GANDURI...

Brr! E luni,primul minut al zilei de lucru. O anume persoana a tinut neaparat sa-mi strice cheful de viata. Brusc mi-am dat seama ca am obosit sa tot trec cu vederea, sa-mi impun ca toti oamenii au si o latura buna care ar trebui sa contrabalanseze partea intunecata. Am obosit sa tot caut acea picatura de lumina din fiecare suflet care imi iese in drumul vietii. Adevarul e ca sunt destui cei care au blocat de mult timp canalul receptor al energiei pozitive.
Din dorinta de a gasi in orice partea pozitiva am ignorat in ultima vreme semnalele pe care instinctul meu mi le-a adat de fiecare data. Am invocat faptul ca sunt prea neincrezatoare, prea sensibila, mult prea exigenta. Mi-am impus ca trebuie sa trec peste aversiunea ce mi-o inspirau unele persoane si locuri.
La inceputul anului mi-am gasit un nou loc de munca. Nu mai lucram de aproximativ un an. Stand de vorba cu o persoana pe care o cunosteam de cateva luni bune, m-am trezit spunandu-i ca as vrea sa ma angajez. Nici macar nu am realizat cand am inceput sa-i spun asta pentru ca nu ma gandisem deloc in prealabil. Era seara, destul de tarziu si am uitat imediat dupa ce am vorbit. A doua zi m-a sunat spunandu-mi ca pot incepe serviciul. Am ramas uimita dar nu mai puteam da inapoi si oricum curiozitatea ma impingea inainte.. Din prima clipa in care am ajuns acolo m-am simtit in locul nepotrivit. Instinctul ma avertiza, dar am pus aceasta stare pe seama faptului ca ma dezobisnuisem de contactul cu locuri si persoane noi. Am fost trei luni, in care m-am simtit ingrozitor. De obicei sunt foarte atenta cand merg (asta pentru ca am o problema mai delicata - nu mi-am ales tocmai picioarele potrivite pentru circulatul pe aceasta planeta ), dar in aceasta perioada am cazut de nu stiu cate ori in momentul in care ma apropiam de locul in care activam. Nu mai cazusem de ani buni. Cineva ma avertiza ca nu este ok faptul ca sunt acolo. N-o sa ma pierd in prea multe amanunte, in final, energia negativa de acolo, sau Ghidul meu Spiritual impreuna cu Ingerul Pazitor au lucrat destul de bine si am renuntat. Nu pentru ca as fi lasa ci doar pentru ca asa a fost sa fie. In ziua in care am demisionat, la doar cateva minute, tot din "intamplare", mi s-a oferit alt loc de munca. Totul s-a derulat atat de repede incat am acceptat in mod mecanic, de parca subconstientul meu stia deja scenariul. M-am izbit iar de un mediu ostil, indulcit oarecum de prezenta catorva persoane langa care se poate respira. Faptul ca sunt singura douasprezece ore mi-a oferit sansa de a putea observa, analiza si simti schimbarile prin care trecem vrem nu vrem. Lumea se schimba. Doar ca mi-e din ce in ce mai greu sa pot intelege negativitatea ce pare ca invadeaza .Poate ca e un fel de ultima zvacnire.. Cand m-am obisnuit cat de cat cu locul si cu oamenii aflu ca patronii pentru care lucrez fac parte din nu stiu ce Loja Masonica. Acum chiar nu inteleg de ce viata ma pune in fata acestei...situatii...Ce as putea sa fac? Merg inainte. Sigur am fost "chemata" aici cu un scop. Sunt sigura ca nu am fost "adusa"degeaba aici. I-am intalnit de doua, trei ori pe "domnii...membrii ai Masoneriei (inainte sa stiu asta). I-am simtit reci si...nu mai conteaza cum.
Viata merge pe repede inainte, zilele vin parca din ce in ce mai grabite, intrebari ne ametesc, informatii ne invadeaza, situatii ne depasesc, eclipsa, tsunami, cutremure, inundatii, calduri sufocante, geruri napraznice, razboaie fara scop aparent, atentate, asasinate in masa, valuri de sinucideri,...WAW...OARE SCAPA CINE POATE?
Simt ca am obosit, dar CEVA imi spune ca TREBUIE sa merg mai departe. Ceva invizibil, dar foarte bine perceput, ne leaga pe toti cei care inotam prin valul de negativitate. Vom reusi pentru ca nu suntem singuri. Si asta o spun nu lasandu-ma influientata de documentarele care au umplut Internetul, nici de multimea de mesaje mai mult sau mai putin veritabile. O spun doar pentru ca asa simt. Observati lumina din jur si evenimentele care se succed. Credeti doar ceea ce inima voastra accepta. Poate ca am scris mult si fara mesaj, sau poate ca mesajul se afla ascuns printre multele cuvinte aparent banale. Va multumesc pentru rabdare!