Sătenii le spun guruieţe sau gruieţe. Cuvânt străvechi, derivat de la grui, a cărui origine nu se cunoaşte, ce s-a păstrat probabil din limba dacilor sau chiar mai dinainte şi care înseamnă movilă, deluşor.
Locuitorii din Şona s-au obişnuit cu prezenţa gruieţelor la marginea satului. Le mai spun şi guruieţe sau guruieţi, căci e mai uşor de pronunţat. Le ştiu acolo de când au venit pe lume, îşi lucrează pământurile în jurul lor şi nu se miră când mai apare câte un turist curios şi se uită la ele. Nu se caţără pe ele şi nu cultivă nimic pe pământul de pe spinarea lor. Le ocolesc cu grijă şi le lasă în pace, în somnul lor de veacuri. Dacă-i întrebi cine le-a făcut, cei mai mulţi îşi răspund simplu: uriaşii. Lucrurile mari sunt făcute de oameni mari. Iar nişte movile aşa de mari nu puteau fi făcute de oameni obişnuiţi. Aşa că ele au fost făcute de nişte uriaşi care au venit de dincolo de Olt, în vremuri foarte îndepărtate. Şi după ce au trecut Oltul, şi-au scuturat opincile de pământ şi aşa au apărut guruieţele. Iar uriaşii ăştia au trăit demult tare, înaintea dacilor. Mai umblă şi vorba că ar fi fost făcute de turci. Să vie careva şi să le taie în două, să vadă ce-i năutru lor. Ce tot ne întrebaţi pe noi?, sare înţeleptul satului, bătrânul Constantin Lazăr. Că doară nu-s făcute de Dumnezău, îs făcute de mâna omului!. Dar n-are cine să vie să le taie. Nişte copii din sat, mai zvăpăiaţi, au săpat în ele până au dat de o piatră alburie şi sfărâmicioasă. Alţii zic că gruieţele-s numai din pământ, pământul acela lutos şi tare pe care nu-l macină ploile şi vântul şi pe care creşte iarba aşa de înfiptă şi rădăcinoasă, că apără movilele de scurgerea vremii. Dar umblă vorba că dacă te urci pe ele şi sapi mai adânc te apucă o frică de moarte şi o iei la goană cât vezi cu ochii. Pasă-mi-te există în preajma lor spirite care le păzesc, gardieni nevăzuţi ori blesteme grele care te împiedică să le tulburi liniştea…
Cele opt movile de pământ sunt aşezate pe un deal din apropierea satului. Aşezarea movilelor pe două linii perfect paralele a dat naştere la speculaţii. Unii istorici susţin că sub ele ar fi îngropate căpetenii ale celţilor, ajunşi în Transilvania mult înainte de a se vorbi despre daci. Populaţiile acelor vremuri obişnuiau să-şi îngroape conducătorii sub movile mari de pământ împreună cu podoabe valoroase, barbarii ridicau însă mai multe movile pentru a-i descuraja pe jefuitorii de comori care ar fi încercat să sape după aceste bogăţii. Cândva au avut o formă piramidală, dar vântul şi ploile le-au erodat. Sunt aşezate pe două linii paralele, la marginea unei terase lungi de aproximativ un kilometru. De departe nu-ţi poţi da seama de mărimea lor, dar, ajuns la bază, te copleşesc. Obişnuiţi cu prezenţa movilelor, localnicii au încercat totuşi de-a lungul anilor să-şi explice ce e cu acei munţi de pământ, înalţi de 20-30 de metri, ridicaţi chiar în mijlocul unei terase. Una dintre cele mai populare legende spune că, pe vremuri, nişte uriaşi au venit dinspre munţii Făgăraş şi au trecut Oltul. Pentru că s-au umplut de noroi, când au ajuns pe locul unde se află piramidele, şi-au scuturat încălţările. Bucăţile de pământ au format dâmburile. Altă legendă spune că piramidele au fost ridicate de turci. Când mergeau spre apus, otomanii îşi lăsau din turbane pământul adus din Turcia.
Chiar dacă legendele care circulă n-au făcut decât să le stârnească şi mai mult curiozitatea, localnicii n-au îndrăznit niciodată să sape şi să vadă ce ascund piramidele de la marginea satului.
Alte patru piramide asemănătoare există la marginea unui sat apropiat de Şona, la Halmeag. Acestea, însă, nu sunt aşa de bine conturate, fiind erodate de vânt. Şi lângă satul Buneşti există, de asemenea, guruieţi. În apropierea lor s-au găsit urme de locuire dacică şi o terasă asemănătoare celei de la Şona.
Cercetătorul Andrei Vartic spune că, pe hartă, piramidele constituie vârful unui triunghi dreptunghic ale cărui laturi unesc vârful Omu, după unii istorici muntele sacru al dacilor şi sanctuarul de la Racoş. O ipoteză spectaculoasă a lui Vartic stipulează faptul că, după aranjamentul teraselor din jur, nu este exclus ca piramidele să adăpostească mormântul lui Decebal.
Achim Boieru, alt bătrân al satului, e convins că piramidele de pământ au legătură cu sanctuarele dacice de la Sarmisegetusa şi cu cetatea Râşnovului. Sigur nu se ştie nimic. Istoricii nu şi-au băgat nasul în ele să le cerceteze. Am auzit că sunt legate prin tunele subterane care duc la cetatea Râşnovului şi cu sanctuarele dacice, spune acesta.
Sătenii nu sunt preocupaţi de fenomenele paranormale. Preferă să creadă în legendele din bătrâni. Mulţi sunt convinşi că în guruieţi sunt ascunse comori de pe vremea dacilor. Alţii ar băga mâna în foc că turcii au ridicat movilele ca să îşi ascundă armele. Cercetătorii au dovedit că sanctuarele dacice sunt poziţionate în vârfurile unor triunghiuri dreptunghice.
Filozofia dacilor se regăseşte în modelul matematic al sanctuarelor de la Sarmisegetusa şi Racoş. Dar şi în triunghiurile de aur pe care le formează construcţiile răspândite pe teritoriul Daciei.
Strămoşii noştri şi-au construit ţara topografic şi geometric proiectând pe pământ cerul înstelat. Au construit cu ziduri de piatră bine prelucrate cetăţi pe vârfuri greu accesibile în munţi. S-au spus că aceste ziduri erau cetăţi de apărare. Dar cisternele cu apă, hambarele cu grâne, sanctuarele şi locuinţele sunt dincolo de aceste ziduri.
Dacii aveau cunoştinţe solide de astronomie. Dacă unim aceste vârfuri de munţi, obţinem triunghiuri dreptunghice, aşezate după un algoritm cosmic.
Unind punctul unde se află cele 9 piramide de la Şona cu punctul sanctuarului de la Racoş şi vârful Omul obţinem un triunghi dreptunghic cu unghiurile de 30 şi 60 de grade. Pe linia Şona Omul se află templul dacic de la Şinca Veche, adăpostit într-o peşteră. Un alt triunghi, mai mare are în vârfuri templul de la Racoş, Vârful Omul şi cetatea dacică de la Sarmizegetusa. La Racoş se află un mare complex ritualic al dacilor. Linia ce uneşte Cetatea Sarmizegetusa cu Vârful Omul este denumită marea linie topografică a dacilor.
De-a lungul anilor, din vorbă în vorbă, povestea Guruieţelor de la Şona a ajuns şi la urechile unor arheologi. Pentru că sunt acoperite cu vegetaţie piramidele pot fi asemuite cu tumulii sub care celţii şi sciţii îţi îngropau căpăteniile, împreună cu un întreg tezaur de arme şi podoabe. Cum aceste popoare au trecut şi pe plaiurile noastre, tendinţa arheologilor a fost să le identifice cu tumulii. Mai mult în jurul lor arheologii au găsit ceramică din epoca târzie a bronzului şi din perioada Hallstat, de acum 1.200 de ani.
SURSA:
http://drumulinvingatorilor.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu