JOIA MARE

Nu pot intelege de ce de 2000 de ani evocam rastignirea lui Iisus. E ca si cum l-am fi rastignit de 2000 de ori, i-am inmultit cu 2000 toate ranile si toata suferinta de atunci. Nu am lasat sa moara toata faradelegea de atunci, am mentinut vie fiecare lacrima, fiecare geamat, fiecare durere, fiecare rana...
Si toate astea pentru ca trebuia sa ducem povara vinovatiei, sa fim supusi si spasiti. Trebuia sa nu stim cine suntem, sa nu avem curaj sa ridicam ochii spre cer, sa nu indraznim sa primim Lumina care ne cauta. Frica de pedeapsa Divina trebuia sa ne tina incatusati.
Dar Dumnezeu, care e Lumina si Iubire niciodata nu a vrut pedepsirea noastra.
Iisus prin Invierea lui ne-a aratat ca putem invinge moartea, intunericul, ca suntem dincolo de trupul care moare.
Nu vreau sa intru in polemici cu nimeni, imi cer scuze daca deranjez pe cineva. Dar nu pot intelege de ce bucuria Invierii trebuie umbrita de sentimente de vinovatie, de evenimentele pline de sange, rani, lacrimi amaresi foarte multa nedreptate petrecute intr-o perioada cand omenirea era intr-un stadiu inferior de evolutie.
Haideti sa intampinam INVIEREA lui IISUS plini de iubire, de pace, de liniste si speranta! Sa nu mai lasam nimic sa ne umbreasca bucuria din noi!
Haideti sa lasam in urma tot ce ne-a fost impus pana acum, sa pasim cu privirea sus catre DUMNEZEU !
Haideti sa intram in LUMINA !
Haideti sa rupem lanturile care ne-au tinut legati aici atat de multa vreme!
DUMNEZEU nu vrea sa plangem, nu ne pedepseste! EL doar asteapta sa invatam sa vedem LUMINA si IUBIREA.
Inca o data imi cer scuze daca am ofensat pe cineva, nu asta mi-a fost intentia.
Trebuie sa ne dezlegam de trecut ca sa putem merge liberi mai departe.

INVIEREA DIN ACEST AN SA VA UMPLE SUFLETELE DE LUMINA SI IUBIRE, DE SPERANTA SI CURAJ!