CANTEC PENTRU VOI

CONVERSATII CU DUMNEZEU

"Nu poţi să-L cunoşti pe Dumnezeu, până nu ai încetat să-ţi mai spui că-L cunoşti deja pe Dumnezeu. Nu poţi să-L auzi pe Dumnezeu, până nu încetezi de a crede că L-ai auzit deja.
Nu pot să-ţi spun Adevărul Meu, până când tu nu încetezi să-Mi spui adevărul tău.
Dar adevărul meu despre Dumnezeu vine de la Tine.

Cine a spus asta? Alţii.
Care alţii?

Conducătorii. Preoţii. Rabinii. Pastorii. Cărţile. Cerule, Biblia!!.

Acestea nu sunt surse autorizate.
Nu sunt?

Nu.

Atunci care sunt?

Ascultă-ţi sentimentele. Ascultă-ţi Gândurile Cele mai Înalte. Ascul¬tă-ţi experienţa. Ori de câte ori oricare dintre ele diferă de ceea ce ţi s-a spus de către profesor sau ai citit în cărţile tale, uită cuvintele. Cuvintele sunt purtătoarele cele mai puţin demne de încredere ale Adevărului.
Atât de multe vreau să-Ţi spun. Atât de multe vreau să întreb. Nu ştiu de unde să încep. De exemplu, cum se face că nu Te arăţi?
Dacă există cu adevărat un Dumnezeu şi Tu eşti acela, de ce nu Te arăţi într-un mod pe care-l putem înţelege cu toţii?

Am făcut-o de nenumărate ori. O fac chiar acum.
Nu. Vreau să spun printr-o metodă de revelaţie care este de ne¬contestat; care nu poate fi negată.

Cum ar fi?

Cum ar fi, să apari chiar acum în faţa ochilor mei.

O fac chiar acum.

Unde?

Oriunde te uiţi.

Nu, vreau să spun: într-un mod de necontestat. Într-un mod pe care nici un om nu l-ar putea nega.

Cum ai vrea să fie ăsta? Sub ce formă sau înfăţişare ai vrea să apar?

Sub forma sau înfăţişarea pe care o ai Tu cu adevărat.

Aceasta ar fi imposibil, deoarece Eu nu am o formă sau înfăţişare pe care tu să le poţi înţelege. Aş putea adopta o formă sau o înfăţişare pe care tu le-ai putea înţelege, dar atunci toată lumea ar presupune că ceea ce ei văd este unica formă sau înfăţişare a lui Dumnezeu, mai degrabă decât una din multele forme sau înfăţişări ale lui Dumnezeu.
Oamenii cred că Eu sunt ceea ce ei văd, mai degrabă decât ceea ce ei nu văd. Dar Eu sunt Marele Nevăzut, nu felul în care apar Eu într-un anumit moment. Ca să zic aşa, Eu sunt ceea ce Eu nu sunt. Eu vin din această stare de Eu nu sunt şi la ea Mă întorc întotdeauna.
Totuşi, când Eu apar într-o anumită formă sau alta - o formă în care Eu cred că oamenii Mă pot înţelege, ei Îmi atribuie aceea formă pentru totdeauna. Dacă aş apărea altor oameni în orice altă formă, primii ar spu¬ne că nu am fost Eu, pentru că acum nu arăt la fel şi nici nu spun ace¬leaşi lucruri, aşa încât, cum aş putea fi Eu?
Vezi deci că nu contează în ce formă sau în ce mod Mă arăt - orice mod aş alege şi orice formă aş lua, nici una nu ar fi de necontestat."

sursa:CONVERSATII CU DUMNEZEU Neale Donald Walsch

IUBIREA ADEVARATA

Imaginati-va relatia perfecta.
Va aflati intr-o stare continua de fericire perpetua, pentru ca traiti alaturi de barbatul ideal sau de femeia ideala.
Cum ati putea descrie viata alaturi de o asemenea persoana?
Ei bine, relatia cu o asemenea persoana ar putea fi comparata cu relatia cu un caine.
Un caine nu poate fi altceva decat un caine. Orice ati face, el nu se va schimba.
Acelasi lucru este valabil si daca aveti o pisica sau un cal. Orice animal este ceea ce este.
Acceptarea acestui adevar in relatia cu alti oameni este foarte importanta. Nici un om nu poate fi schimbat de catre un altul. Fie il iubim asa cum este, fie nu.
A incerca sa-l schimbam pentru a corespunde imaginii noastre personale este ca si cum am incerca sa schimbam un caine, o pisica sau un cal.
Realitatea este ca orice om este cel care este, inclusiv noi insine.
Este la fel in cazul dansului: fie doresti sa dansezi, fie nu. Trebuie sa fii complet sincer cu tine insuti, ca nu se poate sa dansezi si sa te simti bine daca tu nu doresti acest lucru.
Numai cine intelege acest adevar profund poate deveni suficient de lucid pentru a-i vedea pe cei din jur asa cum sunt, nu asa cum doreste el.

Daca aveti un caine sau o pisica, ganditi-va la relatia cu animalul.
Sa luam exemplul relatiei cu un caine. Animalul stie perfect cum trebuie sa se poarte cu dumneavoastra.
Cum reactionati atunci cand cainele greseste?
Orice i-ati face, lui nu-i pasa pentru ca va iubeste oricum.
Cainele nu asteapta nimic de la dumneavoastra!!!

Cum stau insa lucrurile cu iubita sau iubitul dumneavoastra, cu sotul sau sotia?
Acestia au atat teribil de multe asteptari, si in plus se mai si schimba tot timpul…

Cainele este responsabil pentru jumatatea lui de relatie cu omul.
Cand stapanul lui ajunge acasa, cainele latra de bucurie, da din coada, sare pe el.
El isi joaca foarte bine rolul, iar omul stie ca este un caine perfect. Cei care isi iubesc cu adevarat animalele isi joaca la randul lor perfect rolul: le hranesc, le mangaie, se joaca cu ele. Ei isi iubesc neconditionat animalele, asa cum ii iubesc si acestea pe ei.
Ambele parti isi asuma perfect partea de responsabilitate pentru relatia dintre ele.

Marea majoritate a oamenilor isi pot imagine foarte usor un asemenea tip de relatie cu un animal, dar nu si cu un alt om…
Oare de ce?
Cunoasteti pe cineva care nu este perfect?
Cainele nu este decat un caine, iar acest lucru nu va deranjeaza. Nu va simtiti deloc responsabil pentru el, nu doriti sa-l faceti sa devina un alt caine.
La randul lui, el nu incearca sa faca din dumneavoastra altcineva decat sunteti, de pilda… un stapan mai bun.

De ce ati incerca atunci sa transformati o femeie intr-o alta femeie, sau un barbat intr-un alt barbat?
De ce nu sunteti dispus sa ii acceptati asa cum sunt?
Poate ca va ganditi :
"Dar ce sa ma fac daca nu ma aflu alaturi de femeia potrivita sau de barbatul ideal?"
Intr-adevar, trebuie sa alegeti femeia potrivita sau barbatul potrivit. Dar cine poate fi partenerul potrivit?
Cineva care doreste sa mearga in aceeasi directie cu dumneavoastra, care este compatibil cu valorile si cu convingerile dumneavoastra, din punct de vedere emotional, fizic, spiritual…
Cum puteti sti daca partenerul dumneavoastra este potrivit?
Sa presupunem ca sunteti barbat si ca o femeie doreste sa va aleaga ca partener de viata.
Daca ar exista o suta de femei aflate in cautarea unui barbat, cate dintre ele ar fi dispuse sa va aleaga pe dumneavoastra?
Raspunsul este simplu: nu aveti de unde sa stiti !!!
De aceea, este necesar sa explorati si sa va asumati un anumit risc.
Eu va pot oferi insa un raspuns:
“…femeia cea mai potrivita pentru dumneavoastra este femeia pe care o iubiti asa cum este, pe care nu veti incerca sa o schimbati in nici un fel.
Aceasta este femeia potrivita pentru dumnevoastra.
Daca gasiti o asemenea femeie, iar ea va raspunde cu aceeasi atitudine, atunci sunteti un om norocos.
Sunteti barbatul potrivit pentru ea daca va iubeste exact asa cum sunteti si daca nu doreste sa va schimbe in nici un fel.
Nu femeia este responsabila pentru dumneavoastra; ea trebuie sa aibe incredere ca sunteti cel care pretindeti ca sunteti, ca proiectia dumnevoastra exterioara este identica cu adevarul dumneavoastra interior.
Trebuie sa fie la fel de cinstita cu dumnevoastra si sa nu proiecteze in exterior o imagine diferita de cea reala, astfel incat sa descoperiti mai tarziu ca nu este cea care credeati initial ca este. “

Cine va iubeste, va iubeste exact asa cum sunteti. Daca cineva doreste sa va schimbe, inseamna ca nu sunteti persoana pe care o doreste.
Atunci, de ce ar mai ramane alaturi de dumneavoastra?

Este usor sa-ti iubesti cainele, caci cainele nu are opinii despre tine.
Cainele isi iubeste stapanul neconditionat. Acest lucru este extrem de important.
Daca partenerul dumnevoastra va iubeste exact asa cum sunteti, iubirea sa seamana cu iubirea unui caine.
Alaturi de el/ea, puteti fi dumneavoastra insiva, puteti fi cel/cea care sunteti, exact asa cum cainele este cel care este."

sursa: fragment din cartea “Arta de a Iubi”
de Don Miguel Ruiz

INCERCARILE VIETII

Încercările neaşteptate ale vieţii ne descoperă fiinţa omenească - prima parte



Vă gândiţi, deseori, la faptul că lumea invizibilă nu ne previne dinainte despre toate încercările pe care trebuie să le traversăm. Acest lucru se întâmplă tocmai datorită faptului că, în neprevăzut, suntem obligaţi să intrăm mai profund în noi înşine şi să facem eforturi mai mari. Toţi avem încercări de traversat, dar bucuraţi-vă! De ce? În iniţierile antichităţii, acela care trebuia să treacă prin foc, străbătea, în realitate un jar artificial, dar el nu ştia acest fapt, îl credea real. Dacă i s-ar fi făcut frică, însemna că nu este demn de Iniţiere şi era alungat. Dar acela care era cutezător, conştiincios, plin de credinţă, traversa focul, descoperind apoi că totul nu a fost decât o iluzie! Încercările vieţii sunt imaginare, înainte de a le parcurge ne gândim mereu că ele sunt teribile, că vom suferi îngrozitor, dar dacă vom şti să le trăim corect, ele nu ne vor mai părea atât de grele.
Încă o pagină atât de stranie, încât nici nu ştiu ce să mai spun. De ce oare, Cerul, lumea invizibilă, nu ne previne? Oh, ce întrebare! Dar, de ce trebuie să ne prevină? În acel moment ne-am lua toate măsurile de prevedere, ne-am pregăti dinainte, am aranja astfel lucrurile, încât nu am putea arăta niciodată calităţile şi virtuţile noastre. Numai în neprevăzut ajungem să ne cunoaştem, să vedem cine suntem şi să ne descoperim aşa cum arătăm în realitate. Da. Nu v-aţi gândit la acest lucru. V-am luat pe nepregătite!...
Da, este adevărat că, în Iniţieri era cunoscut faptul că trebuiau trecute probele focului, apei, aerului şi pământului şi acest lucru îngrozea. Te pregăteai, aveai curaj, te găseai deja în interior, dar erai vioi, treaz, înarmat şi pregătit. În timp ce, în viaţa zilnică altfel sunt lucrurile! Tocmai aici capitulăm, în faţa celor mai mici lucruri, deoarece ele nu au fost prevăzute, deşi aici trebuie să fim pregătiţi: da, în viaţă!
Acum, în Iniţieri, lucrurile nu mai sunt aşa teribile ca în trecut, cu excepţia poate, a Francmasoneriei, dar şi aici este iluzoriu; eşti pus într-un cavou, adică eşti mort, iar apoi eşti înviat, dar toate aceste ceremonii nu sunt decât nişte comedii... Numai şi numai în viaţa de zi cu zi verifici cât de inteligent eşti, cât de puternic, cât de curat, cât de devotat, cât de fidel, cât de adevărat şi cinstit poţi fi!
Iată pe unul care spune: “Gata, am terminat cu femeile, nici una nu mă va mai tenta de azi înainte!...” Dar, a doua zi, deoarece lumea invizibilă a auzit tot ce a spus, iată că pentru a-l încerca tocmai apare o fată mică şi drăguţă, iar sărmanul nostru prieten se dă bătut!... Apoi rămâne uimit, îşi aduce aminte despre ceea ce a spus, dar este prea târziu. De câte ori nu am auzit fraţi şi surori care spuneau: “Nu mă voi căsători niciodată”. Iar după puţin timp o fac! Ştiţi de ce? Fiindcă au declarat că nu o vor face, da, acest lucru nu trebuia spus... Aici nu avem deloc lumină, promitem şi spunem lucruri care nu trebuiau spuse, deoarece există în lumea invizibilă tot felul de şarlatani care se distrează de minune pe spinarea noastră... Imediat de pun la încercare şi noi clacăm. Dacă nu doriţi să vă căsătoriţi, nu spuneţi acest lucru. Ca şi mine, care spun mereu: “Ah, vreau să mă căsătoresc, da vreau...”, iar când ei văd acest lucru, îmi trimit toate femeile posibile, de aceea nu am reuşit până acum să mă căsătoresc! Da, fiindcă totul îmi scapă... deci trebuie să cunoştem tot felul de şiretlicuri pentru a putea scăpa de multe lucruri.
Nu, nu este serios ce vă spun. Unii cred că vreau să vă fac să râdeţi, dar aceste lucruri sunt adevărate. De aceea, Iniţiaţii spuneau: “a şti, a dori, a îndrăzni şi a tăcea”; atunci când aveţi anumite proiecte, când deţineţi multe secrete, când aţi obţinut anumite puteri, nu le spuneţi, deoarece în acel moment anumite porţi vi se vor închide, anumite lucruri se vor îndepărta de voi, deci trebuie să tăceţi. Acest lucru este valabil în eternitate. Iar dacă eu v-am vorbit puţin astfel, este pentru că am avut un alt motiv. Deoarece aceste patru cuvinte: “a şti, a dori, a îndrăzni şi a tăcea” nu au fost explicate. Ce să ştii, ce să doreşti, ce să îndrăzneşti, în faţa cui şi de ce trebuie să taci, pentru ce motiv? Poate Iniţiaţii au explicat-o, dar nu prin scris, pentru ca toată lumea să afle, ci confidenţial, între ei înşişi.
Acum, nimeni nu ştie ce se ascunde în spatele acestor patru cuvinte. Veţi putea spune tot felul de lucruri, dar numai bunul Dumnezeu va şti dacă aveţi dreptate! Dar a dori? Ce să doriţi? Putem dori tot felul de lucruri care nu sunt mereu cum trebuie. Dar a îndrăzni? Să îndrăzneşti să spargi capul unuia, să îndrăzneşti să violezi o fată, să furi, ei nu! Am decis să vă dezvălui aceste patru cuvinte, dar există ceva din lumea invizibilă care îmi interzice, care mă împiedică, spunându-mi: “Lasă-i să mai aştepte”. Eu am rămas stupefiat, uimit când mi s-a revelat ce se găseşte în spatele acestor cuvinte. Ce anume să ştim, deoarece cunoştem atâtea lucruri şi iată că nu avem nici o putere, nici o cunoştiinţă adevărată, nici o bucurie. Cunoaştem prea multe lucruri, dar nu ceea ce trebuie ştiut. Apoi, dorim atâtea lucruri, cerem, dar nici Iisus n-a explicat sensul cuvintelor: “Cereţi şi vi se va da“. Nu, El nu a revelat ceea ce trebuie să ceri. Cuvintele “Căutaţi şi veţi găsi”, nu au fost nici ele explicate. Poate el le-a spus în secret discipolilor săi, dar în Evanghelii nu apar explicaţii. Apoi, “Bateţi şi vi se va deschide”. Pe ce să bateţi? Cum şi cu ce să bateţi? Cu un ciocan? Am decis să vă revelez toate acestea, dar pentru cele patru cuvinte: a şti, a dori, a îndrăzni şi a tăcea va mai trebui să aşteptaţi, da...
Pentru acei care nu au auzit încă, voi repeta numai aceste trei cuvinte: cereţi, căutaţi, bateţi. Bineînţeles, am mai explicat toate acestea, dar este bine să le auziţi din nou, fiindcă mereu va fi şi cineva care nu le ştie. Atunci, puneam întrebarea: de ce Iisus se oprea mereu asupra a trei lucruri, ca şi în cazul: “Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde la sapă şi le fură hoţii, ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură”. De ce, El se opreşte mereu asupra a trei lucruri? Ca şi în cazul: cereţi, căutaţi şi bateţi. Eu vă spun acum: deoarece există trinitatea intelect-inimă- voinţă, noi gândim, simţim, acţionăm. Care este oare factorul din noi care cere? Am pus unor mari filozofi întrebarea: “Cine este acela care cere? - Oh, este intelectul!”. Eu am răspuns: “Nu, el nu ştie să ceară. - Ah, este voinţa! - Deloc, inima este aceea care ştie să ceară, ea nu face decât acest lucru: cere, cere la nesfârşit”. Dar, ce cere? Ceea ce are nevoie mai mult! Cere bani, maşini, case... Nu, ea cere un singur lucru: căldura, iubirea, ce înseamnă să iubeşti şi să fi iubit, adică ce poate oferi fericirea. Iată ceea ce iubirea cere, iată ce înseamnă adevărata căldură.
Să vedem acum expresia “Căutaţi şi vi se va da”. Cine este acela care caută? Din nou mi se va răspunde: “Oh, inima este cea care caută, sau voinţa poate. - Nu, nu răspund eu, ele nu ştiu să caute, numai intelectul ştie să caute, fără încetare, el caută ceva pentru a găsi mereu altceva pierdut care trebuie găsit, da, dar nu putem găsi lucrurile în întuneric. Ah, de aceea el caută lumina pentru a putea găsi, fiindcă posedând lumina, vedem, găsim, iar lumina înseamnă înţelepciune, ştiinţă, cunoaştere. Iată ce face intelectul: el nu cere, nu bate, el caută numai fără încetare.
După aceea, “Bateţi şi vi se va deschide”. Din nou întreb: “Cine bate? - Oh, intelectul. - Nu, deloc. - Oh, poate inima? - Nici vorbă, ea nu ştie să bată, săraca!”. Oh, este voinţa, ea nu ştie decât să bată, a bate însemnând a acţiona pentru a deschide, dar de ce să deschidă? Fiindcă ne găsim într-o închisoare! Ah, deci bătând, acţionând, făcând eforturi, ajungem să deschidem uşa şi astfel suntem în libertate! De aceea, ea acţionează şi face eforturi, bate..., pentru a putea ieşi şi a fi liberă. Iar apoi apar iubirea, înţelepciunea şi adevărul care eliberează. Fiindcă Iisus a spus: “Căutaţi adevărul, adevărul vă va elibera”. Da. Minciunile, iluziile, nu vă pot elibera, din contră, veţi fi mereu legaţi, limitaţi, sub presiunea iluziilor. Numai adevărul vă poate face liberi, trebuie să cunoaşteţi adevărul. E atât de clar, de două mii de ani nu repetăm decât: “caută, cereţi,...”. Repetăm şi repetăm, iar oamenii fără discernământ au înţeles că trebuie să caute femei sau bani... Sau, poate case, puteri. Iar a bate înseamnă a-i sparge capul vecinului... Iată cum au înţeles oamenii cuvintele lui Iisus.
Pregătiţi-vă bine şi într-o zi vă voi spune ce înseamnă să ştii, dar ce să ştii? Să vrei, dar ce să vrei? Oamenii doresc foarte multe lucruri, dar nu ceea ce este cuprins cu adevărat în sensul cuvântului a vrea. A îndrăzni înseamnă, mai degrabă, a înfrunta, a nu avea frică de nimic, dar a înfrunta ce şi pe cine? A îndrăzni să te cerţi pentru ce lucru? Ei bine, nu este prea clar nici aici. Iar oamenii au interpretat după bunul lor plac. Ca şi acela care se adresa unei tinere: “Ah, cât aş dori să vă strâng în braţe, dar nu îndrăznesc s-o fac. Îndrăzneşte prietene, i-a răspuns ea, îndrăzneşte...” Iată cum se poate înţelege cuvântul “a îndrăzni”!
Iar a tăcea, trebuia să tăceţi pentru că trăiaţi într-o vreme când puteaţi fi arşi pe rug, asasinaţi. Dacă s-ar fi cunoscut faptul că posedaţi secretul pietrei filozofale şi nu-l spuneaţi, aţi fi fost masacraţi. Deci, trebuia să tăceţi. Există spirite în lumea invizibilă care ne pun la încercare, după ce am vorbit ceva care nu este în regulă, care nu este prudent. I-aş întreba pe miniştrii aleşi, de ce şi-au realizat, până acum, promisiunile dinainte de alegere? Fiindcă au vorbit despre ceea ce doreau să realizeze! Astfel au apărut piedicile, obstacolele şi nu puteţi realiza ceea ce v-aţi propus, aţi vorbit aiurea... Da, sărmanii nu sunt Iniţiaţi, ei vorbesc de toate. Îmi veţi spune că toată lumea, ziariştii, vă vor pune întrebări, vor dori să ştie. Spuneţi-le răspicat să şteargă putina şi apoi veţi vedea. Ca şi bulgarii care promiteau, pentru a fi aleşi, prin sate, aşa cum fac americanii, tot felul de lucruri: unul care era viitor ministru le-a promis sătenilor că va construi şcoli pentru copii lor. “Dar, au spus sătenii, noi nu avem copii. - Îi vom crea, le-a răspuns viitorul ministru”. Vedeţi dar, cum sunt bulgarii, ei pot crea copii, pentru ca aceştia să meargă mai târziu la şcoală...
Concluzionând, vă pot spune că vorbiţi mult prea mult despre proiectele voastre, despre alte lucruri şi apoi nimic nu se realizează. Chiar când promiţi ceva formidabil oamenilor, într-o anumită zi, ajungi la acea dată şi constaţi că oamenii nu sunt prea dispuşi, în interior, să primească, de ce oare? Fiindcă aţi promis. Ar fi trebuit prezentate astfel lucrurile, fără a promite, ci lăsând faptele să vorbească. Apoi, când oamenii vor constata binefacerile venite, vă vor înălţa în slăvi, mult mai mult decât în cazul în care aţi fi dezvăluit dinainte proiectele voastre. Ei bine, eu am mare grijă de acest lucru. Eu nu vă descopăr nimic, sau prea puţin, din proiectele mele, deşi trebuie să ştiţi că am destule proiecte...
Vin la mine unii şi îmi spun: - Oh, Maestre, ar fi minunat să facem acest lucru, să pregătim un altul sau să construim ceva. Sunteţi de acord? mă întreabă ei. - Oh, le răspund, de mult sunt de acord, numai că nu am spus-o. - De ce? - Fiindcă eu aştept ca acest lucru să vină de la voi înşivă şi eu să-l aprob, deoarece dacă acesta vine mereu de la mine va fi mereu ceva forţat, artificial, nu va ţine, dar dacă va veni de la voi, va merge şi veţi pune aici întreaga voastră bucurie şi fericire, întreaga voinţă. Deci, există secrete aici iar eu am proiecte, dar nu vi le revelez deoarece aştept ca ceva să vină de la voi înşivă. Eu vă pregătesc, pentru moment, iar apoi voi înşivă veţi descoperi ceea ce trebuie sau nu; în acel moment eu voi fi fericit, bucuros să văd că toate acestea vin de la voi înşivă. Pe moment, mulţi spun miraţi: “Sărmanul Maestru, el nu vede de ce avem nevoie...”. Ce vreţi, el nu vede poate din cauză că doreşte ca voi să vedeţi...
Problema, dacă eu văd sau nu, nu este aşa importantă, se poate ca eu să nu observ nimic şi totuşi sunt mulţi care îşi spun: “Este atât de naiv, nu vede defectele unuia sau altuia, închide ochii, este atât de încrezător, dacă nu îl atenţionăm noi despre cineva, el nu va observa.” Aşa gândiţi voi, că eu nu observ... De ce acţionez aşa? Ah, acesta este secretul meu, de aceea sunt un pedagog, dar un pedagog al noilor concepţii.
Am primit o scrisoare de la un cuplu, nu vă spun numele, sunt drăguţi şi nu vreau să-i expun, de altfel nu ştiu decât ei înşişi şi acum se află în sală, ne ascultă. Ei mi-au spus că trăiesc într-o aşa armonie împreună, se iubesc mult, au şi copii, dar când au venit aici au rămas dezamăgiţi, n-au văzut nimic bun, au găsit totul o comedie, ei considerându-se perfecţi... În timp ce alţii îmi scriu că totul este nemaipomenit, că aici există armonie, ambianţă, iubire, surâsuri, aici se învaţă, ne restabilim, este o atmosferă formidabilă. Este o scrisoare care face excepţie, ce vreţi, este normal, altminteri ar fi prea frumos ca să fie adevărat. Ce pot să le spun acelora care mi-au scris astfel? Eu nu îi voi vexa, îi voi aprecia, deoarece există o doză de sinceritate în ei, dar le voi spune că, în loc să-i privească pe alţii, să se uite la ei înşişi, să vadă că se găsesc în dezordine, că sunt într-o comedie unde joacă roluri bizare; eu aş vrea să le arăt cum ar trebui să se comporte ca fraţi şi surori, iată adevărata metodă pedagogică valabilă peste tot.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

sursä:Conferinţa din 27 Septembrie 1982

CONVERSATII CU DUMNEZEU

"Asta înseamnă că eu nu pot să cer tot ceea ce vreau?
Vrei să spui că, dacă ne rugăm pentru ceva, de fapt îndepărtăm acel lucru de la noi?

Această întrebare a fost pusă secole de-a rândul şi a primit răspuns de fiecare dată. Totuşi, voi nu aţi auzit răspunsul sau nu vreţi să-l credeţi.
Răspunsul la întrebare este dat din nou în termeni de astăzi, în limba de astăzi, cam aşa:
Nu vei primi ceea ce ceri şi nu poţi avea nimic din ceea ce vrei. Asta, deoarece chiar cererea ta este o afirmare a faptului că nu ai; şi, când spui că vrei un lucru, cererea ta acţionează pentru a produce exact această ex¬perienţă - dorinţa - în realitatea ta.
Rugăciunea corectă nu este deci rugăciunea de cerere, ci rugăciunea de recunoştinţă.
Când Îi mulţumeşti lui Dumnezeu înainte pentru ceea ce alegi să tră¬ieşti în realitatea ta, în fapt recunoşti că aceasta există acolo ... de fapt.
Recunoştinţa este, astfel, cea mai puternică afirmaţie în faţa lui Dum¬nezeu; o confirmare că, încă dinainte să ceri, Eu ţi-am răspuns.
De aceea, niciodată să nu implori. Apreciază.

Dar dacă eu Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru ceva dinainte şi acest ceva nu apare niciodată? Aceasta ar putea duce la deziluzie şi amărăciune.

Nu poţi folosi recunoştinţa ca pe o unealtă cu care să-L manipulezi pe Dumnezeu; un instrument cu care să prosteşti universul. Nu te poţi minţi pe tine însuţi. Mintea ta ştie adevărul despre gândurile tale. Dacă spui „mulţumesc, Dumnezeule, pentru un lucru sau altul”, având tot timpul foarte clar în minte că, în realitate acesta nu există, nu te poţi aştepta ca Dumnezeu să ştie mai puţin decât tine şi să-L faci, astfel, să ţi-l dea.
Dumnezeu ştie ce ştii tu şi ceea ce tu ştii este ceea ce apare ca reali¬tate a ta.

Dar cum pot eu să fiu cu adevărat recunoscător pentru ceva ce ştiu că nu exista!

Credinţă. Dacă ai credinţă cât o boabă de muştar vei muta munţii. Vei ajunge să ştii că există, pentru că am spus Eu că există; pentru că am spus că ţi-am răspuns deja, chiar înainte să o ceri; pentru că am spus şi ţi-am spus-o în toate modurile posibile, prin toţi învăţătorii care-ţi vin în minte că, orice vei alege, dacă vei alege în Numele Meu, aşa va fi.

Totuşi, sunt atât de mulţi oameni care spun că nu li s-a răspuns la rugăciuni.
Nici o rugăciune - şi o rugăciune nu este nimic altceva decât o afir¬mare ferventă a ceea ce este - nu rămâne fără răspuns. Fiecare rugăciu¬ne - fiecare gând, fiecare afirmaţie, fiecare sentiment - este creator. În măsura în care ea este susţinută în mod arzător ca fiind un adevăr, în ace¬eaşi măsura ea se va manifesta în experienţa ta.
Când se spune că o rugăciune a rămas fără răspuns, în realitate se în¬tâmplă că, cu cât gândul, cuvântul sau sentimentul au fost susţinute mai arzător, cu atât au devenit mai operative. Totuşi, ceea ce trebuie să ştii -şi aici se află secretul - este că există întotdeauna un gând în spatele gân¬dului - ceea ce ar putea fi numit Gândul care Sponsorizează - acesta este gândul care domină.
Deci, dacă te rogi şi implori, se pare că există o şansă mult mai redusă ca tu să trăieşti experienţa pe care crezi că ai ales-o, pentru că Gândul ca¬re Sponsorizează aflat în spatele fiecărei implorări este că tu nu ai acum ceea ce doreşti. Acest Gând care Sponsorizează devine realitatea ta.
Singurul Gând care Sponsorizează şi care ar putea învinge acest gând este acela care susţine credinţa că Dumnezeu îţi va acorda orice Îi ceri fără nici o excepţie. Unii oameni au această credinţă, dar foarte puţini.
Procesul rugăciunii devine mult mai uşor când, în loc să trebuiască să crezi că Dumnezeu va spune totdeauna „da” la fiecare cerere, înţelegi în mod intuitiv că cererea însăşi nu este necesarăAtunci rugăciunea este o rugăciune de recunoştinţă. Nu este deloc o cerere, ci o afirmare a re¬cunoştinţei pentru ceea ce este."

Neale Donald Walsch

SEMINŢELE FERICIRII

17. Iubiţi fără a cere să fiţi iubiţi.

"Dragostea e un subiect care nu va fi niciodată epuizat. Putem vorbi oricât, fără să ne săturăm. A iubi, e ca şi a mânca, a bea, a respira; nu putem trăi fără să iubim şi fără să auzim vorbindu-se despre iubire. De milenii, cântăm iubirea, pictăm iubirea, iar un film, un roman sau o piesă de teatru care nu vorbeşte de dragoste, pare fadă...Şi totuşi, ce ştiu oamenii despre iubire? Ei îi cunosc mai de grabă durerile, necazurile. De ce? Pentru că, pentru majoritatea lor, fericirea înseamnă a fi iubiţi. Desigur, ei sunt dispuşi să iubească un pic, la rândul lor, dar ei cred că e mai important să fie iubiţi. Proba: de ce nu le ajunge doar să iubească? De ce suferă ei atât când descoperă că acela sau aceea pe care îi iubesc nu răspund la dragostea lor, sau nu le dăruie atât cât doresc? Pentru a fi fericiţi, ei aşteaptă ca dragostea să le vină din exterior. Dacă nu vine sau le este retrasă, se simt frustraţi; ei nu cred în puterea lor proprie, în propria lor forţă de a iubi, au nevoie ca dragostea să le fie dată din exterior de cineva din exterior.
Sunteţi prieten, să presupunem, cu un bărbat sau cu o femeie, vă întâlniţi şi schimbaţi cuvinte, priviri, zâmbete...Dar într-o zi, această persoană are necazuri, traversează un moment dificil, are mai puţin timp să vă întâlnească, să vă scrie, să vă telefoneze, şi atunci vă simţiţi abandonaţi şi sunteţi nemulţumit, necăjit şi o obosiţi facându-i reproşuri:”De ce nu ai venit să mă vezi?...De ce nu mi-ai telefonat?...” Bine, desigur, e normal să aveţi impresia că aţi pierdut ceva, dar dacă nu vă decideţi să vă schimbaţi atitudinea, nu veţi înceta să suferiţi. Pentru a vă regăsi pacea, bucuria, spuneţi-vă că trebuie să vă bazaţi numai pe iubirea voastră, şi nu aşteptaţi ca dragostea să vă vină de la alţii. Cît timp aşteptaţi să fiţi iubit, depindeţi de alţii şi, dacă aceştia nu vă mai iubesc sau vă iubesc mai puţin - şi au acest drept! - vă simţiţi nefericit.
Viaţa e astfel făcută încât nu putem niciodată fi siguri de ceva, nici de evenimente, nici de oameni: câteodată se gândesc la voi, dar câteodată vă uită. Deci, dacă nu instalaţi în voi ceva stabil, veţi fi fără încetare nehotărâţi ,dezorientaţi. Da, e timpul de a începe a cunoaşte natura lucrurilor şi de a înţelege ce trebuie făcut pentru a fi fericiţi. Pentru că aveţi nevoie de iubire pentru a fi fericiţi, de vreme ce prin dragoste simţiţi că înfloriţi, că aveţi revelaţii, şi de vreme ce doriţi ca dragostea să continue la infinit, ei bine, iubiţi şi nu mai aşteptaţi să fiţi iubiţi. Dacă fiinţele pe care le iubiţi răspund la dragostea voastră, cu atât mai bine, mulţumiţi Cerului, dar nu contaţi pe aceasta. Din acest moment, da, veţi putea găsi fericirea pentru că totul depinde de voi, totul e cum vreţi, când vreţi, şi unde vreţi. Sunteţi atotputernic, independent, stăpân pe situaţie.
Ceea ce trebuie să vă preocupe, este de a ameliora manifestările iubirii voastre, de a o face mai dezinteresată, mai luminoasă, mai pură, mai vastă. Iată singura condiţie de a fi fericit prin iubire. Priviţi soarele, el nu aşteaptă să fie iubit, el iubeşte lumea întreagă şi de aceea e aşa radios. E liber, nu aşteaptă nimic.
Eu am înţeles mai demult că, dacă ar trebui să contez pe iubirea fraţilor şi surorilor Fraternităţii, oh, la, la, ce tristeţe şi ce decepţii mă vor aştepta! Săracii, au atâtea probleme de rezolvat, dificultăţi, obstacole, angajamente, nu au timp să se gândească la mine...Veţi spune: “Dar cum? Ei vă iubesc, dacă aţi auzi cum vorbesc de dumneavoastră!” Da, ştiu, ei mă iubesc până când nu găsesc pe altcineva pe care să-l iubească. Când îl vor găsi, ei mă vor uita. Veţi înţelege...un bătrânel simpatic cu barbă care le predică zi de zi despre legile divine ce trebuie respectate, despre eforturile care trebuie făcute şi care îi scutură din timp în timp, nu e prea apetisant. Nu-mi fac iluzii. Iată de ce, eu sunt primul care aplic sfatul pe care vi l-am dat. Îmi spun că eu sunt cel care îi iubesc (dar nu le-o arăt, altfel vor abuza). Şi în această decizie de a iubi nu numai pe fraţii şi surorile Fraternităţii ci toată creaţia, soarele, stelele, Domnul şi toate ierarhiile de spirite luminoase care sunt deasupra noastră...ei bine, eu găsesc fericirea, ceva stabil, fidel şi veridic. Atunci de ce n-aţi face şi voi la fel?
Dragostea voastră trebuie să mai crească în lumină şi înţelegere. Nu vă opriţi la stadiul de sentiment, pentru că sentimentul e prea personal. Pentru a trăi plenitudinea dragostei, este necesară şi înţelegerea. Iar atunci când vă veţi fi hotărât să iubiţi fără să aşteptaţi nimic în schimb, atunci veţi fi cu adevărat iubiţi. De ce?...Dacă în apropierea voastră oamenii se simt luminaţi, încălziţi, dar în acelaşi timp se simt liberi, cum să nu vă găsească simpatici şi agreabili?
Şi veţi vedea, că din momentul în care încetaţi să căutaţi dragostea, ea vă va urmări, va ajunge chiar să vă deranjeze! O veţi izgoni pe uşă şi va reveni pe fereastră. De îndată ce n-o mai căutaţi, va fi acolo. Dar cu cât o căutaţi mai mult, cu atât se va îndepărta. E ca şi cum v-aţi urmări umbra: ea fuge în faţa voastră şi nu puteţi să o ajungeţi din urmă. Da, a căuta dragostea celorlalţi e ca şi cum aţi fugi după propria voastră umbră. Dar de îndată ce nu o mai căutaţi va fi tot timpul acolo, surâzându-vă. Când căutaţi dragostea celorlalţi, vă concentraţi asupra a ceva din afara voastră, şi pierdeţi dragostea. Aşa se întâmplă. Deci, în loc de a o căuta, dăruiţi dragostea, făceţi-o să iasă din voi: ea va fi mereu prezentă în voi iar voi veţi fi stăpâni pe situaţie.
Acum, dacă nu vreţi să mă credeţi, nu vă rămâne decât să vă pregătiţi batistele. Asta nici măcar nu e grav, e inofensiv, dar se poate şi mai rău: mulţi oameni nu se mulţumesc cu batista, unii utilizează pumnalul, revolverul, otrava. Ei da, majoritatea dramelor sunt cauzate de dragoste...dragostea rău înţeleasă, dragostea care aşteaptă tot timpul ceva. Pe când dragostea de care vă vorbesc şi în care trăiesc fără încetare Iniţiaţii e o dragoste care întinereşte, întăreşte, te face neobosit, luminos şi frumos, o dragoste care aduce viaţa eternă, care resuscită, care imortalizează.
Da, o putere extraordinară a fost dată dragostei, pentru cei ce ştiu să o înţeleagă şi să o manifeste. Ea singură ştie totul, repară totul, declanşează şi proiectează forţe nebănuite.
Se spune că Dumnezeu este iubire. Dar când vedem tragediile pe care dragostea le aduce oamenilor, avem măsura muncii ce mai rămâne de făcut, toată calea care mai trebuie parcursă pentru a ne ridica pâna la acea dragoste divină. Dar se merită efortul, pentru că adevăratul vrăjitor, vrăjitorul atotputernic, este dragostea. Trebuie să o chemaţi să se instaleze în voi şi atunci, ca flacăra ce luminează prin sticla unei lămpi, peste tot unde mergeţi, dragostea voastră va lumina şi va ţâşni în jurul vostru."
Omraam Mikhael Aivanhov

ASTAZI, DUMNEZEU VREA CA TU SA STII...

… că adevărul rostit este un cadou dăruit. Adevărul ascuns este mai mult decât un cadou nedăruit, este o săgeată îndreptată către inimă. Se spune că “adevărul doare”, dar este exact invers. Neadevărul este prea dureros şi nicio minciună este nedăunătoare. Pentru că fiecare adevăr îţi deschide inima către celălalt şi fiecare minciună te separă. Şi totuşi, trebuie să ştii: Modul în care îţi spui adevărul poate fi dureros. Aşadar, spune adevărul, dar îndulceşte-ţi cuvintele cu pace.
Cu dragoste, prietenul tău, Neale Donald Walsch ~ www.humanitysteam.ro

sursa: ozibuna

CALEA INTELEPTILOR

Motto: Calea cea mai lunga incepe tot cu un simplu pas...

Cu multi ani in urma, traia in sudul Italiei, intr-o pestera de pe multele Etna, un mare intelept, a carui faima depasise cu mult hotarele tarii. El se numea Ridano, iar poporul ii daduse si numele de Intelis (mare intelept).

Ridano traia in mare simplitate si totusi, se considera cel mai fericit om din lume.

Lumea credea cu tarie ca Ridano cunoaste marele secret – secretul caii care duce la fericire, aici pe Pamant, in aceasta viata.

Multi regi invidiosi i-au oferit putere si bani si au incercat chiar sa-l ameninte cu moartea, pentru a-i smulge secretul caii spre fericire. Cu cat insistau mai mult, cu atat erau mai nefericiti, caci Ridano Intelis tacea si fericirea lui era din zi in zi mai mare.

Intr-o zi a venit la el un copil si i-a spus cu simplitate :

-Domnule, la fel ca Dumneavoastra, as vrea si eu sa fiu fericit. Va rog spuneti-mi si mie care este calea spre fericire.

Ridano, vazand puritatea copilului, i-a zis :

- Tie iti voi arata calea ce duce la fericire, Vino cu mine si fii foarte atent.

Calea aceasta nu este usoara. De cele mai multe ori, orice cale fara greutati nu duce nicaieri!

Calea fericirii e o cale ingusta si abrupta si de aceea trebuie, de la inceput, sa mergi pe ea pas cu pas, incet si cu mare atentie.

Ea este aratata de Dumnezeu numai celor alesi. Copile, marele secret al caii spre fericire nu este altceva decat o serie de pasi pe care trebuie sa-i faci, cu mare concentrare si convingere, de-a lungul intregii tale vieti.

Primul pas:

... este sa stii ca Dumnezeu exista in toate lucrurile din viata ta si, pentru aceasta, trebuie sa-L iubesti si sa-I fii recunoscator pentru tot ce ai si pentru toate evenimentele care ti se intampla; sa fii multumit cu ceea ce ai si cu ceea ce nu ai: acest pas se numeste DEVOTIUNE.

Al doilea pas:

... este sa te iubesti pe tine insuti, in fiecare zi. Cand te trezesti si inainte de a adormi, spune: „Sunt important, am valoare, sunt capabil, sunt inteligent, sunt iubitor, astept mult de la mine, nu exista obstacol pe care sa nu-l pot invinge.” Acest pas se numeste: RESPECT DE SINE.

Al treilea pas:

... este sa pui in practica tot ceea ce spui ca esti si, daca tu gandesti ca esti in stare, fa ceea ce iti propui; daca tu gandesti ca esti inteligent, actioneaza inteligent; daca tu gandesti ca esti capabil de iubire si devotament, iubeste fara teama tot ceea ce a creat Dumnezeu in jurul tau; daca tu gandesti ca nu exista obstacol pe care sa nu-l poti depasi, atunci propune-ti obiective in viata si lupta pentru realizarea lor, pana cand le vei obtine. Acest pas se numeste MOTIVARE.

Al patrulea pas:

... este sa nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obtine partea lor, tu o vei obtine pe a ta. Sa nu pastrezi in inima ta ranchiuna impotriva nimanui, caci acest sentiment nefast nu te va lasa sa fii fericit. Trebuie sa-L lasi pe Dumnezeu sa faca dreptate si tu iarta si uita. Acest pas se numeste ONESTITATE.

Al cincilea pas:

... este sa nu iei absolut nimic, de la nimeni, din ce nu iti apartine; aminteste-ti ca, potrivit legilor implacabile ale naturii, daca o faci, maine vei pierde ceva de mai mare valoare pentru tine. Acest pas se numeste CINSTE.

Al saselea pas:

... este ca nu trebuie sa faci pe nimeni sa sufere fizic, mental sau spiritual; toate fiintele Pamantului au dreptul sa fie respectate si iubite. Acest pas se numeste NON – VIOLENTA.

Ultimul pas:

... este sa observi cu atentie ce este in jurul tau; sa descoperi mereu in fiecare lucru, eveniment, fiinta, partea lui buna si nu lipsurile. Ajuta-i pe cei care au nevoie, fara sa te gandesti ca nu vei primi nimic in schimb. Iubeste adevarul, chiar daca el te dezavantajeaza. Acest pas se numeste DISCERNAMANT.

sursa: infinitaiubire

CE-TI DORESTI CU ADEVARAT?

Un vapor a ancorat in Mexic, langa un micut sat de pescari.
Un turist, i-a complimentat pe pescari pentru calitatea produselor si i-a intrebat cat timp le ia sa prinda acei pesti.
"Nu foarte mult timp."au raspuns pescarii la unison.
"Dar de ce n-ati mai stat, ca sa prindeti mai mult peste?"

Pescarii i-au raspuns ca micile cantitati pe care le prind, sunt suficiente pentru nevoile lor si ale familiilor lor.
"Pai, si ce faceti in restul timpului?" a intrebat turistul
"Dormim pana tarziu, pescuim putin, ne jucam cu copiii si ne facem siesta impreuna cu sotiile noastre. Mai tarziu, pe seara, mergem in sat, unde ne intalnim cu prietenii, bem putin, cantam la ghitara cateva cantece si tot asa.... Avem o viata plina."

Turistul i-a intrerupt, "Stati putin! Eu am absolvit Harvard-ul, am o diploma in economie si pot sa va ajut! Trebuie sa pescuiti mai mult timp in fiecare zi. In felul asta, o sa puteti vinde pestele pe care il prindeti in plus. Cu veniturile suplimentare, veti putea cumpara o barca mai mare."

"Si dupa asta?" au intrebat pescarii.

"Cu banii suplimentari pe care-i va aduce barca, veti putea cumpara o a doua si o a treia barca si tot asa, pana cand veti avea o intreaga flota de traulere (barci de pescuit). In loc sa vindeti pestele unui intermediar, veti putea negocia direct cu marile fabrici de procesare, poate chiar sa va construiti propria fabrica. Atunci veti putea parasi satucul asta micut si sa va mutati in Mexico City, Los Angeles , sau poate chiar la New York ! De acolo va veti putea conduce noua intreprindere prospera."

"Si cam cat timp ne-ar lua asta?" au intrebat pescarii.
"Douazeci, poate chiar douazeci si cinci de ani." a replicat turistul.
"Si dupa asta?"

"Dupa asta? Ei bine, prietene, asta-i momentul cand devine cu adevarat interesant," a raspuns zambind larg turistul. "Cand afacerea ta este cu adevarat uriasa, poti sa incepi sa vinzi si sa cumperi active si sa faci milioane de dolari!"
"Milioane? Serios? Si dupa asta?" au intrebat pescarii.

"Dupa asta, veti putea sa va retrageti din afaceri, sa traiti intr-un satuc linistit si retras pe malul marii, sa dormiti tarziu, sa va jucati cu copiii vostri, sa va faceti siesta cu sotiile si sa va petreceti serile impreuna cu prietenii distrandu-va cum vreti voi."

"Cu tot respectul, domnule, dar asta e exact ce facem acum. Care ar fi rostul sa irosim douazeci si cinci de ani?" au intrebat mexicanii….!!!!!

sursa: energianoua

ASTAZI, DUMNEZEU VREA CA TU SA STII...

… că faci diferenţă, fie că ştii sau nu. Să nu ai niciun dubiu asupra acestui lucru. Aşa ceva s-a întâmplat, din nou, ieri. Modul în care ai atins viaţa cuiva ieri, face diferenţa. Şi întotdeauna faci asta, ştiai? Da, da … zâmbetul tău, cuvintele tale încurajatoare, disponibilitatea de a fi “prezent” cu celălalt, au atins oamenii în mai multe feluri decât îţi imaginezi. Îţi spun aceasta astăzi ca să nu îţi pierzi încrederea. Încrederea despre cum viaţa se mişcă prin tine – şi cum tu te mişti prin viaţă.
Cu dragoste, prietenul tău, Neale Donald Walsch ~ www.humanitysteam.ro
sursa: ozibuna