NASTEREA PLINA DE MISTER

Fragment din Copilaria lui Iisus de Jacob Lorber

"Dupa ce a aranjat adapostul, Iosif a dus-o pe Maria inauntru si a asezat-o cu grija, iar Maria s-a simtit mai bine in aceasta pozitie si in acest loc. Cand a vazut-o pe Maria mai linistita, Iosif s-a adresat fiilor sai astfel: "Voi doi mai mari, o veti veghea pe Maria si ii veti da ajutor in caz de nevoie, mai ales tu, Joel, care mai stii cate ceva, de cand umblai cu prietenii mei din Nazaret!". Celorlalti trei le-a ordonat sa se ocupe de asin si de bou si sa aduca cumva carul in pestera, care era destul de incapatoare.

Dupa ce le-a aranjat pe toate cum a crezut mai bine, Iosif i-a spus Mariei: "Voi urca acum muntele si voi merge in orasul tatalui meu sa caut in graba o moasa, sa vin cu ea aici sa-ti dea ajutor!". Dupa aceste cuvinte, Iosif a parasit pestera, caci se facuse deja tarziu si incepusera sa se vada stelele sclipind pe cer. Si tot ce i s-a intamplat dupa ce a parasit pestera vom afla chiar din cuvintele lui, adica din ceea ce el le-a povestit fiilor sai, dupa ce s-a intors cu moasa, iar Maria a nascut.

Iosif le-a vorbit astfel: "Copii, noi ne aflam in pragul unor evenimente deosebite! Incep sa-mi lamuresc acum ce mi-a spus vocea in ajunul plecarii noastre de acasa; adevarat, daca Domnul n-ar fi printre noi - chiar daca nu il vedem - ar fi imposibil sa se intample asemenea minuni, asa cum le-am vazut eu acum! Ascultati-ma! Dupa ce am iesit din pestera si am plecat, am avut senzatia ca nu ma mai misc deloc! Si vedeam luna plina si stelele, care se inaltau pe cer ca si cum ar fi apus si totul incremenise, iar luna nu parasea marginea pamantului, iar stelele la orizont nu voiau sa cada!

Apoi am vazut stoluri intregi de pasari stand pe crengile copacilor; toate erau cu fata indreptata incoace si tremurau ca inainte de un mare cutremur si nu puteau fi facute sa-si paraseasca locul pe creanga, nici prin strigate, nici aruncand cu pietre. Am privit inapoi din nou spre pamant si am vazut nu departe de mine un grup de lucratori stand in jurul unui castron plin cu mancare; unii dintre ei tineau mana in castron, dar intepenita si nu puteau lua mancarea din castron. Cei care apucasera sa scoata mana din mancare din castron si s-o duca la gura ramasesera asa, pentru ca nu puteau deschide gura, ca sa mestece mancarea si fetele tuturor erau indreptate in sus, ca si cum ar fi vazut lucruri deosebite pe cer. Apoi am vazut turme de oi manate de pastori; dar si ele stateau neclintite, iar mana pastorului ridicata spre a lovi in ele ramasese teapana in aer, fara putinta de a misca.

Apoi am vazut o turma de capre cu boturile intinse deasupra apei, dar nu puteau sa se adape pentru ca erau ca paralizate. Apoi am vazut un izvor cu o cascada mare, dar, inchipuiti-va, apa statea linistita si nu curgea la vale! Si asa arata tot ce am vazut pe pamant, de parca n-ar mai fi avut viata si putinta de a se misca. si pe cand stateam asa, sau poate ca mergeam, dar nu-mi dadeam seama daca merg sau stau, iata ca deodata zaresc ceva viu! O femeie cobora de pe munte venind chiar spre mine, iar cand a ajuns la mine, m-a intrebat: "Omule, unde vrei sa mergi la o ora atat de tarzie?" Iar eu i-am raspuns: "Caut o moasa; caci acolo in pestera se afla o femeie care sta sa nasca!"

Dar femeia a vorbit in continuare, intreband: "Cine este cea care urmeaza sa nasca? Iti este sotie, ruda sau slujnica?" Iar eu i-am raspuns: "De putina vreme, mi-a devenit sotie inaintea lui Dumnezeu si a Marelui Preot: cand insa a ramas insarcinata, nu era inca sotia mea, ci doar incredintata mie prin grija Templului si semnul Domnului, deoarece copila a fost crescuta in Casa Sfanta! Dar sa nu te miri de sarcina ei; caci ceea ce se afla in trupul ei a fost conceput in mod miraculos de Duhul Sfant!". Femeia s-a minunat auzind acestea si mi-a zis: "Omule, spune-mi adevarul!" Iar eu i-am zis: "Vino si vezi si convinge-te cu ochii tai!"".

Iar femeia a acceptat si l-a urmat pe Iosif la pestera; dar cand erau aproape de ea, a fost invaluita dintr-o data de un nor alburiu si n-au mai gasit intrarea. In fata acestei aparitii, moasa a inceput sa se minuneze si i-a spus lui Iosif: "Ce lucru minunat s-a intamplat astazi pentru sufletul meu! Azi dimineata am avut o vedenie extraordinara, in care totul se petrecea exact cum se intampla acum, cu ceea ce vad acum si probabil voi mai vedea! Tu esti acelasi om cu cel care mi-a aparut in vedenie; exact ca acum, am vazut intreaga suflare oprindu-se din activitatea ei si am vazut pestera si norul care a acoperit-o si am discutat cu tine, asa cum o fac acum. Iar in pestera am vazut lucruri inca si mai minunate. Apoi a venit la mine sora mea, Salomeea si i-am povestit toate acestea! De aceea zic acum fata de tine si de Dumnezeu, o mare minune s-a petrecut pentru Israel! Din cer ne-a fost trimis un Mantuitor, in aceste vremuri de restriste!".

Dupa aceste vorbe ale moasei, norul s-a retras din fata pesterii si o lumina i-a intampinat pe cei doi, atat de puternica, incat ochii nu o puteau suporta. Iar moasa a spus: "Deci se adevereste tot ce mi-a aparut in vedenie! O, omule, fericitule! Aici este mai mult decat Avraam, Isaac, Iacov, Moise si Ilie!". Dupa aceste cuvinte, lumina a inceput treptat sa devina mai suportabila, putandu-se vedea pruncul, care tocmai lua pentru prima data in gura sanul mamei sale.

Moasa a intrat atunci cu Iosif in pestera, a cercetat mama si pruncul si vazand ca totul se rezolvase cat se poate de bine, a spus: "Adevarat, adevarat, acesta este Mantuitorul prezis de toti profetii, care chiar in pantecul mamei a stat fara nici o legatura, ca sa arate ca este liber si ca va desface toate legaturile nefiresti ale legilor! Cand a mai vazut cineva ca un prunc abia nascut sa apuce imediat sanul mamei?! Asta arata in modul cel mai clar ca acest prunc - atunci cand va deveni mare - va face o noua randuiala in lumea aceasta, bazata pe dragoste si nu pe legi! Asculta-ma, tu, sot fericit al acestei fecioare! Totul se afla intr-o oranduiala suprema, de aceea, lasa-ma sa plec din pestera, pentru ca nu ma simt bine, caci imi dau seama ca nu sunt destul de curata pentru a suporta apropierea sfanta a Domnului, Dumnezeul meu si al tau!". Iar Iosif s-a speriat rau auzind aceste cuvinte ale moasei; dar ea s-a grabit sa paraseasca pestera.

Dar cand a ajuns afara, s-a intalnit cu sora ei Salomeea, care o urmarise din cauza vedeniei despre care am vorbit, iar acum a intrebat-o: "Salomeea, Salomeea, vino sa vezi vedenia mea de azi-dimineata infaptuita! Fecioara a dat nastere unui prunc! Iata un adevar pe care inteligenta omeneasca si natura refuza sa le priceapa!". Salomeea, insa, a zis: "Pe Dumnezeul meu, nu pot sa cred ca o fecioara a nascut, pana nu o examinez, sa ma conving personal!".

Dupa ce Salomeea a spus toate acestea, ea a intrat in pestera si a zis: "Maria, sufletul meu nu mai are liniste; de aceea, te rog sa te pregatesti, sa te examinez cu mana mea experimentata, ca sa vad cum este cu fecioria ta!". Iar Maria s-a supus imediat dorintei acestei necredincioase si s-a lasat imediat examinata de ea. Iar cand Salomeea a atins corpul Mariei cu mana sa priceputa, a dat un tipat din toate puterile si a strigat: "Vai, vai mie si neincrederii si necredintei mele, caci am vrut sa cercetez pe Dumnezeu cel vesnic! Caci priviti, priviti aici, mana mea arde in focul maniei divine, pe care am atras-o asupra ticaloasei de mine!".

Iar dupa aceste cuvinte, ea a cazut imediat in genunchi in fata pruncului si a spus: "O, Dumnezeul parintilor mei! Tu, Doamne atotputernic peste toata slava! Gandeste-te la mine, caci eu sunt samanta din Avraam, Isaac si Iacov! Nu ma lasa de rasul fiilor lui Israel, ci fa ca mana mea sa fie iarasi sanatoasa!". Iata ca indata, langa Salomeea a aparut un inger al Domnului care i-a grait astfel: "Domnul Dumnezeu a auzit ruga ta fierbinte; du-te la prunc si ia-l in brate si o mare bucurie se va pogori asupra ta!". Cand Salomeea a auzit aceste cuvinte, a mers in genunchi la Maria si a rugat-o sa-i dea pruncul. Iar Maria i-a dat indata pruncul si a zis: "Sa-ti fie pentru insanatosire, dupa cum ti-a promis ingerul Domnului! Domnul sa se indure de tine!".

Si Salomeea a luat copilul si l-a purtat in brate, mergand in genunchi si a zis: "O, Doamne, Dumnezeu atotputernic peste Israel, care ne conduci si ne stapanesti in vecii vecilor! Este adevarul curat ca acum s-a nascut in Israel un rege al regilor care va fi mai puternic decat a fost vreodata David, omul care a trait dupa inima Domnului! Slavit sa fii si laudat sa fii de mine in vecii vecilor!".

Dupa aceste cuvinte, Salomeea a devenit din nou complet sanatoasa, a dat Mariei copilul inapoi, multumindu-i din toata inima si a parasit pestera iesind afara. Iar cand s-a vazut din nou afara, a vrut sa strige s-o auda toata suflarea ce minune a minunilor s-a intamplat si a inceput imediat sa-i povesteasca surorii ei ce i s-a intamplat. Dar, indata s-a anuntat o voce din cer care s-a adresat Salomeei: "Salomeea, Salomeea, nu spune nimanui ce s-a intamplat astazi cu tine! Caci trebuie sa asteptam vremea cand Domnul insusi se va marturisi lumii prin cuvinte si fapte!". Atunci, Salomeea a amutit imediat, pe cand Iosif tocmai a iesit sa le roage pe cele doua surori sa intre din nou in pestera la dorinta Mariei, pentru ca nimeni sa nu bage de seama ce lucruri extraordinare se petrec in pestera. Iar cele doua au intrat din nou in pestera, pline de smerenie.

Cand toti erau adunati in pestera, fiii lui Iosif l-au intrebat pe tatal lor: "Tata, ce mai avem de facut? Am aranjat totul cum se cuvine! Calatoria ne-a obosit; putem sa ne odihnim?". Si Iosif le-a raspuns: "Copii, vedeti cu totii ce indurare fara seaman s-a pogorat asupra noastra; de aceea, cred ca nu trebuie sa va culcati, ci sa laudati pe Domnul impreuna cu mine! Voi ati vazut ce i s-a intamplat Salomeei in pestera, pentru ca nu a vrut sa creada; de aceea, nici noi nu trebuie sa dormim, daca Domnul va vrea sa ne incerce! Puteti insa sa mergeti la Maria si sa atingeti pruncul! Nu se stie, poate dupa asta ochii vostri vor fi mai odihniti ca dupa mai multe ore de somn!".

Si fiii lui Iosif s-au dus si au atins pruncul; iar pruncul le-a zambit si si-a intins manutele spre ei, ca si cum i-ar fi cunoscut de frati. Drept care toti s-au minunat si au zis: "Adevarat, acesta nu este un copil obisnuit! Caci unde s-a mai pomenit ca cineva sa fie salutat si binecuvantat de un nou nascut?! In plus, iata ca toti ne simtim mult mai intariti, de parca nici n-am fi facut aceasta calatorie, ci am fi acasa, intr-o dimineata, dupa un somn zdravan!".

Iar Iosif le-a zis: "Vedeti, deci, ca sfatul meu a fost bun! Dar acum observ ca a inceput sa se faca tare frig, asa ca aduceti aici boul si asinul! Animalele vor sta langa noi si ne vor incalzi cu suflarea lor; iar noi toti vom sta pe langa Maria, sa-i tinem adapost!". Si baietii au urmat intocmai sfatul tatalui. Ei au adus amandoua animalele langa Maria, iar ele s-au asezat cum era mai bine pentru ca suflarea lor sa treaca peste Maria si pruncul ei si sa-i incalzeasca.

Iar moasa a spus: "Adevarat, important lucru este pentru Domnul, daca pana si animalele acestea dau ajutor, de parca ar avea minte si ar intelege!". Iar Salomeea a zis si ea: "O, surioara, aceste animale par sa vada mai mult decat noi! Cand noi abia daca indraznim sa credem, aceste animale se roaga deja la Cel care le-a creat! Crede-ma, surioara, pe Dumnezeul meu, in fata noastra se afla Mesia cel fagaduit; caci noi stim ca nici la nasterea celor mai mari profeti nu s-au intamplat asemenea lucruri extraordinare!".

Iar Maria s-a adresat Salomeei astfel: "Domnul Dumnezeu iti acorda o mare favoare, daca ai reusit sa vezi lucruri care fac sa-mi tresalte inima. Dar nu divulga aceste lucruri, asa cum te-a invatat si ingerul Domnului mai inainte; altfel vei aduce mult necaz asupra noastra!". Iar Salomeea s-a legat cu juramant sa taca toata viata ei, iar moasa a urmat exemplul surorii sale.

In pestera s-a facut apoi liniste. Dar, cu o ora inainte de rasaritul soarelui, au auzit cu totii rasunand cantece de slava in fata pesterii. Si Iosif a trimis imediat pe fiul sau cel mare sa vada ce este si cine canta atat de tare cantece de slava lui Dumnezeu sub cerul liber. Joel a iesit afara si a vazut ca tot spatiul cerului era plin de sus pana jos cu nenumarate cete de ingeri stralucitori. Si s-a intors uimit inapoi in pestera si le-a povestit tuturor ce s-a intamplat. si toti au ascultat inmarmuriti cele povestite de Joel, apoi au iesit si s-au convins de adevarul spuselor sale. Si dupa ce au vazut atata minunatie a lui Dumnezeu, s-au reintors in pestera sa-i povesteasca si Mariei.

Iar Iosif i-a spus Mariei: "Asculta, Fecioara Preacurata a Domnului, fructul trupului tau este cu adevarat o creatie a Sfantului Duh; caci toate cerurile depun marturie in acest sens! Dar ce vom face noi cand va afla intreaga lume ce s-a petrecut aici? Caci nu numai noi, ci si ceilalti oameni vad acum ce dovada straluceste pe cer. Am vazut pastorii cum isi indreptau toti fata spre cer. Si cum cantau cu aceeasi putere ca ingerii din ceruri, care acum s-au aratat pe intregul firmament, de sus pana jos. Iar cantecul suna la fel cu cel al ingerilor: "Voi, ceruri, stropiti cu roua voastra pe Cel drept! Pace voua, oameni de pe pamant, animati de ganduri bune! Slava lui Dumnezeu din ceruri si Celui care vine in numele Domnului!".

Vezi, Maria, ca intreaga lume aude si vede acum toate acestea! Asa ca este de asteptat ca vor veni cu totii incoace si ne vor urmari, de aceea este mai bine ca noi sa ne refugiem peste munti si vai! Eu sunt de parere ca imediat ce este posibil, sa ne ridicam si sa plecam de aici din nou spre Nazaret, bineinteles dupa ce o sa ne inregistram - ceea ce vom face chiar dis-de-dimineata, apoi vom trece la greci, caci am cateva cunostinte bune printre ei. Esti de acord cu mine?".

Dar Maria i-a spus lui Iosif: "Vezi doar ca nu pot parasi inca acest adapost; de aceea, sa lasam totul in grija Domnului; El ne-a condus si ne-a aparat pana acum, asa ca sunt sigura ca ne va conduce si ne va apara si in continuare cum e mai bine! Daca El vrea sa ne faca cunoscuti lumii intregi, spune-mi, unde crezi ca putem fugi, astfel ca sa nu se afle in ceruri?! Asa ca faca-se voia Lui! Vointa Lui nu poate fi decat dreapta. Priveste, aici la pieptul meu se odihneste Cel pentru care se petrec toate acestea! Si Acesta ramane cu noi, deci slava lui Dumnezeu nu ne va parasi, putem sa fugim oriunde-am vrea!".

Dar, iata ca abia a pronuntat Maria aceste cuvinte si in fata pesterii au aparut doi ingeri in fruntea unei cete de pastori, aratand pastorilor ca aici s-a nascut Acela pentru care rasuna cantecele de slava. Iar pastorii au intrat in pestera si au ingenuncheat inaintea Pruncului si i s-au inchinat; iar ingerii veneau si ei in cete si i se inchinau Pruncului. Iar Iosif si fiii sai priveau uimiti cand la Maria, cand la Prunc si au spus: "Doamne, ce se intampla? Oare chiar Tu ai dat viata acestui copil? Altfel cum ar fi posibil ca El sa fie adorat chiar de ingerii Tai? Iar daca Tu esti aici, Doamne, ce este cu sanctuarul?".

Atunci, un inger s-a desprins din ceata si le-a spus: "Nu intrebati si nu va faceti griji, caci Domnul a ales pamantul pentru a-si arata indurarea Sa si a incercat poporul Sau, asa cum a prezis prin gura copiilor Sai, a slujitorilor Sai si a profetilor! Iar ceea ce se petrece acum in fata ochilor vostri este din voia Celui sfant!".

Dupa aceste cuvinte, ingerul l-a parasit pe Iosif si s-a dus din nou sa se inchine Pruncului, care acum zambea celor care i se inchinau. Dar, cand soarele a inceput sa se inalte spre cer, ingerii au disparut. Pastorii au ramas insa, continuand sa se intereseze la Iosif cum s-au intamplat toate acestea.

Iar Iosif le-a spus: "Priviti, asa cum iarba creste de la sine, printr-o minune, tot asa s-a intamplat si aceasta minune! Poate cineva sa spuna cum creste iarba? Tot asa, nici eu nu pot spune cum s-a intamplat! Dumnezeu a vrut astfel; asta este tot ce pot sa va spun!"

IUBIREA INFINITA ESTE SINGURUL ADEVAR-RESTUL ESTE ILUZIE !!! medicinacrestina@yahoogroups.com