CE POATE EXISTA, CARE SA NU FIE IN INIMA LUI DUMNEZEU?

"Lasati simplitatea sa patrunda si complexitatea sa plece. Complexitatea nu este adevar, simplitatea este.
Unul este un concept simplu. Reduceti totul la unu.
Cand totul este redus la ce poate fi mai simplu, aveti adevar. Gandirea voastra a fost foarte impodobita. Gandurile voastre au fost ciucuri ce au fluturat in adierea vantului. Lasati ca gandurile sa vi se intoarca in oceanul a ceea ce exista si eliberati exteriorul de ceea ce nu exista. Ati creat imagini false.
Nu-urile mintii voastre v-au tinut sub influenta lor. Posibilitatile lui "nu" v-au acaparat. Cenzura mintii v-a acaparat. Mintea va da posibilitatea de a esua. Un esec posibil este greu si, adeseori, rezida in ceea ce ar gandi altcineva despre voi, fiindca voi le preluati gandurile ca fiind ale voastre.Ce este esecul daca nu conceptul de a nu realiza ceva ce voi sau altcineva a considerat ca trebuie sa realizati? Esecul nu exista. Insa premizele false exista.
Acceptati posibilitatile lui Da. Aceasta este o premiza din care puteti functiona. Daca nu puteti accepta posibilitatea lui Da, atunci imbratisati macar posibilitatea lui Poate. Conceptul lui Probabil va va deschide si el cai, intrucat mintea inchisa este cea care v-a condamnat.
Ce poate exista care sa nu fie in inima lui Dumnezeu?
Incepeti astazi sa va "stabiliti" in adevar. Nu mai stati in calea adevarului. Dati-va la o parte din calea voastra.
Aveti prea multe cerinte. Este acelasi lucru cu a spune ca incercati sa preluati controlul. Orice tip de control personal pe care vi-l asumati reprezinta prea mult. Voi chiar controlati renuntarea la control. Ii ordonati eliberarea, dar numai pana la un punct. Inca n-o scapati din ochi. Atentia voastra se concentreaza mai mult asupra controlului decat a lui "a fi". Nu puteti fi in starea de a fi si in acelasi timp, sa controlati.
Voi comandati rezultate. Comandarea unui anumit rezultat nu face decat sa vi le nege pe celelalte. Controlul inseamna blocarea dorintei, si nu permisiunea ca ea sa se autoandeplineasca.
Nu trebuie sa ordonati rasaritul unei zile. Soarele apare fara controlul vostru. Nu voi ii ordonati trandafirului sa infloreasca. El infloreste din propria-i stare de a inflori.
Cele mai frumoase lucruri sunt acelea pe care nu incercati sa le controlati sau chiar sa va imaginati ca le controlati. Cele mai frumoase evenimente se petrec de la sine. Iubirea vine de la sine. Se ofera singura sa apara. Eu am pus totul in miscare, iar voi trebuie sa-i permiteti sa fie ceea ce este si sa ajunga acolo unde vrea.
Adevarul este ca nu detineti nici un control. Nu puteti controla viata. Controlul vostru este doar opunere de rezistenta, iar opozitia voastra vine din ideile exclusiviste pe care le aveti. Nimic nu trebuie sa fie asa cum ati crezut ca trebuie sa fie. Gandurile voastre sunt insubstantiale.
In momentul in care puteti accepta ca aprecierile voastre au fost gresite, veti descoperi ca ati ajuns la un punct, un punct din care puteti progresa. Veti lasa in urma trecutul vechi si sufocant. Va veti ridica spre mari inaltimi deja imaginate, intrucat veti fi renuntat la balastul de care va agatati.
Ati fost o barca acostata la mal. Ati vaslit si ati tot vaslit si v-ati intrebat de ce nu va putteti indeparta de tarm. Acum a venit momentul sa dezlegati barca. Plecati!
Nu puteti ramane in asa numita siguranta acordata de mal si, in acelasi timp, sa navigati pe valurile oceanului. Nu asta este ceea ce ati incercat sa faceti? Nu v-ati impiedicat singuri prin ideile invechite pe care le-ati avut?
Nu exista cer fara stele.
Nu exista nici un copil de-al Meu care se poate pierde de Mine. El poate doar sa creada ca s-a pierdut, sau altcineva ar putea crede asta. Si nu este adevarat. Siguranta voastra se afla in legatura dintre Noi, nu in vechea funie care va tine pe loc.
Un dansator nu poate dansa fara sa se desprinda de sol. Nu s-ar numi dans daaca picioarele i s-ar lipi de podea. O voce nu poate canta daca se pastreaza pentru ea insasi. O voce trebuie sa-si dea drumul sa cante. Iar ca voi sa va traiti viata si nu doar sa o asteptati, trebuie sa porniti in aventura voastra cu asa zisa indrazneala de a lasa in seama Mea amanuntele rezultatului. Nu doar unele dintre ele, ci toate, nu uneori, ci mereu, nu doar o vreme, ci pe tot parcursul calatoriei. Trebuie sa renuntati la rezultatele voastre proscrise. Trebuie chiar sa le pierdeti din vedere, caci nu stiti ce maretie se afla in fata voastra si ce v-ati refuzat prin faptul ca ati tinut la unele rezultate si le-ati respins pe altele. Nu stiti ce se afla chiar dupa orizont.
Imi veti permite, odata pentru totdeauna, sa va dau mai mult decat ati considerat voi ca este posibil sa primiti?"

(Gloria Wendroff SCRISORI DIN CER)