UNDE ESTE DUMNEZEU?

In mijlocul haosului din lume si a razboaielor, noi intrebam ''unde este Dumnezeu?" Cand cutremure violente distrug vietile a mii de oameni, noi intrebam ''unde este Dumnezeu?" Cand cineva drag noua este omorat de un sofer beat, noi intrebam ''unde este Dumnezeu?" Cand citim in ziare despre tot felul de abuzuri fizice, ne intrebam ''unde este Dumnezeu?" In noaptea noastra personala intunecata a sufletului, cand totul pare ca a esuat si viata noastra nu pare a fi decat un mare vid, noi strigam catre Dumnezeu si nu auzim nimic, nici o voce-nici pe a noastra, nici pe a lui Dumnezeu. Unde este Dumnezeu? Noi cautam aceasta Fiinta evaziva prin biserici si carti, incercam sa o gasim, sa il gasim prin tot felul de guru sau sfinti. Adesea acesta este primul
gand al unei noi zile si ultimul gand inainte de a intra in visele noastre seara. Noi ne chemam Spiritul in rugaciunile noastre, in meditatiile noastre si printre lacrimile noastre. Avem multe nume pentru aceasta iinta-Spirit, cel Etern, Allah, Creator, Lumina, Sursa, Ishvara. Unii neaga existenta lui Dumnezeu, dar majoritatea recunosc prezenta unei Fiinte infinite, divine, chiar daca ei nu au avut niciodata vreo intalnire constienta cu Cel despre care nu se poate vorbi. Unii spun ca Dumnezeu este natura. Altii spun ca Dumnezeu este in interior. Dar aproape toti isi petrec zilele vietii fara a avea o relatie intima cu aceasta Fiinta.Majoritatea au o dorinta profunda din inima pentru a-l cunoaste pe Dumnezeu dar se abtin si asteapta sa ajunga intr-un regat ceresc la
fel de necunoscut. Dumnezeu ste aici, asa simt eu, chiar aici in aceasta realitate fizica. In interiorul meu, in alti oameni, in natura si in dimensiunile care ne inconjoara. Spiritul se afla in fiecare respiratie de-a mea, in fiecare pas pe care il fac, in fiecare minut al zilei. Dar unde este Dumnezeu? De ce nu mi-a aparut Dumnezeu? De ce, ma intreb eu, nu pot trece de starea mea mentala de a fi pentru a intelege, pentru a sti, a vedea si a auzi de la aceasta fiinta ceea ce imi doresc atat de mult sa imi amintesc. Daca il iubesc atat de mult pe Dumnezeu de ce, oh de ce, aceasta fiinta este atat de evaziva? Sunt surprins ca a trebuit sa-mi pun aceasta intrebare, dar ce pacat ca ma prefac ca nu stiu raspunsul. Mai devreme in aceasta zi am iesit intr-o frumoasa iarna din Colorado pentru a fuma in liniste o tigara. Nici nu ma mai gandeam la intrebarea ''unde este Dumnezeu?" Nu stiu la ce ma gandeam, dar oricum nu era ceva important. Cred ca mi-am pus intrebarea ''unde este Dumnezeu?" de atat de multe ori, incat intr-un final trebuia sa apara si raspunsul. Si asa a fost. Inca odata. Poate ca de data asta nu voi mai uita pentru ca imi notez. Dumnezeu este intotdeauna aici. Dar lumina Spiritului este de o asemenea puritate, simplicitate si intensitate, incat m-ar dezintegra daca as dori sa o privesc. Este de o asemenea iubire si compasiune incat prezenta sa m-ar distruge. Este de o asemenea magnitudine incat mi-ar putea anula intunericul-o parte din mine care s-a dezvoltat de eoni de timp-si imi este frica de faptul ca nu ar mai ramane nimic din mine. esenta lui Dumnezeu mi-a soptit ''IUBESTE-TE ASA CUM TE IUBESC EU PE TINE SI ATUNCI MA VEI PUTEA PRIVI. IUBESTE-TE PE TINE SI ITI VEI AMINTI DE MINE''. Lumina Spiritului este mahnifica. Noi inchidem usa pentru ca ne temem ca ne-ar putea anihila daca am privi chiar si o secunda. Noi propiem usa in timp ce chemam prezenta Spiritului. Noi ne retragem in rutina zilnica intrebandu-be ''unde este Dumnezeu?" In rutina noastra noi uitam din nou sa ne iubim pe noi insine. Ne intoarcem in a-l studia pe
Dumnezeu intrebandu-i pe altii daca ei stiu unde este Dumnezeu si cautandu-l in lucruri externe. Ne asezam noaptea in pat sperand ca urmatoarea zi poate vom cunoaste in sfarsit iubirea lui Dumnezeu. Si, insfarsit, cand dorul pentru Dumnezeu este depasit de iubirea de sine, noi cunoastem necunoscutul.

sursa: http://www.crimsoncircle.com/
http://alessandragrigorescu.blogspot.com/