"Lumina se deplasează în Timp şi Spaţiu şi, pe acest ecran situat între cele două, fiecare suflet îşi scrie raportul activităţilor sale în eternitate. Aceste „memorii" sînt scrise datorită conştiinţei sufletului; nu numai prin cunoaşterea conştientă, nu numai în materie, ci şi în gînd... Pe Timp şi pe Spaţiu sînt scrise gîndurile, faptele şi gesturile fiecărei entităţi. Este ceea ce s-a numit uneori Cartea Memoriei lui Dumnezeu... (Akasha) Aceste înregistrări, deci, nu sînt întocmai ca nişte imagini pe ecran, nici ca nişte cuvinte scrise, ci sînt energii care rămîn active în viaţa unei entităţi şi care sînt, aşa cum ne putem imagina, indescriptibile în cuvinte.
Din ce sursă vin şi cum pot fi citite aceste memorii ale activităţii trecutului? Şi cum putem şti dacă ne branşăm pe o veritabilă amintire, pe o amintire adevărată dintr-o perioadă despre care Istoria n-a păstrat nici o urmă scrisă? Entitatea însăşi studiază memoria Naturii în pietre, coline, arbori, în tot ceea ce se numeşte genealogia Naturii înseşi. La fel de adevărată este şi înregistrarea pe care spiritul o imprimă pe filmul timpului şi spaţiului în activităţile fizice şi spirituale.
Orice boală, spune Cayce, vine din păcat. Şi ce înseamnă păcatul? Este - spune el încălcarea unei legi cosmice. Orice Lege cosmică încălcată se va traduce imediat în corpul nostru fizic care este un ecou al Cosmosului. Cum spune Tabla de smarald: "Tot ce există Jos este aidoma cu tot ce este Sus şi reciproc ..." Iată cîteva extrase din lecturile pe această temă: Orice boală este păcat - nu neapărat momentan în maniera în care omul socoteşte timpul - ci ca un fragment al unei experienţe globale tinînd de mai multe vieti precedente). Sîntem în mod fizic ceea ce am digerat în corpul nostru fizic, sîntem mental ceea ce gîndim [...]. Şi sîntem spiritual ceea ce am digerat în fiinţa noastră mentală.
Orice boală vine din păcat. Astfel se întîmplă, fie că vă place sau nu. Boala este păcat (fie că acest păcat a fost comis pe plan fizic, mental, spiritual), este rezultatul erorilor manifestate pe Pămînt. [...] Căci păcatul nu este decît întoarcerea împotriva Adevărului şi a luminii şi astfel afectează corpul fizic. Căci corpul este Templul lui Dumnezeu Viu. Încălcarea Legii aduce necazul, tristeţea, boala pe Pămînt. Cu toate acestea, nu trebuie- să ne grăbim în a judeca, căci există fiinţe de excepţie care în actuala lor reîncarnare, acceptă să ducă bolile altora în propriul lor corp fizic pentru a-i ajuta să se elibereze spiritual.
Nu se poate atinge perfecţiunea cerută de Christos (fiţi perfecţi aşa cum Tatăl meu este perfect) dacă nu ne asumăm corpul, căci: Există tot atît din Dumnezeu în corpul fizic pe cît există în cel mental şi spiritual. Şi aceste trei corpuri ar trebui să fie UNUL. Pentru Cayce, starea de perfecţiune pe care trebuie să o atingem se defineşte prin unitatea absolută, corespondenţa perfectă a celor trei corpuri, în fine armonizate şi sincronizate. Este ceea ce el numeşte Oneness, ceea ce am putea traduce prin integrarea armonioasă a corpurilor noastre într-un singur TOT, impecabil coordonate...
Atunci vom fi zei! Dar, pentru aceasta, Cunoaşterea este indispensabilă. Căci ignoranţa, spune budismul, este izvorul nefericirilor noastre!
Dacă am vrea să rezumăm gîndirea cayciană, am putea spune că:
- toate bolile noastre au drept origine o atitudine mentală improprie, un Sine care s-a dezacordat faţă de legile cosmice. Pentru că spiritul nostru este acela care construieşte tot; rădăcina tuturor relelor noastre fizice, afective, psihologice se află deci într-o atitudine improprie spiritului nostru.
- rearmonizîndu-ne spiritul cu aceste legi cosmice, corpul nostru se rearmonizează şi el. Aceste legi cosmice sînt legile divine care fac să meargă atît de bine stelele, dar şi glandele şi muşchii corpului nostru.
Dar toate aceste energii care sînt în noi sînt, de asemenea, în puterea noastră. Vindecarea este deci întotdeauna posibilă - dacă o dorim din toate puterile noastre. Căci originea tuturor bolilor este "în cap".
Nimeni nu-şi poate urî vecinul fără să sufere de stomac sau ficat! Nimeni nu poate fi gelos şi nervos fără să aibă tulburări digestive sau cardiace. Dar ura şi gelozia sînt fiicele fricii: Din frică izvorăsc aproape toate relele omenirii: frica de sine, frica de ceea ce gîndesc alţii despre noi, frica de imaginea pe care ceilalţi şi-au făcut-o despre noi etc.
A depăşi frica înseamnă a ne umple fiinţa mentală şi spirituală cu ceea ce alungă frica, adică iubirea manifestată în lume prin Acela care s-a dăruit răscumpărării noastre. Iubirea, credinţa, înţelegerea acestor legi alungă frica. Un avertisment pentru orice fiinţă omenească: mînia este o otravă pentru tot organismul. Păstrează o atitudine constructivă. Nu te lăsa dominat de resentiment, că acesta în mod foarte firesc produce în organism acele secreţii care împiedică buna funcţionare a diverselor sisteme (circulator, digestiv, respirator etc.). Şi este cazul mai ales al tulburărilor provocate de gîndurile negre, care dereglează pancreasul şi unele funcţiuni hepatice.
Dacă vrem să ne vindecăm trebuie să jucăm jocul pînă la capăt şi să consimţim să plătim preţul: Este inutil să îngrijim un corp bolnav cînd spiritul, obiectivele, idealurile entităţii nu se raportează la El, care este pacea, viaţa, speranţa, înţelegerea... El este Christul cosmic - nu doar Iisus al creştinilor - ci entitatea Christ, prezentă în toate epocile, spune Cayce, care a inspirat toate marile religii ale lumii şi care supraveghează destinul planetei Pămînt. După Cayce, această entitate este pentru om modelul de urmat prin aplicarea legilor cosmice în planul terestru.
Neaplicarea Adevărului în spiritul tău, la Eul tău poate - şi este chiar ceea ce se întîmplă în viaţa ta !
Mai presus de orice, roagă-te! Pentru tot ceea ce priveşte corpul, ai încredere în forţele spirituale. Căci rugăciunea celor drepţi îi va vindeca pe bolnavi. Află că orice forţă, orice vindecare de orice natură ar fi constă în modificarea vibraţiilor Eului interior. Vindecarea constă în a pune ţesuturile vii ale corpului în rezonanţă cu Energiile Creatoare (Dumnezeu). Asta este vindecarea, fie că se face printr-un medicament, printr-un scalpel chirurgical sau prin orice altceva. Este vorba de a pune structura atomică a celulei vii, această energie celulară, în rezonanţă cu linia sa de vibraţie spirituală. Căci rugăciunea îl transformă mental dar şi fizic pe cel care se roagă. Rugăciunea constă în branşarea Eului său conştient pe forţele spirituale care se manifestă în lumea materiei. Rugăciunea este un efort concertat al conştiinţei fizice pentru a se pune pe aceeaşi lungime de undă cu Creatorul. Indiferent că se face colectiv sau individual.
Altfel spus, în rugăciune regrupăm diferitele expresii ale corpului nostru fizic: gesturile, glasul, respiraţia etc., pentru a le branşa, "concertate",
pe Forţele Creatoare divine.
Nenumărate sînt căile prin care poate trece vindecarea: ea se poate face prin contact individual, prin credinţă, prin atingerea cu mîinile, prin ceea ce voinţa creează în spirit (pentru că el este constructorul fiinţei umane), printr-o stare de conştiinţă care duce la un contact mai strîns cu Forţele Creatoare ale Universului (Dumnezeu). Foloseşte ceea ce ai la îndemînă. Cand o fiinţă omenească cu corpul său {nu este vorba de cel al bolnavului) şi-a ridicat suficient vibraţiile, poate cu ajutorul cuvîntului să trezească dinamismul emoţional al celuilalt care este bolnav, astfel încît să reînvie, să resuscite, să modifice energiile turbionare ale structurii atomice din corpul fizic, adică forţa vitală a acestuia. Astfel, aceste energii sînt puse din nou în mişcare.
Astfel acţionează forţa spirituală sau psi a unui corp asupra altui corp, cînd se produce vindecarea unui individ, în acel moment persoana care acţionează ca vindecător poate face să apară această forţă în sistemul hormonal al bolnavului, sistem care comandă energiile circulatorii,
astfel încît ele vor putea să găsească în ele însele cu ce să reînvie, să resuscite corpul bolnav, pradă dezordinii şi suferinţei. Dacă perseverăm în efortul de branşare pe energia divină, ajungem la experienţe surprinzătoare.
Cînd cineva poate face să apară în el însuşi astfel de vibraţii şi astfel să-şi treacă Eul fizic prin toate etapele acestei rezonanţe pînă în centrul care emană energie, adică al treilea ochi, atunci corpul acestui individ devine ca un magnet care, folosit corect, aduce vindecarea celorlalţi prin mîinile sale. Astfel poate atingerea cu mîinile să îngrijească în mod eficace. Nici un tratament medical, oricare ar fi el - prin medicamente sau manipulări mecanice - nu este curativ prin el însuşi. Tratamentele medicale doar rebranşează, adaptează activităţile organelor din corp la Natură, adică la Sursele de viaţă din Natură! Şi orice vindecare vine de la Viaţă. Or Viaţa înseamnă Dumnezeu. Vindecarea înseamnă adaptarea
acestor forţe care se manifestă în corpul individului. Corpul, schema corporală este un receptor al tuturor Forţelor Universului [...].
Cooperarea, răspunsul individului trebuie să le căutăm. Aflaţi că sufletul-entitate trebuie să găsească în ce mod concret trebuie să răspundă, pentru a se menţine el însuşi cu facultăţile, dorinţele, speranţele sale pe lungimea de undă a acestei conştiinţe universale. Astfel se produce vindecarea... indiferent de natura sa [...]. Asa ca branşaţi-vă corpul pe lungimea de undă care îi trebuie."
Universul lui Edgar Cayce
sursa: infinitaiubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu