CAUTA

"...17.Cauta calea.

Aceste doua cuvinte vor parea, poate, de prea mica importanta pentru a sta singure. Discipolul va zice: ”As studia eu toate aceste ganduri daca nu as cauta calea?” Cu toate acestea nu trece prea repede. Opreste-te si reflecteaza un moment. Este chiar calea, ceea ce tu doresti sau e in viziunile tale o vaga perspectiva a marii inaltimi, de urcat, pentru tine insuti, a unui mare viitor de realizat pentru tine. Ia seama ! Calea trebuie cautata pentru ea insasi, nu din respect pentru picioarele tale care o vor calca !
Exista o corespondenta intre aceasta regula si a saptesprezecea, din a doua serie. Cand dupa veacuri de lupte si de victorii numeroase vei fi castigat ultima batalie, vei fi cerut taina finala, atunci vei fi gata sa mergi mai departe. Cand taina finala a acestei marii lectii va fi destainuita, in ea se va gasi misterul caii noi - Carare care duce dincolo de orice experienta umana si care este in intregime deasupra perceptiei sau imaginatiei omenesti. La fiecare din aceste etape, e necesar sa te asiguri ca a fost aleasa calea pentru ea insasi. Calea si Adevarul vin intai, apoi urmeaza Viata.

18. Cauta calea, retragandu-te in interior.
19. Cauta calea, inaintand cu indrazneala in afara
20. Nu te multumi a o cauta pe un singur drum.

Pentru fiecare temperament exista un drum care pare cel mai atragator. Dar calea nu poate fi gasita numai prin devotiune, numai prin contemplatie religioasa, prin progres ardent, prin jertfire de sine, prin observatie studioasa a vietii. Nici unul din aceste drumuri nu poate, el singur, sa ajute pe discipoli sa urce mai mult decat o treapta. Toate treptele sunt necesare pentru a forma scara. Viciile omului devin trepte ale scarii, unul cate unul, pe masura ce sunt biruite. Virtutiile omului sunt, de fapt treptele necesare, - de care , cu nici un chip, nu se poate lipsi. Totusi, desi ele creaza o atmosfera favorabila si un viitor fericit, sunt fara de folos daca sunt singure. Intreaga natura a omului trebuie sa fie intelept folosita de cel ce doreste sa intre pe cale. Fiecare om este pentru el insusi, in mod absolut, Calea, Adevarul si Viata. Dar el nu va fi toate acestea, decat atunci cand isi va intelege pe deplin individualitatea si cand, prin forta vointei sale spirituale trezite, va recunoaste aceasta individualitate ca fiind, nu el insusi, ci lucrul pe care el l-a creat cu truda, pentru propia sa folosinta si cu ajutorul caruia nazuie, pe masura ce cresterea sa ii dezvolta incet inteligenta, sa atinga viata care se gaseste dincolo de individualitate. Cand stie ca pentru aceasta exista viata sa, aceasta viata separata, uimitoare si complexa, in adevar atunci, si numai atunci, el este pe Cale. Caut-o coborandu-te in adancurile misterioase si glorioase ale fiintei tale interioare. Caut-o analizand orice experienta, folosind simturile ca sa intelegi cresterea si semnificatia individualitatii si frumusetea si obscuritatea celorlalte fragmente divine care lupta alaturi de tine si formeaza rasa de care apartii.
Caut-o prin studiul legilor existentei, legilor naturii, legilor supranaturalului; si caut-o prin supunerea profunda a sufletului tau la steaua care arde in interior. Treptat, treptat, pe masura ce vei veghea si vei adora, lumina ei va deveni mai tare. Atunci vei sti ca ai gasit inceputul caii. Si cand vei fi ajuns la capat, lumina ei va deveni lumina infinita.
Caut-o analizand orice experienta, si tine minte ca spunandu-ti aceasta, nu vreau sa zic: ” Cedeaza seductiilor simturilor ca sa le cunosti ”. Poti face aceasta inainte de a deveni un ocultist, dar dupa aceea, nu. Cand ai ales Cararea si cand ai intrat pe ea, nu vei putea ceda fara rusine acestor seductiuni. Totusi le poti experimenta fara oroare; le poti cantari, observa, analiza, si sa astepti cu rabdare plina de incredere, ora cand nu te vor mai afecta. Dar, nu condamna pe omul care cedeaza; intinde-I mana ca unui frate pelerin ale carui picioare sunt ingreunate de noroi. Tine minte, o discipole, ca oricat de mare ar fi abisul intre omul bun si cel pacatos, este si mai mare intre omul bun si omul care a ajuns la cunostinta; si este nemasurat de mare, intre omul bun si cel ce este pe pragul Divinitatii. Asadar, fi prevazator, de teama sa nu te inchipui un lucru aparte de ceilalti. Cand vei gasi inceputul caii, steaua sufletului tau isi va arata lumina sa; si la lumina aceasta , vei zari cat de mare este intunericul in care ea arde. Mintea, inima, creierul, toate sunt obscure si intunecate pana ce prima mare batalie nu a fost castigata. Nu fi speriat si nu te ingrozi la privirea aceasta; pastreaza-ti ochii atintiti asupra luminii mici si ea va creste. Dar, fie ca acest intuneric launtric sa te ajute a intelege chinul celor care nu au vazut nici o lumina, ale caror suflete sunt intr-o intunecime adanca. Nu-i blama. Nu te feri de ei, ci incearca sa usurezi putin din karma grea a lumii; da sprijinul tau celor catorva maini puternice care impiedica puterile intunericului sa obtina victorie completa. Vei intra atunci intr-o asociatie de bucurie, care impune intr-adevar o munca teribila si de profunde tristeti, dar si de o mare si, totodata, crescanda fericire."

sursa:LUMINA PE CARARE SI KARMA EDITURA “ R A M “ – Aninoasa - Gorj