa gaseasca vreo alinare pentru pierderea sa in spiritism, insa a vazut in el o forma de religiozitate ocult-ezoterica. In ciuda faptului ca religia ortodoxa respinge recursul la practica comunicarii cu cei morti, Hasdeu credea in Dumnezeu, credea in iubire, credea in viata de dincolo de moarte. Credea ca la un moment dat, momentul potrivit, o va regasi pe scumpa si preaiubita sa fiica Iulia. De aceea, Hasdeu privea moartea ca pe un fapt firesc, iminent de altfel, cu mult sange rece.
Inchipuit sau nu, spiritul Iuliei a reusit sa starneasca in multi nu doar curiozitatea si frica, ci si speranta existentei unei lume de apoi. Iata insemnarile lui Innocent M. Ploesteanu, vicarul Mitropoliei Ungro-Vlahiei facute la 2 noiembrie 1891 la mormantul Iuliei: “Mare multumire si multa mangaiere sufleteasca mi-a inspirat credinta nemuririi, exprimata prin acest monument. Biserica nu poate fi decat recunoscatoare d-lui Hasdeu”.
Uneori, mesajele scrise in timpul sedintelor de spiritism erau insotite si de sesiuni fotografice, existand chiar o fotografie in care este surprins spiritul lui Tadeu Hasdeu, bunicul lui B.P. Hasdeu. Chiar daca din punct de vedere stiintific, nu exista insa nicio confirmare, Hasdeu spunea ca, prin mainele sale, scrie de fapt Iulia.

Castelul Iulia Hasdeu, castelul “viu”, incarcat de misticism si simboluri

In memoria Iuliei, ba chiar la indicatiile fiicei sale dupa cum marturiseste, Hasdeu construieste la Campina, intr-una din localitatile cele mai insorite ale Romaniei, pe un parc de 10 000 m patrati o locuinta bizara, un castel-templu desprins parca dintr-o alta lume, a sobrului si a singuratatii numit si “Templul celor doua Iulii”, templu unic prin constructia sa, prin simboluri, prin orientare, prin misticism, prin atmosfera, prin sentimentul unic pe care il inspira atunci cand te afli inlauntrul lui, respirandu-i aerului, parca regasind in fiecare colt spiritul Iuliei. Ferestrele si cladirea sunt astfel orientate incat Soarele si Luna, creeaza la un moment dat un fascicul de lumina deasupra capului statuii reprezentandu-l pe Hristos, statuie realizata de Rafaelon Casciani si plasata in incaperea centrala, deasupra celorlalte corpuri octogonale.
Iata cum descrie Ion Luca Caragiale in Epoca castelul: “E un castel tare si totdeodata un templu. Baza lui are forma simetrica a unei cruci; axa-i principala urmeaza o linie perpendiculara pe meridian, asa ca fatada templului priveste drept la rasarit. Mi-ar fi cu neputinta sa fac o descriere completa a acestui locas de inaltare sufleteasca, de mingiiere, de credinta, de rugaciune si inspiratiune. Castelul-templu are doua aripe cu cite un cat si un donjon central, inalt de optsprezece metri. El se ridica mindru in mijlocul unei curti largi, avind la dreapta lui, ca de streaja, niste nuci batrini, iar la stinga, o gradinita de flori tinere, scaldate toata ziua in lumina soarelui. Castelul-templu are de jur imprejur, la fiecare rind, terase largi,imprejmuite toate cu stilpi scurti de granit, acoperiti cu table de aceeasi piatra,in stil druidic. Fatada e tot de granit cioplit fara lustru. Suindu-te pe terasa de jos, de la picioarele donjonului, dai de intrare. O muche de piatra, lata cam de o palma, desparte vertical drept in doua intrarea deschisa. Aceasta muche e muchea usii principale: o bucata de granit masiv, grea de citeva mii de kg, care se deschide cu mare usurinta,invârtindu-se alunecos pe o osie de fier ce-i trece prin mijloc.
Intr-o lume incarcata de materialism, castelul, plin de simboluri, misticism si revelatii este ca o sfidare materiala a imaterialulului si apa vie pentru spiritul celor care tanjesc dupa o altfel de cunoastere. In constructia castelului sacrul si profanul se unesc la nivel armonios, fiecare particica a sa fiind plina de simboluri transcedentale. Nu este pura intamplare ca acest castel are turnuri in numar de 3, pivnite-iarasi in numar de 3 si scari cu 7 trepte, 3 scaune in camera Iuliei (cu 3 picioare), multe forme de triunghi –simboluri ale trinitatii divine, al echilibrului si al armoniei, dar si coordonate ale mintii, trupului si ale spiritului, 3 intrari, aproape la fiecare intrare, in lateral, existand oglinzi paralele – simbol al inconstistentei materiei trupului, al imaterialitatii spiritului si a vastitatii infinitului. 3 si 7 sunt de asemenea numere magice ce inlesnesc patrunderea in lumea spiritelor. In castel se intra printr-o usa mare, grea, din piatra plasatta pe un ax cu diamante in jurul careia usa se roteste cu usurinta (intrarea principala). Deasupra usii este ochiul atotstiutor si atotvazator, ochiul lui Dumnezeu.

Adevar sau legenda?... Sau doar o provocare?

Atat pe seama castelului din Campina, cat si a mormantului Iuliei circula diverse legende. De-a lungul timpului oamenii au pomenit de spiritul Iuliei care se plimba prin jurul casei, de o muzica rece si parca nepamanteana pe care Iulia o canta noaptea la pian, se vorbeste despre un soldat care a incercat sa scoata statuia lui Iisus din casa, murind insa pe loc, se vorbeste despre o tanara fata care a incercat sa patrunda in mormantului Iuliei cu intentia de a copia versurile de pe pereti si care a ramas blocata in interiorul cavoului, gasita ulterior moarta, cu urme de strangulare pe gat. Nu se stie cat adevar si cata speculatie exista in toate acestea…
Sunt lucruri pe lumea aceasta care nu au cum sa te impresioneze. Sunt dureri pe lumea aceasta – durerea pierderii propriului copil- pe care nu ti-ai dori sa le experimentezi pe propria pielii. Sunt mistere pe care cel mai bine ar fi sa nu incerci sa le deslusesti, ci sa le accepti drept ceea ce sunt. Sunt unele lucruri peste care nu se astern vremurile si uitarea. Sunt unele lucruri care indiferent de trecerea timpului ne tulbura, ne starnesc curiozitatea, ne zdruncina constiinta, dau nastere intrebarilor si ne fac sa acceptam in tacere ca probabil nu o sa avem niciodata un raspuns real, adevarat. Tot ceea ce a existat in jurul Iuliei Hasdeu…
Insa cat de mult adevar se afla in tot ce am citit si credem? Cat adevar? Cat legenda? Cat de multa viata? Cat de multa moarte? Cata drama si suferinta din partea unui tata neconsolat? Cat de multa iubire sa cuprinda inima unui om, biet trup pamantean, incat sa sfideze legile vietii, invocand spiritul celui plecat? Cata nebunie? Cata sfidare? Cata luciditate? Doar filozofia unei dureri netarmuite? Numai materialism si spiritism? Doar maretia unei creatii? Poti de fapt comunica cu cei dragi de la marginea unor lumi diferite? Si daca poti… nu iti este oare INTERZIS?
Dana Negoita

sursa:http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/3100/Iulia-Hasdeu-O-poveste-cutremuratoare-despre-viata-si-moarte.html

SECRETELE BUCEGILOR

Ceea ce veti citi stiu ca pentru foarte multi pare o poveste pentru copii sau pentru naivi, dar sa nu uitam ca cea mai sigura ascunzatoare se afla intotdeauna la vedere. Daca toate acestea sunt adevarate? Am fost in Bucegi si am simtit ceea ce emana locul acela. Despre Sfinxul nostru nu voi crede niciodata ca ar fi rezultatul eroziunii vantului, ploilor si ale altor fenomene naturale. Si despre Babele la fel pot spune. Deci mi se pare destul de clar ca locul respectiv are o insemnatate destul de mare fiind marcat in acest fel. Incercati sa priviti totul fara a va mai gandi ca ar putea fi fictiune. Ganditi-va ca e real si mai ales analizati situatia tarii asteia tinand cont de ceea ce scrie mai jos. Ce mari interese se ascund in spatele denigrarii acestui popor? Ce cauta printul Charles in tara noastra? Doar nu credeti motivul pueril invocat de el, precum ca a descoperit el in arborele sau genealogic o oarecare inrudire cu Vlad Tepes. Sa fim seriosi!!! Oare de ce nu iubesc americanii atat de mult? De ce Europa ne-a vrut daca suntem paria continentului? Sunt multe astfel de intrebari ale caror raspunsuri nu sunt deloc usor de dat.

"Descoperirea din Bucegi,unda purtatoare a timpului,Qi Magen Star,Sfantul Graal,Proiectul Lotus
pentru repararea ADN-ului ,vindecare si pentru obtinerea longevitatii.
În vara anului 2003, într-o zona neumblata din muntii Bucegi, echipa Departamentului Zero (o
sectiune ultrasecreta a Serviciului Român de Informatii – SRI), a facut o descoperire epocala
care ar putea schimba complet destinul omenirii.
Presiunile diplomatice colosale venite din partea Statelor Unite ale Americii asupra Guvernului
României pentru a nu divulga aceasta descoperire lumii întregi au condus la o întelegere temporara
între cele doua state si la o inedita colaborare de ordin stiintific si militar ...
Radu Cinamar[autorul cartii "Viitor cu cap de mort",in care este prezentata descoperirea epocala din
Bucegi(pentru detalii vedeti mai jos)] descrie in volumul al doilea un dispozitiv stravechi detinut de
initiati care prelungeste viata unui om la incredibila varsta de 1700-2000 de ani.[Pentru detalii cititi
paginile 43 si 79 din cartea "12 ZILE:O initiere secreta in taramul zeilor" de Radu
Cinamar,Bucuresti,editura Daksha,2005]
Dispozitivul activ este un tetraedru regulat[piramida avand drept baza un triunghi echilateral] care
prin forma si material(metal alchimic) este cuplat cu izvorul de viata al universului[ pt.detalii
privind tehnologia undelor de forma vedeti articolul din Forum privind piramidele in doua si trei
dimensiuni]:EFECTUL ANTIVIRAL AL PIRAMIDELOR IN 2-D SI 3-D-TEHNOLOGIA
UNDELOR DE FORMA
http://www.danmirahorian.ro/forum/viewtopic.php?t=30&start=0&postdays=0&postorder=asc&hig
hlight=&sid=80dbb0e592b965727a380b3da553cdd8

Pentagonul spionează cu sateliţi

Pentagonul are mai multe programe militare secrete şi de spionaj geodezic, folosind mai mulţi
sateliţi geostaţionari de înaltă tehnologie. Unul dintre aceştia, care se bazează pe tehnologia bionica a undelor de formă, a reperat în anul 2002 o structură aparte într-o anumită zonă a munţilor Bucegi.
În primul rând, spaţiul gol identificat în interiorul munteluinu avea corespondenţă cu exteriorul, ci începea direct din interiorul muntelui, la o anumită distanţă de panta acestuia. În al doilea rând, avea forma unui tunel foarte regulat care cotea brusc spre centrul muntelui, sub un unghi de 26 de grade.
Traseul tunelului era perfect plan. Cel de-al treilea element a pus pe gânduri echipa Pentagonului. Scanarea din satelit a muntelui a evidenţiat două blocaje majore ale structurii din interiorul solid de piatră care mărgineau începutul tunelului şi sfârşitul lui şi respingeau orice tip de sondare sau analiză, ca şi cum ar fi protejat ceva în acel loc. Erau baraje energetice artificiale: primul era plan, drept ca un zid, ca un perete care bloca accesul în tunel. Al doilea era imens, ca o cupolă sau semisferă, care se afla la capătul opus tunelului, aproape de centrul muntelui. Massini a recunoscut că acolo se afla ceva extrem de important şi care era foarte bine protejat. Ansamblul tunel-semisferă se afla într-un plan paralel cu solul, iar barajul semisferic se află pe verticala ce corespunde stâncilor de pe creastă numite Babele. De fapt, verticala ieşea la aproximativ 40 de metri între Babele şi Sfinxul din Bucegi.
O structură similară în Irak

Echipa de la Pentagon a observat că barajul energetic semisferic are exact aceeaşi frecvenţă de
vibraţie şi aceeaşi formă ca cel dintr-o altă structură subpământeană foarte secretă pe care ei o
descoperiseră înainte, în apropiere de Bagdad, în Irak. La scurt timp după descoperirea din subsolul Irakului s-a declanşat războiul şi după câteva luni americanii au avut acces, în cel mai mare secret, la zona respectivă, despre care irakienii nu ştiau absolut nimic. Oricât s-au străduit, nu au reuşit să penetreze zidul energetic, iar întreaga operaţiune era ţinută în cel mai mare secret.
Trecutul misterios al planetei

Massini a mai precizat ca ceea ce se afla acolo avea legătură cu trecutul misterios al planetei dar şi cu istoria organizaţiei lor. Faptul că Pentagonul a remarcat similitudinea datelor de investigare între structura subterană de lângă Bagdad şi cea interioară din munţii Bucegi i-a agitat foarte mult pe cei din elita masonilor. Iniţial aproape devenise panică generală. Panica era datorită faptului că această structură – mult mai mare şi mai complexă decât cea din Irak – se afla pe teritoriul României. Corelând acest fapt cu unele aspecte referitoare la viitorul României ajungem la o viziune corectă a motivelor de îngrijorare pe care le au în prezent marii masoni. Oricât de mult ar dori ei să disimuleze aceasta, acţiunile şi intenţiile lor ne arată cu prisosinţă contrariul.
O enigmă foarte mare era felul în care reuşiseră cei care l-au construit să realizeze structura şi
golurile direct în interiorul muntelui, fără nici-o corespondenţă în afara lui. Massini a furnizat planul corect pentru a ajunge la tunel, aşa cum a fost el calculat de specialiştii din Pentagon. Cea mai apropiată străpungere era posibilă la 60-70 de metri de primul baraj energetic, pe coasta muntelui.
Venerabilul a garantat sprijinul tehnologic ultra sofisticat al armatei SUA pentru realizarea
străpungerii spre primul baraj energetic. Era vorba de un dispozitiv foarte performant de forare în mare viteză a rocii care utiliza un jet de plasmă puternic şi un câmp magnetic rotitor. Massini a cerut însă respectarea cu stricteţe a secretului şi prezenţa lui fermă în acel loc în momentul străpungerii muntelui.
Ziarul Ziarul a publicat un amplu articol despre munţii Bucegi şi ciudăţeniile semnalate în zonă. Iată un extras semnificativ: "Buşteni. Piscurile munţilor se cufundă în nori. Crucea de pe Caraiman împunge cerul cu semeţie. Nimic n-ar prevesti că liniştea seculară a naturii ar putea fi tulburată de evenimente neobişnuite. Traian Trufin ştie însă că totul e doar aparenţă. Aici a trăit cele mai stranii întâmplări. Este convins că sub Carpaţii noştri există o altă lume. Bucegii sunt consideraţi de către specialişti un punct energetic foarte puternic. S-au emis ipoteze asupra existenţei unor galerii subterane, s-au făcut teste radiestezice. Cercetările au demonstrat că zona este încărcată energetic mai mult ca oricare alta din România. Traian Trufin, muzeograf conservator la Muzeul "Cezar Petrescu" din Buşteni, publicist şi cercetător al fenomenelor stranii la care a fost martor, a încercat să găsească nişte explicaţii."
"În 1993, timp de două săptămâni, în partea de sud a oraşului, oamenii aveau insomnii, indiferent de vârstă. M-am gândit că sunt emanaţii de noxe de la fabrica de hârtie. Nici vorbă de aşa ceva. Era ciudat că, deşi nu dormeau, oamenii nu se simţeau obosiţi. Mi-au confirmat acest lucru cel putin 20 de persoane", povesteşte muzeograful. Unii localnici au ajuns să trăiască adevărate stări de euforie.
Manifestările aveau loc numai în timpul nopţii. După ce au băgat în sperieţi tot oraşul, au încetat la fel de brusc cum apăruseră."
"Apoi au început cutremurele. Paradoxal, dar acestea n-au putut fi localizate în Bucegi şi nici nu
aveau vreo legătura cu sursa seismică din Vrancea. Seria de cutremure a început în 1994 şi a ţinut 3 ani. "Se produceau la ore fixe: la ora 20 şi la 3 noaptea. În fiecare zi, invariabil. Nu erau însă seisme propriu-zise. Se manifestau după alte legi. Aveau un areal redus: Azuga - Buşteni - Sinaia. Uneori cuprindeau doar un cartier din Buşteni. Se auzea din pământ un vuiet, ca şi cum s-ar fi prăbuşit sub picioarele tale tavanul unei grote. Nu apăreau nici mişcări orizontale, nici verticale", povesteşte Traian. A numărat peste 100 de astfel de mişcări seismice."
"Aveam niste casti de radioamator. Receptionam in ele un program de radio. Dar am observat ca
numai in zona Busteni. Iesind din oras, spre Bucuresti sau Brasov, nu mai receptionam nimic. Cred
ca exista un puternic cimp energetic in zona care amplifica semnalele radio", crede Traian. A mai
observat si alte fenomene bizare. In jurul Crucii de pe Caraiman apar deseori aureole ciudate si
chiar holograme.
"Traian crede că toate anomaliile din Buşteni sunt cauzate de existenţa unor galerii subterane în
măruntaiele munţilor. Aceste uriaşe tunele subterane sunt de natură artificială şi au fost săpate de civilizaţii nepământene. Aici au loc experienţe, punctul fierbinte fiind în zona crucii de pe
Caraiman. Aşa se explică bubuiturile care însoţesc cutremurele. Sau recepţionarea undelor radio,
emise nu din eter, ci din aceste coridoare. Cine produce acele amplificări stranii, în ce scop, cui îi sunt destinate acele comunicări radio bizare, Traian nu poate răspunde. "Convingerea mea este că există în subteran o altă lume. Extratereştrii cunosc totul despre lumea de la suprafaţă. Spectrul lor informaţional este foarte larg. Dar nu ştiu ce fel de activitate desfăşoară acolo şi nici de ce nu vor să comunicam. Probabil pentru că omenirea încă nu este pregătită să înţeleaga nişte lucruri", conchide geologul. Speră că fenomenele se vor intensifica şi până la urmă vor deveni o cale de comunicare între cele două civilizaţii. Oricum, e mai mult decât lipsă de explicaţii satisfăcătoare pe care au oferit-o până acum oamenii de ştiinţă."

"Vizionara Valentina, femeia oarbă din Iaşi care poate pune diagnostice şi prin telefon, susţine că a descoperit prin metode proprii că un important şuvoi de energie, de aceeaşi calitate cu cea care alimentează complexul de la Gizeh, scaldă şi Sfinxul nostru din Bucegi. Iar subteranele
nedescoperite ale acestuia comunică cu piramidele din Egipt. "Acolo e trecutul omenirii. Dar nu-i
omenirea de acum doua mii de ani. E cu mult mai demult, tare mult înainte. Sfinxul din Bucegi este
ocrotitorul pământului pe care locuim. De fapt, în Bucegi, la Sfinx vine un şuvoi foarte puternic de energie. Atunci când cu ştiinţa care va fi pe pământ va birui cineva să ajunga sub Munţii Bucegi, va da peste toate aceste înscrisuri şi documente însemnate şi, după semnele acelea, va şti ce are de făcut. Dar asta se va întâmpla numai după ce şuvoiul de energie de deasupra va slăbi", spune clarvăzătoarea care n-a fost niciodată în Bucegi."
Adio secrete!

În ultimile zile ale lunii iulie 2003 a avut loc forarea în interiorul muntelui, însă totul s-a aflat la vârfurile puterii de stat: adio secret! Maşina a forat mai întâi după o ciudată deviaţie a câmpului magnetic, apoi însă s-a corectat traiectoria. Galeria semăna cu un tunel de metrou, era perfect şlefuită şi ducea până la tunelul enigmatic descoperit din satelit. La capătul apropiat al tunelului se afla o poartă imensă din piatră care se deplasase prin culisare spre stânga. Înaintea acestei porţi uriaşe se afla celebrul baraj energetic. Trei oameni din prima echipă de intervenţie specială s-au apropiat foarte mult de barajul invizibil şi l-au atins imprudent, murind pe loc de stop cardiac. Orice obiect (rocă, plastic, metal sau lemn) aruncat spre el se prefăcea imediat în praf fin. Doi generali de la Pentagon şi consilierul prezidenţial american erau acolo.
Marea Galerie

Massini ştia cel mai mult despre originea acestei descoperiri şi avea cunoştinţe despre cel puţin un element care se găsea în sala cea mare semisferică. Dincolo de barajul energetic redutabil, care a cauzat moartea a trei oameni, se afla poarta imensă din rocă solidă. În peretele tunelului, în faţa porţii se afla o zonă pătrată cu latura de 20 cm perfect finisată pe care era trasat cu precizie un triunghi echilateral cu vârful în sus. Pătratul şlefuit se află între imensa poartă de piatră şi barajul energetic invizibil. Cezar a simţit că există o anumită compatibilitate între energia barajului şi cea a lui, ceva în genul unei simpatii reciproce. Atingând uşor cu mâna suprafaţa invizibilă a barierei energetice, Cezar a simţit fine furnicături pe piele. A înaintat şi a trecut cu totul prin barajul care nu avea mai mult de un centimetru grosime. Oficialii americani erau absolut uluiţi.
Atingând triunghiul de pe pătratul de rocă şlefuită, Cezar a deschis astfel poarta uriaşă de piatră care a culisat silenţios în perete. Această comandă unică anula barajul energetic şi deschidea totodată poarta de piatră. Marea Galerie care se arăta acum în toată splendoarea ei era luminată, fără să conţină totuşi nici-o sursă de lumină. În mod straniu, imediat după dezactivarea primului baraj energetic de la intrarea în Marea Galerie, scutul semisferic uriaş de la celălalt capăt al ei s-a activat brusc trecând la un nivel de vibraţie superior şi emiţând o mare radiaţie luminoasă.
La o analiză mai atentă, peretele Marii Galerii era acoperit ce părea sintetic dar crea senzaţia că are şi o parte organică în el. Avea culoarea petrolului dar reflexiile erau verzi şi chiar albastru închis.
Nuanţele culorilor aveau un efect profund relaxant asupra psihicului şi modificau sensibil aprecierea corectă a distanţei. Materialul peretelui era oarecum aspru la pipăit dar nu putea fi nici zgâriat şi nici îndoit. Rezista la orice tentativă de rupere, străpungere zgâriere sau tăiere. În mod straniu, flăcările focului erau absorbite înăuntrul său: practic, focul nu pute subzista pe acel material. Americanii au recunoscut că materialul este o stranie combinaţie între materia organică şi cea anorganică. La 280 de metri galeria cotea brusc spre dreapta într-un unghi ascuţit. La o distanţă mult mai mare, în depărtare, se vedea o lumină albastră feerică, ce scânteia ca o stea. Înregistrările din satelit arătau existenţa unui spaţiu imens la capătul Marii Galerii, dar acesta era şi el protejat de un ecran energetic. Lumina albastră de la capătul galeriei este doar reflexia unei porţiuni din scutul energetic
protector al uriaşei săli în formă de aulă.
În subsolul Irakului

În ce priveşte structura similară din subsolul Irakului, ea a fost descoperită folosind indicaţiile oferite de acelaşi satelit de spionaj militar care revelase şi datele pentru structura din munţii Bucegi.
Consilierul american pe probleme de securitate naţională a primit un fax ultrasecret prin care era
înştiinţat de faptul că scutul energetic semisferic din subsolul Bagdadului se activase brusc, pulsând cu o mare frecvenţă. Informaţia uluitoare era aceea că în faţa lui apăruse o hologramă a planetei care prezenta secvenţial şi progresiv continentul Europa, apoi zona de sud-est, apoi teritoriul României apoi munţii Bucegi şi în sfârşit localizarea structurii din interiorul lor arătând coridorul marii galerii şi scutul energetic semisferic pulsând cu putere. Era evident că cele două scuturi energetice semisferice erau într-o directă dar misterioasă legătură astfel încât activarea unuia a dus la activarea şi a celuilalt. Poate există chiar o reţea de astfel de structuri subpământene în întreaga lume.
Deconspirarea operaţiunilor

Vestea proastă era că preşedinţia SUA a fost înştiinţată şi a contactat diplomaţia română prin
intermediul serviciilor secrete. În doar câteva zeci de minute, întreaga operaţiune fusese
deconspirată. Planul seniorului Massini se ducea de râpă. Iniţial au vrut să preia controlul la nivel politic, insă politicienii noştri care aveau dreptul să fie avizaţi asupra acestor aspecte au intrat în panică şi nu puteau face faţă evenimentelor. Cezar s-a decis să dezvăluie toate aspectele, intrigile şi planurile care implicau legăturile cu Massini. Tensiunea diplomatică creştea din ce în ce mai mult deoarece presiunile Washingtonului cereau imperios comunicarea cu generalii de la Pentagon aflaţi la locul operaţiunilor.
Şedinţa de urgenţă a CSAT

Discuţiile de la Bucureşti au avut succes, în sensul că faptele au fost aduse la cunoştinţa unor
persoane cu mare probitate morală şi care sunt profund patriotice. O şedinţă de urgenţă a Consiliului Suprem de Apărare al Ţării (CSAT) a creat un imens val de simpatie pentru Departamentul Zero.
Cei mai mulţi au fost cutremuraţi de ceea ce au aflat atunci. După decizia CSAT de a sse continua
cercetările sub conducerea Departamentului Zero, s-a inventariat tot ceea ce se găsea în uriaşa Sală a Proiecţiilor. De la Bucureşti, ordinele se succedau unele peste altele, se anulau reciproc, erau când vehemente, când evazive, şi trădau o mare tensiune. Membrii CSAT erau într-o şedinţă continuă, menţinând legătura cu baza din munţii Bucegi. Ei au hotărât să facă publică această descoperire formidabilă din munţii României, după ce în prealabil au dezbătut problema pe toate feţele. Statul român urma să facă întregii lumi o declaraţie oficială. Câţiva membri CSAT s-au opus cu vehemenţă.
Declaraţia oficială a României

Când diplomaţia americană a fost informată că România va transmite un comunicat mondial de
presă de o importanţă crucială pentru omenire, totul a devenit un haos. Nimeni nu ştia, dar toţi
bănuiau că se întâmplă ceva foarte grav şi important. Preşedintele a fost chemat pentru o convorbire telefonică directă cu Casa Albă. În câteva ore fuseseră blocate toate tranzacţiile şi înţelegerile statului român cu organismele financiare internaţionale. Se aştepta din clipă în clipă ordinul de declarare a stării de urgenţă în zona montană şi în capitală.
Discuţiile dintre oficialii americani care sosiseră de urgenţă la Bucureşti şi partea română s-au făcut fără translator. Au fost atât de violente încât nu puţine au fost momentele de criză în care diplomaţii strigau unii la alţii cât puteau de tare , proferând multiple ameninţări cu represalii. Celelalte state ale lumii nu cunoşteau nimic din această problemă, iar americanii ştiau bine că existau oricând câteva ţări foarte puternice care s-ar fi coalizat imediat cu România pentru susţinerea declaraţiei publice.
Declaraţia ar fi cuprins principalele date ale descoperirii din munţii Bucegi, punând la dispoziţia întregii lumi dovezi, fotografii şi alte elemente esenţiale pentru clarificare. Ar fi fost invitaţi cei mai mari oameni de ştiinţă pentru studii şi cercetări. Dar cel mai important aspect l-ar fi constituit dezvăluirile despre trecutul extrem de îndepărtat al omenirii şi despre istoria reală care a fost aproape complet contrafăcută.
"În nici-un caz!"

Americanii au reacţionat cu vehemenţă pentru că acea declaraţie ar fi spulberat într-o clipă influenţa lor planetară, şi poate ar fi aruncat în haos economia şi societatea ţării lor. Acesta a fost motivul principal invocat de ei, acela de a nu crea panică. Dar au uitat să recunoască că această posibilă stare de angoasă şi perturbare socială ar fi apărut ca rezultat direct al minciunii şi manipulării realizată deliberat de-a lungul secolelor de către francmasonerie. S-a primit şi o intervenţie specială a Papei care îndemna la o mare cumpătare înainte de acest pas fundamental pentru omenire. Papa a transmis chiar că va pune la dispoziţia statului român anumite documente străvechi din arhiva secretă papală care sunt de o mare importanţă pentru România şi sprijină dovezile descoperirii din munţi. După 24 de ore de discuţii s-a ajuns la un acord final de colaborare româno-american în nişte termeni precişi. Poziţia statului român a fost aceea de amânare a dezvăluirilor, de prezentare a lor în mod gradat omenirii.

1.VIITOARELE HARTI ALE TERREI pe:
http://www.danmirahorian.ro/terra.html
2.Boriska - băiatul de pe Marte [Boriska-boy from Mars]
"Polii magnetici se vor inversa. Prima mare catastrofă se va întâmpla în 2009 şi va afecta un întreg continent. Următoarea va avea loc în 2013; va fi şi mai devastatoare".
Boriska-boy from Mars - PRAVDA.Ru ... Boriska-boy from Mars ... country Lemuria, life of which he knew in details since he happened to descend there from Mars, had friends there. ...
http://english.pravda.ru/science/19/94/377/12257_Martian.html
http://www28.brinkster.com/aimroot/?a=162
3.Alte detalii privind transformarile uriase ce se desfasoara la nivelul intregului sistem solar se afla
in link-urile pentru cititori din
AVERTIZARI SEISMICE CURENTE
http://danmirahorian.ro/forum/viewtopic.php?t=37
LINKURI RECOMANDATE CITITORILOR
1.Interplanetary "Day After Tomorrow?"-Un link interesant care indica descoperirea de catre
savantii din SUA a unor modificari la nivelul intregului sistem solar [INTREGUL SISTEM SOLAR
ESTE IN SCHIMBARE]:[
http://www.enterprisemission.com/_articles/05-14-
2004_Interplanetary_Part_1/Interplanetary_1.htm
2.TOT SISTEMUL SOLAR ESTE IN SCHIMBARE.
Descoperirile savantilor din RUSIA indica intrarea sistemului solar intr-o zona de mare intensitate a
energiei.

O amforă misterioasă

După tabloul de comandă există un pătrat mare cu latura de trei metri pe care se află o amforă.
Conţinutul ei reprezintă unul dintre punctele forte ale descoperirii. Aceasta este ceea ce îşi dorea cu atâta ardoare venerabilul Massini pentru el şi pentru elita masonilor. Amfora conţine un praf alb foarte fin. Cercetătorii americani au rămas consternaţi să constate că substanţa are o structură cristalină necunoscută a aurului monoatomic care este foarte dificil de obţinut mai ales în formula de puritate foarte mare.
Venerabilul Massini era informat încă înainte de a pătrunde în sală de existenţa amforei. Pulberea
de aur în forma ei pură stimulează foarte mult anumite fluxuri şi schimburi energetice la nivel
celular şi neuronal. Adică provoacă un proces accelerat de întinerire. Teoretic, un om poate să
trăiască în acelaşi corp fizic timp de mai multe mii de ani cu condiţia să consume, la anumite
intervale de timp, şi în cantitate bine determinată, pulbere de aur monoatomic. Aşa se explică multe aspecte enigmatice legate de longevitatea incredibilă a unor personaje importante şi arată intenţiile ascunse ale elitei mondiale ale masonilor.

Istoria adevarată a planetei

În mijlocul pătratului se află un dom care proiectează o imensă hologramă cu elemente în mişcare.
Sunt redate sintetic aspectele principale ale trecutului extrem de îndepărtat al omenirii, chiar de la originea sa. Teoria evoluţionistă a lui Darwin este astfel complet falsă. Adevărata origine a omului este înfăţişată holografic într-o formă condensată. După aceste lecţii de adevăr, se poate spune că 90% din istoria oficială a omenirii este falsă şi contrafăcută. Incredibil, dar ceea ce se consideră că s-a petrecut cu adevărat este în mare parte minciună, în timp ce miturile şi legendele popoarelor sunt aproape în totalitate adevărate. Această stranie inversiune a cauzat de-a lungul timpului multe probleme şi conflicte între oameni.
Majoritatea ideilor arheologilor sunt false. Unele "fantezii" ale savanţilor, cum ar fi hilara teorie a dispariţiei dinozaurilor în urmă cu 65 milioane de ani sau considerarea vechilor continente Atlantida si Lemuria ca fiind un mit, sunt acum complet spulberate pentru că proiecţia holografică arată clar cum s-au petrecut lucrurile în realitate. Din când în când holograma păstra imaginea evenimentului dar pe fundal apărea harta cerului cu poziţiile marcate ale principalelor stele şi constelaţii la momentul respectiv. Astfel s-a reuşit datarea exactă a evenimentelor din prezentare. Deşi perioada de timp acoperită de proiecţii este foarte mare (mai multe sute de mii de ani), iar ciclul precesional al Pământului este de 25920 de ani, prin observarea numărului de ani platonicieni (cicluri de 25920 de ani) s-a calculat exact datarea evenimentelor. Munţii Bucegi s-au format în urmă cu 50-55 mii deani.

Dezvăluiri şocante

Autorul recunoaşte că a văzut ce s-a petrecut în realitate la Potop şi unde au fost germenii
civilizaţiei umane, însă aceste aspecte nu are permisiunea să le reveleze pentru că implică realităţi mult prea şocante pentru mentalitatea, ideile şi cunoştinţele omului contemporan.
Într-o tulburătoare desfăşurare de imagini se arată existenţa lui Iisus şi răstignirea lui pe cruce.
Proiecţiile revelează multe persoane dintre cele care au asistat pe colină la răstignirea lui Iisus, care nu erau din acel timp, ci veniseră acolo din alte perioade istorice. Acele fiinţe umane, care nu se deosebeau la îmbrăcăminte de evreii prezenţi la momentul răstignirii, aveau totuşi trăsături ale chipului complet diferite de ale acestora şi tocmai de aceea îşi ascundeau faţa cât mai mult sub faldurile hainelor. Holograma mai arată secvenţial vieţile şi misiunile spirituale ale altor personaje excepţionale din trecutul foarte îndepărtat al omenirii, despre care nu se ştie absolut nimic acum.
Atunci sistemul social şi distribuţia populaţiei planetei erau complet diferite de ceea ce se cunoaşte în prezent, iar arheologii şi antropologii ar trebui să-şi revizuiască din temelii concepţiile.

Trei tunele misterioase

Pe peretele din spate sunt cele trei deschideri gigantice, fiecare având un tablou de comandă
asemănător cu cel principal, dar mai mici. Tunelele respective se îndreaptă pe mii de kilometri în
trei zone diferite ale planetei. Cel din stânga duce undeva în Egipt, într-un ansamblu secret şi încă nedescoperit care se află sub nisip. Tunelul din dreapta ajunge la o structură similară dar mai mică din podişul Tibet. Din acest al doilea tunel există ramificaţii secundare care conduc într-o zonă din subsolul Buzăului, aproape de curbura Carpaţilor, iar o alta se îndreaptă spre structura din subsolul Irakului, lângă Bagdad. Apoi, în continuare, există încă o ramificaţie până în subsolul podişului Gobi din Mongolia.

Un secret mondial

Al treilea tunel, plasat central între celelalte două, face obiectul unui secret mondial asupra căruia SUA dorea garanţii foarte ferme. Cunoscând teribila influenţă politică a masonilor şi relaţiile venerabilului Massini în structurile politice ale României şi SUA, putem bănui că se încearcă o preluare treptată a controlului asupra bazei de către factori externi intereselor statului nostru. Există totuşi persoane foarte importante în aparatul politic şi administrativ care acum cunosc maşinaţiile masoneriei mondiale şi care se opun cu vehemenţă influenţei acesteia, mai ales în ce priveşte descoperirea din munţii Bucegi. Tunelul central coboară în interiorul scoarţei planetei şi poate oferi un răspuns cu privire la originea structurii din interiorul muntelui şi a celor care au construit-o.
Autorul afirmă în încheiere că se făceau pregătiri intense secrete pentru o expediţie mai întâi prin tunelul spre Egipt, apoi prin cel spre Tibet şi în final prin cel central către interiorul Pământului.
Plecarea urma să aibă loc în septembrie 2003.
_________________
GUIDED RELAXATION TO TRIGGER SELF HEALING,TO INCREASE PERFORMANCES
AND TO ACCESS THE UNIVERSE DATA BANK
http://www.danmirahorian.ro
http://www.danmirahorian.com
http://www.psi-sciences.com
http://www.psi-science.com
Corelatia dintre Tefillin,Sceptrul lui Thot si descoperirea profesorului Otto Kornschelt din Leipzig in urma cu 100 de ani.
Pentru corelatia dintre Tefillin si punctele de acupunctura vedeti linkul de mai jos :
http://www.koshertorah.com/PDF/tefilin.pdf#search='Tefillin%20acupuncture'
http://handyworks.com/public/tefillin.pdf
http://www.drstevenschram.com/links.html
Despre Sceptrul lui Thot,Thoth sceptre
www.amasci.com/greb/greb2.html
Dispozitivul de vindecare realizat de profesorul Otto Kornschelt din Leipzig in urma cu 100 de ani
http://wmsn.net/howto/grebennikov.htm
http://tuvok1.tar.hu/antigrav/greb/greb.htm
2.Efectul antiviral al undelor de forma[inerton field]produs de piramide cu diferite rapoarte
a/h[a=latura;h=inaltimea piramidei] a fost investigat de cercetatorii din Rusia
1.1.S-a testat protejarea de gripa a Moscovei prin doua modalitati[a)piramide;b)obiecte incarcatemodificate
in piramide]
_________________
GUIDED RELAXATION TO TRIGGER SELF HEALING,TO INCREASE PERFORMANCES
AND TO ACCESS THE UNIVERSE DATA BANK
http://www.danmirahorian.ro
http://www.danmirahorian.com
http://www.psi-sciences.com
http://www.psi-science.com
http://danmirahorian.ro/forum/viewforum.php?f=5&sid=6eff93c52d4424b9c803068efd50ebd9
_________________
GUIDED RELAXATION TO TRIGGER SELF HEALING,TO INCREASE PERFORMANCES
AND TO ACCESS THE UNIVERSE DATA BANK
http://www.danmirahorian.ro
http://www.danmirahorian.com
http://www.psi-sciences.com
http://www.psi-science.com

sursa:http://www.scribd.com/mihai_urs/d/47813660-Secretele-bucegilor

EXTRATEREŞTRII ŞI URMAŞII LOR AU ALTĂ GRUPĂ DE SÂNGE

„NOI NU SUNTEM OAMENI!”

Rămăşiţe ale vechilor civilizaţii mai există pe Terra. Pe platoul muntos dintre cele două lanţuri ale Anzilor, în insulele artificiale ale lacului Titicaca, trăieşte în zilele noastre poporul uro. În cartea „Pietrele din Ica”, Cornelia Petraru şi Bernard Roidinger, îl citează pe etnologul Jean Vellard, care a trăit o perioadă îndelungată printre aceştia indieni. Care se autocaracterizează: „Noi, ceilalţi, noi locuitori ai locului, noi care ne numim Cot-sun, noi nu suntem oameni. Ne aflăm aici dinaintea incaşilor, ba chiar dinainte ca tatăl cerului, Ttiu să fi creat oamenii, pe ayomara, pe cheeina, pe alţi. Am fost aici chiar înainte ca soarele să înceapă să lumineze pământul, când era luminat doar de lună şi stele.
Pe vremea aceea Titicaca era cu mult mai mare decât azi…Noi nu suntem oameni. Sângele nostru este negru, de aceea noi nu îngheţăm de frig. Nu simţim frigul nopţilor deloc. Noi nu vorbim o limbă omenească, iar oamenii nu ne înţeleg. Capetele noastre sunt altfel decât cele ale altor indieni. Suntem foarte bătrâni, suntem cei mai vechi. Noi suntem locuitorii locului, numit cot-sun. Noi nu suntem oameni!” (1)…
Cu circa 3000 de ani înainte de apariţia civilizaţiei incaşe, zona lacului Titicaca a fost colonizată de către triburile aymara. Ei au purtat lupte crâncene cu populaţia uro, una dintre cele mai misterioase populaţii de pe Terra, numiţi şi „Neoamenii”, care au fost învinşi. Ei s-au stabilit pe insulele plutitoare de pe lacul aflat la cea mai mare altitudine din lume – 3800 de metri deasupra nivelului mării. Insulele sunt în număr de circa 40, toate realizate din trestie şi rădăcini de tartora, o plantă care creşte pe marginea lacului. Populaţia uro se bazează exclusiv pe pescuit, vânătoarea păsărilor şi schimburile comerciale cu populaţia Aymaro. Lacul Tticaca atrage anual sute de mii de turişti care vor să admire o adevărată minune a naturii: insulele plutitoare.
Populaţia uro a fost studiată şi de arheologul Miroslav Stungl, care i-a descris astfel: „Aceşti oameni care pun atâta accent pe faptul că în realitate nu sunt oameni, aceşti con-sun pe care nici frigul nopţii andine şi nici furtunile de pe lac nu-i ating, deosebesc două epoci în istoria lor. Prima, când nu existau încă oameni pe pământ şi soarele încă nu se afla pe cer, a fost perioada în care s-au construit pe altiplane vechile oraşe, dintre care cel mai minunat era Tiahuanaco. În cea de-a doua epocă istorică, atunci când populaţia con-sun nu mai exista pe pământ, iar în locul ei apăruseră adevăraţii oameni, populaţia uro a fost vitregită de soartă. Şi tot atunci viaţa din oraşul de piatră din Anzi s-a stins. Foarte interesant este faptul că populaţia uro consideră că de mult, într-un trecut foarte îndepărtat, au arătat altfel: aveau braţe şi picioare mai lungi şi un cap alungit spre spate. Sângele lor era şi el altfel. Semănau fiinţelor fabuloase cu patru degete care pot fi văzute gravate pe blocurile de piatră din Tiahuanaco. În decursul mileniilor, sângele lor şi mai ales capul şi statura s-au modificat, ajungând să semene cu omenirea noastră. În interiorul lor însă au rămas cot-sun, şi de aceea nu au uitat cum sunt de fapt neoamenii”.
Este foarte interesant că populaţiile care au supravieţuit catastrofelor care au bântuit Terre (se pare că exploziile nucleare şi potopul erau specialitatea zeilor în acest domeniu) au locuit pe platforme înalte: Tibetanii, Uro, Dropa, Ham, Aymara, etc.

CIVILIZAŢIA DE LA POALELE TIMPULUI

De-a lungul mileniilor, în Asia, la peste 20.000 de kilometri distanţă de cele mai apropiate populaţii albe, mai precis în insula japoneză Hokkaido, a supravieţuit un popor miniatural – „Ainos”, „Ainu”. În „Grand Larousse”, ediţia 1980, se arată: „Grupare etnică stranie, prezentând evidente caracteristici sematice europene: înălţimea medie de 2 m, prognatismul, pilozitatea şi pigmentaţia rasei albe”. Asupra acestei ciudate populaţii albe s-au făcut numeroase studii antropologice şi de specialitate şi au apărut surprize. Fizionomia şi obiceiurile sunt foarte asemănătoare cu ale strămoşilor noştri din Carpaţi. Numele de „ainu” înseamnă „om”. Sunt înalţi şi bărboşi, asemănători dacilor.
„Acum 10.000 de ani a fost o mare glaciaţiune peste întreaga Europă, cu efecte mai blânde asupra Carpaţilor. Populaţia de atunci, cu „latina” şi obiceiurile lor s-a salvat în mod miraculos. În jurul anului 3.000 B.C., o parte migrează spre Est, ajungând până pe teritoriul Japoniei de azi. În jurul anului 300 A.D. insulele sunt invadate de populaţia mongoloidă de azi. Prin lupte grele, consemnate în istorie, populaţia Ainu este împinsă în insula Okaido, mai puţin ospitalieră, din nordul friguros al Japoniei” (2).
Asupra lor mai pluteşte o enigmă: grupa sangvină este diferită de cele obişnuite. Ea nu a mai fost întâlnită la nici o populaţie…
Trăind între două state puternice: Japonia şi China, această grupare mai prezintă un fapt inexplicabil pentru oamenii de ştiinţă: nu au fost asimilaţi. Din contra, şi-au păstrat limba, obiceiurile, cultura, şi, mai ales, caracteristicile rasiale, mult asemănătoare populaţiei străvechi din Carpaţi, precum cultul ursului, credinţa că râurile sunt sfinte etc. Legendele şi tradiţia lor orală arată că, într-un trecut foarte îndepărtat, strămoşii lor au venit din Siretacu. „Sireta” înseamnă a răsuci, a se roti, fir, a lega + ku: nobil, strălucitor. Avem râul Siret în Moldova, adică o apă sfântă în vechea cultură a neamului nostru. Sireta-ku este ţara cu apa sfântă Siretu. La vultur ei îi spun „oaşi”, amintind de Oaşul nostru.
Oamenii de ştiinţă care au studiat populaţia Ainu sunt unanimi de acord asupra faptului că, printre miliardele de oameni aparţinând tipului rasial mongoloid, era imposibil să apară „întâmplător” câteva zeci de mii având caracteristicile biologice şi genetice ale rasei albe. În anul 1978, populaţia Ainu număra aproximativ 50.000 de oameni. Mai trăiesc în Kurile, Sahalin şi Kamceatka.
Cercetările au mai atestat originea Ainu a samurailor, luptători deosebiţi de viteji cu un simţ al onoarei ieşit din comun şi un spirit de sacrificiu deosebit, zâmbitori ca şi dacii în faţa morţii, cunoscuţi în toată lumea.

AU FOST NEVOIŢI SĂ RĂMÂNĂ PE TERRA

O altă enigmă…deocamdată, dar şi cea mai ciudată, o reprezintă triburile Dropa şi Ham din Tibet. Ei trăiesc în munţii Baian Kara Ula. Au fost descoperiţi în 1935, dar, abia în 1950, prima expediţie arheologică şi antropologică chineză a ajuns la faţa locului şi a început să-i studieze. Aceasta, datorită nenumăratelor conflicte care bântuiau Tibetul.
Rezultatele cercetărilor sunt tulburătoare. Membrii triburilor Dropa şi Ham formează o comunitate de circa 3.000 de persoane. „(…) a căror statură nu depăşeşte 1,20 m. Sunt fiinţe slabe, fragile, cu oasele delicate şi subţiri, cu orbitele foarte mari şi cu capacitatea cutiei craniene superioară cu 100 cmc mediei rasei Homo Sapiens. Analiza sanguină a relevat că grupa lor de sânge este unică în lume, iar în cursul examenelor medicale s-a putut constata că au un puls situat sub limita normală” (3).
Dar, un alt fapt i-a intrigat pe membrii expediţiei chineze: au descoperit mai multe dovezi care susţineau originea extraterestră a acestei minuscule populaţii. La câţiva kilometri de aşezările lor, cercetătorii chinezi au descoperit câteva grote uriaşe. Conform tradiţiei, ele erau considerate sacre şi nimeni nu intrase în ele de mii de ani. Trecând la explorarea lor, arheologii chinezi au trecut din surpriză în surpriză. La început au descoperit sute de schelete humanoide care nu depăşeau 1 m înălţime, având cutii craniene uriaşe cu capacitatea de 2.500 cmc. Prin cercetarea lor prin metoda C14, vârsta acestora a fost estimată la circa 12.000 de ani.
Pe pereţii grotelor s-au descoperit desene perfect conservate. Acestea reprezentau fiinţe umanoide cu capul protejat de căşti sferice şi precizau, cu o exactitate uimitoare, poziţia Soarelui, a Lunii şi a câtorva zeci de stele din perioada de acum 10.000 de ani. Iar o frescă reprezenta o escadrilă de mici nave aeriene, apropiindu-se în zbor oblic de munţii tereştri.

Însă, surpriza cea mai mare au avut-o doi cercetători care au descoperit, în cea mai mare grotă, un disc ciudat, asemănător unui disc LP al zilelor noastre. Continuând săpăturile, după două luni, a fost descoperit un număr de 716 discuri de granit, splendid executate şi finisate, cu grosimea de 2 cm.
Surpriza-surprizelor acum vine. Fiind duse la Beijing, analiza chimică şi spectometrică a arătat că discurile, sub aparenţa granitică, ascund un bogat conţinut de metale, între care 40% cobalt şi 8% aluminiu. Şi erau realizate cu mai bine de 12.000 de ani înainte! Pe ambele părţi, toate discurile aveau gravate foarte fin semnele unei scrieri total necunoscute. Scrierea pornea în spirale de la un orificiu central, până la o margine. După o muncă îndârjită de peste 20 de ani, împreună cu patru lingvişti şi o echipă de fizicieni, profesorul chinez Tsum-Um-Nui, a reuşit performanţa de a traduce textele de pe toate cele 716 discuri. Aceştia au mai descoperit că fiecare disc are o frecvenţă proprie de vibraţie, ceea ce i-a determinat să concluzioneze că ele au fost supuse unor tensiuni foarte înalte. Când au citit traducerea integrală, profesorului Tsum-Um-Nui şi echipei sale nu le venea să-şi creadă ochilor. Încă trei ani au muncit la reverificarea traducerii. Academia de Preistorie din Beijing a interzis publicarea traducerii, însă profesorul a trecut peste această interdicţie şi a publicat lucrarea „Inscripţii spiraloidale”, relatând sosirea de nave spaţiale care, după textul gravat pe discuri, ar fi avut loc acum 12.000 de ani. În încheierea lucrării, se subliniază că strămoşii actualelor triburi Dropa şi Ham erau reprezentanţii unei civilizaţii extraterestre, care au fost nevoiţi să rămână pe Terra, decăzând de-a lungul timpurilor, nu numai ca nivel de civilizaţie dar şi fiziologic.
Despre aceste incredibile descoperiri s-a vorbit prea puţin. Ceva informaţii au fost publicate în revistele „Science ei vie”, „Nature” şi „Science Digest”. Publicul din România poate afla detalii lecturând cartea „Deocamdată…enigme”, scrisă de Dan Apostol. Dar iată câteva fragmente din textele respective. O parte din ele se referă la populaţia Ham, care, în momentul aterizării în munţii Tibet, şi-au accidentat grav navele şi „nu au mai putut să le repare sau să construiască altele”: „Pe Stânca Roşie din Defileul Şerpilor, navele noastre nu au putut asoliza şi s-au lovit de stâncile din jur, distrugându-şi rebordurile”. Iar despre cei din tribul Dropa stă scris: „Dropa au coborât din nori în navele lor aeriene. Şi de 10 ori, până la răsăritul Soarelui, bărbaţii, femeile şi copiii s-au ascuns în peşteri. Până când, în sfârşit, au înţeles semnalele care spuneau că, de data aceasta Dropa veniseră cu intenţii paşnice şi chemau să-i ajute, căci navele lor se stricaseră”.

EXTRATERESTRĂ SAU MUTANTĂ!?!

În ultimii ani, în lumea parapsihologiei s-a făcut tot mai auzită teoria potrivit căreia, dintre persoanele care populează planeta nu ar fi decât pe jumătate oameni, ele reprezentând de fapt fiinţe mutante, provenite fie din încrucişarea pământenilor cu rase extraterestre, fie din mutaţii genetice realizate de către o civilizaţie superioară. Finalitatea acestui proces, susţin ufologii ar viza transformarea tuturor oamenilor de pe Terra într-o rasă hibridă, moştenind calităţile celor două specii din care provin. Nu este deloc exagerată, cum pare la prima vedere. Ele par să demonstreze, la prima vedere, anomaliile remarcate la tot mai multe fiinţe de pe pământ, care demonstrează nu numai o cu totul altă alcătuire a corpului fizic (având organe interne poziţionate altfel decât în mod obişnuit sau mai multe organe decât este fiziologic normal), dar şi o altă structură sanguină
Este şi cazul unei fetiţe din Cluj Napoca, căreia medicii i-au descoperit o grupă de sânge necunoscută până în prezent!!! Fata la care ne vom referi în rândurile următoare a fost botezată, de către asistenta medicală care a îngrijit-o imediat după venirea ei pe lume, Elena. Micuţa a fost abandonată încă de la naştere, în urmă cu şapte ani, într-o maternitate din Bucureşti. De aici, după cinci luni, a fost preluată de o casă de copii. Care – în scurt timp – a dat-o spre înfiere unei familii din Arad. Părinţii adoptivi mai aveau doi copii. Această familie din păcate nu a putut să o ţină prea mult pe Elena. Sărăcia şi apoi dezbinarea familiei respective au făcut ca, peste trei ani de la înfiere, fetiţa aă ajungă din nou la orfelinat. La vârsta de şapte ani şi jumătate, micuţei i-a surâs din nou şansa unui cămin. De data aceasta ea a fost adoptată de o familie înstărită, fără copii care a dus copila de la instituţia din Arad, la Cluj-Napoca, într-o casă cu toate utilităţile. Acum Elenei îi merge bine, se duce la şcoală şi are tot ce-i trebuie, mai ales dragostea noilor părinţi. Este o fetiţă blondă, frumoasă, cu ochii albaştrii - genul arian. Dar ceva ieşit din comun a făcut-o brusc să ajungă în centrul atenţiei forurilor medicale. O banală viroză respiratorie, survenită în urmă cu o lună, adică mai exact în luna august 2002, i-a făcut pe părinţii Elenei să o ducă de grabă la medicul de familie. Deoarece policlinica în care lucrează aceasta nu are condiţii de laborator, medicul i-a trimis cu fetiţa la spital, pentru o serie de investigaţii medicale. De-abia cu această ocazie, soţii Mirea, părinţii adoptivi, au avut revelaţia faptului că fetiţa este deosebită. Timp de patru ani, văzând că fetiţa este perfect sănătoasă, nu s-au gândit vreodată să-i facă analize medicale. Când au sosit rezultatele analizelor de sânge, fetiţa prezenta o grupă de sânge care NU se încadra in nici una din grupele cunoscute. Medicii s-au mirat şi au dispus reluarea analizelor. Fetiţa a fost din nou chemată la spital, explicându-li-se părinţilor că la laborator s-a făcut o greşeală. După repetarea testului de sânge, concluzia a fost aceeaşi: gupa sanguină necunoscută!.Spitalul a trimis eşantioanele din sângele Elenei altor laboratoare, specializate în hematologie. Confirmarea a venit şi de acolo, stabilindu-se că fetiţa are o grupă sanguină atipică, nemaiîntâlnită până acum pe pământ.
Investigaţiile în acest caz s-au lărgit. Surprinzător, dar la maternitatea unde s-a născut fetiţa lipseau toate datele clinice. La fel de straniu este şi faptul că nici la cele două orfelinate, unde a stat Elena nu s-au găsit fişele medicale. Medicii le-au spus soţilor Mirea că ar putea fi vorba de o mutare genetică, dar nu se pot pronunţa decât în urma unor cercetări specializate. „Dacă n-au greşit iar analizele. Ceea ce este 0% probabil, nu ne rămânem decât să credem că Elena este…extraterestră”- sugerează mulţi dintre specialişti …
Portoricana Milagros Garcia a susţinut, încă din copilărie, că este „altfel” decât ceilalţi pământeni, fiind rezultatul relaţiei dintre mama sa şi o entitate extraterestră. Ea are capacităţi neobişnuite: „doarme doar două ore pe noapte fără să resimtă oboseala, se află în permanentă comunicare telepatică cu mama sa şi are însuşiri telekinetice, putând muta obiectele cu privirea sau opri o pendulă, la fel, prin forţa privirii sale” (4).
Medicii care au examinat-o afirmă că ADN-ul ei este cu totul deosebit de alte fiinţe umane. Milagros spune că extratereştrii au contactat mii de pământeni, pentru a le insufla învăţăturile lor şi a determina o schimbare „tăcută” a mentalităţii omenirii. „Violenţa rasei umane este singurul lucru care-i opreşte să ne contacteze. Se tem că am putea fi prea periculoşi pentru ei, căci suntem genul de fiinţe înclinate nu doar spre autodistrugere, ci şi spre distrugerea altor lumi”, mai spune Milagros.”

http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=22387:extrateretrii-i-urmaii-lor-au-alt-grup-de-sange&catid=9:opinii&Itemid=13