"Credinta nu permite existenta fricii. Credinta si frica sunt contradictorii. Una este reala, iar alta e falsa, dar adeseori voi credeti contrariul. Considerati ca frica e cea reala, iar credinta e ceva in plus, o cuta delicata care s-a creat la periferia voastra, de prisos, in comparatie cu aderenta fricii. Nu exista inlocuitor pentru realitatea fricii, spuneti voi.
Fricile sunt precum urmele pe care le-ati lasat in urma. Fricile isi lasa amprenta. Dar o amprenta este o amprenta. Nu este realitate. Deoarece pasii vostri arata ca ati fugit odata de ceva aflat in spatele vostru, asta nu inseamna ca trebuie sa continuati sa alergati. Doar pentru ca frica v-a fugarit candva, nu inseamna ca trebuie sa va fugareasca si acum. Nu mai priviti inapoi, iar frica nu va va mai urmari.
La fel, nu mai cautati frica in viata voastra, iar aceasta se va dizolva.
Fricile se bazeaza pe trecut, pe trecutul vostru si al celorlalti. Vi s-a spus ca este necesar sa va fie frica, ca frica este o casca de protectie. Vi s-a spus sa aveti grija. Si daca ati fi fost invatati sa fiti fara grija? O, cata suferinta si potentiala suferinta nu ati mai cara dupa voi.
Fiti propriul invatator acum. Descoperiti-va propria voce. Repetati dupa Mine:
Eu sunt o fiinta pretuita a lui Dumnezeu. Nici un rau nu mi se poate intampla, intrucat sunt impachetat pentru totdeauna in inima si vederea lui Dumnezeu.
Ceea ce vad ca fiind fatal, sunt doar episoade de suprafata care imi ating corpul si imi ating sentimentul de bunastare, dar nu si bunastarea in sine. Evenimentele de suprafata nu-mi ating legatura cu Dumnezeu si realitatea privind cine sunt si pentru ce sunt. In prezent, eu sunt experimentator. Am avut deja parte de suficiente experiente de frica, de frica prosteasca. Acum depasesc starea de frica.
Mi-a fost mereu teama sa intru in padure, intr-o padure necunoscuta, de lumina si umbra. Viata mea a fost o padure intunecata si se poate sa fi stat la marginea vietii mele, caci mi-a fost frica sa intru.
Nimic nu este fatal. Ceea ce dispare, nici n-a existat. Este iluzie, la fel cum frica e o iluzie. Frica dureaza numai atat cat este mentinuta. Eu nu ma pot rataci. Frica mea este ca ma voi rataci sau ca ma voi rani. Dar adevarul este ca eu sunt inviolabil.
Eu ii apartin Tatalui meu. Ii port marca. Nu sunt niciodata in afara vederii Sale.
El este Cel care ma urmeaza. El imi spulbera toate fricile. Imi inlocuiesc fricile cu gandul lui Dumnezeu. Dumnezeu imi va inlocui fricile cu El insusi.
Am crezut ca existenta mea este in corp. Corpul meu reprezinta un adapost temporar. Eu ridic un cort. Intr-o zi, il dau jos si merg mai departe. Ce este atat de dificil in asta? Pe Pamant eu sunt un nomad, dar in Cer sunt rezident. Mi-am cautat locul de drept, iar acum aflu ca este pur si simplu in inima lui Dumnezeu.
Asupra mea nu se abat acele lucruri de care ma tem, deoarece imi indrept gandurile spre lucruri mai bune decat frica.
Asupra mea se revarsa ceea ce iubesc.
Un dusman este gandul meu proiectat. Imi chem inapoi gandurile si trimit altele noi.
Eu sunt un gand incantator al lui Dumnezeu. Orice ganduri care nu s-au ridicat la nivelul iubirii au avut loc numai in imaginatia mea. Imi pun deoparte imaginatia mea. Imi pun deoparte imaginatia tremuratoare si aleg acum viziunea lui Dumnezeu. Imi lepad imaginatia in favoarea vederii lui Dumnezeu, iar aici intra si felul in care Ma vede El pe mine.
Accept acum ca eu sunt viziunea lui Dumnezeu. El ma vede. Nu ma voi mai indeparta de vederea Lui, nici nu voi mai pune gandurile de frica mai presus de imbratisarea Sa. Acum imbratisez bunatatea vietii si bunatatea lui Dumnezeu si le fac sa fie ale mele. Stiu cum sa fac asta. Pur si simplu inlocuiesc dependenta de frica si ma cufund in cunoasterea ca eu sunt iubirea nelimitata a lui Dumnezeu."
(Gloria Wendroff SCRISORI DIN CER)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu