“Destin” este un cuvant care poate genera o multitudine de emotii si reactii. Daca avem succes, putem numi asta destin. Daca nu avem succes, putem numi si asta, tot destin. Din multe puncte de vedere, destinul poate deveni o scuza pentru esecuri sau pentru pasii nostri gresiti, deoarece, pana la urma, oare nu reprezinta el o cale prestabilita a vietii noastre? Cum putem pune la indoiala calea vietii pe care ne-a trasat-o Universul insusi? De fapt, cum am putea sa nu o punem la indoiala, pentru ca, la limita, despre asta este vorba – despre alegerea intre a ne trai destinul sau a ne trai viata.
Ne putem trai viata prin destin, dar destinul nu reprezinta calea pe care Universul a creat-o pentru noi – este departe de asta. Destinul este calea pe care, prin intermediul karmei si a istoriei noastre emotionale nerezolvate, ne-am creat-o singuri – dar ea nu este batuta in cuie, decat inimile si in mintea noastra. Fiecare pas pe care il facem pe aceasta cale – inclusiv tot ceea ce facem si toti oamenii pe care ii intalnim – ne pune o intrebare: ne vom trai destinul, sau viata? Asta, pentru ca daca destinul reprezinta o cale potentiala a vietii, el nu este totusi viata noastra. Viata noastra poate include anumite optiuni care tin de destin – dar nu este limitata la acestea, chiar daca ele in sine pot constitui limite.
Acesta este unul dintre lucrurile mai importante pe care le putem intelege despre viata si a trai. Destinul nostru constituie intotdeauna o optiune, deoarece este calea pre-stabilita a vietii, care include karma si legaturile cu grupul de suflet. Urmarea acestei cai e similara cu a manca acelasi fel de mancare in fiecare zi, fara a schimba vreodata meniul. Mancam si ne hramim corpul, dar modul in care o facem este extrem de previzibil. De indata ce hotaram sa facem altceva – oricat de mic ar fi acel ceva – incepem sa ne deschidem in fata altor posibilitati. Nu suntem siguri ce o sa iasa din asta, pentru ca deschidem o cale noua si o optiune noua. Si astfel alegem intre destin si viata noastra.
Destinul este o forma de a trai, dar putem sa o privim ca pe o optiune alaturi de altele. Oare inseamna destin, sa te casatoresti cu o anumita persoana si apoi sa divortezi? Da, dar putem alege sa ne casatorim cu altcineva si sa evitam aceasta cale cu totul. Oare este destinul nostru sa fim bogati si sa avem succes? Poate fi, dar acest rezultat depinde de alegerile pe care le facem, de actiunile pe care le intreprindem, de nivelul nostru de incredere in sine si de modul in care interpretam tot ceea ce se intampla in viata noastra. Destinul poate fi calea vietii, sau o trambulina pe care o folosim pentru a ne propulsa spre schimbare, atunci cand alegem un rezultat care sa reprezinte expresia suprema a caii vietii noastre. Ce veti alege pentru viata voastra?
Mesajul lui Uriel – Iubiti locul in care va aflati
In cadrul polaritatii pe care o reprezinta viata voastra in cea de-a treia dimensiune, fiecare persoana sau situatie sunt judecate ca fiind pline de iubire sau de ura, cu opinii diferite in ceea ce priveste valoarea binecuvantarilor. Pe baza acestor opinii, voua va place sau nu o situatie. Acesta este un aspect al polaritatii celei de a treia dimensiuni, despre care credeti ca va da control asupra realitatii voastre, limitand prezenta a ceea ce nu va place si incurajand creatia acelor lucruri pe care le iubiti si cu care si de care sunteti binecuvantati. Da, aceasta este cea mai mare limitare a voastra, in fata trairii din plin a vietii si a iubirii.
Capacitatea de a iubi depinde de dorinta voastra de a scapa de judecati, de a iubi toate lucrurile din locul in care va aflati si de a va abtine de la a pasi in energia polaritatii, care va face sa decideti sa le iubiti sau nu, numai pe baza emotiilor. Asta, pentru ca emotiile sunt si ele energii ale celei de-a treia dimensiuni, care va permit sa judecati iubirea si sa va limitati felul in care iubiti. Atunci cand iubiti neconditionat, aveti iubire pentru toate lucrurile, fara judecata. Este usor atunci cand acele lucruri va aduc bucurie si mai greu cand vine vorba despre aspectele mai problematice ale vietii.
Cu toate acestea, daca iubiti asa cum va iubeste Creatorul pe voi, veti invata sa iubiti in locul in care va aflati, in fiecare moment si sa va amintiti ca, atunci cand iubiti fiecare moment, iubirea se extinde la momentul urmator. Daca nu puteti iubi acest moment, atunci va limitati iubirea care va este disponibila atat in momentul prezent, cat si in cel urmator. Puteti iubi calea pe care ati creat-o, pentru ca ea este in intregime creatia voastra. Sunteti, impreuna cu Universul, co-creatori ai lucrurilor care va plac si ale celor care va displac, ai fricilor, indoielilor si confuziei, ca si ai bucuriei, pacii si binecuvantarilor. Ele toate reprezinta creatia voastra si toate merita iubirea voastra.
Fiecare moment din timp este o singura respiratie din continuumul care inseamna viata voastra si nu e diferit din punct de vedere al potentialului, de niciun alt moment. Vointa voastra de a iubi locul in care va aflati este cea care va conecteaza la cea mai inalta sau cea mai joasa vibratie prezenta in fiecare moment. Potentialul vibrational al momemtului urmator sta in momentul prezent. Atunci cand iubiti locul in care va aflati, in fiecare moment, creati pornind de la ce mai inalt potential al fiecarui moment si creati o vibratie a iubirii, care va extinde potentialul vietii, catre cea mai inalta vibratie energetica a sa. Iubiti locul in care va aflati, pentru ca acolo se afla iubirea, nu in viitor sau in trecut, ci in momentul pe care sunteti binecuvantati sau provocati sa il iubiti.
In cate feluri imi pot frange inima?
Am auzit de la mai multe mame despre copiii lor care, dupa cum spun ele, „le frang inima” cu faptele, atitudinea si cuvintele lor. O mama m-a intrebat in cate feluri ii poate frange inima, copilul ei si ce anume ar trebui sa faca, atunci cand acest lucru se intampla. Raspunsul la aceasta intrebare este ca ei, copiii nostri, ne pot frange inima in atat de multe feluri si atat de profund pe cat ii iubim. Si ce ar trebui sa facem este sa ii privim cu iubire si detasare, sa cream limite care sa ne separe de durere si sa stim ca vom relua legatura la un moment dat, atunci cand vor putea sa ne respecte iubirea, in loc sa profite de ea.
De-a lungul anilor, am avut genul asta de probleme cu copiii mei Indigo si primele dati a fost incredibil de dureros. Apoi am inteles ca, in timp ce comportamentul lor nu avea nimic de a face cu mine, eu eram cea pe care o raneau cel mai tare, pentru ca stiau ca ii voi iubi intotdeauna. Prin iubirea mea pentru ei, am devenit cea asupra careia isi puteau descarca furia si frustrarile, stiind ca voi fi acolo cand lucrurile se vor potoli si cand vor simti ca pot sa isi lase energia iubirii sa straluceasca din nou.
Cu toate acestea, in asemenea cazuri, limitele pe care le-am impus au fost cele care i-au ajutat sa isi schimbe comportamentul, pentru ca, fara sa devin furioasa sau frustrata, eu am inchis pur si simplu usa in fata comportamentului lor, refuzand sa accept orice nu era in aliniere cu respectul si iubirea pe care le asteptam din partea lor, fara sa reactionez fata de ei sau de comportamentul lor. Odata ce au vazut ca nu vreau sa ma conectez cu ei folosind furia lor, s-au retras pana cand au vrut sa interactioneze cu mine, conform limitelor pe care le stabilisem eu.
Copiii vostri va vor frange inima, in masura in care ii lasati sa o faca. Dar trebuie sa intelegeti ca acest comportament al lor nu are legatura cu voi sau cu ceea ce simt ei pentru voi, ci are legatura cu ei, cu frica si disconfortul lor, cu indoielile si lipsa de siguranta. Atunci cand nu mai reactionati, ii permiteti detasarii sa va aline inima franta, iar limitele stabilite ii vor invita sa revina la usa voastra, odata ce si-au depasit furia si frustrarea. Intre timp, umpleti-va viata cu lucruri care va aduc bucurie, gasiti-va pacea in inima si tineti minte ca, desi sunt copiii vostri (nu conteaza ce varsta au), ei sunt fiinte independente care au propriul proces de vindecare, propria karma si propria cale a vietii. Ei vor invata mai mult din limitele pe care le impuneti si din forta voastra, decat din lacrimile voastre – si, intr-o buna zi, cand vor alege sa faca asta, se vor reconecta cu voi intr-un fel iubitor si plin de respect.
Jennifer Hoffman
sursa: www.editura- foryou.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu