VORBIND CU DUMNEZEU...

"6. Care este lecţia karmică pe care trebuie să o învăţ? Ce
cunoştinţe încerc să stăpânesc?

Nu înveţi nimic aici. Nu ai nimic de învăţat. Trebuie doar să-ţi
aminteşti. Adică, să ţi reaminteşti de Mine, că eşti parte din Mine. Ce
cunoştinţe încerci să stăpâneşti? Încerci să stăpâneşti însăşi
Perfecţiunea.

7. Există reîncarnare? Câte vieţi trecute am mai avut? Ce am
fost eu atunci? Este „datoria karmică” o realitate?

Mi-e greu să cred că ar exista un semn de întrebare în legătură cu
acest subiect. Mi-e foarte greu să-Mi imaginez aşa ceva. Sunt atât de
multe relatări despre experienţele vieţilor trecute, din surse deosebit
de demne de încredere. Unii dintre aceşti oameni au adus înapoi
descrieri de evenimente extraordinar de detaliate şi cu date complete
atât de verificabile, încât să elimine orice posibilitate de a crede că ei
au inventat sau că au pus totul la cale, pentru ca să-i înşele cumva pe
cercetători şi pe cei dragi lor. Tu ai avut 647 de vieţi trecute, asta
pentru că insişti să-ţi dau c cifră exactă. Aceasta este a 648-a. Ai fost
de toate. Rege, regină, iobag. Profesor, student, maestru. Bărbat,
femeie. Luptător, făcător de pace. Erou, laş. Ucigaş, salvator.
Înţelept, prostănac. Ai fost toate acestea!
Nu, nu există ceva ce se numeşte datorie karmică - nu în sensul
pe care i-l dai în această întrebare. O datorie e ceva ce trebuie, sau ar
trebui să fie, plătită.
Nu eşti obligat să faci nimic.
Cu toate acestea, există anumite lucruri pe care vrei să le faci:
alegi să trăieşti experienţe. Şi, câteva dintre aceste alegeri depind de
experienţele pe care le-ai avut înainte - iar dorinţa de a le alege a fost
creată de aceste experienţe.
Cam astea sunt cuvintele cu care ne putem apropia cât mai mult
de ceea ce voi numiţi karmă.
În cazul în care karma reprezintă dorinţa interioară de a fi mai
bun, de a te ridica, de a evolua şi de a creşte şi de a privi
evenimentele şi experienţele ca pe o măsură a acestei creşteri, atunci,
da, karma există.
Dar ea nu te obligă la nimic. Nu se impune nimic, niciodată. Tu
eşti, aşa cum ai fost întotdeauna, o fiinţă cu liber arbitru.

8. Uneori simt că aş avea percepţii extrasenzoriale deosebite.
Există aşa ceva? Să fiu eu oare aşa? Oare oamenii care pretind a
avea astfel de percepţii „au făcut un pact cu diavolul”?

Da, există asemenea oameni. Tu eşti unul dintre ei. Toată lumea
este. Nu există nici o persoană care să nu aibă ceea ce tu numeşti
percepţie extrasenzorială, există doar oameni care nu o folosesc.
A-ţi folosi percepţia extrasenzorială nu înseamnă altceva decât
să-ţi foloseşti cel de-al şaselea simţ. E clar că acesta nu „e un pact cu
diavolul”, sau cel puţin nu i-aş fi dat acest sens în cazul tău. Şi,
desigur, nu există nici un diavol cu care să faci un pact.
Cândva - probabil în volumul al doilea - îţi voi explica exact cum
funcţionează energia extrasenzorială şi capacitatea extrasenzorială.
O să fie şi un al doilea volum?
Da. Dar hai să-l terminăm pe acesta mai întâi.

9. E în regulă dacă iei bani când faci un bine? Dacă hotărăsc
să am o activitate de vindecător în lume - lucrarea lui Dumnezeu
- pot să o fac şi să mă şi îmbogăţesc?
Oare cele două situaţii se anulează reciproc?

Am vorbit deja despre asta.

10. E ceva în neregulă cu sexul? Hai, spune-mi, care este
adevărul ascuns în spatele acestei experienţe umane? Este sexul
numai pentru procreare, aşa cum spun anumite religii? Se poate
obţine sfinţenie şi iluminare prin negarea sau transferul energiei
sexuale? E voie să faci sex fără dragoste? Este senzaţia sexuală
fizică suficientă pentru a motiva sexul?

Sigur că sexul este „în regulă”. Iarăşi îţi spun că, dacă nu aş fi
vrut ca voi să jucaţi anumite jocuri, nu v-aş fi dat jucăriile. Oare le
daţi voi copiilor obiecte cu care nu vreţi să se joace?
Jucaţi-vă cu sexul. Jucaţi-vă cu el! Este o distracţie minunată.
Este cea mai mare distracţie pe care o puteţi obţine de la trupul
vostru, dacă vorbim strict în sensul experienţelor fizice. Dar, Cerule,
nu distrugeţi inocenţa şi plăcerea sexuală şi puritatea distracţiei şi a
bucuriei, folosind sexul în mod greşit. Nu-l folosiţi pentru putere sau
cu scopuri ascunse; pentru satisfacerea Eului sau pentru dominare;
pentru orice alt scop, decât pentru bucuria pură şi extazul cel mai
înalt pe care-l dăruiţi şi împărtăşiţi, cel care este dragostea şi
dragostea recreată - care este o viaţă nouă!
Nu-i aşa c-am ales să vă înmulţesc într-un mod delicios?!
Cât despre respingere, am mai vorbit despre asta. Nu s-a obţinut
niciodată nimic sfânt prin respingere. Dorinţele se schimbă atunci
când îţi apar în faţă realităţi mai extinse. Nu e ceva neobişnuit deci
ca oamenii să dorească, pur şi simplu, mai puţină activitate sexuală
sau chiar deloc - sau, că veni vorba, oricare dintre activităţile
trupului. Pentru unii, activităţile sufletului devin preponderente şi, de
departe, mai plăcute.
Fiecare cu ale lui şi fără să judece - acesta este motto-ul.
Sfârşitului întrebării tale i se răspunde în felul următor: nu
trebuie să aveţi motiv pentru nimic. Trebuie să fiţi doar cauza.
Fiţi cauza experienţei voastre. Amintiţi-vă că experienţa produce
conceptul de sine, conceptul produce creaţie, creaţia produce
experienţă.
Vreţi să trăiţi experienţa unei persoane care face sex fără
dragoste? Daţi-i drumul! O s-o faceţi până când nu o s-o mai doriţi.
Şi singurul lucru care vă va determina să încetaţi - care ar putea să vă
facă vreodată să încetaţi acest comportament sau oricare altul - este
gândul care începe să se iţească legat de Cine Sunteţi. Totul este aşa
de simplu şi aşa de complex precum v-am expus Eu aici.

11. De ce ai făcut ca sexul să fie o experienţă umană atât de
bună, atât de spectaculoasă, atât de puternică, dacă tot ce avem
de făcut este să ne dăm la o parte din calea lui cât mai mult cu
putinţă? La ce bun? De fapt, de ce toate lucrurile sunt „fie
imorale, fie ilegale, sau îngraşă”?

Cu ceea ce am spus mai devreme am răspuns şi sfârşitului acestei
întrebări. Toate lucrurile amuzante nu sunt imorale, ilegale sau
îngraşă.
Viaţa voastră este totuşi un exerciţiu interesant pentru a defini ce
înseamnă distracţie. Pentru unii, „distracţie” înseamnă senzaţii ale
corpului. Pentru alţii, „distracţie” poate fi ceva complet diferit. Totul
depinde de cine crezi tu că eşti şi ce faci aici.
Sunt mult mai multe lucruri de spus despre sex decât s-a spus
aici, dar nimic care să fie mai important, decât că sexul însemnă
bucurie şi că mulţi dintre voi aţi transformat sexul în orice altceva.
Da - sexul este, de asemenea, sacru. Dar bucuria şi ideea de sacru se
interferează (ele sunt, de fapt, acelaşi lucru), iar mulţi dintre voi nu le
consideră aşa.
Atitudinile voastre despre sex formează un microcosmos al
atitudinilor voastre despre viaţă. Viaţa ar trebui să fie o bucurie, o
sărbătoare, dar ea a devenit o experienţă a fricii, a neliniştii, a lui
„nu-mi ajunge”, a invidiei, furiei şi tragediei. Acelaşi lucru poate fi
spus şi despre sex.
Voi aţi reprimat sexul tot aşa cum aţi reprimat viaţa, în loc să vă
exprimaţi Sinele pe deplin, cu dăruire şi bucurie. Aţi făcut din sex o
ruşine, aşa cum aţi făcut din viaţă o ruşine, numind-o malefică şi rea,
mai degrabă decât cel mai înalt cadou şi cea mai înaltă plăcere.
În loc să protestezi spunând că n-aţi făcut din viaţă o ruşine, uităte
la atitudinile colective faţă de ea. Patru cincimi din omenire
consideră că viaţa este o încercare, un calvar, o perioadă de testări, o
datorie karmică ce trebuie plătită, o şcoală cu lecţii aspre ce trebuie
învăţate şi, în general, o experienţă care trebuie îndurată în aşteptarea
fericirii reale, care apare după moarte.
Este o ruşine că mulţi dintre voi gândiţi în acest fel. Nu este de
mirare că aţi numit o ruşine fiecare acţiune care creează viaţa.
Energia care scoate în evidenţă sexul este energia care scoate în
evidenţă viaţa; adică însăşi viaţa. Sentimentul de atracţie şi dorinţa
intensă şi adesea imediată de a te îndrepta spre celălalt, de a deveni
unul, este dinamica esenţială a tot ceea ce trăieşte. Eu am pus-o în
totul. O aveţi încă de la naştere şi se află în mod inerent în interiorul
a Tot Ceea ce Este.
Codurile morale, constrângerile religioase, tabu-urile sociale şi
convenţiile emoţionale cu care aţi investit sexul (şi, pentru că veni
vorba, dragostea şi întreaga viaţă) v-au făcut incapabili de a vă
bucura de viaţă.
De la începutul începuturilor, omul nu şi-a dorit nimic altceva
decât să iubească şi să fie iubit. Şi de la începutul începuturilor, omul
a făcut tot ceea ce era în puterea lui ca acest lucru să nu fie realizat.
Sexul este o exprimare extraordinară a dragostei - dragoste pentru
celălalt, dragoste pentru sine, dragoste pentru viaţă. De aceea sunteţi
obligaţi să-l iubiţii (Ceea ce şi faceţi, dar nu puteţi să spuneţi
nimănui acest lucru; nu îndrăzniţi să arătaţi cât de mult îl iubiţi, ca
să nu fiţi numiţi perverşi. De fapt, această idee este perversă.)
În următoarea noastră carte vom analiza sexul mult mai
amănunţit; îi vom explora dinamica mult mai în detaliu, pentru că
este o experienţă şi un subiect cu implicaţii largi pe scară mondială.
Deocamdată - ţie personal - îţi spun că trebuie să ştiţi doar
următorul lucru: nu v-am dat niciodată ceva de ruşine - şi cu atât
mai puţin corpul vostru şi funcţiunile lui. Nu e nevoie să vă
ascundeţi corpul şi funcţiunile lui şi nici dragostea voastră pentru
ele şi unul pentru celălalt.
Programele voastre de televiziune nu se abţin să arate violenţă
pură, dar refuză să arate dragoste pură. Întreaga voastră societate
reflectă această prioritate."

sursa: CONVERSATII CU DUMNEZEU Neale Donald Walsch