De ce cascam?
Cascatul este un act reflex motor involuntar, intalnit atat la oameni, cat si la unele animale. Cercetarile arata ca reflexul este "contagios", conform testelor, probabilitatea ca o persoana sa caste creste nu numai atunci cand observa alti oameni, sau chiar animale, facand acelasi lucru, dar si daca citeste sau se gandeste la aceasta actiune, relateaza Business Insider.
Desi oamenii de stiinta au propus numeroase teorii pentru a explica motivele pentru care cascam si de ce acest reflex pare sa fie "contagios", niciuna dintre ele nu este unanim acceptata.
Primele studii indicau faptul ca reflexul ar fi un raspuns la nivelul crescut de dioxid de carbon din sange, atunci cand corpul are nevoie de un aport de oxigen, care ar justifica inspiratia profunda, sau de eliminarea dioxidului de carbon, printr-o expiratie puternica. Experimentele ulterioare au demonstrat insa ca mediile cu un nivel scazut de dioxid de carbon sau administrarea de oxigen subiectilor nu influenteaza nevoia de a casca.
Cea mai recenta teorie sustine ca rolul cascatului ar fi termo-reglator. Mai exact, temperatura ridicata, care apare natural in conditii de oboseala, suprasolicitarea sau trecerea dintr-o stare in alta duce la incetinirea proceselor cerebrale. Inspiratia puternica, urmata de expiratie duce la racirea creierului si reglarea temperaturii. Totusi, se pare ca oamenii casca mai rar in mediile cu temperaturi ridicate, contrar presupunerilor anterioare.
Fantomele
Fantomele sunt mentionate intr-o forma sau alta inca din timpul vechilor culturi din Mesopotamia sau din vremea Egiptului Antic, dar forma lor cea mai cunoscuta astazi, de spirite imbracate in cearsafuri ori camasi largi, albe, a fost introdusa abia in secolul al XIX-lea. In prezent, stafiile sunt considerate personaje de fictiune ori legende urbane, cercetatorii nerecunoscandu-le existenta. Totusi, 48% dintre americani cred in existenta lor, procentul femeilor fiind chiar mai mare, 56%, iar conform unui sondaj realizat de CBS, una din cinci persoane sustine ca a vazut sau a simtit prezenta unei fiinte paranormale.
Teoriile propuse de oamenii de stiinta pentru a explica numarul mare de evenimente de acest gen variaza. Unii dau vina pe infrasunete, zgomote care au o frecventa redusa si nu pot fi percepute de urechea umana. Aceastea pot fi emise chiar de furtuni care se apropie ori de aparatele electrocasnice, iar vibratiile pe care le provoaca dau o stare de disconfort psihic. O alta explicatie ar fi ca zonele mai reci din cladirile vechi, asociate cu prezenta unor spirite, sunt cauzate, de fapt, de curentii de aer, iar unele studii afirma ca halucinatiile vizuale si auditive ar fi urmarea unor intoxicatii minore cu monoxid de carbon.
Déjà vu
Déjà vu (n.r. deja vazut, in limba franceza) este un fenomen descris de o puternica senzatie ca un eveniment sau o experienta care se deruleaza a mai fost experimentata, in acelasi fel, in trecut, fie ca acest lucru s-a intamplat sau nu. Desi fenomenul a fost studiat intesiv inca de la inceputul secolului trecut, oamenii de stiinta nu au ajuns inca la o concluzie care sa explice, fara echivoc, motivele declansarii acestui fenomen. Senzatia de déjà vu pare sa fie extrem de comuna, intre 31% si 96% dintre adulti raportand ca au trait-o cel putin o data in viata.
Oamenii de stiinta au incercat sa gaseasca o legatura intre bolile psihice si fenomenul de déjà vu si au studiat, in special, pacientii schizofrenici sau pe cei cu tulburari disociative de identitate. Studiile nu au fost insa conclusive, nefiind gasita nicio corelatie intre problemele psihice si incidenta fenomenului. Alte teste au demonstrat ca unele tratamente medicamentoase sporesc probabilitatea declansarii senzatiei de déjà vu, dar substantele respective nu pot fi singura cauza a fenomenului, care are loc si la persoane care nu urmeaza niciun fel de tratament. O alta posibila explicatie ar fi ca senzatia apare la persoane care se afla intr-un loc sau o situatie noua, care seamana cu o experienta deja traita, pe care nu si-o amintesc imediat. Contrastul dintre sentimentul de noutate si cel de familiaritate ar putea sa fie cauza fenomenului.
Bigfoot
Bigfoot, cunoscut si ca Sasquatch, in America de Nord, Yeren, in China si Mongolia, Yowie, in Australia, ori Yeti, Abominabilul Om al Zapezilor, in muntii Himalaya, este un presupus animal umanoid, biped, mai inalt decat majoritatea oamenilor si acoperit de blana. Existenta acestuia nu a fost dovedita, iar oamenii de stiinta tind sa creada ca mitul lui Bigfoot este bazat pe folclor, identificari eronate si farse elaborate. Scepticii spun insa ca absenta dovezilor nu este neaparat o dovada a absentei animalului.
Comunitatea stiintifica nu ia in considerare posibilitatea existentei lui Bigfoot, in principal din cauza lipsei dovezilor care sa sustina supravietuirea unui animal preistoric de asemenea dimensiuni, dar si pentru ca majoritatea intalnirilor raportate s-au petrecut in zone cu un climat temperat si nu la tropice, acolo unde traiesc celelalte primate. Numarul celor care sustin ca au vazut animalul este destul de mare, iar cercetatorilor care exclud posibilitatea existentei acestuia li se cer explicatii. Una dintre principalele teorii propuse este ca cele mai multe dintre intalnirile raportate sunt, de fapt, farse. O alta varianta ar fi ca oamenii chiar vad o creatura, insa o identifica eronat ca fiind Bigfoot. De obicei sunt confundati cu primata uriasa ursii, cainii sau chiar alti oameni.
Efectul placebo
Placebo este un medicament sau o substanta inactiva utilizata pentru a-i face placere pacientului, ori ca element de control in experimente. Efectul cu acelasi nume consta in imbunatatirea observabila care se resimte asupra simptomelor sau a starii de sanatate, care nu se datoreaza unui tratament real, a carui eficienta este demonstrata. Concret, daca un pacient crede cu adevarat in eficienta unui remediu, de multe ori, acesta va functiona, desi nu contine nicio substanta activa. Denumirea efectului este derivata din forma de viitor a verbului latin placeo (n.r. a placea, in limba latina), avand sensul de "voi placea", "voi fi placut (cuiva)".
Oamenii de stiinta nu se pun de acord nici macar in legatura cu existenta acestuia. Unii dintre ei indica faptul ca nu exista dovezi clare care sa sustina rezultatele efectului, beneficiile aplicandu-se unui numar mic de pacienti si, aparent, aleatoriu. Chiar daca rezultatele nu sunt generale si rata de succes este necunoscuta, cercetatorii recunosc faptul ca exista situatii in care medicamentele inactive imbunatatesc starea de sanatate a indivizilor. Modul in care corpul se vindeca doar prin puterea sugestiei, ramane, in continuare, un mister.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu