ARMELE PSIHOTRONICE SI PRETUL LOR III

Dosarul special numărul 25

În arhivele secrete ale serviciilor speciale CEKA există un dosar voluminos, care cuprinde informaţii referitoare la profesorul Kajinski şi uluitoarea sa desco­perire. Inginerul era atent monitorizat, iar cercetările sale supuse unei stricte supravegheri. După căderea cortinei de fier, când mare parte a acestor informaţii s-au dat publicităţii, s-a dovedit că acest dosar cuprindea date, scheme, fotografii şi rapoarte foarte exacte. Toate sub numele de "Dosarul special numărul 25”.
Conform informaţiilor din dosar, în laboratoarele secrete ale serviciului de informaţii, profesorul Kajinski încerca să demonstreze că aşa-numitul radio-receptor din creierul uman poate funcţiona şi este efi­cient. După luni de cercetări, experimente şi teste pe diverse animale, savantul a anunţat că aparatul său de transmitere şi introducere în creier, la nivel inconştient, a anumitor gânduri, este finalizat şi gata de a fi pus în aplicare. "Dispozitivul este alcătuit dintr-o antenă de amplificare, cu mai multe transformatoare şi lămpi cu catod. Gândul dumneavoastră va fi preluat de staţia radio de transmisie, care îl va amplifica şi apoi îl va retransmite în eter”.

Andrei Bruşlinski alături de Vladimir Putin. Preţuirea oficială nu l-a scutit să moară în condiţii suspecte

Pentru prima dată, aparatul, care acţiona cu o putere incredibilă asupra minţii, a fost testat la finele anului 1924, la Moscova. Gândul formulat era captat de staţia radio, emis mai departe prin unde de joasă frecvenţă şi recepţionat în inconştient de către subiect. Experienţa a fost realizată pe mai mulţi câini. Profesorul Kajinski formula în gând comanda ca animalul să meargă în camera alăturată, să aleagă dintr-o stivă de cărţi un anume volum indicat de el şi apoi să i-l aducă. Câinele a executat cu succes comanda. Toţi patrupezii supuşi experimentului au îndeplinit ordinele orbeşte. Specialiştii prezenţi erau uluiţi.
A doua zi după demonstraţie, inginerul Bernard Kajinski a fost "invitat” la sediul central al serviciilor secrete. A fost întrebat direct dacă aparatul său poate inocula anumite gânduri "folositoare” şi subiecţilor umani. Răspunsul lui Kajinski a fost: "Sunt convins că acest «tun» va exercita influenţa dorită asupra oame­nilor şi, astfel, voinţa lor va fi înlăturată. Însă deocamdată nu l-am testat suficient”.
Împreună cu vestitul dresor Vladimir Durov, profesorul Kajinski a continuat seria de experienţe pe animalele de la circ. Timp de câţiva ani au fost supuse testelor zeci de animale, morse, câini şi elefanţi, peste 80 la sută dintre ele îndeplinind cu succes misiunile. Însă după o perioadă, nu se ştie din ce motiv, Vladimir Durov i-a expediat savantului o scrisoare prin care îi cerea insistent ca toate experimentele să ia sfârşit. Mo­tivul "oficial” a fost că, în urma acelor şedinţe, animalele refuzau să se supună comenzilor obişnuite, iar dresajele pe care le făcea aveau de suferit. Totuşi, citind scri­soarea, nu putem să nu ne întrebăm care era motivul real. Epistola din 20 august 1928 se află în Dosarul 25. "Stimate profesore Kajinski, mi se pare că invenţia dumnea­voastră întrece graniţele raţionalului. Mă tem, la modul cel mai serios, pentru siguranţa dumneavoastră. Mai mult nu vă pot spune”. Din nefericire, la momentul primirii acelei scrisori, profesorul Kajinski nu mai era stăpânul propriei invenţii. Aparatul se afla deja în proprietatea serviciilor secrete sovietice. În toamna anului 1928, profesorul Bernard Ka­jinski a fost din nou "convocat” la sediul poliţiei secrete. Nu s-a păstrat nici un document care să ofere răspunsuri despre discuţia acelei întrevederi. Important este faptul că, de atunci, profesorul Kajinski nu a mai fost văzut niciodată. VA URMA

SURSA: http://www.formula-as.ro/2012/1040/dosare-secrete-80/armele-psihotronice-si-pretul-lor-15649