SCRISOARE DESCHISA POPORULUI ROMAN

                                                           

Scrisoare deschisă poporului român, transmisă de Iustin Pârvu

POPOR ROMÂN,

Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum, să îţi aminteşti cine ai fost, cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi! Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut.

Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu – dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte.

De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut, crescut şi educat în graniţele sale? Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria şi o recunosc toţi cei care le-au studiat.

Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acest pământ.

Scrierea sumeriană a apărut 1.000 de ani mai târziu şi totuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul. Cât timp o să te laşi neglijat?

Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii. Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă

fiind stăpânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc. Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare. NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT. De ce te laşi dezbinat? Ai fost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului.

Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europa de furia semilunii. Acum, tu popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria. Când îţi vei revendica drepturile? Din tine au apărut: Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şi-au pus minţile sclipitoare în slujba altor ţări pentru că acasă nu i-a ascultat nimeni. De ce ai lăsat să se întâmple asta? Astăzi, popor român pentru tine se rescrie istoria. Cum vrei să se facă asta? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma?

Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele şi dorinţele tale, tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcţie şi să câştige cât mai mult. Tu taci !!!

Astăzi, ca şi pe vremea cuceririi romane, bogăţiile tării, aceleaşi mine de aur, argint sare, mierea acestui pământ, sunt exploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umple vistieriile străinilor de neam. Tu taci !!!

Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro – ungare, drepturile românilor sunt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea pentru cei mulţi. Tu taci !!!

Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă din ţară, să muncească, sau să îşi vândă inteligenţa, pentru că ţara lor nu are nevoie de ei. Câţi dintre ei sunt viitorii Brâncuşi, Coandă, Conrad Haas, te-ai gândit la asta ? Conducătorii acestei ţări au nevoie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şi face figurine de plastilină din ei. Tu taci !!!

Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, la mare preţ sunt trădătorii, linguşitorii, vânzătorii de neam şi conştiinţă, traseiştii politici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni şi a îşi păstra privilegiile. Tu taci !!!

Astăzi, parlamentul şi guvernul ţării, divăniţii de azi, arendează pământurile şi întreprinderile „nerentabile” la indicaţiile unor străini de neam cărora le cântă osanale, unor arendaşi străini, spunând că asta se numeşte privatizare. Pentru aceste arende, ei primesc peşcheşul, iar ţara rămâne pe butuci. Tu taci !!!

Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilor voştri sunt şterse, pentru ca fiii tăi să nu mai ştie niciodată cum au apărut ei pe acest pământ, cine le sunt strămoşii şi care le sunt meritele:

1. Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiesc şosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiştea, Munţii Buzăului,

sunt vândute sub pretextul impulsionării turismului, unor privaţi care, habar nu au că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită. Tu taci !!!

2. Elemente din tezaurul ţării, sunt trimise „la expoziţie” în afara ţării şi uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos, nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele. Tu taci !!!

3. Arhivele tării sunt cedate printr-o lege a arhivelor, străină de interesele naţionale, celor ce vor să scoată din mintea românilor ideea şi dovezile de unitate naţională. Tu taci !!!

Slujbaşii ţării, căftăniţii, vând la preţ de piatră seacă şi fier vechi, bunurile realizate de tine, sub oblăduirea şefilor lor, împart banii, apoi sunt „judecaţi” de ochii lumii şi primesc pedepse cu suspendare, adică „mulţumesc, la revedere, te mai chemăm noi când avem nevoie de serviciile tale”. Tu taci !!!

Oştirea ţării este batjocorită, decimată, dezarmată, pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pământuri străine, iar Hatmanul Suprem vine în faţa ta şi spune că suntem într-o mare încurcătură, vom fi nevoiţi să împrumutăm avioane străine pentru a ne asigura siguranţa aeriană, de parcă asta s-a întâmplat peste noapte şi nu este urmarea politici sale dezastruoase, de parcă nimic din ceea ce se întâmpla românului azi nu i se datorează lui. Tu taci !!!

Dispar din instituţii ale statului arhive cu invenţii şi inovaţii de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puşi să le păzească nu păţesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze, spun că nu e nimic deosebit. Tu taci !!!

Şi se fură voturile, iar comisia care trebuia să investigheze pe cei care au fost prinşi cu vot dublu, nu dă nici un răspuns, deşi există dovezi că ai fost furat şi voinţa ta răsturnată. Tu taci !!!

În divan, se fură la 2-3 mâini, unii chiulesc, alţii se fac că lucrează, iar alţii mânuiesc legile după bunul plac, în văzul tuturor şi nu li se întâmplă nimic. Tu taci !!!

Sistemul educaţional se reduce la bani, bani la înscriere, bani la examene, bani la absenţe, bani la promovare, bani la angajare, bani la reexaminare. Copiii tăi nu mai ştiu nici cum îi cheamă dacă nu se uită pe internet sau nu primesc un SMS. Tu taci !!!

Dacă te îmbolnăveşti, nu ai unde să te duci, s-au închis spitalele, s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi dacă eşti operat cu faşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu 10 boli pe care nu le aveai la intrare. Tu taci !!!

Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegii de echipă maghiari, pentru că e român, chiar de Ziua Naţională a României. Nu se întâmplă nimic. Ceva mai târziu, Hocheiştii Naţionalei României (de naţionalitate maghiară) la un meci cu selecţionata Ungariei, tac când se intonează Imnul României, dar cântă cu foc imnul Ungariei şi pe cel al Ţinutului Secuiesc, imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială. Toţi tac !!! Tu taci !!!

Guvernanţii nu fac altceva decât să te jupoaie, îţi bagă mâna în buzunar şi îţi iau banii, pentru că eşti prea bogat în viziunea lor, sau nu meriţi ce ai câştigat, iar ţara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani, fără să le pese ce vor face şi de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma. Tu taci !!!

Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îţi lua locul, îţi impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul şi ajutorul trădătorilor din fruntea ţării, care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire. Tu taci !!!

Parlamentarii îşi votează legi speciale, se protejează împotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, se acoperă cu legi făcute numai pentru ei, şi fură acoperindu-se unul pe altul. Tu taci !!! 

Preşedintele ţării îşi exprimă oficial acordul de modificare a Constituţiei ţării, la cererea unor străini, care îşi urmăresc propriile interese, fără a consulta măcar parlamentul, dar să te mai consulte pe tine… Tu taci !!!

Un român plecat de acasă, descoperă peste hotare că ţara lui are de recuperat o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul, pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi ţin pe jilţuri, fără să le pese de interesul naţiunii, trădând jurământul făcut la investire. Tu taci !!!

ASTA SE ÎNTÂMPLĂ ASTĂZI, POPOR ROMÂN, ŞI TU TACI !!!

Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută. Dar tu popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam.

Cât o să mai taci ?

Trezeşte-te, popor român, trezeşte-te român adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei, tot ce ti-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu ştiai să scrii.

sursa: http://www.cotidianul.ro/template/article.php?id=210969&skip=1

DA! FEMEIA SA SE TEAMA DE BARBAT...

                                         

Că Dumnezeu este iubire și că dogma religioasă este misogină sunt dincolo de orice demonstrație. Mesajele incluse în Biblie sunt trunchiate, susținând superioritatea masculinului și inferioritatea femininului. Fără să dorească întemeierea unei religii, nici măcar Iisus nu a putut împiedica folosirea tendențioasă a puterii cuvintelor sale ca temelie pentru oficializarea patriarhatului: dictatura bărbaților asupra femeilor. Citind Biblia printre cuvinte, Adevărul iese oricum la suprafață, pentru că nu poate fi ascuns. Sau poate fi ascuns cu intenție acolo unde este cel mai greu de găsit și de crezut: la vedere.

Slujba de cununie conține pasaje extinse din Epistola către Efeseni a Sf. Apostol Pavel. Femeilor li se recomandă să se supună bărbaților (5.22), pentru că bărbatul este cap femeii (5.23) iar, ca un apogeu, femeia să se teamă de bărbat(5.33). Aceste fragmente aparent îl absolvă pe bărbat de orice responsabilitate și îl instaurează pe tronul de domn și stăpân al femeii. Iar dacă 'așa a zis Dumnezeu', bărbatul are toate drepturile asupra femeii, când vrea el, indiferent de voința ei, căci doar 'i se cuvine'.

Se trece cu vederea că Sf. Aposol Pavel confirmă că iubirea necondiționată nu există! Prin urmare, cadrul unei căsnicii și durata ei sunt condiționate de legea schimbului, de ceea ce oferă femeia ca răspuns la stimulii bărbatului. Se omite de obicei în interpretările misogine fișa postului pentru bărbat. În aceeași epistolă citată în slujba de cununie apare lista cu obligații ale bărbatului:

• (...) precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul. (5.24)

Și dacă bărbatul nu i se supune lui Hristos? Dacă bărbatul ia decizii și face alegeri care nu sunt în Hristos? Dacă a rătăcit calea? Ascultarea femeii se face cu discernământ, nu cu ochii închiși. Un bărbat orgolios peste fire, nestăpânit în viciile sale ori dereglat psihic este clar că nu-l urmează pe Dumnezeu, că nu trăiește în planul divin, că nu aspiră spre înalt. După cum spune textul biblic, întru totul femeia e datoare să se supună bărbatului numai dacă el îl manifestă pe Dumnezeu prin el. 

• Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea. (5.25)

Bărbatul care se pune doar pe el în centrul propriei vieți nu este bărbat. Este doar om. Energia masculină este energia dăruirii. Când bărbatul face din propriul bine și confort scopul vieții sale, el nu este demn de o viață de familie. Tot ce este și are bărbatul mai bun și mai frumos devine al femeii cu care se însoțește. Cuplul este un spațiu al împărtășirii și al simbiozei. Tu și noi îl sfințesc pe eu. Și nu, iubirea nu este sacrificiu! Nu înseamnă să renunți la tine ca să-i fie bine doar celuilalt! Iubirea înseamnă să sacrifici tot ce este lumesc, să păstrezi și să dăruiești tot divinul din tine. Ce avem de sacrificat? Orgoliul, mândria, egosimul, lăcomia, minciuna, trădarea, ignoranța, neiertarea, răzbunarea, ura, răutatea. Tot ceea ce ne trage în jos în loc să ne apropie de chipul nostru divin. Bărbatul care muncește permanent cu el, îngrijindu-și lumina interioară, își face și femeia să strălucească. 

• (...) bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte. (5.28); (...) fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi. (5.33)

Nu poți iubi pe cineva decât în măsura în care te iubești pe tine. Iubirea de sine să măsura iubirii pe care o poți primi și dărui. Bărbatul are datoria să se iubească, să se respecte, să fie mulțumit de el și așa cum își hrănește zilnic trupul, deci așa cum consumă și își rafinează gusturile și plăcerile, este responsabil să producă, să muncească, să creeze, să evolueze și să împărtășească totul cu femeia sa. În plus, după cum bărbatul își respectă nevoile personale, este dator să asculte de nevoile femeii și să le pună chiar mai presus de ale sale. 

Atunci când condițiile de mai sus nu sunt respectate, cuplul își încheie misiunea, respectiv căsnicia devine nulă. Este binecunoscută o pildă din viața părintelui Arsenie Boca. La o slujbă de cununie, toată asistența a râs la textul care vorbea despre supunerea femeii, mireasa plecând capul umilită. Părintele a așteptat predica de final pentru a îndrepta neînțelegerile, adresându-se tinerei căsătorite: Dacă nu te iubește, să nu-l asculți! 

Iubirea nu este un joc de putere. Supunerea și ascultarea în cuplu trebuie să vină din iubire, nu din frică. Bărbatul este dator să-și iubească femeia, nu să-și folosească puterea asupra ei. Căsnicia întemeiată pe o relație de putere, dominare, control, interese materiale, sabotaj nu este binecuvântată de Dumnezeu. 

Singurul aspect în care bărbatului i se permite să fie mai mare decât femeia lui este în iubire! Se spune în popor că o căsnicie fericită și trainică este aceea în care, la început, bărbatul este acela care își iubește mai mult femeia. Fetelor li se recomandă să aleagă de soț un bărbat care aleagă el după ele, nu invers. Biblia confirmă această vorbă de duh. Bărbatul să-i fie cap femeii. El înainte, ea după el. Femeia își urmează bărbatul, îl ascultă, i se supune. Bărbatul dă direcția, vede primul, croiește drumul, iar femeia vine după el, îl ghidează, în temperează, se identifică cu el în armonie și echilibru, îl desăvârșește pe măsură ce se se desăvârșește pe ea prin cuplu. 

Frica este absența iubirii. O femeie știe că bărbatul ei este acela pentru care e dispusă să-și lepede toate fricile și să-și pună viața și sufletul în mâinile lui. Dar cum se scapă de o frică? Doar manifestând-o! Prin urmare, întâlnirea cu ‘bărbatul ei’ va aduce atâta lumină în viața unei femei încât ea va manifesta mai întâi umbra, ca să o vindece. Energia bărbatului care întregește femeia la nivel divin este atât de copleșitoare încât ea nu face față și nu găsește altă soluție decât să fugă ori să se întoarcă la ce a mai trăit. Dar dacă el o iubește, stă pe loc și o așteaptă, îi dă un timp, îi oferă spațiu, îi permite să se manifeste, o însoțește în călătoria de recunoaștere și vindecare, o ține de suflet. Iar dacă ea îl recunoaște, știe că nu are oricum nicio șansă și că el este el. Iar dacă binecuvântarea este de Sus, iar iubirea lui este mai mare decât frica ei și se trezește și ea, atunci pune Dumnezeu mâna. Dacă e nevoie, face și o minune.

Când femeia se teme de bărbat, iar frica ei nu are nicio putere în fața iubirii lui, cei doi formează un întreg, devenind amândoi un trup (aceeași epistolă, 5.31). Unde sunt 2 apare și 3, iar treimea este o altă unitate. Sfântă. Totul este de acum între el, ea și Dumnezeu (2+1), care este mereu cu ei, cei doi nefiind niciodată singuri, ci având toată puterea vieții de partea lor prin singura putere adevărată în orice relație: iubirea împărtășită. Bărbatul își dizolvă egoul în Dumnezeu, devenind Lumina și Iubirea în care femeia își dizolvă fricile.

Pentru orice femeie, bărbatul ei este acela care are puterea de a o conține ca un vas, cu tot ce este ea. Un vas din care ea se străduiește să scape, nevenindu-i să creadă că el este atât de mare, peste ea și peste tot. Iubirea și dăruirea totală sperie. Dar dacă și ea îl iubește și se trezește, recunoaște în cele din urmă în el bărbatul care o cuprinde atât în lumina, cât și întunericul său. După ce îl neagă și se revoltă, îl acceptă și se abandonează, devenind egala lui în toate și în Dumnezeu. Pentru o femeie, bărbatul de la Dumnezeu are leac de orice frică. 

sursa: http://valeriupanoiu.blogspot.ro/2017/09/da-femeia-sa-se-teama-de-barbat.html?spref=fb&m=1

POVESTEA INGERULUI INTRUPAT

                                                            

Odată, demult, un înger a decis să coboare pe Pământ, să se întrupeze şi să trăiască asemeni oamenilor, pentru a învăța cea mai grea lecţie a existenţei, iubirea de sine. După ce a luat această hotărâre, îngerul a cerut de la Dumnezeu o călăuză care să-l însoţească până pe Pământ.

Într-o zi oarecare, îngerul, însoţit de un bătrân înţelept, a coborât din cer pe o scară de lumină. Cu cât se apropia de Pământ, cu atât pierdea din strălucire, dar îşi spunea: nu-i nimic, am să-mi recuperez lumina. Apoi, în locul aripilor au apărut braţele şi, odată cu ele, a apărut și teama că va cădea, că se va prăbuşi pe pământ, așa că  a început să se prindă, cu putere, de scară.

Bătrânul care îl însoţea a spus:

„Nu-i nimic, aşa se întâmplă de fiecare dată, este ceva normal dacă vrei să devii om, va trebui să te obişnuieşti. Frica este sentimentul cel mai cunoscut de către oameni”.

După ce a terminat de coborât scara, devenise deja om. Evident că atunci când a început să pășească pe pământ, au apărut problemele. Picioarele îi sângerau foarte tare, deoarece coborâse pe vârful unui munte. Mâinile îl dureau şi tot corpul îi asuda din cauza căldurii şi a efortului depus pentru a nu aluneca în gol. Dar eforturile sale l-au ajutat să escaladeze muntele şi chiar să ajungă pe un platou. Însă, odată ajuns, a început să se vaiete de rănile pe care le simţea pe tot corpul; chiar dacă reuşise, el continua să se plângă şi chiar a cerut călăuzei sale să-l ajute să se întoarcă.

– Este foarte greu, a spus el, vreau să renunţ, ştiu că am hotărât singur să vin aici, dar nu am ştiut cât de greu este şi ce efort presupune.
Călăuza i-a răspuns:

– Ştii bine că asta nu se poate, va trebui să duci drumul până la capăt, doar aşa iţi poţi învăţa lecţia pentru care ai venit aici.
– Cum am să reuşesc asta? Nu mai am aripi, nu mai am puteri, nici măcar nu mai ştiu care este drumul meu sau ce lecţie am de învăţat; cum am să mă descurc?

Întrebările lui însă, nu primeau nici un răspuns, deoarece călăuza începuse  deja să urce înapoi pe scara spre cer.

– Te rog, striga în continuare îngerul-om, nu mă lăsa aşa! Spune-mi doar care este lucrul esenţial pentru un om.
– Cel mai important lucru pentru un om este să nu rănească nici un suflet.

Îngerul-om a respirat uşurat şi a strigat, plin de entuziasm:
– Hei, asta este uşor. Este nevoie doar să fiu atent la nevoile celor din jurul meu.
Călăuza, continuând să urce, s-a întors către îngerul-om şi i-a spus:

– SĂ NU RĂNEŞTI NICI MĂCAR SUFLETUL TĂU.

Îngerul-om a amuţit.  O lacrimă a început să-i brăzdeze obrazul. Într-un final, s-a adunat şi a strigat cu vocea stinsă, după călăuză:

– Bine, dar asta îmi va lua timp. Va trebui sa exersez până la finalul vieţii.
Călăuza, ajunsă aproape de capătul scării, şi-a întors capul şi a strigat:

– Parcă doreai să afli care este lecţia vieţii tale şi motivul pentru care ai venit pe pământ, nu!?

Doar respectându-te pe tine, iubindu-ţi sufletul, atât de mult, încât să nu-l răneşti, vei putea să-ţi aduci aminte de unde vii, cine eşti cu adevărat şi care este lecţia vieţii tale pe Pământ. Oferă-ţi şansa să te iubeşti pe tine însuţi. Eşti mai important decât îţi dai voie să crezi…

sursa: https://daniela-floroiu.ro/povestea-ingerului-intrupat/

LA INCARNARE, SPIRITUL ISI CREEAZA UN SUFLET

Spiritele trãiesc în mod natural în lumea astralã. Dar ele sunt curioase sã trãiascã în lumea fizicã, fapt pentru care se încarneazã în orice fiintã biologicã li se oferã, potrivitã cu rangul lor evolutiv: o gâzã, o pasãre, un animal, un om… De fiecare datã, experienta este captivantã, deosebitã. Spiritul este o fiintã în mod natural expansionatã, dar acceptã limitarea într-o formã fizicã, temporar, pentru plãcerea experientei. Spiritul va conduce trupul prin intermediul sufletului. Sufletul este o fiintã hibridã, el contine atât mintea (aspectul limitat), cât si constiinta (aspectul nelimitat), astfel putând intermedia experienta între lumea fizicã si Spirit. Spiritul nu poate sã îsi nege sau anuleze eternitatea, indestructibilitatea, potentialitatea infinitã. De aceea îsi creeazã un suflet potrivit destinat vietii limitate, muritoare. Trãirile sufletului sunt primite instantaneu si de Spirit, dar nuantat, specific sensibilitãtii Lui.

Datoria omului este de a trãi, chiar dacã nu întelege de ce s-a nãscut si de ce trebuie sã moarã. Acestea le stie Spiritul sãu. Sufletul omului trebuie sã îsi asculte Stãpânul si sã se bucure de viatã, asa cum este ea, cu bune si cu rele. Ce se întâmplã când trupul nu ascultã de vointã (ca în cazul paraliziei)? Omul este un handicapat. Iar când sufletul nu ascultã de Spirit, ce este? Un rãzvrãtit, un nefericit, un handicapat…

Spiritul nu este un dictator, venit cu forta de aiurea. Este blând si întelegãtor. El tine în viatã omul, de la nastere si pânã la moarte. În somn, când Spiritul iese din corp, sufletul si trupul sunt aproape morti. Sinele este o sursã nebãnuitã de putere, creativitate, protectie, mângâiere. Si, mai ales, este sursa constientei noastre.

Sufletul îi spune trupului: „Mergi în acea directie!„, dar trupul stie sã meargã singur, fãrã ajutor. Tot asa, Spiritul îi dã sufletului indicatii de esentã, sfaturi si decizii. Acesta din urmã le pune în aplicare, fiind mai familiarizat cu detaliile de conjuncturã. În cazul omului întelept, deciziile în toate actiunile sunt luate imediat, total inspirat, fãrã incertitudini si amânãri. Viata curge neturbulent. Oricâte capcane i s-ar întinde, sufletul le ocoleste spontan, instinctiv. Gustã libertatea, fãrã a se simti coplesit de ea ca filosofii existentialisti… Majoritatea oamenilor suntem, din pãcate, neliberi. Actiunile si comportamentul nostru este deseori marcat de prejudecãti, scheme de gândire, limite personale – adicã suntem prizonierii ego-ului.

SUFLETUL E SINGUR

“Pentru ce m-am nãscut? De ce voi muri? Care e rostul meu?” – se întreabã sufletul, fãrã a gãsi rãspuns. Uneori, alte suflete vin si pleacã de lângã tine, fãcându-ti viata mai frumoasã pentru o vreme. Mai primesti câte-un ajutor pentru sarcinile lumesti, dar când te retragi în gândurile tale, esti singur. Nimeni nu intrã în odaia sufletului tãu. Sau poate cã… o Luminã de sus te vegheazã. Este Sinele tãu, Spiritul ce ti l-a dat Dumnezeu când te-a creat.

Când invoci spiritele superioare, sfintii, îngerii ca sã te lumineze, sã te însoteascã, ei vin degrabã si te desfatã cu energia lor sublimã. Dar pânã la urmã, spiritele înalte trebuie sã plece la treburile lor cosmice si te lasã iarãsi singur. Atunci, deznãdejdea ta poate fi coplesitoare, cãci te regãsesti în vechea carapace a ego-ului limitat, temãtor, nefericit. Cuviosul Siluan Athonitul a mãrturisit-o, citeste cum plângea el dupã Duhul Sfânt!

SPIRITUL ESTE LUMINA SUFLETULUI

Dar de ce nu chemi tu propriul tãu Spirit? El este cu tine 24 de ore din 24, singura lui treabã este sã fie cu tine. Este un spirit înalt si îti poate oferi multe binecuvântãri. Dacã El s-ar opune, niciun guru, nici mãcar Dumnezeu nu te-ar putea ilumina. Spiritul tãu este suveran, nu poti realiza nimic deosebit peste voia Sa si fãrã ajutorul Sãu.

Dacã tu, suflet de om, Îl rogi, El nu-ti va refuza orice-i stã în puteri, fiindcã te iubeste infinit. Sunteti ca doi frati siamezi ce privesc în directii diferite. Sângele vostru comun vã face, de cele mai multe ori, sã simtiti si sã gânditi identic.

Spiritul este detasat de chestiunile omenesti. El are o viziune mult mai amplã, priveste evenimentele în timpul cosmic. Tu, suflete, nu esti nici începutul, nici sfârsitul eternitãtii, ci doar o etapã din milioanele de încarnãri pe care Sinele le-a avut. El îsi cunoaste cel mai bine evolutia si interesele. Cautã sã-L accepti asa cum e si sã-L întelegi!

Spiritul marelui filosof-yoghin Sri Aurobindo s-a reîncarnat în celebrul cântãret-dansator Michael Jackson. Din câte se cunoaste, Michael nu a trãit niciodatã starea de iluminare spiritualã. Ar fi putut-o obtine rapid. Dar Spiritul nu l-a îndemnat spre aceastã cãutare. Îsi fãcuse deja stagiul de mistic în corpul înteleptului indian… Chestie de noroc.

Dacã citesti aceste rânduri si îti doresti iluminarea, probabil cã ai noroc. Aceste cuvinte simple te vor ajuta.

PACEA SPIRITULUI

Ai tot cãutat diverse persoane, cãrti, locuri care sã-ti dea pacea inimii. Uneori ai gãsit-o, dar a trecut repede si ai rãmas însingurat, în avalansa realitãtii cotidiene. Asta s-a întâmplat fiindcã nu te-ai gândit cã linistea inimii tale este chiar Spiritul din tine. Restul sunt doar sanse ca sã rãmâi tãcut si sã-I simti pacea.

Cea mai frumoasã relatie de dragoste o poti avea cu propriul Spirit. Este perfectã, fãrã certuri, comunicati instantaneu orice între voi, te simti extraordinar de bine cu El. Si El cu tine, cã doar esti copilul Lui, pe care îl modeleazã de ani de zile. În plus, iubirea voastrã nu va muri niciodatã. Asa este dragostea pentru om a Spiritului si iubirea de Sine a sufletului.

Cel mai greu îti vine sã crezi cã El existã, cã nu este o fictiune sau autosugestie. Acceptã aceastã „ipotezã” cu toatã credinta si se va petrece un miracol cu tine. Tu porti un alter-ego minunat, sublim. „My Self is Fantastic!„ Este ca si cum un cersetor s-ar privi în oglindã si ar vedea un print strãlucitor. Ce soc pe bietul om!

Spiritul este împãratul vietii tale, guru-l întelepciunii tale, dãruitorul iluminãrii spirituale. Dacã o vrei, cere-i-o Lui. Se va îndupleca si te va face fericit. Nu îti trebuie o pregãtire specialã sau un anumit moment astral. În orice clipã a vietii, Gratia Divinã se aflã aici, în tine. Nu poti sã o provoci, dar poti sã o ceri. Oricând, deseori. Te vei simti dintr-o datã mult mai bine. Ai intrat în legãturã cu Taina… Lasã-i libertatea de a-ti dãrui ce alege Ea. Nu-i pretinde altceva! Ai încredere în discernãmântul si iubirea Ei nesfârsitã pentru tine.

Spiritul este o fiintã foarte asemãnãtoare cu tine, dar mult mai purã. Asa ai arãta tu dacã ai trãi în paradisul îngerilor. Acum, ca suflet, trãiesti printre pãcãtosi, iar asta ti-a cam tãiat din aripi. Dar modelul ideal este prezent aici, tãcând în tine.

Iubeste-ti Sinele! Este cea mai frumoasã poruncã. El este Dumnezeul tãu personal. Dacã nu te poti apropia de acest Dumnezeu atât de real, care este si Sfântul tãu Duh, cum oare te-ai putea apropia de Dumnezeul Macrocosmic? Adorã-ti Sinele, precum o faci cu Isus, cu Maica Domnului sau cu alte icoane ceresti. Ele sunt acolo, undeva, vin si te sprijinã, dar uneori parcã nu te aud. Le ceri ajutor, dar tot singur te descurci. Asta se întâmplã fiindcã sfintii vor sã descoperi cã cel mai mare sprijin este chiar în tine. Nu ti-o spun direct, din delicatete, ci te lasã sã intuiesti si sã experimentezi forta lãuntricã infinitã. Vor sã-ti întãreascã încrederea în Sine. Spiritul nu te va lãsa singur niciodatã, locul lui este în fiinta ta, definitiv.

IUBESTE-TE PE TINE ÎNSUTI!

Orice cale spiritualã conduce la aceeasi realizare: Sinele Suprem, Dumnezeul fiintei noastre. Nici nu-L pot ocoli, nici nu duc în altã parte – dacã sunt cãi autentice si urmate corect. „Nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu decât prin Sine!„ Atunci, de ce sã nu scurtãm drumul, mergând direct la Spiritul lãuntric?

Unii ar numi aceasta „calea devotiunii”. Într-un fel, asa este – intri într-un dialog devotional cu El, te simti învãluit în iubirea Sa caldã, Îl rogi sã te înalte la El, sã devii una cu El. Dar nu este o cale ce ti-ar pãrea strãinã de felul tãu de a fi. Nici mãcar nu este o „metodã”, fiindcã nu trebuie sã faci absolut nimic, ci doar sã te iubesti mai mult. Citind aceste rânduri, deja te simti foarte bine, zâmbesti lãuntric, te simti usurat, înãltat, pentru cã sunt cuvinte ce vin din propria ta intuitie, exprimã un adevãr pe care nu îl vei contesta.

Abia când vei descoperi pe de-a-ntregul Dumnezeul tãu personal, ti se va revela cã si celelalte fiinte au acelasi Dumnezeu personal. Cãci Dumnezeu este unic. Acum, cât încã mai cauti adevãrul, te simti separat de lume. Este firesc, nu te necãji. Întelepciunea vine printr-o trãire din ce în ce mai largã.

Intrã în dialog cu Spiritul Divin din tine! Simte bucuria comuniunii cu El! Lasã deoparte teoriile, uitã-le si permite-ti sã te lasi pãtruns de bucuria regãsirii cu sufletul sufletului tau!

sursa: https://luminasinelui.wordpress.com/2015/02/20/la-incarnare-spiritul-isi-creeaza-un-suflet/

FIECARE SUFLET ISI POARTA CHIPUL CARE I SE POTRIVESTE

Fiecare suflet își poartă chipul care i se potrivește. Dacă nu și-l are de la început croit pe seama și făptura lui, singur și-l modelează, dinlăuntru în afară, încetul cu încetul. Nu e linie, nu e trăsătură cât de neînsemnată în figura unui om care să nu corespundă unui anume gest sufletesc. Mai întâi gura e modelată de mișcările și de căldura cugetării, de vorbele pe care le spune și mai ales de cele pe care nu le spune; apoi ochii, ochii care, învăluind formele de afară cu privirea sufletului care se uită prin ei, capătă, cu vremea, caracterul, expresia fundamentală, culoarea privirii, a undei acesteia de viață, încărcată de dragoste sau de ură, de bunătate sau de răutate, de lumină sau de întuneric, după cuprinsul adâncului din care pleacă. Și toată fața, cu liniile și cu mișcările ei, sfârșește astfel prin a fi opera firii noastre, a sentimentelor și gândurilor noastre.

***

Șoapta adevărului, simpla, sfânta adevărului șoaptă… ce puțini o aud. Și tu, care alergi toată viața pe căi ce nu sunt ale tale, și tu ai putea s-o auzi, căci e în toate inimile, dar n-o auzi de zgomotul pașilor tăi.

Alexandru Vlahuță
(5 septembrie 1858 – 19 noiembrie 1919)

TEST

CEL CARE DARUIESTE

ENERGIA SI PUTEREA PARULUI FEMEII

Părul, din cele mai vechi timpuri a fost nu doar un atu și o componentă de bază a frumuseții feminine, ci și o sursă și un indicator al niveluliui de energie vitală și forță interioară a unei femei. Părul era tratat cu o atenție și o dragoste deosebită la toate popoarele lumii. Orice femeie era învățată din fragedă copilărie că părul ei reprezintă o adevărată comoară. De exemplu, cu ajutorul părului lung se atrăgea sporul casei, se putea vindeca un copil sau fermeca un bărbat!… :)

Cu timpul, cunoașterea mistică despre puterera părului uman a fost aproape în întregime pierdută. În zilele noastre nici o femeie nu-i mai dăruiește bărbatului iubit o șuviță din părul ei, pentru ca acesta să o poarte în dreptul inimii, amintindu-și de iubită, atunci când distanța îi desparte, nu mai face pendul din inelul de căsătorie atârnat de un fir de păr, atunci când vrea să afle răspunsuri despre cei dragi și nu-și mai alege peria sau pieptenele de păr cu aceeași grijă, cu care o făceau altădată străbunicile noastre . Totuși, la nivel intuitiv, orice femeie știe și simte în adâncul ființei sale, cât de important este părul ei. Și aici nu e vorba doar de frumusețe.

Firele de păr sunt un fel de “antene” naturale ale organismului nostru, prin care circulă energii vitale atât înspre corp, cât și dinspre el. Părul poate povesti despre noi multe – cât de bine ne simțim, în ce stare sunt organele noastre interne , cum funcționează sistemul hormonal – detaliu extrem de important pentru buna funcționalitate a corpului feminin. Părul arată și nivelul nostru de feminitate, fiind o sursă de conectare la energia Universului de tip Yin. Orice schimbare suferă părul nostru de-a lungul timpului, aceasta va modifica întgr-un mod subtil și nevăzut și cursul destinului nostru ca și femei. Deaceea un coafor profesionist și cu experiență ne va sfătui întotdeauna – dacă vrem schimbări rapide în viața noastră, să începem prin a ne schimba tunsoarea, coafura sau măcar culoarea părului. A tăia părul întotdeauna va avea semnificația de a face un pas în direcția unei schimbări importante în viața noastră. Este un fel de semnal către Univers că sufletul nostru dorește o schimbare. În vechime își tăiau părul de bunăvoie doar persoanele , aflate într-o situație extremă de boală sau stres, urmând sfatul din Vechiul Testament de a se dezice de păr , aruncând pe el tot răul, de a se curăța de păcat și a renaște spiritual. De exemplu, femeile captive în război îşi rădeau capul pentru purificare, de asemenea şi leproşii (Levitic 14:8). Altfel, părul unei femei niciodată nu se tundea scurt, deoarece la nivel subtil ar fi fost echivalent cu deconectarea acesteia de la sursa de energie vitală.Din punct de vedere energetic, situația e neschimbată și în zilele noastre. O femeie care optează pentru o tiunsoare scurtă, într-un fel sau altul, își afectează una din sursele de vitalitate – este important să știm acvest lucru. Lungimea ideală a părului feminin este până în dreptul vertebrei T10 (trebuie să acopere sternul și omoplații)

Pentru o femeie un păr îngrijit mai reflectă și “ordinea” din capul ei. Deaceea nu sunt deloc întâmplătoare vechile ritualuri, prin care aceasta își peria îndelung și minuțios părul înainte de culcare, îndepărtând cu ajutorul pieptenului sau al periei orice energie sau emoție negativă, acumulată de-a lungul zilei, relaxându-și în acest fel trupul, mintea și sufletul. Nu mai e nevoie să demonstrez nimănui, sper, cât de important este pentru o femeie să atingă starea de relaxare după o zi grea, indiferent dacă se pregătește pentru somn, pentru meditație și rugăciune, sau pentru a face dragoste cu soțul ei. Din mamă în fiică se transmitea odinioară obiceiul de a purta părul cât mai lung cu putință. Având grijă de acesta, femeia îndeplinea o asceză și toate problemele ei, eliminate prin firele de păr, puteau fi astfel îndepărtate. Pe când, tăindu-și părul scurt, ea își lasa captive toate problemele în interior. Hindușii considerau că părul este lăcașul energiei feminine Shakti. Deaceea nimănui nu îi era permis să atingă părul unei femei, cu excepția soțului și a tatălui acesteia.

Și dacii, și slavii, dar si majoritatea popoarelor nordului aveau aceleași reguli nescrise, atunci când venea vorba despre păr. Simbolul frumuseții și al sănătății feminine era reprezentat de cosița lungă, strălucitoare, împletită în trei, de grosimea încheieturii. Femeile măritate erau învățate, că toată energia și bunăstarea căminului este depozitată în părul lor. Nu întâmplător, în timpul invaziilor, barbarii căutau să o captureze mai întâi pe soția conducătorului advers și să-i taie părul, într-un ritual menit să-l sece de puteri pe soțul ei, ba char și întreaga cetate sau ținut pe care acesta, împreună cu consoarta, le stăpânea. Tot tradiția de mii de ani la mai multe popoare ale lumii cere ca fetițele să poarte de mici părul împletit într-o singură coadă, din 3 șuvițe, ceea ce semnifica unirea trupului, minții și a spiritului într-un tot întreg. Cosița urma linia coloanei vertebrale, considerându-se că toate puterile Cerești benefice, coborâte prin părul copilei se transferă către coloană, umplând corpul, mintea și spiritul acesteia de o energie vitală de origine divină, pregătind-o pentru viitoarea ei misiune de soție și mamă. Înainte de măritiș, părul fetei se despletea și se reîmpletea în două cosițe. Una era pentru a rămâne conectată la puterea și glasul Lui Dumnezeu și a neamului propriu, cealaltă – pentru a auzi vocea neamului celui ursit, împărțind soarta cu el, susținându-l din punct de vedere energetic. În timpul sarcinii, Femeia acumula prin păr forțe suplimentare, de data asta nu pentru soț, ci pentru ea și viitorul copil. Cu atât mai drastică era interdicția de a scurta părul în timpul gravidității – pentru a nu-l priva de susținere energetică pe copilul încă nenăscut.

Părul femeilor măritate, spre deosebire de cel al fetelor tinere, era întotdeauna acoperit – pentru ca puterea lui să fie canalizată doar către familie, dar şi pentru a nu aduce în casă invidia străină, răutatea și alte energii negative din exterior. Foarte rar o femeie se încumeta să poarte părul despletit într-un loc public, deoarece se considera să o astfel e risipire a energiei personale nu poate rămâne fără consecințe. Majoritatea femeilor erau foarte atente la acest aspect – şi anume, de a-şi păstra la nivel optim încărcătura energetică, specific feminină. Mai mult de atât, purtatul părului la vedere era o considerat o declarație nerostită a femeii de disponibilitate sexuala. Pentru o femeie măritată așadar, era o mare rușine să fie văzută în public cu părul descoperit și despletit, ea putând fi catalogată drept ușuratică. Doar în fața soțului femeia își desfăcea părul, permițându-i acestuia să se conecteze la sursa ei tainică de energie și feminitate. În restul timpului părul era strâns în coc sau împletit. La fel cum misiunea dintotdeauna a bărbatului este de a-și proteja familia de orice agresiune fizică exterioară – tot așa misiunea spirituală a femeii (aflată în sfera ocultului, neputând fi văzută cu ochiul liber sau pipăită cu mâinile) – este dintotdeauna de a proteja casa și pe cei dragi de orice agresiune energetică, de priviri nedorite și ostile, de orice necazuri, intrate accidental sau intenționat în căminul conjugal.

Mai exista o categorie specială de femei, care puteau purta părul despletit fără să fie judecate pentru asta –acestea erau dansatoarele ritualice, preotesele, heterele – pe scurt, femeile cu inițieri şi funcţii speciale, care își foloseau podoaba capilară ca pe un insrtrument de lucru și de influență a persoanelor sau evenimentelor, lor însă nefiindu-le permis să aibă o familie. Dar acestea cunoșteau și ritualuri speciale de curățare, după ce apăreau în fața mulțimilor cu părul lăsat liber. Preotesele din templele Afroditei purtau de asemenea, părul foarte lung. Se considera că acesta le ajută să nu se epuizeze din punct de vedere energetic, în timpul apropierii fizice de un bărbat, restabilindu-le rapid balanța interioară. 118O altă categorie de femei, care purtau părul lung și despletit erau vrăjitoarele și doftoroaicele(vindecătoarele) Motivul era conectarea cât mai puternică la energiile stihiilor (elementali), cu care acestea lucrau. La începutul oricărui ritual de invocare acestea se roteau îndelung, cu brațele ridicate în sus, cu părul despletit, formând astfel un vortex energretic, prin care se puteau conecta la forțele Naturii.

Bineînțeles că multe dintre femeile contemporane, veșnic grăbite și având cu totul alte valori și etaloane decât stră-străbunicile lor, vor considera majoritatea obiceiurilor mai sus menționate drept simple superstiții, depăşite şi inutile .

Totuși, nu vă grăbiţi cu concluziile. Dacă simțiți că sufletul vă rezonează măcar cu o mică parte din cele citite, încercați, măcar pentru o perioadă limitată de timp, în calitate de experiment, să țineți cont de câteva sugestii (vă asigur că nu veți regreta! :)

• Nu vă tundeţi niciodată înaintea unor evenimente importante din viața voastră, pentru a nu modifica cursul lor;

• Monitorizaţi în permanență starea părului vostru, alocând timp măcar o dată pe zi, de preferat seara, unei perieri temeinice, fără grabă. În timpul pieptănatului puteţi și chiar trebuie să rostiţi mental afirmații pozitive cu privire la viitor, sau vă puteţi ruga.

• Din timp în timp prindeţi-vă părul în coadă sau împletiţi-l. Măcar în zilele când aveţi nevoie de energie suplimentară. Este foarte util să vă prindeţi sau să vă acoperiţi părul atunci când mergeţi în locuri aglomerate și încărcate negativ dpdv energetic – în piețe, în mari centre comerciale, dar mai ales la spital sau la cimitir.

• Se considera că părul strâns într-un coc „jos” dezvoltă două virtuți importante pentru o femeie – smerenia și ascultarea. O „coadă de cal” sau un coc prinse în creștet îi conferă rezistență fizică și psihică, sporindu-i puterile.

• Atunci când părul cade este foarte important și chiar necesar să lucrăm cu Neamul, cu arborele genealogic, conștientizând problemele și blocajele pe acest subiect. Pentru că una din funcțiile subtile ale părului este să ne hrănească și cu energiile neamului. Pentru o femeie căderea părului indică de cele mai multe ori probleme nerezolvate cu bărbații din neam – cu frații, fiii, bunicii, soțul sau cu tatăl.

• Să vă purtaţi cu părul vostru și să-l îngrijiţi, ca și cum acesta ar fi un Dar neprețuit, ce v-a fost transmis de către strămoși și care trebuie păstrat și transmis intact mai departe.

• Să țineţi minte, că regenerându-vă părul și protejându-l permanent, atrageți sporul și abundența în casele voastre.

• Dacă aveți în permanență un tonus vital scăzut și vă simţiţi stoarse de vlagă – lăsaţi-vă părul să crească!

• Dacă vreţi să vă dezvoltaţi intuiția – lăsaţi-vă părul să crească!

• Dacă vreți să aflați răspuns la o întrebare, legată de casă sau de cei dragi, sau să primiți un semn, formulați întrebarea în timp ce vă pieptănați, împletiți părul în cosiță și mergeți la culcare. Dimineața despletiți-l și mergeți să vă faceți treburile zilnice. Răspunsul va veni.

• Și cel mai important lucru: nu uitați, că printr-o simplă fluturare a minunatelor voastre plete puteți sădi în sufletul cuiva Iubirea! :)

Sursa articol: Atelierezoetno

ZECE LECTII DE VIATA

Anumite carti apar in viata noastra exact la momentul potrivit si ne ofera o scandeie de speranta intr-un loc al inimii nostre in care pana in acel moment a exista numai intuneric. Filosof si autor, Paulo Coelho reuseste sa descrie cu o maiestrie incredibila sufletul, momentele frumoase si incercarile vietii noastre, el fiind un maestru in a avea raspunsurile la intrebarile dificile pe care ni le ofera viata. Cuvintele sale pline de intelepciune ne pot ajuta enorm in depasirea obstacolelor si in descoperirea scopului vietii noastre. Iata cateva dintre lectiile de viata pe care le putem invata de la Paulo Coelho:

1. Secretul Vietii

Secretul vietii se afla aici, in acest moment, in prezent. In cazul in care-i acorzi atentia necesara prezentului vei avea puterea sa-ti schimbi viata. Uita de viitor, traieste aceasta zi in concordanta cu increderea ca acolo, undeva sus te iubeste. Fiecare zi aduce cu ea o noua eternitate.

2. Cea mai mare minciuna din lume

La un moment dat am pierdut controlul asupra evenimentelor pe care ni le-a scos viata in cale si am devenit controlati de soarta. Aceasta este cea mai mare minciuna din lume, pe care cei mai multi dintre noi ne-o spunem noi insine zi de zi.

3. Limba lumii

Exista o anumita limba pe Pamant pe care toata lumea o intelege: entuziasmul lucrurilor realizate cu draoste si cu un anumit scop.

4. Ce se intampla cu noi atunci cand murim

Cei care nu se mai intorc devin o parte din nori, o parte din animale. Acestia devin parte din tot ceea ce exista, acestia devin Sufletul Lumii.

5. Singura modalitate de a invata

Exista doar o singura modalitate de a invata si aceea este prin puterea actiunii. Tot ceea ce cunosti ai invatat pe parcursul calatoriei tale prin puterea actiunii.

6. Modul in care-i privesti pe ceilalti

Niciodata nu vom putea sa le judecam vietile celorlalte persoane deoarece fiecare persoana isi cunoaste propria ei durere si renuntare. Este important sa stii ca esti pe calea cea buna dar este nebunesc sa crezi ca aceea este singura cale.

7. Cele mai extraordinare lucruri in viata

Lucurile simple sunt cele mai extraordinare si numai cei intelepti le pot vedea.

8. Puterea credintei

Atunci cand iti doresti ceva cu adevarat tot Universul conspira pentru tine ajutandu-te sa-ti indeplinesti acea dorinta.

9. Ce putem invata de la cei mici

Un adult poate invata de la un copil trei lucruri: sa fie fericit fara niciun motiv, sa fie tot timpul ocupat cu ceva si sa stie sa ceara ceea ce-si doreste cu toata increderea.

10. Singura modalitate prin care vei putea intelege miracolul vietii

Este necesar sa ai curajul sa-ti asumi riscuri. Vom intelege miracolul vietii pe deplin atunci cand ii vom permite neasteptatului sa se intample.

sursa: http://www.e-dimineata.ro/zece-lectii-de-viata-pe-care-le-am-invatat-de-la-paulo-coelho/?relatedposts_exclude=2845

DECALOGUL STARII DE BINE

1. Tine minte ca totul este trecator. Deci renunta la framantarile inutile; doar la ele. Care sunt insa constructive si te duc la obtinerea unui rezultat bun, pastreaza-le! 
2. Traieste cu mult curaj - imbratiseaza viata cu tot ce are ea pentru tine - atat bun, cat si ceea ce crezi tu ca este rau - cauta binele peste tot si vei trai mai bine!
3. Sa traiesti in pace - cu tine si cu lumea - pentru asta, invata sa accepti!
4. Incearca sa te detasezi de tot ceea ce iti creaza un disconfort psihic - asta nu inseamna ca trebuie sa-ti negi starile proaste; ele sunt inevitabile si e normal sa le accepti (tocmai ce-ti ziceam mai inainte!). Infrunta-le, cauta solutii pozitive, fii invingator! Important este sa stii ce trebuie sa faci in astfel de situatii si nu sa evadezi, fara sa inveti o lectie din ele.
5. Accepta-ti problemele! Treci prin ele. Rezolva ceea ce poti. Oricum, accepta-le! Mi se pare frustrant sa auzi sau sa citesti mereu ca nu trebuie sa-ti faci griji! De acord, nu-ti fa griji mai mult decat trebuie, dar altfel mi se pare imposibil si ineficient. De ce ineficient? Pentru ca daca nu apare ingrijorarea, nu vei stii niciodata ceea ce ai de facut.
6. Intotdeauna sa traiesti fara frici. Frica iti consuma din energia vitala.
7. Sa fii mereu tonic si optimist - vei face mai bine fata problemelor vietii.
8. Poarta-te frumos cu oamenii daca vrei ca ei sa se poarte frumos cu tine.
9. Incarca-ti sufletul cu credinta . Simte sufletul tau si astfel vei simti credinta din el.
10.Nu uita ca atunci cand te-a creat Dumnezeu, El ti-a dat si vointa - vointa de a fi om. Demonstreaza asta!
Analizeaza rezultatul si constata ca te simti deja mai bine!
Citeste acest decalog ori de cate ori nu ai o stare de bine.

sursa:http://artasistiintadeatrai.blogspot.ro/2014/07/decalogul-starii-de-bine.html 

LUCRURI NESTIUTE DESPRE ROMANIA

In zona Olteniei se inregistreaza cea mai veche locuire in bordeie din lume(18,000 ani inainte de Christos), cea mai veche activitate de minerit, cel mai vechi tarnacop de miner descoperit vre-o data, cea mai veche activitate metalurgica a aramei din lume (8,000 ani inainte de Christos), cea mai veche scriere din lume (tablitele de la Tartaria, judetul Alba 5-6.000 inainte de Christos). Tot aici s-a inventat arcul, au aparut primele furnale din Europa, si tot de aici au plecat si s-au format celelalte popoare indo-europene si nu numai cum ar fi: iranienii, carienii, italicii, frygienii, scitii, cimmerienii, triburile iberice, bascii, sarmatii, elenii(ahei si dorieni), fenicienii, etc.

Traco-dacii reprezinta cea mai veche si mai inalta cultura de pe Pamant, anterioara civilizatiei Sumeriene, si totodata cea mai numeroasa (180 – 200 de triburi). Ei puteau fi gasiti in intreaga Europa (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, germania, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franta, Spania, Turcia europeana, Asia Mica, Africa……chiar si Burii din Africa de Sud sunt tot un neam Dac, din care facea parte insusi Burebista.

Scrisul si odata cu el istoria, au aparut mai intai in spatiul tracic si abia mai tarziu in spatiul greco-roman, dus probabil acolo tot de triburile care au migrat de aici. Traco-dacii au avut cea mai veche agricultura dinEuropa, (neolitic) si printre cele mai vechi din lume. La vremea lor erau singurul popor din lume care foloseau cercul la dispozitivele de masurare a timpului.

Incepand cu anul 1995, dupa studii indelungate, insa intentionat tinute la subsol, o serie de savanti americani de prestigiu au ajuns la concluzia ca Potopul descris in Biblie a avut loc pe malul vestic al Marii Negre, unde locuia o populatie neasteptat de dezvoltata, (oare cine?). De altfel Olimpul, legendarul munte din mitologia greaca (ULIMP- Lumina sau Splendoare, in limba traco-daca), nu era altceva decat muntele Bucegi pe care nu intamplator dainuie al doilea Sfinx de pe Pamant. Istoricul Homer spunea ca numai tracii stiau sa lupte calare si cu arcul incepand cu mileniul cinci inainte de Christos.

Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine desavarsita, toate conventiile fiind incheiate verbal si apoi pastrate cu sfintenie. Lipsa de acasa era semnalata printr-un bat lasat la poarta, fiind mai mult decat suficient.

Traco-dacii erau singura civilizatie din lume care nu a folosit sclavagismul sub nici o forma a sa.

In jurul anului 1400 I.C, se construieste in Tracia nord-Dunareana, cea dintai scoala cu local de sine statator de pe Terra, numita Androniconul, unde preotii Zamolxieni predau toate disciplinele universitare incepand cu teologia (cultul Zeului Soare si al celor 12 constelatii).

Confom marturiilor ramase posteritatii ale lui Platon si Socrate, insusi Pitagora si-a completat studiile la scoala Zamolxiana, si tot ei afirmau ca in acea vreme in Dacia existau cei mai de seama medici ai timpului.

Istoricul Herodot, ii considera pe Cimerieni originari de pe versantul Nord-Estic al Carpatilor,(Moldova de astazi). Apoi o parte din ei s-au deplasat spre Sud, in Anatolia, unde au fost cunoscuti ca Cimiry. Migrati ulterior catre Italia, Spania, Anglia si Irlanda au fost cunoscuti sub denumirea de celti.

Zona Nord-Dunareana (Romania de astazi), a fost considerata din vechime drept un paradis terestru.Un teren bogat in aproape toate bogatiile pamantului, cu terenuri agricole(Granarul Europei de mai tarziu), pasuni intinse, toate formele de relief, un incredibil sistem hidrografic natural, o zona bine aparata contra majoritatii dezastrelor naturale…..etc. Ca un miracol unic al istoriei, locuitorii acestei zone n-au putut fi alungati din vatra stramoseasca si nici deznationalizati.

Romanii pastreaza in continuare limba, portul, obiceiurile, traditiile stramosilor de acum 7.000 de ani. Analizele minutioase de sange, demonstreaza un alt miracol : in ciuda numeroaselor invazii, inclusiv mult distorsionata ocupatie romana, ne-am pastrat puritatea genetica, specifica stramosilor nostri.

Romania ramane un miracol, caruia i s-a prevazut un viitor mesianic. Profetul indian Sundhar Singh scria in 1922, ca romanii vor deveni un popor indragit si respectat de toate popoarele lumii.

Sursa: http://www.diasporatv.eu/un-mare-secret-mondial-ascuns-despre-romania-se-schimba-istoria-tarii-noastre/