iubirea

"Iisus iubea. Era dragostea, marele şi minunatul dar pe care-l făcea omenirii. Si a proclamat deschis că originea acestei iubiri este Tatăl ce trăia în El - acelaşi Tată care trăieşte în toţi oamenii.

Ceea ce dădea lui Iisus libertatea şi forţa de a îmbrăţişa întreaga omenire, era cunoaşterea unirii sale şi identitatea cu Tatăl. El s-a desprins rând pe rând de iluziile care erau cauza unei vieţi de ipocrizie; şi făcând-o El exprima din plin pe Tatăl trăind in El."

RUGA

"Dumnezeule, ajuta-ma sa simt puterea, acea flacara aprinsa din mine si lasa-ma sa simt pasiunea de a fi mai puternic decat am fost vreodata. Lasa-ma sa pasesc in lume asemenea unei flacari a luminii tale, stiind ca fiecare noua zi reprezinta un inceput, o sansa de a pune in aplicare ceea ce stiu."

"Atotputernice Spirit al Luminii ce straluci in Cosmos, atrage-mi flacara, in armonie, spre tine.
Ridica-mi focul din intuneric,
Atractie a focului care este Una cu TOTUL.
Ridica-mi sufletul, tu preaputernice.
Copil al Luminii, nu-ti intoarce fata de la mine.
Fa-ma sa ma topesc in cuptorul tau;
Cel ce esti una cu toate lucrurile si toate lucrurile
Una cu tine, foc al vietii si Una cu Mintea."
TOTH

IMNUL VIETII

Viata e o sansa - nu o lasa sa se piarda/ Viata e frumusete - admir-o/ Viata e o bucurie - gust-o din plin/ Viata e un vis - transforma-l in realitate/ Viata e o sfidare - infrunt-o/ Viata e o datorie - implineste-o/ Viata e un j o c - joaca-l/ Viata e pretioasa - ai grija de ea/ Viata e o bogatie - pazeste-o/ Viata e dragoste - bucura-te de ea/ Viata e un mister - incearca sa-l patrunzi/ Viata e o promisiune - n-o lasa neimplinita/ Viata e tristete - treci peste ea/ Viata e un imn - canta-l/ Viata e o lupta - accept-o si castig-o/ Viata e o tragedie - fii tare/ Viata e o aventura - indrazneste sa ti-o asumi/ Viata e fericire - fii astfel incat sa o meriti/ Viata e Viata - ocroteste-o! MAICA TEREZA

miercuri, 26 mai 2010

OAMENI CARE CLADESC OAMENI II


"Eram sigur că-mi voi pica examenele din primul semestru. Auzisem tot ce se spunea despre ebraică, greacă, teologie şi Biblie. Eram îngrozit. La un singur curs, ni se cerea să citim mai mult de două mii de pagini. Absolvenţii seminarului se delectau povestind cât de greu le fusese, cum cădeau studenţii ca muştele în primele săptămâni, iar cei din primul an îşi ieşeau din minţi!
De aceea m-am decis împreună cu soţia mea că ar fi mai bine să ne înscriem la un curs de citire rapidă căruia i se făcea reclamă în toată ţara. Ni s-a spus că ne-am putea tripla viteza de citire dezvoltându-ne foarte mult capacitatea de memorare.
În prima zi de cursuri, profesoara ne-a zis:
— Vreau să vă arăt cât de repede veţi citi la sfârşitul acestui curs. In stânga ei se afla o masă la care erau aşezaţi trei absolvenţi.
— Priviţi-i în timp ce citesc! a zis ea. Ei au luat câte o carte pe care nu o mai citiseră niciodată — cărţi mari, voluminoase — şi au început să întoarcă paginile, atât de repede, de parcă simţeam un curent până în spatele clasei!
Am început să râd şi m-am gândit: Este imposibil! Nu citesc ei chiar atât de repede — am fost tras pe sfoară. Îmi vreau banii înapoi! Probabil că profesoara mi-a citit gândul, deoarece chiar atunci a zis:
— Dacă urmaţi instrucţiunile noastre şi vă îndepliniţi sarcinile, veţi putea citi exact ca ei... dacă nu, vă dau banii înapoi.
Eram prins!
Sarcinile ei erau adesea originale şi neconformiste. Ni s-a zis că, pentru a citi o mie, trei mii sau chiar cinci mii de cuvinte pe minut, erau necesare
metode radicale. Sarcina din prima săptămână avea ca scop să ne antreneze ochii pentru a trece de la citirea cuvintelor la citirea paginilor întregi. Ce idee!
Am intrat într-o bibliotecă din cartierul nostru şi am întrebat unde aş putea găsi cărţile pentru copii. „Aveţi copii?" m-a întrebat bibliotecara.
— Nu, doamnă.'
— Atunci să cred că vă interesaţi pentru rude sau prieteni?
— Nu, pentru mine.
— Oh... a zis ea. Şi la ce cărţi pentru copii v-aţi gândit?
încercând să par pe atât de nonşalant pe cât îmi permitea jena ce o simţeam în mine, am răspuns:
— N-are importanţă — oricare e bună. Nu cred că subiectul contează. Femeia era bibliotecara tipică — cu părul cărunt prins în coc, cu ochelari
de citit, înaltă şi suplă, puţin distantă. Cu o privire suspicioasă, mi-a arătat unde erau cărţile pentru copii. Fără să acord nici o importanţă tipului, mărimii sau subiectului, mi-am îndesat zece-cincisprezece volume sub braţ şi le-am dus la masa cea mai apropiată. Bibliotecara nu s-a mişcat.
Apoi mi-am început treaba. Luam câte o carte, cu capul în jos, şi întorceam paginile cât puteam de repede. O puteam auzi pe bibliotecară respirând în spatele meu, peste umărul meu stâng. în cele din urmă, a exclamat:
— Tinere, eşti conştient că ţii cărţile cu capul în jos?
— Da, am zis. E remarcabil... şi, cu o faţă cât se poate de serioasă am întrebat-o: Aţi încercat vreodată?
în final, a venit roată, până a ajuns în faţa mea, m-a privit în ochi şi, cu o figură preocupată, a întrebat:
— Chiar citiţi asta?
— Nu, doamnă. Habar n-am ce scrie în aceste pagini. Dar profesoara ne-a zis că nu contează.
în fiecare zi, timp de câteva săptămâni, am mers la aceeaşi bibliotecă. Timp de o oră luam cărţile pentru copii şi, întoarse cu capul în jos, dădeam paginile cât puteam de repede. Când plecam, îi zâmbeam bibliotecarei mele preferate. Până la sfârşitul celei de-a doua săptămâni, nici nu se mai uita la mine. în cele din urmă, am trecut la cărţi mai serioase — cărţi mari de referinţă. Am făcut acelaşi lucru cu ele timp de o oră în fiecare seară. Nu i-am spus sărmanei femei ce se întâmplă până când nu am terminat cursul, şi atunci am râs amândoi pe cinste.
Sarcinile concrete ne erau date cu un scop anume. Ca şi copii, am fost învăţaţi să citim câte un cuvânt o dată. Dar, ca să citeşti repede, nu poţi să te uiţi la fiecare cuvânt — trebuie să înveţi să citeşti o pagină întreagă. Ţinând
cartea invers nu mai puteam citi cuvinte separate. Ne obişnuiam ochii şi mintea să vadă cuvintele aşa cum vedem un tablou — totul într-o fracţiune de secundă, fără să ne concentrăm asupra părţilor.
Media vitezei de citit în clasa noastră a crescut de la 200-450 cuvinte pe minut la 1.000, 2.000, 3.000 şi, în cazul câtorva, la peste 5.000 de cuvinte, împotriva oricăror idei preconcepute, chiar şi memoria ni s-a îmbunătăţit. Mulţi au terminat cursul citind 3.000-5.000 de cuvinte pe minut
reţinând 80% sau chiar mai mult. Cumva, instructoarea ne dezvăluise un secret pentru citirea rapidă.
Gândiţi-vă numai ce mult ar însemna pentru un om obişnuit capacitatea de a citi rapid. în ultimele săptămâni, am citit şapte cărţi — clasici creştini şi cărţi despre conducere/management. Totalizau împreună în jur de 445.000 de cuvinte.
Comparaţi rezultatele, dacă le-aş citi la următoarea viteză de cuvinte pe minut (cpm):
445.000 cuvinte cu 250 cpm = 1780 minute sau 29,5 ore. 445.000 cuvinte cu 1.000 cpm = 445 minute sau 7,5 ore. 445.000 cuvinte cu 3.000 cpm = 148,33 minute sau 2,5 ore.
Folosind această informaţie, gândiţi-vă ce s-ar putea întâmpla doar în timpul celor patru ani de la un colegiu de nivel mediu. Să zicem că în timpul celor patru ani petrecem numai două ore pe săptămână citind. Totalul ar fi 24.960 minute de citit. Comparaţi câte cărţi aţi citi în acei patru ani cu 250, 1.000 şi 3.000 cpm, considerând că fiecare carte conţine 63.500 de cuvinte sau cu 200 de pagini mai mult.
Cu 250 cpm aţi citi o carte în 254 minute sau 98 de cărţi în patru ani. Asta înseamnă un vraf de cărţi înalt de un metru şi jumătate.
Cu 1.000 cpm aţi citi o carte în 63,5 minute sau 393 cărţi în patru ani. Asta înseamnă un vraf de peste şase metri.
Cu 3.000 cpm aţi citi o carte în 21,2 minute sau 1.177 cărţi în patru ani. Asta înseamnă un vraf înalt de aproape nouăsprezece metri — o clădire cu cinci etaje!
Acum, înainte să ajungeţi să credeţi că aveţi de-a face cu o reclamă pentru un curs de citire rapidă, să trecem la esenţa acestui capitol. Luaţi acelaşi student şi înlocuiţi cartea bidimensională cu o persoană tridimensională profesorul! Şi, în loc să vorbiţi despre citirea rapidă, ce-ar fi să vorbim despre predarea rapidă? Un scenariu mult mai interesant!"

Legea Memorării
concept, model şi maxime

Niciun comentariu: