Un Maestru Zen desena. I-a cerut celui mai bun discipol al sau sa stea alaturi de el in tot acest timp pentru a-i spune cand pictura sa este perfecta. Discipolul era putin preocupat de aceasta cerinta. Nu il vazuse niciodata pe maestrul sau facind ceva care sa fie imperfect, dar in acea zi, totul parea sa mearga gresit. Cu cat maestrul desena mai mult, cu atat totul devenea un haos…
Ca vorbim de China sau Japonia, arta caligrafiei este executata pe hartie de orez, care este foarte delicata, fragila. Ajunge o singura ezitare ca totul sa se strice, iar pata sa ramana acolo pentru secole. Pe hartia de orez este foarte greu sa incerci sa stergi, sa corectezi o greseala. Trebuie sa continui sa pictezi, fara ezitare. Daca ai ezitat pentru o singura clipa, ai facut un dezastru, iar cel care ar un ochi bun, va observa imediat: “Aceasta nu este o pictura ZEN”, ca sa fie e nevoie de un stil lejer, neezitant.
Maestrul picta si iar picta si efortul il facea sa asude. Iar discipolul statea langa umarul sau si continua sa spuna: “Nu, acesta nu este perfect”. Iar maestrul facea greseli dupa greseli.
La un moment dat, desenul era aproape de sfarsit si Maestrul i-a spus discipolului:
- Du-te afara si pregateste-mi alta foaie.
Si, in timp ce discipolul nu mai era acolo, Maestrul a realizat opera sa. La intoarcere, discipolul exclamat:
- Maestre, dar acesta este perfect. Ce s-a intamplat?
Maestrul rase si spuse:
- Devenisem constient de prezenta ta . Simpla idée ca cineva este acolo pentru a aprecia sau pentru a condamna, a nega sau a sustine, mi-a perturbat pacea interioara. Acum nu ma va mai perturba nimic: am inteles ca incercam sa fac ceva perfect .
Incearca sa faci ceva perfect si va ramane mereu imperfect. Natura este perfecta; Efortul nu este natural. Ori de cate ori vei face ceva sfortandu-te, vei distruge. Ori de cate ori esti natural si lasi ca lucrurile sa se inatmple, Dumnezeu este in spatele tau. Cand iti e frica, atunci cand vrei sa demonstrezi ceva, l-ai pierdut pe Dumnezeu. In frica ta, l-ai uitat. Ii pui mereu in fata ape ceilalti si astfel uiti izvorul din tine.
Auto-constientizarea se transforma in ceva rau. O persoana care nu se auto-constientizeaza (pe sine in raport cu ceilalti) este perfecta, iar aceasta forta vine de undeva de sus. Cand esti autoconstient esti in dificultate. Cand te autoconstientizezi in acest mod, de fapt incerci sa te arati celorlalti, aratand ca de fapt nu stii cine esti … Iata de ce, atunci cand esti singur esti in armonie: nu esti preocupat/a. Cand esti singur/a esti mult mai inocent/a. Nimeni nu te vede.
Traducere si adaptare din "OSHO - Ridere la Vita", Stampa Alternativa Italia (pag. 15-17)
sursa: http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/12494/o-poveste-zen.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu