EXISTA IUBIRE CE INCEARCA SA SE FACA AUZITA

''A asculta inseamna iubire.Intelegerea este iubire. Pana si cearta poate fi iubire.Stiti asta.Sub toata acea rabufnire si acea furie, exista iubire ce incearca sa se faca auzita. Ascultati.
Nu sunt Unicul pe care oamenii nu-L asculta suficient. Nici pe voi nu va asculta prea mult.Dar nu asta trebuie sa va preocupe. Pe voi trebuie sa va preocupe cum sa ascultati.Puteti stabili un nou ritm in lume prin virtute a ascultarii voastre.
Un ascultator este o minune rara. Ascultarea este un mare dar. Arta ascultatului intinde pe jos un covor pe care sa paseasca ceilalti. Este o oferta suprema.
Binecuvantati fie aceia care asculta, caci ei reprezinta fundamentul vietii.
Stiti de acum ca voi ascultati cu inima. Cuvintele sunt un lucru, dar inima, vai, altul! La inima sa va puneti urechea.
S-ar putea ca cineva sa-si descopere inima, prin faptul ca ascultati ce are de spus. Ascultarea voastra provoaca o deschidere a inimii - a voastra si a celorlalti.
Eu nu am nimic de castigat din faptul ca ascultati - doar voi aveti de castigat. Desigur, voi sunteti ceea ce-Mi. Va doresc foarte mult. Inmultiti la un intreg univers cat de mult Ma dsoriti voi pe Mine si veti avea o vaga idee despre cat de mult imi doresc Eu ca voi sa-Mi cunoasteti iubirea.
Sunt foarte recunoscator ca Ma ascultati, caci astfel potr suspina si pot conta pe voi. Deci este si spre binele Meu ca voi sa auziti soaptele iubirii Mele. Auziti-le peste tot acest zgomot si toata zarva - si vom fi fericiti impreuna.
Toti so toate va spun ceva.Dar ce? Ce trebuie sa invatati? Si ce ascultati? Doar nu vreti sa va petreceti tot timpul ascultand o repetare a voastra insiva. Intelepciunea voastra va spune asta.
Deci ascultati-Mi intelepciunea, astfel incat sa dobanditi mai multa intelepciune. Ascultati-o pe a Mea, astfel incat sa va inveliti cu bucuria iubirii. Ascultati-Mi vocea acum.
Evolutia voastra vine din ascultat. Nu din vorbit.
Ascultati cu atentie!
Lasati sa se stie ca ascultati.
Impartasiti tuturor, dar ascultati si voi.
Cand incepeti sa va preocupati de ascultat, inima devine ca un camp brazdat gata sa fie plantat. Ce seminte vor cadea peste inima voastra pregatita? Poate ca veti auzi o mare iubire. Poate ca va fi o iubire care da viata. Iubirea este totdeauna la indemana. Asa a fost de foarte mult timp.
Nu este nimic nou cand este vorba despre iubire, desi iubirea este mereu noua.
Iubirea si ascultarea sunt daruri extraordinare pe care le faceti. Iubiti si ascultati pentru ca acestea sunt calitati naturale ale inimii voastre. Ele va vin usor. Va linistesc asa cum nimic altceva nu o face.
Altceva v-ar putea determina sa uitati, dar uitarea nu este acelasi lucru cu a te simti in largul tau.
Iubirea si ascultarea Mea profunda sunt cele care v-au dat pace sufleteasca.
Imitati-Ma si veti oferi pace si liniste multor inimi.''

(Gloria Wendorff SCRISORI DIN CER)

PREA USOR DE RANIT

Sosim aici uitand ceea ce suntem de fapt. Incercam cu disperare sa evadam din stransoarea corpului pe care ni l-am ales. E in zadar. Renuntam putin cate putin, dar ramane in noi nostalgia libertatii de a zbura, nostalgie care ne va insoti pana in ultima clipa de pe aceasta planeta. Ne este greu sa ne obisnuim cu fondul sonor al acestui loc; ne sperie un ton mai ridicat, rasul puternic al tatalui, tipatul de bucurie al unui omulet cu o idee mai vechi pe aceste meleaguri, exclamatia de admiratie a mamei, falsa admiratie a vecinei de bloc, decibelii mult prea multi din ziua in care suntem botezati( n-am inteles niciodata de ce botezul unui copil, care este o taina intre el si Dumnezeu, este un prilej de a bea, de a barfi, de a-si etala noua achizitie vestimentara, pentru cei care se cred maturi).
Dupa ce trece peste toate aceste adevarate incercari pentru bulgarele de energie proaspat sosit din Univers ,bineinteles ca vin alte si alte incercari. Din ziua in care sosim cautam cu disperare jumatatea spirituala de care am fost despartiti candva si care ori de cate ori avem cu adevarat nevoie ne gaseste indubitabil. La inceput credem ca este in fiinta care ne ingrijeste inca din primele zile; daca nu avem parte de iubire din partea ei, ne inchidem in noi, ne inconjuram de ziduri groase si devenim mult mai fragili decat oricum suntem la sosirea aici.
Pe masura ce crestem cautam aceasta jumatate in prietenul de joaca, cel caruia ii oferim jumatate din marul nostru, jucaria noastra preferata. Apoi simtim primul fior cand colegul sau colega de gradinita ne zambeste intr-un fel anume. Plutim de fericire cand privim impreuna,  tinandu-ne de mana, zborul diafan al unui fluture sau al unui fulg de nea, ascultam plini de admiratie soaptele vantului, privim fascinati calatoria norilor pe cer. Inca nu suntem rupti de adevarata noastra natura, inca nu suntem contaminati de civilizatie. Dar intr-o zi descoperim cu stupoare ca nu mai suntem persoana preferata, el sau ea, a plecat de mana cu altcineva. Nu putem intelege ca am invatat o lectie si ca trebuie sa mergem mai departe. Totul se naruie in jurul nostru, ne simtim ingrozitor de urati, inima sangereaza, mai ramane o cicatrice pe fata ei, ridicam alte ziduri in jurul sufletului nostru fragil.
Suntem adolescenti, parca nimeni si nimic nu ne intelege. Lumea ne-a cuprins deja in vartejul ei, dar totul e prea brusc, nu suntem pregatiti. Cautam cu disperare un punct de sprijin, cautam fara sa stim jumatatea din astral. Am gasit-o intr-o zi, cand eram in momentul cel mai critic. Parea ca in ochii aceea mari am aflat tot Universul, toate tainele stiute si nestiute, toata lumina stelelor, toata caldura soarelui, toate culorile florilor, atingerea catifelata a aripilor de fluturi. Zburam din nou peste lume, totul ni se pare incredibil de frumos, vedem perfectiunea daruita de Dumnezeu acestei planete, suntem extaziati de faptul ca am ales sa venim aici. Ne insusim fara sa stim alta lectie, invatam sa fim buni, blanzi, invatam sa ocrotim, mai oferim o parte din inima noastra.
Dar intr-o zi si rolul acestei persoane in viata noastra se termina. Iar lacrimi, iar durere, iar furie sau deznadejde( in functie de cat de puternic ne este caracterul), iar inima sangereaza capatand o noua cicatrice.
Multe rani vom adauga in drumul nostru. Si cu cat vor fi mai multe cu atat vom fi oferit mai mult din iubirea noastra, cu atat vom straluci mai mult.
Bulgarele mic de energie intre timp a crescut, iubirea daruita celor pe care i-a intalnit a crescut lumina ce razbate din el,ajutat fiind de jumatatea spirituala ce si-a gasit loc pentru scurt timp in prietenul de joaca, in colegul de gradinita, in ochii din adolescenta si in fiecare chip adorat din drumul vietii.
Suntem prea usor de ranit cand usile sufletului raman deschise, dar e imposibil sa evoluam dincolo de ziduri si usi inchise!!!!!!

NU E USOR SA FII OM

CE ALTCEVA AR PUTEA FACE O STEA DECAT SA STRALUCEASCA?

Lumina zamisleste lumina. Iubirea zamisleste iubire. Iar aceasta este intreaga poveste a existentei. Acesta este subiectul vietii. Si totusi, voi credeti ca viata este o incurcatura.
Dar daca ati sti ca exista o Mare Lumina care va lumineaza? Si ca atunci cand doua fiinte Umane se intalnesc, aceastea sunt ca doua bete ce sunt frecate intre elede catre o Mana Nevazuta si iau foc, in mod repetat - doaua flacari ce devin una singura?Ce ar fi daca fiecare persoana pe care o intalniti este ca un anunt care va reaminteste de lumina voastra, astfel incat sa va amintiti ca este aprinsa? Lumina din voi nu poate fi decat aprinsa. Ea doar pare mai pala din diferite cauze.
Misiunea voastra este sa va aprindeti lumina si sa o faceti mai usor de vazut pentru ceilalti. Este simplu si este ceva in ochii celorlalti care va va spune ca ati reusit.
Si totusi, nu trebuie neaparat sa vedeti acea lumina de raspuns. Nu va aflati aici pentru acele semne care va dau de inteles ca ati reusit. Sunteti aici pentru a-Mi raspunde la chemarea de a radia mai multa lumina in exterior. Cand o veti face, veti simti un raspuns in interiorul vostru, care spune: ''Da, asta este. Este bine.''
Voi sunteti cel ce lumineaza inimi. Inima va este aprinsa, iar acum va impartasiti lumina. Ce este asa de greu in asta? Amintiti-va ca va aprindeti lumina pentru Mine si nu pentru celalalt, chiar daca acesta este un beneficiar al ei.
In tacere, faceti asta pentru Mine si aceasta inseamna sa-Mi urmati Voia. Nu este greu sa-Mi cunoasteti Voia. Tocmai v-am spus care este. Tocmai v-am spus si ceea ce vreti cel mai mult sa faceti, caci Voile Noastre sunt aliniate. Adevarul vostru nu e separat de al Meu. Voi nu sunteti digresiuni. Ele nu fac decat sa va distraga atentia de la vointa voastra.
Voi alegeti detaliile din viata voastra, dar nu si scopul vietii. Dar nu aveti de ales decat sa raspanditi lumina. Luptati pentru o cauza pierduta, atunci cand credeti ca aveti si alte alegeri. Ori de cate ori incercati altceva, descoperiti acest lucru. Si aceasta, nu din cauza lucrurilor care se intampla in exterior, ci din cauza aspectelor din interior.
Viata voastra nu este construita din ce vi se intampla. Ea e alcatuita din lumina voastra si din faptul ca o radiati. Acesta nu e un efort. Este renuntarea la efort, care adeseori vrea sa hotarasca un rezultat anume. Dar pe voi n-ar trebui sa va preocupe atat de mult rezultatele, intrucat voi sunteti cel care radiaza lumina.
Cum radiaza lumina? Pur si simplu radiaza. Nu ii este frica sa o faca. Nu se bazeaza pe parerile altora despre ea.Lumina este lumina si este facuta din ea insasi. Voi va reflectati lumina. O reflectati acum, pe masura ce cititi aceste randuri. Lumina voastra se infiltreaza in intreaga existenta. Radiaza spre steaua cea mai indepartata, intrucat voi sunteti ecoul stelei. Ce altceva ar putea sa faca o stea decat sa lumineze? Reflectata in lumina Mea, ea Imi emite lumina. Cat de fericita este o stea?
Ganditi-va ca fiecare stea de pe cerul noptii este o scanteie din lumina Mea radiata spre voi. Sau ganditi-va ca fiecare stea este o bagheta pe care o tin in mana pentru a va preamari lumina. Cat de reciproca este lumina. Cat de nesfarsita. Cat de miscatoare. Lumina penetreaza totul. Trece prin otel. Nu exista granite pentru lumina. Lumina calatoreste si in acelasi timp ramane acolo unde este. Voi sunteti viteza luminii. Si sunteti un calator intru lumina. Si voi sunteti lumina care nu se misca niciodata.Rdaiati.
Si ganditi-va: voi radiati in lumina Mea. Nu este un lucru minunat? Cum va face acest lucru sa va simtiti? Sunteti fericiti sa stiti ca sunteti o fiinta privilegiata intr-un univers de fiinte privilegiate , ca sunteti o lumina printre lumini, ca adevarul despre voi este lumina, si nu tot ce exista in rest?



(Gloria Wendorff SCRISORI DIN CER)


Ar fi minunat daca am reusi in aceasta perioada sa devenim mai constienti de LUMINA din noi, daca am incerca sa radiem in jurul nostru aceasta LUMINA.

CAND HERODOT A SCRIS CINE SUNT DACII...

LEGENDA PIETREI SACRE

Am citit de curand o carte ce cuprinde cateva legende ale dacilor, culese de Cristi Ionita,'' care se considera un rasfatat al sortii pentru ca a avut sansa sa le cunoasca si sa le transmita mai departe prin intermediul acestei carti''. Voi reda cateva fragmente din fiecare legenda in speranta ca va voi face curiosi spre a cauta in sufletul vostru mandria de a fi urmasii unor spirite aparte.

''...Istorisirea incepe intr-o noapte cu cerul senin, linistits ca multe altele asemanatoare ei si care nu prevestea in nici un fel evenimentele ce urmau sa se desfasoare.
Se spune ca dintr-o stea indepartata tare s-ar fi rupt o frantura. Nimeni nu stie de ce s-a intamplat asa, cum nu se stie nici de ce acea frantura a luat taman calea Pamantului si a cazut intr-un anume loc, dar batranii care cunosc povestea de la strabunii lor spun ca in acea clipa s-a vazut o lumina puternica asemeni fulgerelor ce prevesteau furtunile, ba chiar si mai apriga. Se spune ca mica bucata de stea ar fi pornit pe fagasul ei de parca ar fi fost dirijata de o mana ascunsa, iar calea ei s-a oprit undeva, pe taramurile noastre. Ar fi cazut in niste munti de basm, cu paduri falnice, marete si cu oameni ce intreceau cu mult celelalte triburi in mestesugul vanatului. Pasamite, aceste meleaguri au fost sortite sa primeasca frantura de stea, asa cum si ea, la randul ei, a fost indrumata spre acele locuri.
....Totusi un om nu s-a temut, ba chiar mai mult, s-a simtit atras de acea nemaivazuta piatra...Fara sa stea prea mult pe ganduri, s-a indreptat spre piatra, a privit mai intai la ea, apoi la cer cu piosenie, a ridicat-o fara nici o greutate si a dus-o in pestera in care locuia cu familia sa, gandindu-se ca piatra cazuta din cer ii va fi folositoare in incercarile grele ale vietii....ori de cate ori era nevoie, cu ajutorul ei se aprindea focul, foc atat de greu obtinut pana atunci. In plus, locuitorii pesterii se bucurau si de lumina ei binecuvantata. Pasamite, insa, ea avea si alte puteri pe care nimeni nu le putea banui, asa ca erau cat se poate de fericiti cu ceea ce aveau si binecuvantau neancetat lumina si caldura ce o primeau... Stapanul pietrei privea lumina ei blanda si se intreba ce puteri ascunse mai avea piatra si cand se va naste cineva anume pentru a le descoperi? Care este sortirea acestei mane ceresti?...Batran fiind, intr-o zi oarecare, stapanul franturii de stea disparu din lumea celor vii si se pare ca piatra cerurilor nu mai avea nici o intrebuintare. Nimeni nu reusea sa o atinga, nici macar urmasii lui. Locul ii era cel pe care il stim deja, pe masa din grota, stralucirea nu-i era mai mica, ba din contra, insa nu mai era nici un om care sa-i poata folosi puterile o data cu stingerea celui ce o gasise.
Asa ca nu fu nevoie de foarte multi ani pentru ca piatra sa fie uitata si rar se mai nimerea cineva sa vina sa o priveasca....Incetul cu incetul si cei care stiau adevarul despre piatra se stinsera din viata.
pe cand se intampla asta, din senin si nestiuta de nimeni, piatra disparu impreuna cu piedestalul ei...Un lucru ciudat se petrecea totusi: bunaoara, de nu se stie de unde, pe acele meleaguri aparea cateodata in noapte o lumina a carei forma aducea cu cea a unui batran. Unda luminoasa statea ce statea, iar apoi, dintr-o data, fara sa perceapa nimeni cum si unde, disparea de parca n-ar fi existat niciodata. Oamenii se hotarara sa-si numeasca zeul Mos Timp, pentru ca numai el parea a putea stapani timpul....Mos Timp era spiritul celui care, candva gasise piatra si caruia ii fusese harazit sa o aiba in stapanire.Era Duhul Pietrei Sacre, asa cum avea sa fie numit ceva mai tarziu de Geto-Daci...Impreuna cu Duhul, Piatra Sacra ajuta la paza acestor mirifice plaiuri...Mos Timp simtea vremurile care aveau sa se abata peste destinele tarii. Se hotara sa aiba grija de ceea ce avea sa devina avutia cea mai de pret a poporului Geto-Dac.Piatra nu avea voie sa fie vazuta decat de cei alesi. Duhul stia ca va veni vremea in care dusmanii neamului vor stapani puteri mari si se vor apropia mult de ea. Bunaoara trebuia sa faca ceva care sa o pazeasca si mai bine.Greutatea de a ajunge in lumina binecuvantata raspandita de Piatra va fi atat de mare, incat numai alesul Stelei Mama si al Zeilor va putea razbi. Lacatele ce-o vor ascunde ascunde vor fi ferecate cu sapte ivare care, la randul lor, vor fi imprejmuite de sapte munti.
Cu ajutorul Pietrei, el sapa in stanca sali si coridoare ce mergeau pana in inima muntelui. Menirea lor era aceea de a proteja Piatra de privirile simplilor muritori.Din pacate, nu peste multa vreme muntele avea sa ascunda Piatra Sacra pentru o perioada al carei sfarsit si astazi il asteptam. Pentru a sti ce se intampla afara si pentru a putea vorbi cu poporul, pentru ca Mos Timp va sta si el insusi ascuns in munte alaturi de Piatra, deasupra ultimei sali, cea aflata in chiar inima muntelui, Duhul a sculptat o bucata de stanca dandu-i forma unui cap de om. Totodata, el ii darui stancii puteri nebanuite.Era nimeni altul decat Sfinxul, paznicul Zonei Sacre, ochii si urechile Duhului, spiritul nepieritor peste veacuri al poporului Geto-Dac.
Nu numai Mos Timp si Piatra Sacra erau langa destinele poporului, ci si cerul veghea...Secolele au devenit milenii, dar atat Sfinxul cat si Piatra Sacra, au ramas pe locurile lor spre a indruma soarta poporului si a frumoasei tari ce se nascuse. Astazi Piatra se afla in inima Muntelui Ascuns, dar Sfinxul poate fi vazut de oricine, insa numai cei cu inima pura si gand curat ii pot auzi vorbele.''

SCRISORI DE DRAGOSTE DE LA DUMNEZEU

Esenta a ceea ce va ofer Eu in aceste mesaje nu este mesajul propriu-zis. Ceea ce extrageti din scrisorile Mele poate fi succint si minunat, dar, totodata, reprezinta doar un sttrop din ceea ce va ofer. Eu revars asupra voastra mai multa iubire si intelepciune lirica decat o fac cuvintele pe care le extrageti.
Mesajele Mele de aici reprezinta mult mai mult decat mesajul transmis de ele. Mesajele nu sunt suficiente. A cunoaste toate mesajele din lume nu este suficient. Mesajul pe care vi-l transmit Eu reprezinta mai mult decat un rezumat al lor. Ceea ce va dau Eu nu poate fi definit. Esenta mesajelor Mele nu poate fi cuprinsa in cuvinte. Cuvintele se afla la periferia inimii Mele. De aici nu aveti altceva de invatat decat cum sa fiti cu Mine.
Va veti aseza alaturi de Mine? Nu trebuie sa vorbim; sau, daca vrem, putem sta la taclale, putem vorbi cu altii, formand cercuri, sau putem purta discutii serioase. Ce conteaza? Conteaza ca stam impreuna.
Suntem impreuna pentru a ne intalni cu Noi Insine. Stam jos si ne tinem de mana. Este suficient. Si doar cateva clipe petrecute cu mine au o mare importanta. Nu trebuie sa stiti neaparat ce anume preluati din intalnirea Noastra.
Fiti iubirea mea, vreti?
Care este mesajul pe care vi-l transmit astazi? Uitati de toate astea. Pur si simplu fiti alaturi de Mine si dati-Mi voie sa va duc in diferite locuri. Nu stati atat de incordati. Nu luati notite. Doar odihniti-va in Mine.
Dati-Mi voie sa ma apropii de inima voastra. Lasati-Ma sa tes ce am de tesut. Lasati-Ma sa va mangai pe cap. Dati-Mi voie sa va indepartez grijile. Permiteti-Mi sa Ma bucur de aceste cateva clipe petrecute cu voi. Ce anume vreti sa invatati atat de repede? Ce trebuie sa rezolvati atat de repede? Doar fiti cu Mine.
Dati-Mi inima, nu mintea voastra. Exista prea multa energie a mintii in lumesi, probabil, prea putina energie a inimii. In orice caz Eu va cer inima. Vreau sa o impletesc cu a Mea. Lasati ca inimile sa Ni se apropie. Asezati-va putin langa Mine.

Gloria Wendroff SCRISORI DIN CER

PREVIZIUNE?

IUBIREA ESTE CREATOAREA VIETII

''Nimeni nu poate spune cu exactitate ce este iubirea, dar fiecare stie. Multi maestri ai cuvantului au dat definitii frumoase, nici una insa, nu este exacta, nu poate sa cuprinda tot.
Aceasta notiune provoaca cele mai diverse emotii, de la bucurie la lacrimi, fiindca toti simt ca fara iubire nu exista viata. De aceea, omul nazuieste spre iubire.
Sufletul uman in esenta sa este o creatie a Iubirii Superioare, adica a lui Dumnezeu si de aceea sufletul recunoaste iubirea chiar atunci cand el nu a fost iubit de nici un om intrupat.
Iubirea, care exista in infinit este asemeni luminii Soarelui, fara de care nu ar fi fost posibila viata. Asa cum unii nu suporta lumina soarelui, altii, in mod constient, nu doresc sa primeasca iubirea lui Dumnezeu, desi exista numai datorita Lui. Ei nu s-au recunoscut pe ei insisi pana la capat intrucat fie ca L-au uitat pe Dumnezeu, fie s-au dezis de El.Intregul negativism din om decurge din lipsa de iubire, aceasta lipsa ducand la boala.
Materialismul a incatusat sentimentele, dar a dat lectie de viata omenirii. Aceasta clipa de intuneric spiritual este necesara pentru ca omul sa stie sa pretuiasca ADEVARUL LUMINII, pentru ca omenirea sa poata si sa vrea sa se elibereze spiritual.
Insusiti-va aceasta invatatura si utilizati-o spre binele vostru. Treceti-o prin suflet si gandul se va intari in credinta si veti sti cum s-o aplicati.''
(Lumina Sufletului LUULE VIILMA)

SECRET

Toti avem o viata secreta, paralela cu cea pe care o lasam la vedere; viata in care atingem stelele, in care iubim cu ardoare fiinta pe care o asteptam de o vesnicie, in care dialogam cu Dumnezeu, in care ne bucuram de mangaierea Lui; viata in care pur si simplu ne incarcam bateriile.