iubirea

"Iisus iubea. Era dragostea, marele şi minunatul dar pe care-l făcea omenirii. Si a proclamat deschis că originea acestei iubiri este Tatăl ce trăia în El - acelaşi Tată care trăieşte în toţi oamenii.

Ceea ce dădea lui Iisus libertatea şi forţa de a îmbrăţişa întreaga omenire, era cunoaşterea unirii sale şi identitatea cu Tatăl. El s-a desprins rând pe rând de iluziile care erau cauza unei vieţi de ipocrizie; şi făcând-o El exprima din plin pe Tatăl trăind in El."

RUGA

"Dumnezeule, ajuta-ma sa simt puterea, acea flacara aprinsa din mine si lasa-ma sa simt pasiunea de a fi mai puternic decat am fost vreodata. Lasa-ma sa pasesc in lume asemenea unei flacari a luminii tale, stiind ca fiecare noua zi reprezinta un inceput, o sansa de a pune in aplicare ceea ce stiu."

"Atotputernice Spirit al Luminii ce straluci in Cosmos, atrage-mi flacara, in armonie, spre tine.
Ridica-mi focul din intuneric,
Atractie a focului care este Una cu TOTUL.
Ridica-mi sufletul, tu preaputernice.
Copil al Luminii, nu-ti intoarce fata de la mine.
Fa-ma sa ma topesc in cuptorul tau;
Cel ce esti una cu toate lucrurile si toate lucrurile
Una cu tine, foc al vietii si Una cu Mintea."
TOTH

IMNUL VIETII

Viata e o sansa - nu o lasa sa se piarda/ Viata e frumusete - admir-o/ Viata e o bucurie - gust-o din plin/ Viata e un vis - transforma-l in realitate/ Viata e o sfidare - infrunt-o/ Viata e o datorie - implineste-o/ Viata e un j o c - joaca-l/ Viata e pretioasa - ai grija de ea/ Viata e o bogatie - pazeste-o/ Viata e dragoste - bucura-te de ea/ Viata e un mister - incearca sa-l patrunzi/ Viata e o promisiune - n-o lasa neimplinita/ Viata e tristete - treci peste ea/ Viata e un imn - canta-l/ Viata e o lupta - accept-o si castig-o/ Viata e o tragedie - fii tare/ Viata e o aventura - indrazneste sa ti-o asumi/ Viata e fericire - fii astfel incat sa o meriti/ Viata e Viata - ocroteste-o! MAICA TEREZA

joi, 11 aprilie 2013

INOROGUL


"Se spune că primul care ar fi văzut un inorog ar fi fost chiar Adam, în Grădina Edenului. Deşi nimeni nu a mai văzut unicorni, de câteva secole încoace, totuşi credinţa în existenţa lor este larg răspândită în lume. Pentru unii, faptul că nu au mai fost văzuţi, nu face decât să le sporească misterul; în timp ce alţii cred că inorogii mai există încă în regiuni extrem de îndepărtate, putând fi văzuţi numai de către oamenii de o virtute şi curăţenie a sufletului, excepţionale. În mitologia chineză, unicornul era un animal benefic, ce venea printre oameni doar cu misiuni importante. Apariţia sa era considerată ca un semn bun, iar faptul că nu a mai fost văzut de multe secole, arată că trăim într-o epocă de decădere. El va reapărea atunci când va veni timpul şi când bunătatea va domni din nou printre oameni. Numele chinez al inorogului, Ki Lin, este similar cu Yin-Yang. Se spune că unul dintre primii inorogi i-a revelat împăratului Fu His scretele scrierii, cu mai bine de 5 000 de ani în urmă. Chinezii credeau, de asemenea, că inorogii pot prezice naşterea şi moartea unor oameni deosebiţi, precum înţeleptul Confucius. În anul 551 î.e.n., mama lui Confucius, fiind însărcinată, a întâlnit în pădure un inorog, care i-a dat o bucată de jad şi şi-a culcat apoi capul în poala ei. Ea a ştiut atunci că acesta era un semn de la zei. Pe bucata de jad era o inscripţie în care se vorbea despre marea înţelepciune de care va da dovadă fiul ei. Confucius a fost, într-adevăr, cel mai respectat filozof chinez. La bătrâneţe, se spune că a văzut şi el un inorog, înţelegând astfel că i se apropia sfârşitul. În Geneză se spune că Dumnezeu i-a dat lui Adam sarcina să dea nume la tot ce îl înconjura. În unele traduceri ale Bibliei, inorogul a fost primul animal pe care Adam l-a numit, ridicându-l astfel deasupra tuturor animalelor din lume. Atunci când Adam şi Eva au părăsit Paradisul, inorogul a mers cu ei, devenind un simbol al castităţii şi purităţii. Există în Vechiul Testament şapte referiri clare la unicorn, deşi acum există discuţii referitoare la aceasta. Şi Talmudul face referiri la el. De-a lungul istoriei, biserica a ajuns să interpreteze inorogul, în diferite feluri. În epoca medievală, el a devenit chiar simbolul lui Cristos, cornul său simbolizând uniunea dintre Cristos şi Dumnezeu Tatăl. Faptul că apare în Biblie înseamnă că nici un creştin adevărat nu se putea îndoi de existenţa sa. Licorna apare în unele planşe din tratatele alchimice, fiind o indicaţie pentru cei iniţiaţi, a procesului transmutaţiei interioare, absolut necesar pe calea reîntoarcerii la starea primordială, androginală şi a descoperirii aurului filosofal. În mitologia orientală, acest animal fabulos este în legătură cu cel de-al treilea ochi, ochiul frontal al înţelepciunii, pecete a Unităţii divine şi cu Nirvana. Inorogul simbolizează, prin cornul său unic din mijlocul frunţii, săgeata spirituală, raza solară, sabia divină a discernământului, revelaţia, pătrunderea spiritului în natură, dar şi o punte între lumi. El reuneşte în sine cele două polarităţi sexuale şi le transcende – de unde ideea de puritate şi de virginitate. Inorogul evocă întotdeauna ideea unei sublimări miraculoase a vieţii carnale şi a forţei supranaturale care emană din ceea ce este pur. Cornul său are virtuţi magice: decantează apele poluate, vindecă boli, detectează şi anihilează otrăvurile şi nu poate fi atins decât de către o fecioară. La British Museum din Londra există un corn despre care se spune că ar fi de unicorn şi pe care oamenii de ştiinţă nu au primit permisiunea să îl studieze (cel puţin nu oficial). Se spune că inorogul se va întoarce. Aceasta poate fi doar o metaforă a ceea ce oamenii caută astăzi: adevărul, puritatea şi iubirea care s-au pierdut în umbra tehnologiei. Pentru a găsi inorogul, aşa cum l-au găsit strămoşii noştri, trebuie să uităm ceea ce am învăţat, să renunţăm la orgoliul nostru de stăpâni ai naturii. Trebuie să ne întoarcem la modul tradiţional de a privi lumea. Doar atunci ÎL vom găsi, la fel ca şi pe celelalte făpturi extraordinare din noi, ce abia aşteaptă să poată umbla iarăşi, fără frică, prin lume…" sursa: http://filedelumina.ro/2013/04/07/inorogul/

miercuri, 3 aprilie 2013

FARA COMENTARII



Eu nu pot sa comentez asa ceva. Va las pe voi sa o faceti, asta doar daca mai puteti spune ceva dupa ce vizionati.

marți, 5 februarie 2013

ARMELE PSIHOTRONICE SI PRETUL LOR V

Manipulări colective

Conform unor teorii, dezvoltarea armelor psihotronice a atins astăzi asemenea culmi, încât acţionarea asupra creierelor oamenilor poate fi realizată practic prin intermediul ori­­­­cărui aparat electronic: telefon mobil, televizor, radio. "Orice individ poate fi manipulat. O asemenea influenţă asupra maselor este practicată de multă vreme de majoritatea serviciilor secrete. Cel mai des, armele psihotronice sunt folosite pentru a provoca revolte sau mişcări sociale. Aceste experimente, aparent inofensive, sunt puse în apli­care destul de frecvent. Un asemenea caz a scăpat de sub control şi a ajuns în presă, în Japonia, în anul 1997”, afirmă psihologul Dimitri Zîkov, cercetător în cadrul Asociaţiei pentru studiul fenomenelor psihotronice de la Novosibirsk, din Rusia. "Într-o seară, canalul de televiziune Tokyo TV a transmis câteva episoade din seria de desene animate Pokemon. La 20 de minute după începerea difuzării, sute de părinţi au apelat serviciul de ambulanţă, solicitând ajutor pentru copiii lor. Toţi descriau aceleaşi simptome: ameţeli, greaţă, vărsături, convulsii şi pierderea cunoştinţei. La câteva zile s-a declanşat o anchetă prin care s-a descoperit că în episodul de desene animate fusese montată o hieroglifă care reprezenta cuvântul moarte. Ea era ascunsă în spatele unor imagini fi­reşti. Subconştientul copiilor însă o detectase. Semnul se repetase atât de des încât provocase copiilor simptome specifice epilepsiei.  Ancheta nu a putut însă stabili de către cine şi în ce scop fuseseră folosite asemenea imagini subliminale asupra creierelor copiilor”.

Dmitri Zikov, specialist în fenomenele psihotronice 


Un caz similar s-a petrecut şi în Georgia. În noiembrie 2007, la Tbilisi, mii de oameni au ieşit în stradă să de­monstreze împo-triva politicilor dure ale preşedintelui Mi­hail Saakaşvili. După numai o oră de la declanşarea ma­­nifestaţiilor, pe străzile capitalei gruzine s-a petrecut un fenomen incredibil. Protestatarii cădeau efectiv din pi­cioare, se tăvăleau pe jos de dureri, se loveau cu capul de pereţii clădirilor. La spitalul central de urgenţe au început să sosească sute de oameni care se plângeau de dureri cumplite de cap şi stomac, de atacuri de panică şi pierderi de memorie. Majoritatea nu îşi aminteau nici măcar că fuseseră la demonstraţie.
Aşa cum s-a dovedit ulterior, pentru a alunga demonstranţii de pe străzi, miliţia geor­giană nu a folosit numai jeturi de apă şi gloanţe de cauciuc, ci şi o armă acustică. Experţii militari afirmă că astfel de instrumente s-au folosit şi în războiul din Irak şi Afga­nistan. Arma a fost creată în Statele Unite şi se numeşte LRAD. Ea emite sunete puternice, greu de suportat şi provoacă dureri de cap, pierderi de memorie, leşin, sentimente inexplicabile de teamă.
Potrivit unor informaţii apărute în presa occidentală, în laboratoarele secrete ale armatei ruse, oamenii de ştiinţă se străduiesc să perfecţioneze această armă. "Undele emise de ea sunt complet insesizabile de urechea umană, dar foarte periculoase pentru organism. Frecvenţa acestor infrasunete este cuprinsă între 2 şi 20 de hertzi şi poate afecta funcţionarea normală a organelor interne, poate provoca halucinaţii, depresii, stări de anxietate. Cele mai periculoase unde sunt cele cuprinse între 6 şi 9 hertzi. Omul bombardat cu asemenea sunete are senzaţia că ţeasta capului i se va despica, cade într-o stare de cumplită depresie, de panică şi groază. În astfel de momente, individul este lipsit de apărare, din mintea lui se poate extrage orice informaţie şi, invers, se poate inocula orice gând”.
Aparent, dosarul armelor psihotronice a fost demult clasat. În realitate însă, proiectul rămâne actual iar experimentele, probabil, continuă, sub aceeaşi ştampilă "top secret”.

luni, 4 februarie 2013

ARMELE PSIHOTRONICE SI PRETUL LOR IV

Câinele viu, cu capul tăiat

Experienţa oribilă, cu capul de câine tăiat


În anii următori, experimentele asupra psihicului uman şi încercările de a crea un dispozitiv pentru manipularea oamenilor au continuat. Proiectul inginerului Kajinski a fost preluat de cercetători mult mai puţin scrupuloşi şi au fost realizate o serie de experimente de-a dreptul monstruoase. Din primele decenii ale secolului XX, oamenii de ştiinţă ruşi, la ordinul expres al liderilor vremii, s-au străduit să creeze un super-soldat, cu puteri supraomeneşti, invincibil, care să nu simtă durerea şi oboseala. Astfel, o echipă de savanţi condusă de medicii chirurgi Serghei Briuhonenko şi Nikolai Terebinski propuneau o idee de-a dreptul şocantă: subiectului să i se programeze moartea clinică, creierul să-i fie spălat, toate amintirile şterse şi apoi, după anumite procedee, să fie reînviat. Individul devenea astfel altcineva, un om cu o nouă identitate, cu alte obiceiuri, cu abilităţi fenomenale, care răspundea numai la ordinele directe ale "stăpânului” său.
Pentru desăvârşirea acestei idei, savanţii şi-au început cercetările şi experimentele medicale pe câini. Înainte de toate trebuia demonstrat că un creier poate funcţiona independent de trup, la comenzi trimise prin intermediul unui aparat. Astfel a fost creat un dispozitiv care imita funcţiile inimii, capabil să menţină în viaţă capul unui câine, separat de trupul acestuia. Instrumentul a fost prezentat în premieră la Congresul internaţional de fiziologie de la Moscova, în 1940. Un cap de câine, despărţit de trup, a fost adus pe o măsuţă, şi profesorul Serghei Briuhonenko a demonstrat oamenilor de ştiinţă cum acesta poate răspunde la stimuli. Medicul a lovit masa cu un ciocănel şi capul patrupedului a tresărit. Apoi i-a îndreptat spre ochi o sursă puternică de lumină şi câinele a clipit. În faţa tuturor, capul animalului a fost chiar hrănit cu o bucăţică de car­ne. Câinele a înghiţit de îndată delicatesa care a ţâşnit afară printr-un tub conectat la cap. Experimentul a şocat întreaga comunitate a oamenilor de ştiinţă.

Schema dispozitivului lui Serghei Briuhonenko

După această demonstraţie, proiectul celor doi chirurgi a fost anulat. Conform declaraţiilor oficiale, motivul era costul mult prea ridicat. Dar, la scurt timp după spectaculosul experiment, medicul Terebinski a suferit un accident straniu, în urma căruia şi-a pierdut viaţa, iar profesorul Briuhonenko a fost internat într-un spital de boli psihice. Nu există dovezi în legătură cu finalizarea proiectului "super-soldat”, totuşi, nu putem să nu ne în­trebăm dacă, în laboratoarele secrete, teribilul experiment nu a fost continuat şi pe subiecţi umani. Deşi pare o idee desprinsă din cărţile ştiinţifico-fantastice, planul lui Stalin de a crea o armată de zombi, o armată de super-soldaţi manipulaţi printr-un dispozitiv psihotronic, avea toate premisele să poată fi pus în aplicare.
Dacă proiectul a continuat sau nu, probabil nu vom afla niciodată. Cert este că după destrămarea URSS-ului, când parte din dosarele experimentelor ştiinţifice top-secret au fost desecretizate, marele public a aflat despre experimentul Briuhonenko. VA URMA