" REALITATEA NU ESTE UN VIS
"Un vis este o realitate care încă nu există în lumea materială.
Un vis transcede timpul şi spaţiul dar toţi cei care visează trăiesc
asemenea realităţi. Binecuvântaţi sunt cei cărora visul - realitate
devine manifestare.
Eu sunt o fiinţă binecuvântatã. Aşa să fie”.
Ramtha
RIDICÂNDU-MĂ DIN MORMÂNTUL ANTICHITĂŢII CĂ SĂ VĂ ADUC ADEVĂRUL
Să nu renunţaţi niciodată la visurile voastre - niciodată. Niciodată. Vreau să vă spun o poveste. Iată ce vreau să înţelegeţi : pentru ca cineva să fie întreg, să poată evolua, sã fie puternic - puternic, trebuie sã renunţe complet la trecut - să fie liber de trecutul său.
Să fie liber de urmăritor –( este vorba de călăreţii negrii din adîncurile pământului din cartea "Lordul inelelor" - "The Lordof of the Rings " de J.R.R. Tolkien. Ramtha spune că toată povestea ar putea fi adevărată), de duhul morţi, care este în voi şi vă produce atâta tulburare şi nefericire. Şi atunci se produce în corp o adevărată vindecare de boli, o adevă¬rată schimbare a vieţii şi longevitate.
Vreau să ştiţi că fiecare celulă din corpul vostru a fost făcutã să trăiască veşnic. Este capabilă să se regenereze la cea mai tânără, înfloritoare formă şi să rămînă aşa un timp infi¬nit. Dar o persoană a cărei viaţă suferă - suferinţă personală, furie, tristeţe - trăind cu teama că cineva va ghici ce se înfimplă cu ea, trăind cu teama că cineva poate şti viaţa sa, că cine¬va va şti că minte, trebuind să trăiască fiecare zi cu ipocrizie, îşi îmbătrâneşte corpul chiar mai repede. Da, aşa este.
Gândiţi-vă, când ne cunoaştem trecutul, suntem eliberaţi de timpul trecut, nu mai este un mister şi nici nu ne-a fost ascuns de organizaţii politice, religioase sau socio culturale. Aşa este cu advărat.
Eu sunt o fiinţă în afara timpului. Cu adevărat. Cuvintele pe care le folosesc sunt alese ca să vă stimuleze, să le înţelegeţi şi nu sunt sofisticate de loc, căci dacă v-aş fi vorbit în limba mea, nu aţi fi înţeles nimic.
Sunt un străin în cel mai adevărat sens al cuvîntului.
În viaţa mea, am fost înalt de peste şapte picioare (un picior = 30 cm). Culoarea pielii mele este ca scorţişoa¬ra, am ochii foarte negri şi părul este foarte lung şi negru. Am fost considerat incorect din punct de vedere politic. Oamenii mei au fost foarte albi. Au fost oameni aurii cu păr de culoarea cuprului şi ochi roşii, cu gura roz pe feţe pale, sau cu ochi albaştri ca gheaţa, gura foarte subţire şi păr alb ca zăpada.
Oamenii mei au fost negri ca noaptea, foarte înalţi şi frumoşi. Ei erau ionieni. Oamenii mei au fost oamenii roşii din Atlantida. Ei sunt pieile roşii de astăzi, care atunci au avut totul, iar acum sunt reduşi la pescuit şi jocuri de noroc. Nu vă place asta ? Mie nu prea îmi pasă. Ştiţi de ce ? Pentru că dacă acum este timpul când eşti piele roşie, ai fost ionian, ai fost egiptean, sau atlant, ai trăit milioane de ani şi de alte vieţi. De ce ar trebui să faci un precedent din aceasta viaţă ?
Ştiţi, Ramtha înseamnă Ram care a coborit din munţi într-o teribilă zi. Aşa mă sărbăto¬resc indienii, sărbătoarea lor este "Ziua teribila a lui Ram " (Ramlha este socotit a fi un Zeu indian )
În vechiul Egipt există un bulevard dedicat lui Ram, marele cuceritor, bulevard care a dăinuit zece mii de ani după ce am plecat de pe acest târîm (drumul a fost construit cam prin anul 18.000 î.e.n. şi a fost folosit pînă în anul 10000 î.e.n.). Şi ei credeau că oricine merge pe acel bulevard putea stăpîni vîntul - asta este mitologie.
Dacă găsiti un bazorelief sau pictură a unui ram (ramul este un fel de berbec cu coarnele răsucite de două-trei ori), cumpărati-le.
Ziua Teribilă a lui Ram nu este pomenită în biblie, dar este în texte foarte vechi.
Şi iată ce vreau să vă spun despre religie. Nici o religie nu acceptă să vorbească despre timpul în care am trăit eu, pentru ca era timpul Dumnezeilor, înaite de venirea lui Jehova. Daca Jehova ar fi venit în timpurile mele, nu ar fi avut nici o şansă, dar el a apărut în tim¬pul marilor schimbări de pe Pământ - când fiinţele umane deveneau sclavii Zeilor, servanţii lor. Marea inteligenţă dispăruse, adică a dispărut amintirea Zeilor şi a ceea ce ei erau – adică supraoamenii.
Asta sunteţi voi astăzi în corpurile pe care voi le-aţi ales, sunteţi Dumnezei, nu Homo erectus, Dumnezei cu genetică ce v-a fost data acum 40.000 de ani şi acum 450000 de ani.
De ce aţi ales acest corp ? Pentru că sunteţi gata să folosiţi acest mare creier şi sunteţi gata să transcedeţi superstiţiile.
Sunteţi Dumnezei ? O, da ! Dar ce puteţi spune despre voi înşivă, dacă încă mai trăiţi cu vinovaţii sub regimul vostru religios.?
Aceasta nu este comportare de Dumnezeu, ci de sclav.
Voi să ascultaţi de primul Dumnezeu, care a trăit înaintea lui Moise şi a lui Abraham, care a înţeles ce trebuie să facă ca să ascensioneze, un Lemurian.
Cei care au venit de dincolo de Steaua de Nord, sunt giganţii îngropaţi în mit şi care într-o bună zi se vor ridica din nou.
Eu sunt un gigant ridicat din mormântul antichităţii, că să vă aduc adevărul care va duce lumea la haos, adică răsturnarea valorilor spirituale, sociale şi religioase de acum şi va crea o noua paradigmã cu care omenirea va serba istoria ei spirituală. Vom vorbi despre rădăcinile voastre şi ce v-a adus unde sunteţi şi am să va răspund la întrebări. Dar voi să ascultaţi cu atentie, căci ce veţi auzi, fie că vă place sau, nu există şi a existat. Şi nu există alta sursă pe acest plan şi în acest timp care să vă dea aceste informaţii
De ce ? Pentru că nimeni nu a ajuns să vadă sau să ştie încă.
LECŢII DINTR-UN TIMP FOARTE VECHI
Înainte de a marge mai departe, vreau să vă vorbesc, în seara aceasta, despre viaţa voastră spirituală. Şi este o seara potrivită pentru aceasta, pentru că, dupa cum a fost profeţia, în aceastã decadă am avut o eclipsă de soare (textul este de la o seara cu Ramtha din 1990) şi am avut o eclipsă totală de lunã.
Profetia este aceasta :" In ultimele zile va fi un nou cer şi va fi un nou Pãmânt."
Şi aceste evenimente cosmice sunt prevăzute de adevăraţi profeţi, care au văzut schimbarile, acestor timpuri ce urmau să vină.
Acele entităţi au ştiut că atunci cînd "Încântatoarea" (luna) va fi umbrită de iubitul ei, ea va deveni o nouă fiinţă. Aşa au gândit ei.
Iar cînd soarele în bătrâneţea lui, a murit şi s-a renăscut în propria eclipsã a fost perceput că intrare într-un uter ciclic şi apoi renaşterea cu un nou destin. Aceste evenimente i-au fãcut să considere că va apare un nou cer, ceea ce cu certitudine este acum. S-a împlinit. Şi cu certitudine va fi un nou Pământ, spre împlinire.
Trebuie să ştiţi că în timpul vieţii mele, cosmosul şi planul terestrial, arătau foarte diferit de cum sunt acum, iar forţele dinamice dintre două luni în relaţie cu Pamîntul, au creat un mediu foarte diferit de cel de astăzi, deşi insensibilitatea omului faţă de naturã şi faţă de propria umanitate, a creat chiar în acele timpuri, o foarte nefericitã condiţie, care aproape că a dus la ceea ce se cheamă "purificarea" întregii lumi.
Vedeţi voi, era în care eu am trăit, nãscut din oameni foarte spirituali, a căror linie vine de dincolo de Steaua de Nord, pe care ei nu o puteau vedea, a fost o eră foarte spirituală. Povestea acelor timpuri s-a păstrat în folclor şi prin hărţile desenate în lăcaşurile lor din măruntaiele munţilor, hărţi de stele, care cuprindeau aventura liniei mele de strămoşi pînã ce au ajuns la acest sistem stelar cu soare galben şi povestea colonizării lor aici.
În vremea cînd m-am născut eu, Pâmântul era acoperit cu o patura groasã de nori, ca şi cum ar fi fost într-un uter de apă, exact ca şi planeta pe care voi o numiţi astăzi Venus. Ea este într-un uter de apã.
Şi în acele timpuri, veneau aici, oameni din diverse părţi ale vastului spaţiu. Şi în vremurile mele, oamenii nu văzuseră soarele, a cărui raze nu treceau prin pătura de nori Noi vedeam lumina ca şi atunci cînd te duci pe fundul unui lac şi nu poţi vedea sursa de lumină, ci doar lumina difuzată de aceasta prin apă.
Deci, în acele zile glorioase, razele lui Ra erau difuzate prin nori, noi nu vedeam soarele şi nici stelele sau lunile, le zăream doar ca printr-un văl gros. Şi când lunile erau pe cer în acelaşi timp şi priveam prin văl, vedeam lumina difuzată de două puncte diferite, doua surse diferite, la orizont.
Asta se întîmpla cu oamenii de rând, care nu puteau trece dincolo de pătura de nori ca să privească minunatul Pâmânt/copil în noul sau uter, căci el a mai fost în alte utere, dar înainte de timpul meu intrase în noul uter şi fusese purificat pentru a fi nasut din nou.
Dar în timpul vieţii mele a fost o neînţelegere mare, cu un foarte puternic popor, şi ei aveau o tehnologie grandioasă, cu care au sfâşiat acel val al timpurilor mele.
Iar cînd vălul a fost sfâşiat şi deschis, toate apele s-au condensat dintr-o dată şi au venit ploi şi ierni şi gheaţă.
Şi multe minunate creaturi ce trăiseră pînă atunci într-un climat temperat pe uriaşe întinderi pe pămînt, nu erau pregătite pentru soarele care venea direct şi nici pentru gheţurile care apăruseră, au pierit. Le-am văzut pierind în timpul viţii mele.
Astăzi multe din oasele lor, acelor creaturi exotice, tulbură pe oamenii voştri de stiinţă, căci nu se poate ca flora, fauna, animalele sau insectele de acest fel să fi putut trai fn condiţii de climă a locurilor unde au fost găsite. Dar ei nu înţeleg că nu a fost vorba de o schimbare a polilor (o schimbare a ecuatorului cu polii)) pământului. Ei nu pot înţelege cum a arătat pământul atunci, că era ca Venus şi că sub aşa un strat de nori nu putea fi gheaţă. Dar cînd acoperişul de nori a fost rupt şi a fost lumină solarã directă şi radiaţii solareş apa care era departe de lumina directă a soarelui a îngheţat. Acum era iarna care prinsese chiar pe cei mai mari mamuţi, creaturi uriaşe, au fost prinse de gheţuri într-o singură
după-amiază. S-a întâmplat în vremurile mele, nu lOOOO de ani sau 15000 de ani in urmă, s-a întîmplat în timpul vieţii mele.
Ce se întlmplă cu tehnicile de datare cu carbon? Datarea cu carbon este efectivă numai dacă avem radiaţie solară. Dar dacă ceva este vechi de peste 35000 de ani, atunci avem o mică problemă cu datarea cu carbon. Cîţi dintre voi înţelegeţi asta?
Deci, în timpurile mele, oameni nepăsători dar foarte inteligenţi, războindu-se unii cu alţii, încercînd sã ţină bestiile (dinozaurii) la distanta cu lasere fierbinţi şi drepte, au rupt bariera de nori şi au cauzat mari deluvii. Străbunii mei ştiau ca se va întîmpla aşa, ca fusese scris să fie aşa. Şi eu am supravieţuit numai fiindcă mama mea, împreunã cu multi alţi pelegrini din ceea ce se chema Lemuria, am trecut prin mlaştinile pe care voi le numiţi acum Pacific, spre ceea ce se cheamă istm şi care sunt mlaştinile Mexicului si Yucatan, unde erau numai păduri în apă, spre pământurile Onaiului (portul cel mai important din sudul Atlantidei). Şi am suprevieţuit distru¬gerii ţarii noastre.
Soarele intrase în anul lui Ram (chinezii numesc berbecul ram), şi era strălu¬citor şi minunat. Şi au venit ploile şi a venit îngheţul vârfurilor munţilor care se as¬cundeau în ceaţa norilor, au fost acoperite cu haine albe de zăpadă. Acestea au fost timpurile în care am trăit şi puţini au fost pregătiţi pentru schimbarea temperaturii. Şi de aceea foarte mulţi oameni au pierit. Oamenii comuni au pierit. Acum, am avut căderea tehnologiei, pentru că a căzut civilizaţia tehnologiei. Iar fraţii lor mai vîrstnici au părăsit luna şi s-au dus pe planeta roşie, la bazele lor de acolo şi i-au lăsat pe verii lor să se lupte singuri aici jos. Şi cu căderea tehnologiei a fost ridicarea barbarilor, şi acelea au fost vremurile mele.
Mărşăluiam în grupul meu de oameni şi în urma noastră pamântul se surpa, marşăluiam spre ceea ce se cheamă nord, trecînd peste pămînturi care acum nu mai există, privind ceea ce se cheamă liniştite râuri odată, umplîndu-se cu apă care venea din cer şi acoperea pamînturile care nu s-au scufundat. Au fost înnecate de ape, în jurul pămîntului. Le-am văzut venind şi plecând. Şi am văzut locuri înalte, unde noi am supravieţuit. Şi am văzut împreună cu poporul meu prima apariţie a soarelui aici pe Tera şi m-a cuprins încântarea care mai ţine şi acum. Şi pot sa-l descriu ca nimeni altcineva, doar ca oamenii din poporul meu. Şi pot descrie frumuseţea celor două luni ca nimeni altul, pentru ca ele şi stelele erau minuni de proporţii măreţe. Şi cine ar fi crezut ca acesta va fi fundalul, pentru veşnicie. Numai cineva care l-a contemplat şi s-a minunat. Aceasta a fost aventura din timpurile pe care le ştiu.
A fost şi supravieţuire în acele timpuri. A fost supravieţuire pentru că natura păstrează ceea ce este în rezonanţă cu ea. Natura nu păstrează ceea ce nu este în ordinea ei, ceea ce ne aduce înapoi la seara aceasta şi la eclipsa de lună. Este un nou cer care se manifestă acum la sfârşitul acestui secol. Este un cer nou. Aşa cum vechii clarvăzători au văzut, aşa cum în vremurile mele am fost martor şi partaş, aşa şi voi veţi deveni părtaşi la schimbările dramatice, cele mai dramatice care vor veni din fundalul veşniciei.
Vor fi cele mai dramatice douăsprezece zile de lumină şi extremă emoţie. Dar cum va fi noul pământ? Noul pamânt va fi ocupat de entităţi care vor avea puterea să treacă dincolo de timp. Numai acele entităţi vor fi păstrate. Aceasta sună relativ metafizic şi simplu, dar nu este de loc aşa. Cei care vor trai în acele timpuri, vor fi cei care pot trece peste podul timpului, cei care au capacitatea de a se implanta singuri acolo, vor fi în acele timpuri. Cei care îşi văd viitorul atacat de monştri, nu vor fi.
Deci, numele meu este Ramtha Cel Iluminat, aşa am fost numit în vremea mea şi îmi amintesc şi acum. Chiar şi egiptenii mă ţin minte, şi perşii, toate culturile antice, pentru că oamenii mei au fost sămânţa tuturor raselor. Şi ei au dus legea noastră peste tot unde s-au asezat, pentru că eu am fost un punct de referinţă al istoriei, dintr-un timp, nu numai de schimbări cataclismice, dar de cădere a aroganţei şi mîndriei, de început al barbarismului şi ceea ce se numeşte finala iluminare, adevă¬rata iluminate."
sursa: RAMTHA
REFLECŢIILE UNUI MAESTRU
DESPRE
ISTORIA UMANITĂŢII
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu