Pe 2 iulie se vor împlinit 70 de ani de la celebrul „Incident Roswell“, când se crede că un un OZN s-a prăbuşit lângă o localitate americană. Este cea mai cunoscută întâmplare cu extratereştri a omenirii. Atunci, se spune că nişte fiinţe umanoide nepământene au fost capturate de americani şi studiate în secret. A căzut sau nu o farfurie zburătoare? Au fost sau n-au fost studiate trupurile unor fiinţe nepământene? Este Roswell un loc al fenomenelor misterioase? Fiinţele invizibile fotografiate pentru prima oară chiar la Roswell par să susţină teoria unicităţii acestei zone.
În noaptea de 2 iulie 1947, un obiect zburător s-a prăbuşit în deşert, lângă Roswell, New Mexico. Imediat, armata a închis zona. Primul anunţ făcut atunci presei, de către militari, spunea ceva despre o farfurie zburătoare de provenienţă necunoscută. Însă foarte curând, povestea a fost modificată, explicaţia oficială fiind clasicul de-acum balon meteorologic care i-a înşelat pe martori. Unii au crezut, cei care au fost la faţa locului s-au îndoit, dar povestea a fost dată uitării până în 1970, când maiorul Jesse Marcel a anunţat public că vehicolul prăbuşit era o navă extraterestră, din care au fost recuperate cadavrele piloţilor. Nici azi Forţele Aeriene Americane nu au recunoscut existenţa OZN-ului, deci nici vorbă de alienşi. Controversa s-a perpetuat fără evoluţii spectaculoase până în 1995 când Roy Santilli, producător independent de film, a dat unui post serios de televiziune din Marea britanie un film de epocă înfăţişând ceea ce a fost descris ca fiind autopsia unui pilot extraterestru de pe OZN-ul de la Roswell. De aici, s-a declanşat nebunia.
O farsă cu păpuşi
Omenirea a fost gata să creadă că aşa arată ET, iar guvernul american ne ascunde adevărul. Sute de cărţi şi mii de articole s-au scris pe tema celebrei autopsii. Specialiştii din cele mai diverse domenii au fost provocaţi să-şi spună părerea şi, în final, nicio tabără n-a ieşit câştigătoare. Misterul s-a elucidat peste câţiva ani când, la un post de televiziune japonez, a apărut un american care susţinea că el este cel care a făcut filmul în 1947 şi i l-a vândut lui Santilli pentru că avea mare nevoie de bani. Experţii militari au demolat povestea SF, dovedind că filmul e un fals, americanul e un angajat al lui Santilli, ET este o păpuşă, iar toată povestea o farsă uriaşă. Fanii fenomenelor neobişnuite au rămas dezamăgiţi. Dar cei mai câştigaţi au fost locuitorii din Roswell care, şi-au văzut orăşelul asaltat de turişti, ocazie excelentă pentru afaceri şi dezvoltarea turismului local.
Profit de pe urma legendei
Oamenii de ştiinţă au continuat însă să caute dovezi ale OZN-ului prăbuşit la Roswell, în încercarea de a dezlega o dată pentru totdeauna misterul. Dar căutările lor, cu cele mai moderne echipamente, n-au scos nimic nou la lumină. Chiar şi aşa, entuziaştii iubitori de întâlniri de gradul III au continuat să venereze acest loc intrat în folclorul ufologic. Au înfiinţat Muzeul Roswell la care vizitatorii fac pelerinaj tot timpul anului. Aici sunt expuse rămăşiţe recuperate din nava extraterestră, toate nişte falsuri. Mai atractive sunt manechinele care înfăţişează alienşi prietenoşi, suvenirurile în formă de OZN şi umanoizi ciudaţi. Când s-au împlinit 6a de ani de la debutul legendei, localnicii au pregătit un festival tematic, la care au venit peste 50.000 de oameni.
De fapt, n-a fost la Roswell
Nava prăbuşită în vara anului 1947 în deşertul din New Mexico în timpul unei puternice furtuni a fost zărită prima oară de un cioban. Dar locul exact al impactului nu era Roswell, ci un sat pe nume Corona. Ciobanul ieşit cu oile la păscut a zărit primul locul impactului. La îndemnul prietenilor şi vecinilor care l-au sfătuit să caute un avantaj material din acest lucru, a străbătut peste 120 de kilometri până în Roswell cu câteva resturi din epava extraterestră. S-a dus cu ele la armată, la mass-media şi le-a arătat chiar şi trecătorilor. Ziarul Roswell Daily Record a publicat peste câteva zile un articol pe prima pagină în care menţiona că o farfurie zburătoare a fost capturată de către forţele armate în apropiere de Roswell, nu Corona. Reperul a fost ales în funcţie de localitatea mai importantă din zonă şi astfel, acest incident a rămas în istorie ca „Incidentul Roswell“ în loc de „Incidentul Corona“.
Baghetele zburătoare
După 47 de ani de la incident, Roswell-ul avea să ajungă celebru şi pentru alt fenomen controversat: Rods. Sau „skyfish”. Termenul este folosit în criptobiologie şi ufologie pentru a desemna nişte baghete luminoase, invizibile pentru ochiul omului, dar care pot fi surprinse de camerele foto, atât clasice cât şi digitale. Arată ca nişte bare care se deplasează incredibil de rapid prin aer. Se consideră că sunt specii necunoscute, forme de viaţă extraterestră, creaturi din alte dimensiuni sau chiar miniOZN-uri.
Specialiştii în arta fotografică spun că sunt simple iluzii optice sau dârele unor insecte. Explicaţia nu i-a mulţumit pe fpasionaţii de mistere. Unul dintre cei mai sinceri susținători ai teoriei formelor de viață extraterestră este Jose Escamilla, care susține că a fost primul care le-a filmat, pe 19 martie 1994, chiar la Roswell, New Mexico, locul unde s-a prăbuşit cel mai celebru OZN. Culmea, primul Rod a fost filmat chiar în timp ce Escamilla încerca să filmeze un obiect zburător. De atunci, a mai făcut şi alte înregistrări. În toate se vede cum nişte tije luminoase străbat cu mare viteză întunericul, dispărând aproape instantaneu.
Capturate doar pe film
În 2005, China Central Television a difuzat un documentar în două părți despre rods-urile, surprinse de camerele de supraveghere ale unei companii farmaceutice din China. Au fost montate plase uriașe, dar acestea n-au prins decât nişte molii. Investigațiile ulterioare au dovedit că apariția rods-urilor pe video a fost doar o iluzie optică generată de viteza lentă de înregistrare a camerei.
Totuşi, Rods-uri au fost filmate peste tot. „Niciodată nu am văzut un Rod care zbura încet. Cele mai multe imagini durează între unul şi cinci cadre. Ceea ce consider a fi cele mai lente rods-uri care le-am văzut vreodată aveau o durată de zece cadre, adică o treime de secunda”, spune Escamilla. Mulţi nu ştiu că au capturat pe peliculă asemenea fiinţe, descoperă abia acasă. Alţii fac expediţii prin peşteri şi alte locuri întunecoase, preferatele rods-urilor, pentru a filma fiinţele misterioase. Unii vor cu orice preţ să le captureze. Matthew Lazenby n-a reuşit, dar le scriere astfel: „Modul în care se mişcă nu seamănă cu nimic din ceea ce ştim din regnul animal sau chiar aeronave. Este cel mai rapid lucru pe care l-ați văzut vreodată. Examinând un cadru, se poate observa că are șapte segmente și aripi”. Deplasându-se cu aceste aripi, baghetele luminoase seamănă cu nişte anghile care înoată prin apă. O explicaţie definitivă a originii acestor fiinţe luminoase nu s-a găsit încă. Cei mai mulţi cred că sunt fenomene banale, însă nu este ciudat că primul astfel de efect optic a apărut tocmai la Roswell, locul de unde provine cel mai bine păzit secret al guvernului american?
- Ce s-a mai întâmplat în 1947?
Conspiraţioniştii susţin că nu întâmplător cea mai mare captură de material extraterestru s-a petrecut în 1947. În acelaşi an, evenimentele importante de pe Terra s-au întâmplat aşa cum au hotărât ET, aflaţi în plină campanie de modificare a istoriei omenirii:
- s-a înfiinţat CIA
- a început să opereze FMI-ul
- s-a pus la cale Planul Marshall
- Regina Elisabeta a Angliei (pe atunci prinţesă) s-a măritat
- s-au descoperit manuscrisele de la Marea Moartă
- s-a proiectat celebra armă Kalashnikov
- căpitanul Chuck Yeager din Forţele Aeriene SUA a zburat mai repede decât viteza sunetului
- fizicienii americani John Bardeen, Walter Brattain şi William Shockley au conceput primul tranzistor
- s- a inventat holograma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu