BORIS, BAIATUL DE PE MARTE !
S-a născut, în urmă cu 12 ani, în regiunea rusă Volgograd * La patru luni a rostit primele cuvinte * La un an citea fără probleme, la doi ani picta.
Copilul susţine că pe Pământ se va produce o catastrofă majoră, în 2013, în urma cărora foarte puţini oameni vor supravieţui * Oricum oamenii vor trăi veşnic
Credem sau nu în miracole, în viaţa de dincolo, sau în lumi paralele, povestea lui Boriska, un copil de 12 ani din Rusia, este, de departe, una ieşită din comun. Băiatul trăieşte cu energie, scrie cotidianul rus „Pravda”. Îşi încarcă bateriile, periodic, dintr-o zona recunoscută de localnicii din regiunea sa natală, Volgograd , ca având proprietăţi stranii.
Susţine că a trăit pe planeta Marte, şi că, la vremea respectivă, a făcut numeroase călătorii către Pământ, pentru a culege date despre pământeni. Soarta civilizaţiei umane, în prezent, e asemănătoare cu aceea a civilizaţiei Lemuria dispărute în urmă cu câteva mii de ani, pe motiv că locuitorii săi şi-au stagnat dezvoltarea spirituală, spune copilul.
Capacitaţile senzoriale ieşite din comun s-au manifestat încă din primele luni de viaţă ale băiatului. A învăţat să vorbească şi să citească până la un an şi jumătate, iar de la vârsta de doi ani, a avut acces la informaţii care depăşesc, de multe ori, puterile de înţelegere ale unui om matur.
Este fascinat de planete şi citeşte cu mare interes tot ce poate despre acest subiect.
Încă de când avea doar patru ani, băiatul merge periodic într-o zonă de anomalie, cunoscută sub numele de Medvedetskaya Gryada, un munte din imediata apropiere a oraşului său natal, pentru a se încărca, la propriu, cu energie. Potrivit cotidianului „Pravda”, din primele zile de viaţă ale copilului lor, mama sa, medic de profesie, a observat că bebeluşul are capacităţi ieşite din comun
Boris (alintat de familie, Boriska) s-a născut, în urmă cu 12 ani, în regiunea rusă Volgograd , într-o familie cu o situaţie materială obişnuită. Băiatul avea doar două săptâmani când părinţii au văzut că îşi poate ţine singur capul, în condiţiile în care, de obicei, asta se întâmplă abia când bebeluşul are şase, şapte luni.
A rostit primele cuvinte la patru luni. Un an mai târziu citea, fără probleme, titlurile din ziare, pentru ca, la doi anişori, să înceapă să picteze. Părinţii l-au încris la o grădiniţă de stat, la scurt timp după ce a împlinit doi ani. Educatorii au remarcat imediat că băiatul avea capacităţi deosebite pentru vârsta lui - făcea conexiuni extrem de rapide, stăpânea un limbaj complex pentru vârsta sa şi avea o memorie ieşită din comun.
Părinţii au fost uimiţi să constate că băieţelul lor căpăta informaţii nu doar prin căile obişnuite, de la oameni, ci comunicând, prin canale doar de el ştiute, cu lumea de dincolo.. Mai mult chiar, ei afirmă că l-au văzut citind informaţii codate. „Nimeni nu l-a învăţat toate aceste date. Câteodată se aşeza în poziţie lotus şi începea să ne povestească tot soiul de amănunte despre planeta Marte, sistemele planetare sau alte civilizaţii. Ne lăsa fără cuvinte”, povesteşte mama lui Boris. Femeia îşi mai aminteşte că, de la vâsta de doi ani, copilul său vorbeşte constant despre lumea de dincolo şi despre planete.
Boriska le-a spus, într-o zi, părinţilor săi, că a trăit pe Marte, o planetă care este momentan locuită, chiar dacă acolo s-ar fi produs o „catastrofă”, care a dus la pierderea atmosferei respectivei planete. Marţienii trăiesc acum în oraşe subterane, mai spune băiatul.
Boris le-a mai povestit părinţilor săi că, atât timp cât a fost marţian, a zburat de nenumărate ori către Pământ, la bordul unei navete spaţiale pe care o pilota singur, pentru a strânge informaţii despre oameni. Toate acestea se întâmplau în perioada civilizaţiei Lemuriene pe pământ.
Micul Boris afirma că locuitorii din Lemuria au trăit în urmă cu 70 de mii de ani, aveau nouă metri înălţime şi că au dispărut pentru că au încetat să se mai dezvolte din punct de vedere spiritual, întrerupând, astfel, unitatea planetei lor. Soarta civilizaţiei umane, în prezent, e asemănătoare cu aceea a civilizaţiei din Lemuria, spune micuţul.
Într-o zi, a primit, de la mama sa, care i-a observat pasiunea pentru studiul planetelor, o carte cu titlul „De unde venim?”, scrisă de Ernst Muldasev. „Trebuia să-i fi văzut fericirea şi fascinaţia pe care a declanşat-o descoperirea cărţii. S-a uitat pe paginile cărţii ore în şir, privind schiţele despre Lemurieni, fotografiile din Tibet . Apoi a început să vorbească despre înalta capacitate intelectuală a Lemurienilor”, îşi aminteşte femeia. Câteva zile mai târziu, Boris a avut surpriza să descopere o altă carte a lui Muldasev intitulată „În căutarea Oraşului Zeilor”, în care se vorbeşte despre vechile morminte şi piramide.
Boriska a afirmat foarte ferm că oamenii vor descoperi învăţături sub una dintre piramide, nu despre cea a lui Keops. „Nu a fost încă descoperită. Viaţa se va schimba odată ce Sfinxul va fi deschis”, a spus el şi a adăugat că marele Sfinx are un mecanism de deschidere undeva în zona urechii. Mai mult, Boriska crede că acum a venit vremea ca cei „speciali” să se nască pe Pământ. Este vorba de „copiii indigo”, micuţi asemeni lui. Renaşterea planetei nostre se apropie, spune Boris, care adaugă că plasarea celor doi poli magnetici ai Pământului va face ca pe planeta noastră să se producă două catastrofe: în 2009 şi în 2013.
„Puţini oameni vor trăi acestor catastrofe”, afirmă băiatul. „Nu mă tem de moarte, pentru că vom trăi, cu toţii, viaţa veşnică. Şi pe Marte, unde am trăit eu, a fost o astfel de catastrofă. Şi oameni ca noi, încă trăiesc acolo. A fost vorba de un război nuclear. Totul a fost ars din temelii. Doar câţiva dintre aceştia au supravieţuit. Şi-au construit noi adăposturi şi şi-au construit alte arme. Au schimbat radical toate materialele. Marţienii respiră dioxid de carbon. Dacă ar zbura către planeta noastră, acum, ar fi nevoiţi să stea în apropierea unor ţevi de eşapament, şi să respire cu ajutorul fumului pe care acestea îl emană”, susţine Boriska.
Copilul susţine că, pentru că trăieşte pe Pământ, într-un corp uman, trebuie să respire oxigen, dar că această substanţă îmbătrâneşte. Boris are cunoştinţe incredibile despre structura spaţiului şi despre detalii legate de dimensiunile sale. „Pământul e compus din 6 straturi”, spune el.
Stratul exterior - 25% - e făcut din metal dur, al doilea strat de 30% e făcut din ceva asemănător cu cauciucul, al treilea de 30% e făcut din metal. Un ultim strat de 4% e compus dintr-un material special magnetic. „Dacă încărcăm acest strat magnetic cu energie, aceste maşini vor putea zbura oriunde în univers”, spune baiatul de 12 ani.
Cât priveşte educaţia sa şcolară, în sensul clasic al accepţiunii, Boris are reale probleme „de adaptare”. Profesorii se feresc să îl accepte la clasele lor, pentru simplul motiv că îi întrerupe constant, le pune întrebări şi le atrage atenţia că greşesc.
Drept pentru care, părinţii au ales o soluţie de compromis: i-au angajat profesori particulari.
ALEXANDRU PARGARU, VENIT DE PE PLANETA VERDE
Alexandru Pârgaru, romanul venit de pe „Planeta Verde“, pe vremea când acesta avea doar doi ani şi abia putea să vorbească.
Magdalena s-a trezit brusc, într-o zi, că micul Alexandru îi descrie muzica… în culori. “Mămico, zicea copilul, muzica asta-i albastră. Acum e verde cu roşu şi cu galben…” Femeia a crezut că acestea sunt cuvinte spuse în joacă şi nu l-a băgat în seamă. (Azi ştiinţa demonstrează, în tratate bine documentate, că sunetele pot fi văzute în culori de către persoanele cu capacităţi paranormale şi de către unele specii de insecte, animale etc.)
Timpul a zburat şi Alexandru a trecut la “alt nivel” de joacă: a început să “opereze” plante.
Avea vreo cinci ani, şi spunea că plantele suferă, se îngălbenesc şi mor din cauza unei boli care s-a încuibat în trupul lor.
Pentru Alexandru, încă de la vârsta aceea, plantele erau vii.
Vorbea cu ele şi susţinea că acestora nu le place răutatea oamenilor.
(La fel, astăzi ştiinţa demonstrează că plantele simt lucruri pe care noi nici măcar nu le bănuim.
Dar cum putea Alexandru să ştie acest lucru la cinci ani?)
N-a trecut mult timp şi într-o zi copilul le-a mărturisit părinţilor că ştie un loc unde plantele nu suferă şi nu mor niciodată.
Descusut de aceştia, mai în glumă, mai în serios, Alexandru le-a descris “Planeta verde” (”Planeta lui Dumnezeu”, cum o numea el), unde plantele nu se usucă, animalele nu se sfâşie între ele şi toţi oamenii sunt… îngeri! (Numele acestei planete este “Wertaas”, după spusele lui).
Bineînţeles, că şi el, acolo, pe planeta “Wertaas”, de unde a venit, era înger.
(Această descriere a Paradisului, aşa cum şi-l închipuie toţi marii mistici, nu i-a fost făcută lui Alexandru de nimeni, după cum susţin părinţii lui.
Şi-l aminteşte el dintr-o existenţă anterioară, l-a visat, a văzut ceva la TV şi l-a impresionat? Acest fapt rămâne un mister…)
Studiile arata ca in ultimii 15 ani populatia de copii cu intelect peste IQ 200 a crescut de cateva sute de ori fata de estimarile curbei lui Gauss.
Daca judecam acest fenomen din punctul de vedere al unui ecolog acesta va spune ca exista o noua specie sau categorie in cadrul speciei ce se dezvolta autonom dupa reguli proprii.
Copiii gifted au o intrebare ce a devenit clasica “are we aliens?”, asta si datorita faptului ca se integreaza atat de greu in societate si sunt priviti de restul copiilor ca neapartinand grupului lor.
Este posibil sa fie ceva asemanator celor doi copii Alexandru si Boris.
Aici am luat in calcul termenul de gifted education, insa, acesti copii afirma ca vin de pe planete diferite, sa inteleaga lumea, cine sunt acestia, daca exista o definitie care sa caracterizeze provenienta culturii lor.
Poate ca nu ar trebui sa ma exprim in paramentrii afectivi, caci altfel as fi subiectiv, dar de data asta imi exprim punctul de vedere.
Deci, acesti copilasi intra in categoria copiilor cu supradotare creativ productiva (dupa Renzulli), dar de fapt, a produs o nebuloasa in mintea oricarui cercetator care depinde de niste studii concrete.
Adica, nu putem spune ca un copil cu abilitati extrasenzoriale are capacitati creative formidabile. .. desigur, dar sa nu intram nici in diagnoza stiintifica si nici in prepoderente cultural-divine, asa cum Oreste spunea: copilul viitorului este el... trebuie sa aducem la cunostinta oamenilor ca exista oameni care invadeaza stiinta si cultura gifted education de fapt "gifted" care inseamna dar, inzestrare cu tot felul de macaroane, ciuperci otravitoare (Kristof Lajos L. A., Gifted Education Group, Director Editorial Revista Excelenta)
Concluzie
a. Plecand de la observatia ca formeaza o categorie "diferita", trebuie sa se stabileasca in primul rand o definitie corecta si largita a termenului de gifted child pentru categoria aceasta (sa nu se uite, conceptul de gifted se defineste in functie de profilul culturii).
b. Exista in literatura un set de itemi care caracterizeaza copii respectivi, dar sunt foarte vagi in apreciere si deseori aceasta apreciere a calitatilor copiilor tinde sa transforme descriptia intr-o poveste si nu intr-un concept riguros si serios. (asta are ca repercursiuni amplifacarea a tot felul de mituri despre ei ceea ce se soldeaza de cele mai multe ori pentru altii copii care se regasesc in aceste povestiri si se iau dupa ele,cu esec social)
c (*). Trebuie studiate situatii similare, dar cu grija la doua aspecte.
In general fiecare cultulra pastreaza o experienta generata de o populatie de oameni cu anumite caracteriscitici, sub forma de meme.
d. In cazul asta, copii care manifesta amintiri despre ceea ce spun ei, a fi alte vieti ale lor, s-a manifestat cu preponderenta in zona Asiei centrale pana spre Japonia.
Deci, cazuri care pot fi studiate si sunt bine documente, exista.
Dar, ceea ce trebuie sa se tina cont sunt urmatoarele doua aspecte: utilitatea unor astfel de copii intr-o cultura si traseul de dezvoltare al lor.
Spre exemplu, cultura tibetana a construit conceptul de tulku.
Acest concept raspunde foarte bine la cele doua aspecte si, anume: ca utilitatea devenea leaderul unei secte, scoli si ca traseu de dezvoltare era pregatit pe o curricula bine definita pe nevoile copilului si pe nevoile culturale la care trebuia sa raspunda.
Deci, de aici se trage concluzia ca existenta unei metode de promovare si antrenment specifica pentru o populatie determina stabilitatea ca numar si calitate a populatiei respective de indivizi.
Ei, ca rol in cadrul unui culturi sunt bine definiti si deci au metode de promovare corespunzatoare la nivel de leadership.
Astfel, aceste doua aspecte fac diferenta pentru stabilitatea unei populatii de oameni.
Revenind la cazul culturii vestice, cum raspunde acest tip de populatie la nivelul nevoilor unei culturi?
De cele mai multe ori, inefecient.
De ce?
Pentru ca populatia respectiva nu e recunoscuta in primul ca avand vreo functionalitate, in cel mai bun fiind vazuti ca niste ciudatenii si in cel mai rau ca niste cazuri patologice.
Nefiind recunoscuta, nu are o pozitionare clara,deci un traseu de dezvoltare coerent.
De cele mai multe ori,majoritatea acestor copii incearca sa gasesca nise similare cu caracteristice lor intr-o cultura in care aceste nise nu sunt ori bine formate, ori nu au nici o eficienta instrumentala in gestionarea multilaterala a problemelor.
De asta e important ca atunci cand sunt promovati,sa fie promovati cu cap,nu aiurea,cum se face de cele mai multe ori pentru ca in mod sigur daca nu vor gasi o nisa corespunzatoare vor deveni niste cazuri pierdute.
Si ca orice "specie" intr-un ecosistem,sunt supusi factorilor de mediu: presiuni, modificari de abilitati sau profile de gandire, degenerari, recuperari de potentiale, etc.
Daca nu se gasesc metode eficiente de a stabiliza aceasta populatie la sensul de a construi o varianta de educare sustenabila, va avea aceasi soarta ca orice specie noua care nu e bine definita ca nisa intr-un ecosistem.
Comentariul Autorului
Adept al educatiei de excelenta (Gifted Education), domeniu in care imi desfasor activitatea de peste 25 de ani, in cadrul Scolilor Superioare Franceze de Inalte Studii, in special cele Stiintifice, Ingineresti si Social-Economice (Les Grandes Ecoles), am intalnit de-a lungul anilor si am lucrat cu tineri supradotati francezi, in adevaratul inteles al cuvantului, capabil de performante intelectuale inalte, care astazi, dupa studii stralucite, ocupa posturi importante in cadrul administratiei centrale de stat (ca inalti functionari), respectiv, in cadrul marilor companii franceze sau multinationale.
Datorita capacitatilor lor intelectuale "hors normes" (fara a fi testat IQ-ul lor !), ei au fost capabili sa obtina diplome de "Grandes Ecoles", scoli ultra-elitiste, la varste " fragede ", 17-20 de ani, absolvind colegiul (scoala generala) si liceul in numai 4 ani, obtinand calificative deosebite la toate disciplinele (matematica, stiinte fizico-chimice, stiintele vietii, stiinte economice si sociale, stiinte umane, respectiv, mai multe limbi de circulatie internationala).
Ei nu aveau niciun fel de abilitati paranormale si nu aveau nimic in comun cu fenomenele paranormale!
Intotdeauna s-au considerat absolut normali (mai mult sau mai putin !), tineri obisnuiti, bine integrati in toate structurile socio-profesionale carora le-au apartinut !
In repetate randuri am discutat cu ei de fenomene paranormale.
De paranormali !
Si in general, o mare majoritate dintre ei negau existenta lor si erau "alergici" la fenomene paranormale.
Iata de ce, trebuie sa facem o distinctie clara intre ceea ce este cu adevarat (verificabil !), un supradotat (nu prin testul sau IQ ci prin rezultatele lui scolare !) si unul virtual, paranormalul, un "marginal", care chiar daca exista ( ?!), poate dispune in realitate de calitati si abilitati intelectuale foarte mediocre.
Mai mult ca sigur, ca nici Boris " martianul " si nici Alexandru Pârgaru, romanul venit de pe „Planeta Verde“, considerati intr-un fel „asasaini“ ai lumii noastre materiale, reale, ca de-altfel nici cei „supradotati“ adeptii materialelor legate de ei, nu ar fi capabili sa reuseasca la concursurile de admitere in celebrele si reputatele scoli franceze, membre CGE (La Conférence des Grandes Ecoles)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu